Foto
ROMÃNIA MARE pe harta Europei dupÄ Primul Dictat de la Viena.
HartÄ americanÄ apÄrutÄ la Chicago în anul 1939.
Vedem cÄ Ukraina nu exista, frontiera pe Nistru a României era cu Rusia Èi Èara nu era ciopârÈitÄ cu nordul Bucovinei Èi Èinutul HerÈa, cu nordul Èi sudul Basarabiei ocupate ilegal din 1944 de Ukraina Èi cu ceea ce a mai rÄmas din teritoriul românesc dintre Prut Èi Nistru, moÈtenire de la tÄtuka stalin purtând numele de r.m.
La 28 iunie 1940 Rusia sovieticÄ Ã®n cârdÄÈie cu Germania îi va rÄpi României Basarabia Èi nordul Bucovinei în urma paktului Ribbentrop-Molotov din 23 august 1939. Marea Germanie revanÈardÄ prin al doilea diktat de la Viena din 30 august 1940 îi va impune cedarea cÄtre Ungaria a nordului Transilvaniei Èi aceeaÈi Germanie deghizatÄ Ã®n aliat va obliga în continuare România sÄ cedeze Bulgariei sudul Dobrogei/Cadrilaterul prin pacea de la Craiova din 7 septembrie 1940.
Au fost semnale de alarmÄ pentru România Mare, o ÈarÄ pânditÄ. Pe 12 martie 1938 Germania anexase Austria, la 29 Septembrie 1938 anexase regiunea SudetÄ Èi dezmembrase Cehoslovacia. Teritoriul ceh rÄmas devine satelitul german numit âProtectoratul Boemiei Èi Moravieiâ. Prin primul diktat de la Viena din 2 noiembrie 1938 Germania recunoÈtea Ungariei anexarea din Slovacia a pÄrÈii de sud Èi a sud-vestului Ruteniei Carpatice. Ãn martie 1939, Ungaria anexeazÄ Regiunea Transcarpatia, cu populaÈie minoritarÄ maghiarÄ. Ce a mai rÄmas din Cehoslovacia devine Republica SlovacÄ, un alt satelit german. Pe 28 septembrie 1939 Polonia este împÄrÈitÄ Ã®ntre Germania Èi Uniunea SovieticÄ... Germania ocupÄ Danemarca (9 aprilie 1940), Norvegia (9 aprilie â 10 iunie 1940), Belgia, Olanda Èi Luxemburgul (10-28 mai 1940) nord-vestul FranÈei (10 mai -25 iunie 1940). ÈÄrile baltice Estonia, Letonia, Lituania au fost ocupate de Uniunea SovieticÄ la 14 iunie 1940.
JumÄtatea de rÄsÄrit (cuprinsÄ Ã®ntre Prut, Nistru, DunÄre Èi Mare) a principatului românesc Moldova fusese rÄpitÄ de ruÈi în anul 1812. ReprezentanÈii legitimi ai acestui strÄvechi rÄmânt românesc, întruniÈi în âSfatul ÈÄriiâ, vor vota Unirea cu Patria-MamÄ România la 27 Martie 1918.
Tot sudul Èi nordul Basarabiei, nordul Bucovinei Èi Èinutul HerÈa se aflÄ din anul 1944 sub ocupaÈie ilegalÄ ukraineanÄ, românii fiind supuÈi unui feroce genocid etnic Èi cultural. Este interzisÄ limba românÄ Ã®n Ècoli, pentru distrugerea deliberatÄ a moÈtenirii culturale a poporului român, scopul fiind desigur dispariÈia totalÄ a românilor! Ukraina parte a Rusiei care nu a existat ca stat ridica chiar mai înainte de Primul RÄzboi Mondial pretenÈii insolente asupra Bucovinei Èi asupra Basarabiei - jumÄtatea dintre Prut Èi Nistru a Principatului Românesc Moldova. La o sutÄ de ani de la rÄpirea sa de cÄtre ÈariÈti în anul 1812 care au denumit-o de atunci Basarabia, timp în care românii din acest teritoriu au fost supuÈi unei feroce denaÈionalizÄri prin bisericÄ, ÈcoalÄ Èi administraÈie Èi au venit sau au fost colonizaÈi aici ukraineni, ei românii rÄmÄseserÄ totuÈi peste 70% din populaÈie (Ion Pelivan: Unirea Basarabiei cu Patria-MamÄ ROMÃNIA LA 27 Martie 1918 - Harta Basarabiei, procentajul populaÈiei Basarabiei. BucureÈti 1919, âCartea RomâneascÄâ). Printr-o propagandÄ mincinoasÄ, falsificând date etnice Èi istorice, Ukraina va pretinde nordul Bucovinei Èi Basarabia conform apetitului sÄu anexionist susÈinut de patronii sÄi germano-austrieci. MaloruÈii revendicau zone mari din GaliÈia, Volânia, Transcarpatia, MaramureÈ, Caucaz Èi Crimeea. Nu ne facem deci iluzii cÄ Unirea Basarabiei cu România ar fi durat prea mult sub puterea pumnului german! MaloruÈii deja dezertau masiv în Primul RÄzboi Mondial din armata ÈaristÄ Èi erau pregÄtiÈi în Germania Èi Austria pentru a-Èi face o ÈarÄ pe seama vecinilor lor români, polonezi Èi ruÈi. Ãn America au scos o hartÄ Ã®n anul 1920 cu pretenÈiile teritoriale ale Ukrainei anexate la memorandumul adresat guvernului Statelor Unite pentru recunoaÈterea republicii populare ukrainene, prezentat de âmisiunea ukraineanÄâ. Solicitau ruperea Èi anexarea din România Mare a mari pÄrÈi din Basarabia (cu accesul la Marea NeagrÄ Èi DunÄre), a Bucovinei Èi a MaramureÈului! Cu aceastÄ hartÄ Ukraina se prezenta Americii a fi o âÈarÄâ cu 330.000 mile pÄtrate adicÄ⊠854.700 km² (azi dupÄ toate împroprietÄririle masive de dupÄ rÄzboi cu teritorii strÄine are numai 603.628 km²!) Ukraina se prezenta Americii a fi o âÈarÄâ cu 330.000 mile pÄtrate adicÄ⊠854.700 km² (azi dupÄ toate împroprietÄririle masive de dupÄ rÄzboi cu teritorii strÄine are numai 603.628 km²!) Èi o populaÈie de 45 milioane locuitori, cu forma de guvernÄmânt ârepublicÄâ, stabilitÄ Ã®n anul 1917 (sub patronaj germano-austriac) Èi capitala la Kiev⊠Poate-i mai prezintÄ Èi azi o astfel de hartÄ Americii⊠are de ârecuperatâ diferenÈa de 250.000 km² de la Rusia pe care nu i-a cÄpÄtat încÄ⊠DupÄ ce au trÄdat Antanta trecând în tabÄra patronilor lor tradiÈionali germano-austrieci care i-au recunoscut ca stat Èi le promiteau teritorii vaste pe seama vecinilor lor români, polonezi Èi ruÈi, au schimbat barca când s-a scufundat Èi au mers la ConferinÈa de Pace de la Paris a AliaÈilor cu aceleaÈi hÄrÈi Èi revendicÄri... Din România, ukrainenii revendicau mari pÄrÈi din Basarabia - jumÄtatea de est a principatului românesc Moldova rÄpitÄ de ÈariÈti la 1812, âÈara de Susâ a Moldovei rÄpitÄ de Imperiul Habsburgic la 1775, denumitÄ apoi de austrieci Bucovina în care acestia au dus o politicÄ de deznaÈionalizare feroce a românilor, favorizând infiltrarea din nord a maloruÈilor în special Èi MaramureÈul întreg. Aceste teritorii româneÈti se reuniserÄ cu Patria-MamÄ ROMÃNIA la 27 Martie, 28 Noiembrie Èi respectiv 1 Decembrie 1918 prin voinÈa reprezentanÈilor lor aleÈi. Ukraina mai revendica mari pÄrÈi din Polonia Èi Rusia la ConferinÈa de Pace de la Paris din anul 1919. Pe acea hartÄ confecÈionatÄ de ukraineni, la vest luau din teritoriul Poloniei pânÄ aproape de VarÈovia. La nord, est Èi sud-est se rotunjeau bine pe seama ruÈilor Èi te întrebi ce cÄutau în Crimeea Èi Caucaz?
Românii adevÄraÈi nu se vor resemna niciodatÄ cu schilodirea Patriei lor pusÄ la cale de sovieto-germani prin pactul criminal ribbentrop-molotov din 23 august 1939. Ãn baza lui, sovieticii au rÄpit României Basarabia, nordul Bucovinei Èi Èinutul HerÈa în 26-28 iunie 1940 Èi apoi prin ConvenÅ£ia de armistiÅ£iu, semnatÄ Ã®n noaptea de 12/13 septembrie 1944... DupÄ sfârtecarea României în anul 1940 Èi în anul 1944, sovieticii au organizat un adevÄrat genocid contra românilor basarabeni Èi bucovineni, au sfâÈiat Èi Basarabia pe 2 august 1940 oferind cadou Ukrainei alÄturi de nordul Bucovinei Èi Èinutul HerÈa, nordul Èi sudul României dintre Prut Èi Nistru - PÄmânt Românesc pe care îl ocupÄ ilegal pânÄ Ã®n ziua de azi! La ceea ce a mai rÄmas din Basarabia, dupÄ ce i-a fost confiscatÄ de Ukraina ieÈirea la mare Èi accesul la DunÄre, precum Èi fortÄreÈele Cetatea AlbÄ Èi Hotin ale gloriosului domnitor Ètefan cel Mare, stalin a adÄugat o fâÈie de-a lungul Nistrului din pomenita R.S.S.A.M. , rezultând Èarcul care a rÄmas pânÄ aziâŠ
CUM A FOST HÄCUITÄ BASARABIA PE 2 AUGUST 1940 DE CÄTRE UKRAINA. Doar dupÄ o sÄptÄmânÄ de la intrarea Armatei RoÅii pe teritoriul Basarabiei Åi al Bucovinei de Nord (consecinÅ£ele Pactului Ribbentrop-Molotov), deja la 3-4 iulie 1940, Biroul CC al PC (b) Åi Prezidiul Sovietului Suprem ale Ucrainei emit un Åir de hotÄrâri cu privire la formarea pe teritoriul Bucovinei de Nord Åi al Basarabiei a organelor puterii locale, a comitetelor judeÅ£ene executive Åi ale PC(b) din Ucraina. E greu de înÅ£eles, ce drept juridic avea Ucraina de a-Åi forma organele puterii locale în teritoriile care nu se aflau sub jurisdicÅ£ia ei. Poate, în atmosfera euforiei legate de alipirea unor noi teritorii, Moscova nu a observat o asemenea depÄÅire de împuterniciri din partea Kievului? Lucru greu de închipuit. Cu certitudine âcentrulâ i-a delegat conducerii Ucrainei aceste împuterniciri. Dar deocamdatÄ nu este cunoscut documentul care ar fi legitimat acest act Åi, în acest caz, hotÄrârile menÅ£ionate mai sus par a fi ilegale.
DupÄ ce stalin rÄpise Basarabia de la sânul Patriei MamÄ România pe 28 iunie 1940, invocându-se tendinÅ£a arzÄtoare de reunire a moldovenilor de pe ambele maluri ale Nistrului Èi cÄ ea nu mai putea fi neglijatÄ, ajungând la apogeu, la 10 iulie 1940 ÅedinÅ£a comunÄ a Biroului Politic al CC al PC (b) unional Åi a SKN (Sovietului Komisarilor Norodnici) din URSS la care au asistat I.Stalin, V.Molotov, K.VoroÅilov, M.Kalinin, Gh.Malenkov, A.Andreev, A.Mikoian, L.Beria, I.Åvernic Å.a., a susÅ£inut ideea âreunirii populaÅ£iei(!) moldoveneÅti a Basarabiei cu populaÅ£ia (!) moldoveneascÄ a RASSMâ. Ãn aceeaÅi zi Åtirea a fost difuzatÄ de radioul unional pe întreg teritoriul URSS Åi preluatÄ de presa de partid Pravda, Izvestia, Sovetskaia Ucraina, Moldova SocialistÄ Å.a. Mitinguri de susÅ£inere a âpoliticii naÅ£ionale leniniste, promovate de cÄtre partid Åi Guvernul Sovieticâ au fost de urgenÅ£Ä organizate la Moscova, Kiev, Tiraspol, Bender, Soroca, Orhei, ChiÅinÄu, Akerman, Ismail. Ziarul Pravda din 11 iulie 1940 publicÄ articolul de fond întitulat âTrÄiascÄ poporul moldovenesc, liber Åi reunitâ, în care se scria: âRSSM UnionalÄ va avea o suprafaÅ£Ä de circa 50 mii kilometri pÄtraÅ£i (adicÄ 45.638 km. pÄtraÅ£i â suprafaÅ£a Basarabiei Åi 8,1 mii â a RASSM), iar populaÅ£ia ei va constitui circa 3,7 mil. de locuitori. Astfel, viitoarea RSS MoldoveneascÄ va avea un teritoriu mult mai vast decât unele state europene: Belgia, Olanda, ElveÅ£iaâ. NeintenÅ£ionat, prin aceste cifre grÄitoare, Pravda a presupus reunirea întregii Basarabii cu întreaga RASSM.
âÃn jurul problemei teritoriilor ⊠anumite contraziceri (între conducerea autonomiei moldoveneÅti de peste Nistru Åi Kiev) existau încÄ din momentul formÄrii RASSM în anul 1924â, se spune în unul dintre documentele de arhivÄ. La insistenÅ£a populaÅ£iei bÄÅtinaÅe, în iulie 1940, dupÄ 16 ani de aflare a RASS MoldoveneÅti în componenÅ£a Ucrainei, conducerea autonomiei s-a adresat Sovietului Komisarilor Norodnici (SKN) al URSS cu rugÄmintea âreunirii Basarabiei cu RASS MoldoveneascÄâ (Ziarul Pravda, 10 iulie 1940). SKN a acceptat aceastÄ propunere Åi, conform hotÄrârii Sovietului Suprem al URSS âcu privire la formarea Republicii Sovietice Socialiste MoldoveneÅtiâ din 2 august 1940, s-a procedat la ârepartiÅ£ia populaÅ£iei Basarabiei, Bucovinei de Nord Åi a RASS MoldoveneÅti între RSS UcraineanÄ Åi RSS MoldoveneascÄâ. ÃnsÄ, în stilul autoritar bolÅevic de atunci, deciziile cruciale în aceastÄ problemÄ vitalÄ pentru moldoveni, au fost luate de Moscova Åi Kiev, argumentele pÄrÅ£ii moldoveneÅti fiind trecute pe ultimul plan.
âCalul troianâ ruso-ucrainean. Evenimentele urmÄtoare au demonstrat însÄ cÄ prin formularea âreunirea populaÅ£iei moldoveneÅtiâ hotÄrârea Moscovei cu privire la formarea RSS MoldoveneÅti conÅ£inea un Åiretlic, pe care îndatÄ l-a Åi pus în aplicare partea ucraineanÄ.
Profitând de faptul cÄ Ucraina a fost obligatÄ sÄ procedeze la âreunirea populaÅ£iei moldoveneÅtiâ Åi nu neapÄrat la âreunirea teritoriilor moldoveneÅtiâ, Nikita HruÅciov cu ceilalÅ£i conducÄtori de atunci ai RSS Ucrainene au pus la cale un plan de deznaÅ£ionalizare a populaÅ£iei bÄÅtinaÅe, adicÄ de âucrainizare peste noapteâ a moldovenilor. Presa Ucrainei Åi cea centralÄ a început sÄ publice un Åir de âmateriale ÅtiinÅ£ificeâ, în care se tratau preconceput, doar de pe anumite poziÅ£ii, procesele istorice de formare a componenÅ£ei naÅ£ionale a populaÅ£iei Basarabiei Åi a RASSM.
BunÄoarÄ Izvestia, din 3 iulie 1940, în articolul de proporÅ£ii âIstoria Basarabiei Åi a Moldoveiâ susÅ£inea cÄ âexistÄ probe ce demonstreazÄ cÄ slavii locuiesc aici (adicÄ Ã®n Basarabia Åi RASSM) din cele mai strÄvechi timpuri. Conform surselor greceÅti, pe timpul ÃmpÄrÄÅ£iei Dacilor, triburile slave locuiau nu numai în Basarabia, dar Åi pe teritoriul cnezatelor dunÄreneâ. PânÄ Åi titlul denotÄ cunoÅtinÅ£ele aproximative ale autorului în domeniile istoriei Åi ale geografiei (precum scriu unii Åi în zilele noastre - âMoldavia i Pridnestrovieâ). ÃnsÄ bate la ochi data apariÅ£iei acestei publicaÅ£ii â 3 iulie 1940, adicÄ cu o sÄptÄmînÄ pânÄ la ÅedinÅ£a comunÄ a Biroului Politic al CC al PC (b) unional Åi a SKN din URSS, unde a fost discutatÄ Åi susÅ£inutÄ ideea cu privire la formarea RSSM. Cu alte cuvinte, âcalul troianâ a fost pregÄtit din timp, vÄzîndu-i-se de la o poÅtÄ âurechileâ ucraineneâŠ
Moscova acceptÄ scenariul Kievului. DupÄ o mulÅ£ime de rÄsturnÄri de fapte istorice sub care nu Åi-ar fi pus semnÄtura nici un savant onest, PreÅedintele Prezidiului Sovietului Suprem al RSS Ucrainene M.Greciuha i-a expediat, pe data de 22 iulie 1940, la Moscova, secretarului CC al PC(b) din URSS Gh.Malenkov âNota informativÄ cu privire la proiectarea frontierei de stat a RSS MoldoveneÅti cu Ucrainaâ. Ãn ea se afirma cÄ: â1. Bucovina de Nord (474.617 locuitori) e populatÄ majoritar de ucraineni, sau cum li se mai spune â rusini, Åi de guÅ£uli, precum Åi de o parte neînsemnatÄ a popoarelor de alte naÅ£ionalitÄÅ£i, care nu au nimic comun cu originea moldovenilor. De aceea nu trezeÅte nici un fel de îndoieli faptul cÄ toatÄ Bucovina de Nord trebuie sÄ fie inclusÄ Ã®n componenÅ£a RSS Ucraineneâ. DeÅi în susÅ£inerea acestei afirmaÅ£ii nu au fost aduse nici un fel de cifre concrete, ea totuÅi a fost luatÄ Ã®n consideraÅ£ie de Gh.Malenkov, adept fidel al poziÅ£iei Ucrainei. Datele expuse de partea moldoveneascÄ au fost ignorate.
Peste 5 sÄptÄmâni dupÄ aceasta, când Bucovina de Nord a fost deja alipitÄ la Ucraina, noile autoritÄÅ£i au efectuat un recensÄmânt al populaÅ£iei din regiune. Conform chiar surselor ucrainene (âDate oficiale ale Prezidiului Sovietului Suprem al RSS Ucraineneâ din 31 august 1940), 136.184 persoane (28,6% din întreaga populaÅ£ie) au insistat cÄ sunt de naÅ£ionalitate moldoveni, iar 121.265 (26,48%) â cÄ sunt români. Ãn aÅa mod, cei care, potrivit lui M.Greciuha, nu aveau ânimic comun cu originea moldovenilorâ, constituiau în realitate cifra de 55,8% din întreaga populaÅ£ie a Bucovinei de Nord.
Ãntr-un mod similar, a fost argumentatÄ de M.Greciuha Åi necesitatea alipirii judeÅ£ului Hotin. Conform aceleeaÅi Note informative, acolo locuiau ââŠÃ®n marea majoritate ucraineni (adicÄ rusini Åi chiar guÅ£uli), cu excepÅ£ia unui numÄr neînsemnat de moldoveni, împrÄÅtiaÅ£i prin tot judeÅ£ul, cu o concentrare doar în 16 localitÄÅ£i ale plasei Briceni Åi în 7 localitÄÅ£i ale plasei SecureniâŠâ. âDatele statistice denotÄ cÄ acest ânumÄr neînsemnatâ de moldoveni constituia pe atunci circa 47%, ucraineniiâcirca 25%, (ruÅii â 13,6%, evreii â 9,2%, alte naÅ£ionalitÄÅ£i â circa 5%). Mai mult ca atât, în vara lui 1940 cei 1.589 de bielaruÅi Åi 2.193 de polonezi din judeÅ£ au fost reînregistraÅ£i ca ucraineni, iar 22 de sate moldo-ucrainene au fost înregistrate ca pur-ucrainene.
âÃn judeÅ£ul Akerman/Cetatea AlbÄ locuiesc 368.252 persoane, inclusiv 39.1% ucraineni Åi ruÅi⊠iar moldoveni â doar 19,6%. ReieÅind din aceasta, â scria lui Malenkov PreÅedintele Prezidiului Sovietului Suprem al Ucrainei, socot cÄ judeÅ£ul Akerman la fel trebuie alipit în întregime la RSS UcraineanÄâ.
Deoarece datele ultimului recensÄmînt (1930) indicau aici aflarea a numai 20,5% de ucraineni, conducerea de la Kiev a mai recurs la un fals, adÄugând la acest indice Åi cele 17,3% de ruÅi. Astfel, ponderea âruso-ucrainenilorâ s-a majorat pânÄ la 37,8 % (dar nu pânÄ la 39,1%, cum era scris în NotÄ). Cu siguranÈÄ, în caz de necesitate, partea ucraineanÄ ar fi gÄsit o modalitate sÄ-Åi âalipeascÄâ Åi o altÄ etnie slavÄ â bulgarii, ce constituiau în judeÅ£ 17,3% din populaÅ£ie.
Conducerea RASS MoldoveneÅti (secretarul Comitetului regional al PC (b) Borodin, PreÅedintele SKN Constantinov Åi PreÅedintele Prezidiului Sovietului Suprem Brovco) a propus ca frontiera de sud a RSS MoldoveneÅti sÄ fie demarcatÄ cu includerea în componenÅ£a Moldovei a plaselor Reni, Bolgrad, Ismail, a judeÅ£ului Akerman, toate cu o populaÅ£ie majoritarÄ moldoveneascÄ. BunÄoarÄ, oraÅul Ismail era caracterizat ca âun centru de atracÅ£ie culturalÄ Åi economicÄ a plaselor Reni, Bolgrad, Ismail Åi a unor plase din judeÅ£ul Cahulâ. ÃnsÄ Moscova Åi în acest caz a luat în consideraÅ£ie doar âargumenteleâ lui M.Greciuha. Vizavi de judeÅ£ul Ismail, Kievul din nou a âcontopitâ procentul populaÅ£iei ucrainene cu cel al ruÅilor , obÅ£inînd în total 34,7%. âSocot (din nou declarÄ autoritar M.Greciuha) cÄ judeÅ£ul Ismail trebuie transmis RSS Ucraineane, reieÅind din urmÄtoarele considerenteâ:
a) însuÅi oraÅul Ismail e populat aproape în exclusivitate de ucraineni Åi parÅ£ial de ruÅi;
b) bulgarii Åi gÄgÄuzii, care formeazÄ 33,3% din populaÅ£ia judeÅ£ului, în calitate de triburi slave, au mai mult comun cu ucrainenii, decît cu moldoveniiâ (de fapt gÄgÄuzii sunt o etnie de provenienÅ£Ä turcÄ);
c) DunÄrea, ca magistralÄ acvaticÄ nesupusÄ Ã®ngheÅ£ului, e legatÄ cu Marea NeagrÄ Åi poate fi folositÄ efectiv de cÄtre flota fluvialÄ Åi cea maritimÄ ale RSS Ucrainene. Nu are sens dispersarea DunÄrii în sfere de influenÅ£Ä â atât din punct de vedere economic, cât Åi strategicâ.
Precum se vede, Kievul nici nu-Åi voaleazÄ cumva tendinÅ£a de acaparare totalÄ a acestui însemnat port maritim al Basarabiei, motivând cÄ dispune de âflotÄ fluvialÄ Åi maritimÄâ.
Scopul scuzÄ mijloacele? Argumentele reprezentanÅ£ilor Ucrainei â atunci când acest lucru le era convenabil â se bazau pe datele statistice ale recensÄmântului din anul 1927, nepublicate oficial, Åi deci, puteau fi tratate în mod arbitrar. Pe când conducerea RASS MoldoveneÅti în Nota sa informativÄ a folosit cele mai proaspete, la acel moment, materiale oficiale â ale recensÄmântului populaÅ£iei Basarabiei, efectuat în anul 1930. BunÄoarÄ, cifrele oficiale indicau cÄ Ã®n judeÅ£ul Ismail moldovenii constituiau 37,9% din întreaga populaÅ£ie, ruÅii â 29.7%, ucrainenii â 4,7%, bulgarii â 19,2%, gÄgÄuzii â 0,9%, alte naÅ£ionalitÄÅ£i â 7,6%. Cu toate acestea, Ucraina (care în Nota ei, precum se vede mai sus, intenÅ£ionat nu a indicat procentul moldovenilor) Åi-a alipit Åi acest judeÅ£.
Ãngrijorarea Kievului pentru soarta limbii ucraineane ca motiv pentru acaparare de teritorii! Potrivit tov. Greciuha, âÃn RASS MoldoveneascÄ sunt înregistraÅ£i 572.339 locuitori, dintre care: 30,2% moldoveni, 12,8% alte naÅ£ionalitÄÅ£i Åi 57% â ucraineni, ultimii populând masiv raioanele Kodîma, Pesceanca, Ananiev, Valea-GuÅ£ulului, Ocna-RoÅie, Cerneanca, Balta, Kotovskâ.
DacÄ Ucraina a reuÅit (prin falsificÄri de date statistice) alipirea Bucovinei de Nord Åi a judeÅ£elor basarabene, populate majoritar de români (moldoveni), atunci în cazul de faÅ£Ä ea n-a avut probleme cu ⊠restituirea acestor raioane pur-ucraineÅtiâŠreieÅind Åi din faptul, cÄ la formarea RSS MoldoveneÅti⊠toate Åcolile vor trece, în mod obligatoriu, la âlimba moldoveneascÄâ Åi acolo poate dispare limba ucraineanÄ, iar raioanele menÅ£ionate se învecineazÄ nemijlocit cu RSS UcraineanÄâ.
Astfel, viitoarea RSS MoldoveneascÄ a mai pierdut Åi 8 (!) raioane din componenÅ£a RASSM, situate pe malul stâng al Nistrului. Iar zecile de mii de moldoveni de acolo, în opinia noilor autoritÄÅ£i, nu posedau acelaÅi drept la limba lor maternÄ, astÄzi ei fiind complet ucrainizaÅ£i.
IatÄ cum a procedat Ucraina în cazuri similare. Ãn total, la formarea Republicii Sovietice Socialiste MoldoveneÅi a avut de câÅtigat: Republica SovieticÄ SocialistÄ UcraineanÄ, care Åi-a alipit pÄmânturi populate de 1,7 mil locuitori. Pentru a scÄdea ponderea moldovenilor, pe parcursul lunii octombrie 1940, în judeÅ£ele Ismail Åi Akerman au fost strÄmutate circa 10 mii de familii din regiunile Sumî, ViniÅ£a, Lvov, Volîn Åi KameneÅ£-Podolsk.
Primind diferite înlesniri din partea statului, ucrainenii sosiÅ£i aveau misiunea sÄ âabsoarbÄâ Åi sÄ âdiluezeâ bÄÅtinaÅii, transformându-i (la ei acasÄ!) într-o minoritate naÅ£ionalÄ. Misiune, pe care, se pare, au Åi dus-o la bun sfîrÅitâŠ
2 AUGUST, 1940: tÄiere âpe viuâ din trupul Moldovei! La 2 august 1940 Sesiunea VII a Sovietului Suprem al URSS a abordat chestiunea âCu privire la formarea Republicii Sovietice Socialiste MoldoveneÅti Unionale Åi includerea Bucovinei de Nord, a judeÅ£elor Hotin, Akerman Åi Ismail ale Basarabiei în componenÅ£a Republicii Sovietice Socialiste Ucraineneâ.
Trebuie menÅ£ionat cÄ o asemenea formulare a chestiunii trezeÅte multe nedumeriri printre istorici. DacÄ prima parte a ei este clarÄ, fiind vorba despre formarea RSSM în baza reunirii Basarabiei cu RASSM, atunci cealaltÄ trezeÅte multe dubii.
Ãn primul rând, la aceastÄ datÄ Ã®ncÄ nu era determinatÄ definitiv componenÅ£a naÅ£ionalÄ a populaÅ£iei din judeÅ£ele sus-pomenite, desprinderea lor din componenÅ£a Basarabiei neavând nici un motiv sau suport statistic. Transmiterea în jurisdicÅ£ia Ucrainei a celor 8 raioane transnistrene nici nu Åi-a gÄsit vreo formulare în ordinea de zi.
Iar problema Bucovinei de Nord, ocupate de URSS doar în baza notei nejustificate a lui Molotov, în genere prezenta un caz aparte. ÃnsÄ toatÄ aceastÄ grabÄ era în favoarea pÄrÅ£ii ucrainene.
BÄtea la ochi Åi metamorfoza stranie a lui T. Konstantinov, PreÅedintele SKN al RASSM. Luând cuvântul în numele delegaÅ£iei moldoveneÅti, dânsul a propus formarea RSSM în baza raioanelor âcu populaÅ£ie preponderent moldoveneascÄâ din componenÅ£a actualei RASSM Åi a 6 judeÅ£e ale Basarabiei: BÄlÅ£i, Bender, Cahul, ChiÅinÄu, Orhei Åi Soroca.
Nu aveau vreo argumentare nici cele declarate de el în continuare, precum cÄ 3 judeÅ£e basarabene â Akerman, Ismail Åi Hotin â âsunt preponderent populate de ucraineniâ.
Plus la aceasta, omologului sÄu din Ucraina, L.KornieÅ£, a menÅ£ionat la sesiune cÄ âîn problema graniÅ£elor dintre Moldova Åi Ucraina SovieticÄ⊠între noi existÄ o înÅ£elegere totalÄâ. RÄmâne o tainÄ cum a fost atinsÄ aceastÄ âînÅ£elegereâ. Cert e însÄ una: la Moscova moldovenii Åi-au schimbat poziÅ£iile expuse anterior în propria NotÄ informativÄ.
Ãn anul 1940 populaÅ£ia judeÅ£elor Akerman, Ismail Åi Hotin era formatÄ Ã®n proporÅ£ie de 28,6% de moldoveni Åi 25,4% ucraineni. Ãn judeÅ£ul Ismail, moldovenii formau 31,9% din populaÅ£ie, iar ucrainenii doar 4,7%. Ãn regiunea Ismail, ulterior formatÄ Ã®n cadrul RSS Ucrainen în baza judeÅ£elor Akerman Åi Ismail, moldovenii constituiau 18,3 %, iar ucrainenii 11%.
Interesele populaÅ£iei de origine bulgarÄ Åi gÄgÄuzÄ deloc n-au fost luate în consideraÅ£ie în procesul delimitÄrii teritoriilor între Ucraina Åi Moldova.
Ãn consecinÅ£Ä, ca rezultat al demarcÄrii în anul 1940 a noilor frontiere între RSS MoldoveneascÄ Åi RSS UcraineanÄ, Basarabia a pierdut: porturile de la DunÄre Åi Marea NeagrÄ (Bugaz, Cetatea- AlbÄ, Chilia, Ismail, Reni), 30% suprafeÈe de vii, 40% din producÅ£ia globalÄ de grâne, 23% din Åeptelul de ovine, 18% din extragerea materialelor de construcÅ£ie, întreaga industrie piscicolÄ etc.
Basarabia pe lângÄ faptul cÄ a fost fÄrâmiÅ£atÄ, a avut de suferit Åi de pe urma ruperii legÄturilor economice Åi culturale dintre judeÅ£ele de sud, de nord Åi cele centrale. Lipsite de tradiÅ£ionalele cÄi de comunicaÈie, unele raioane de sud ale actualei r.m. nici pânÄ Ã®n prezent nu au atins nivelul mediu de dezvoltare economicÄ Åi socialÄ.
Nu au existat nici un fel de motive etnografice, economice, politice, culturale sau sociale în stare sÄ Ã®ndreptÄÅ£eascÄ alipirea judeÅ£elor Hotin, Ismail Åi Akerman la Ucraina.
Transmiterea de cÄtre Moscova în jurisdicÅ£ia Ucrainei a teritoriilor româneÈti din Basarabia nu s-a produs în mod spontan, ci constituie rezultatul unei politici intense, propagate în perioada interbelicÄ de adepÅ£ii expansionismului ucrainean. Formarea RSS MoldoveneÅti a fost doar un prilej prielnic pentru realizarea acestor planuri susÅ£inute de Moscova.
Protestele moldovenilor rÄmaÅi fÄrÄ patrie. PopulaÅ£ia moldoveneascÄ din judeÅ£ele Hotin (circa 137 mii de oameni), Ismail ( circa 72 mii), Akerman (circa 63 mii) Åi Bucovina de Nord ( circa 138 mii) n-a fost de acord cu o asemenea delimitare a teritoriilor. Ãn adresa instanÅ£elor de vârf, personal lui Stalin Åi Kalinin, au pornit sute de scrisori Åi telegrame colective cu cererea de revenire în componenÅ£a RSS MoldoveneÅti.
Protestele s-au mai domolit o datÄ cu dezlÄnÅ£uirea rÄzboiului, însÄ la 29 iunie 1946 conducerea RSS MoldoveneÅti s-a vÄzut nevoitÄ sÄ-i expedieze personal lui I.Stalin o interpelare oficialÄ cu urmÄtorul conÅ£inut: âCC al PC (b) din Moldova, Prezidiul Sovietului Suprem Åi Sovietul de MiniÅtri ai RSS MoldoveneÅti VÄ roagÄ sÄ examinaÅ£i problema readucerii în componenÅ£a RSS MoldoveneÅti a judeÅ£elor Hotin, Akerman Åi Ismail ale Basarabiei, actualmente incluse în RSS UcraineanÄâ. Au avut curajul sÄ semneze acest document secretarul II al CC al PC (b) din RSSM M.Salogor Åi PreÅedintele Sovietului de MiniÅtri al RSSM N.Coval. Ãn ianuarie 1954, A.Lazarev, în calitate de ministru al culturii din RSSM Åi membru al Biroului CC al PCM, a fÄcut o încercare (nereuÅitÄ, însÄ) de a se întâlni cu N.HruÅciov, pentru a-i înmâna personal o interpelare similarÄ. Ãn 1958 A.Lazarev a fÄcut o interpelare conducÄtorilor de atunci ai RSSM: Z. Serdiuc, I. CodiÅ£a Åi A. DiordiÅ£a, privind âpetele albeâ din istoria Moldovei Åi, în special, problema fostelor teritorii moldoveneÅti.
Chiar Åi în anul 1986 un grup de veterani din Republica Moldova s-a adresat cu o scrisoare oficialÄ Prezidiului Sovietului Suprem al URSS, în care era pusÄ problema sudului Basarabiei. Toate aceste adresÄri însÄ au fost lÄsate fÄrÄ nici un rÄspuns din partea autoritÄÅ£ilor de la Moscova. Nimeni nu s-a încumetat cel puÅ£in sÄ recunoascÄ oficial marea nelegiuire comisÄ Ã®n vara anului 1940.
Ãn perioada sovieticÄ, Ucraina Åi-a lÄrgit hotarele din contul statelor învecinate, cu circa 150 mii km pÄtraÅ£i. Acest lucru a devenit posibil atât în virtutea politicii expansioniste a URSS, cât Åi graÅ£ie unor âdaruriâ generoase din partea Moscovei.
Conform recensÄmântului populaÅ£iei din anul 1926, Ucraina stÄpânea un teritoriu de 451,7 mii km pÄtraÅ£i, populat de 29 mil. de locuitori. AstÄzi teritoriul ei constituie 603,7 mii km pÄtraÅ£i, cu 52 mil. de locuitori.
Cele mai valoroase âachiziÅ£iiâ ale Ucrainei în anii totalitarismului comunist le-au constituit Crimeea (1954) â în calitate de âcadouâ din partea lui Nikita HruÅciov cu prilejul aniversÄrii de 300 ani de la unirea Ucrainei cu Rusia Åi o parte din teritoriile moldoveneÅti (1940).
DupÄ dezmembrarea vertiginoasÄ a URSS, avea sÄ conteze fiecare metru de teritoriu, vecinii argumentând unul altuia, cu hÄrÅ£i Åi documente în faÅ£Ä, unde trebuie instalat stâlpul de frontierÄ.
Uneori, din pÄcate, se recurgea Åi la ultimul âargumentâ â zÄngÄnitul armelorâŠ
Republica Moldova Åi graniÅ£ele ei post-sovietice. Åi Republica Moldova, dupÄ vreo 10 ani de tratative îndelungate, Åi-a încheiat procesul anevoios de demarcare a actualei frontiere de stat cu Å£ara-vecinÄ Ucraina. Proces, cam dosit de opinia publicÄ, fÄrÄ ca mass-media autohtonÄ sÄ insiste prea tare asupra oglindirii lui multilaterale Åi minuÅ£ioase. Acum rar cine poate sÄ numeascÄ componenÅ£a nominalÄ a grupului de lucru din partea Republicii Moldova, sau sÄ-Åi aminteascÄ (cu excepÅ£ia cazului satului Palanca) câte ceva din activitatea comisiei guvernamentale abilitate. Dar, dupÄ Ã®ncheierea tratativelor sus-numite Åi cunoaÅterea rezultatelor finale, se pune întrebarea: oare nu cumva âdeficitulâ de informaÅ£ie la tema datÄ urmÄrea scopul de a atenua, cumva, poziÅ£ia cam timidÄ Åi nehotÄrîtÄ a pÄrÅ£ii moldoveneÅti? Ãn timp ce ucrainenii, potrivit unor surse veridice, dominau pe tot parcursul activitÄÅ£ilor de delimitare a graniÅ£elor, fiind la orice pas controlaÅ£i de conducerea de vârf a Kievului, dar Åi de întreaga populaÅ£ie localÄ â prin intermediul organelor de informare în masÄ. Ãn consecinÅ£Ä, ei au obÅ£inut ceea ce Åi-au dorit, adicÄ o delimitare favorabilÄ a hotarelor cu Moldova. Ba chiar, în plus, alipitindu-Åi Åi vreo 7 km de traseu strategic, la care râvneau de mult timp.
S-au mai domolit spiritele legate de acest fapt Åi ChiÅinÄul a dat asigurÄri populaÈiei cÄ nu s-a comis nici o cedare. Åi doar Å£Äranii satului moldovenesc Palanca au fost lÄsaÅ£i singuri cu noile lor probleme. Cei din partea locului se conving zilnic, pe propria piele, cÄ s-a produs cel mai adevÄrat act de cedare. Ei se umilesc zilnic în faÅ£a vameÅilor Åi a grÄnicerilor strÄini â de fiecare datÄ când pleacÄ âpeste drumâ la muncÄ Ã®n câmp sau când îÅi aduc roada de pe lanuri.
Care puteau fi argumentele de bazÄ ale pÄrÅ£ii moldoveneÅti pânÄ la semnarea actelor cu privire la delimitarea frontierelor cu Ucraina? De mai bine de 10 ani, din arhivele secrete au fost scoase la lumina zilei un Åir de documente autentice care incontestabil demonstreazÄ faptul cÄ, în perioada sovieticÄ, prin uz de fals, Basarabiei i-au fost înstrÄinate teritorii imense. ÃncÄ Ã®n anul 1990, savanÅ£ii români A.Moraru Åi I. IaÅ£enco, presimÅ£ind cÄderea imperiului sovietic Åi inevitabila acutizare a problemelor teritoriale, au efectuat o muncÄ titanicÄ de arhivÄ publicând, ulterior, documente veritabile ce demascÄ ilegalitÄÅ£ile admise de Kiev Åi Moscova, în august 1940, la delimitarea teritoriilor Åi instaurarea frontierelor între RSS MoldoveneascÄ Åi RSS UcraineanÄ.
Documentele în cauzÄ nu lasÄ piatrÄ pe piatrÄ din toate âargumentele ÅtiinÅ£ificeâ publicate cândva la comanda Kievului, în scopul îndreptÄÅ£irii acÅ£iunilor de acaparare nelegitimÄ a pÄmânturilor româneÈti ale Basarabiei. IntenÅ£ionat sau întâmplÄtor, dar cert e cÄ, din anul 1990 încoace, aceste documente au fost date uitÄrii Åi, în afarÄ de specialiÅtii, rar cine cunoaÅte ceva despre acele evenimente reale, nu inventate, din istoria imediatÄ. Ba, se pare chiar Åi factori de decizie, obligaÅ£i prin funcÅ£iile lor sÄ le cunoascÄ, au fÄcut abstracÅ£ie de ele pe parcursul actualului proces de delimitare a frontierelor â anume atunci, când era momentul potrivit de a opera cu argumente istorice convingÄtoare.
DupÄ ocuparea Basarabiei, nordului Bucovinei Èi HerÈei la 28 iunie 1940, cu o vitezÄ fulgerÄtoare - ceva mai mult de o lunÄ - ocupanÈii sovietici au trasat noile frontiere ale RSSM, prin transferarea la 2 august cÄtre RSS UkraineanÄ a sudului Basarabiei (Cetatea AlbÄ, Izmail) Èi a nordului Basarabiei (Hotin) Èi "compensarea" RSSM printr-o fâÈie de pÄmânt pe malul de est al Nistrului. Ãn linii mari acestea au rÄmas frontierele recunoscute pe plan internaÈional ale statului r.m., care Èi-a declarat independenÈa pe 27 august 1991. Totul a început însÄ mai devreme, în anul 1924 când Stalin a înfiinÈat pe malul estic al Nistrului Republica AutonomÄ SovieticÄ SocialistÄ MoldoveneascÄ (RaSSM), pe vremea când Basarabia fÄcea parte din Regatul României. Actul din anul 1924 este considerat unul "epocal", tratat la modul superlativ de istoriografia sovieticÄ Ã®n perioada URSS. Din start a fost o creaÈie artificialÄ care avea ca obiectiv principal crearea unor premise pentru extinderea revoluÈiei bolÈevice mondiale pe direcÈia sud-esticÄ: România, Balcanii, Europa CentralÄ. Formularea nefericitÄ cu privire la capitala acestui teritoriu care temporar se aflÄ sub ocupaÈie avându-se în vedere ChiÈinÄul denotÄ Ã®n mod explicit care era conotaÈia acestei pseudo-autonomii. Acesta era pretextul care trebuie exploatat în condiÈii favorabile de cÄtre autoritÄÈile de la Moscova pentru a anexa nu doar Basarabia, dar tot teritoriul pânÄ la MunÈii CarpaÈi - fostul teritoriu al Principatului Moldovei Èi chiar toatÄ România, deci era un obiectiv major strategic. Acest cap de pod a funcÈionat în permanenÈÄ pânÄ Ã®n anul 1940 pentru cÄ de aici au venit mai multe scenarii de destabilizare a situaÈiei interne a României, prin infiltrarea unor agenÈi secreÈi ai serviciilor speciale sovietice, prin lichidarea fizicÄ a unor persoane importante, avem sute de grÄniceri români care au murit aici la Nistru apÄrând frontiera de est a României.
A fost o zonÄ de maximÄ instabilitate, iar atunci când s-au ivit premisele favorabile acest cap de pod sau "place d'armes" cum i se mai spune pe aici pe la noi a fost pus în aplicare Èi a asigurat succesul invaziei sovietice a Basarabiei din 28 iunie 1940. Ãn mai puÈin de o lunÄ s-au petrecut aceste drame cumplite care au avut consecinÈe nenumÄrate, dar vorbim despre aceastÄ amputare teritorialÄ a sudului Èi a nordului Basarabiei Èi incorporarea cu de-a sila a acestor teritorii în componenÈa RSS Ucrainene Èi atribuirea fâÈiei înguste de pÄmânt de pe malul de est al Nistrului RSS MoldoveneÈti, dar Èi a Èinutului HerÈei Èi a nordului Bucovinei, care nu aveau nicio treabÄ cu URSS.
AmputÄrile teritoriale au fost nefaste pentru populaÈia majoritarÄ româneascÄ, dar Èi pentru minoritari, pentru cÄ dacÄ ne referim la sudul Basarabiei de acolo au fost amputate douÄ din cele opt judeÈe, este vorba de Cetatea AlbÄ Èi Ismail. Aici nu s-a Èinut cont de criteriul etnic de la care se revendicau sovieticii, a fost încÄlcat acest principiu de o manierÄ flagrantÄ sunt zone pânÄ aproape de confluenÈa cu Marea NeagrÄ unde avem populaÈie compact româneascÄ. Fosta RSS MoldoveneascÄ a fost transformatÄ Ã®ntr-o enclavÄ. De altfel e o recidivÄ, prin tratatul de pace de la BucureÈti din 16/28 mai 1812 se prevedea incorporarea acestui teritoriu de la este de Prut în Imperiul Èarist. Iar miza principalÄ erau tocmai gurile DunÄrii, pentru cÄ la acea vreme fluviul nu era principala arterÄ comercialÄ Èi avea Èi o importanÈÄ covârÈitoare din punct de vedere strategic.
De aceea, conform prevederilor tratatului de pace de la Paris din 1856 care a pus capÄt RÄzboiului Crimeii în care Imperiul Otoman în alianÈÄ cu FranÈa Èi Marea Britanie au învins Rusia ÈaristÄ, cele trei judeÈe sud-basarabene au fost retrocedate Principatului Moldovei, deci este o disputÄ dintre Rusia Èi marile puteri europene care dateazÄ din secolul al XIX-lea.
Trebuie Èinut cont de faptul cÄ Stalin a cedat aceastÄ iniÈiativÄ Èi toate prerogativele conducerii comuniste de la Kiev, unde prim secretar era pe atunci Nikita HruÈciov, viitor prim-secretar al CC al PCUS care în 1956 îl va demitiza pe Stalin, dar iatÄ cÄ Ã®n iulie 1940 HruÈciov este acela care preia Ètafeta de la Stalin Èi bineînÈeles cÄ a avut grijÄ sÄ decupeze cât mai mult teritoriu românesc ca sÄ-l incorporeze cu de-a sila în teritoriul Ucrainei. AÈa au fost incorporate nordul Bucovinei, HerÈa (93% populaÈie româneascÄ - parte a Vechiului Regat), sudul Basarabiei Èi nordul (Hotin). Prin decretul care a fost o emanaÈie a sesiunii a VII-a a Sovietului Suprem care a constituit o gravÄ Ã®ncÄlcare a legilor Èi a ConstituÈiei Sovietice din 1936, fiindcÄ nu a fost luatÄ Ã®n vedere opÈiunea populaÈiei.
Moldova a fost reprezentatÄ atunci în Sovietul Suprem de 32 de persoane, dintre care doar Èapte aveau origine româneascÄ, ceilalÈi erau minoritari, inclusiv un ungur, deci delegaÈia nu a reflectat starea de spirit în aceste teritorii proaspÄt anexate. Aceste teritorii au fost decupate încÄlcându-se acelaÈi principiu etnic, de pildÄ din nordul Basarabiei a fost inclus în Ucraina 3/4 din judeÈul Hotin, deci sunt zone cu populaÈie compact româneascÄ. Èase din cele 14 raioane ale RaSSM au fost incorporate în RSSM, restul de opt revenind Ucrainei, dar trebuie sÄ spus cÄ cele opt raioane erau majoritari alogenii. BineînÈeles cÄ aici s-a plimbat mâna lui HruÈciov în toatÄ aceastÄ poveste geograficÄ Èi noi am avut mari necazuri de pe urma acestei trasÄri. Aceste frontiere erau absolut arbitrare, consfinÈite printr-un decret din 14 noiembrie 1940. Atunci a fost luat accesul la DunÄre, a fost decupatÄ jumÄtate din moÈia satului GiurgiuleÈti, care avea o lungime de 800 de metri, unii spun chiar 1100 de metri de-a lungul malului stâng al fluviului DunÄrea. AcelaÈi lucru s-a întâmplat la Palanca, un sat în extremitatea esticÄ a fostei RSS MoldoveneÈti, care actualmente face parte din teritoriul Republicii Moldova. Ãn aprilie 1947 autoritÄÈile de la Kiev au dat indicaÈii autoritÄÈilor de la Izmail, iar acestea au impus celor din localitatea Starokazaci la frontiera cu RSS MoldoveneascÄ sÄ ocupe printr-un rapt care n-avea nici mÄcar o legitimitate formalÄ vreo 30 de hectare din moÈia satului Palanca Èi în felul acesta s-a încheiat opera de enclavizare a Moldovei Sovietice care a fost lipsitÄ de acces la Limanul Nistrului, care era navigabil Èi noi încÄ mai pÄstram aceastÄ portiÈÄ prin care eram stat riveran la Marea NeagrÄ.
Ãn 1947 aceasta a fost cireaÈa de pe tort a decupÄrilor arbitrare ale autoritÄÈilor sovietice din teritoriile istorice româneÈti de la est de Prut. Au existat Èi memorii trimise de conducerea RSS MoldoveneascÄ lui stalin pentru restituirea acestor teritorii între 1940 Èi 1946 dar nu au fost luate în considerare. Acolo argumentau necesitatea retrocedÄrii acestor teritorii RSS MoldoveneÈti pentru cÄ republica se sufoca sub aspect economic, pentru cÄ era vorba de ieÈirea la Marea NeagrÄ Èi nodul Basarabiei care asigura o legÄturÄ mai uÈoarÄ cu alte regiuni. Nici acest memoriu nu a fost luat în considerare pentru cÄ Partidul Comunist de la Kiev a avea la Moscova o influenÈÄ net superioarÄ celui de la ChiÈinÄu, aÈa încât aceste teritorii au continuat sÄ facÄ parte din componenÈa Ucrainei Sovietice.
Chiar din prima zi a ocupaÈiei sovietice, 28-29 iunie 1940, au venit alÄturi de Armata RoÈie invadatoare foarte mulÈi "specialiÈti" Èi nomenklatura comunistÄ sovieticÄ de partid. Pe 4 iulie au fost constituite comitetele judeÈene de partid, comitetul executiv, ulterior cele raionale, deci am avut parte de o nomenklaturÄ de import 100%. Sovieticii n-au avut încredere nici mÄcar faÈÄ de foÈtii ilegaliÈti sovietici din Basarabia, care fuseserÄ bineînÈeles infiltraÈi Èi ei cu concursul serviciilor sovietice de informaÈii. ToÈi aceÈtia au fost suspectaÈi de lipsÄ de loialitate Èi au recurs la "cadrele calificate" furnizate de Ucraina SovieticÄ, toÈi cei care conduceau erau strÄini, localnicii nu au fost angrenaÈi, cel puÈin la prima etapÄ Ã®n procesul de administrare a acestui teritoriu. Mai târziu, dupÄ moartea lui Stalin din 1953, s-a pus pe rol acea politicÄ de aduce bÄÈtinaÈii, nu chiar în prima linie, dar în verigile medii ale nomenklaturii de partid Èi sovietice.
Efectele înfiinÈÄrii RaSSM în anul 1924 le suportÄm Èi astÄzi. A fost o reuÈitÄ extraordinarÄ a conducerii de atunci Èi a serviciilor secrete sovietice prin instituirea acestei pseudo-statalitÄÈi în componenÈa Ucrainei Sovietice au exploatat-o pe deplin Èi în perioada interbelicÄ, Èi în perioada postbelicÄ, Èi în prezent. Ãn acest teritoriu crima Èi teroarea au fost instrumentate pe o perioadÄ mult mai lungÄ Ã®n comparaÈie cu Basarabia Èi aceastÄ politicÄ de eliminare a elementelor indezirabile, de zombificare, a dat efecte mult mai dezastruoase Èi populaÈia din stânga Nistrului, din pÄcate, inclusiv cea românofonÄ cu mici excepÈii, nu are aceeaÈi abordare a tematicii etnice pe care o au românii basarabeni. De aceea, forÈele ostile interesului naÈional al Republicii Moldova exploateazÄ extrem de eficient aceastÄ circumstanÈÄ Èi de aici provin toate aceste necazuri.
RepublicÄ MoldoveneascÄ NistreanÄ se revendicÄ de la RaSSM Èi multe prevederi care au fost incluse în "constituÈia" acestei autonomii din 1924, inclusiv utilizarea concomitentÄ a trei limbi de stat, cea "moldoveneascÄ", rusa Èi ucraineana. BineînÈeles cÄ astÄzi, ca Èi atunci în perioada interbelicÄ troneazÄ Ã®n toate instituÈiile publice limba rusÄ, iar româna este limba celor care o folosesc la bucÄtÄrie. Este riscant sÄ te revendici ca etnic român Èi astÄzi ca Èi în perioada sovieticÄ. Atunci, pentru un asemenea "sacrilegiu" riscai sÄ plÄteÈti un tribut greu, poate chiar cu viaÈa. S-a pus problema retrocedÄrii acelor teritorii care au fost incorporate cu de-a sila ca sÄ se respecte criteriul etnic cel puÈin, pentru cÄ, aÈa cum spuneam, la frontiera Republicii Moldova pe direcÈia sudicÄ de-a lungul DunÄrii avem o zonÄ compact româneascÄ.
N-a fost abordatÄ de-o manierÄ responsabilÄ Èi judicioasÄ aceastÄ chestiune Èi pânÄ la urmÄ s-a ajuns la formula cÄ cele douÄ state suverane Èi independente, Republica Moldova Èi Ucraina, sunt recunoscute în frontierele în vigoare la 1 ianuarie 1991. Ãn felul acesta nu mai putea fi pusÄ pe tapet chestiunea retrocedÄrii Èi acum dacÄ anumite forÈe politice încearcÄ sÄ abordeze acest subiect ele primesc o replicÄ vehementÄ din partea actualei conduceri politice de la Kiev. Ãn perioada guvernÄrii democratice de dupÄ 2009, în guvernul Filat, pe atunci ministru de externe era Iurie LeancÄ, iar omologul sÄu de la Kiev era Petro PoroÈenko, a fost demaratÄ o procedurÄ care n-a fost finalizatÄ - delimitarea definitivÄ a frontierei dintre Ucraina Èi Republica Moldova.
Au început în zona de nord, s-a fÄcut mare tam-tam în presa din Republica Moldova pentru faptul cÄ la Bulboaca câteva sute de hectare urmau sÄ fie cedate Ukrainei. E vorba de cei 7,7 km care au fost cedaÈi de guvernul Filat - LeancÄ de la Palanca. Atunci s-ar mai fi putut negocia. Este adevÄrat cÄ Ã®n 1999 preÈedintele Petru Lucinschi a semnat acel tratat de bunÄ vecinÄtate care chipurile ar fi pus punct acestor discuÈii pe marginea subiectului cu conotaÈie teritorialÄ.
La discuÈiile privind definitivarea frontierei ar fi trebuit aduse mai multe argumente în favoarea Republicii Moldova, inclusiv cele 30 de hectare de la Palanca, rÄpite de Ucraina în 1947. La Palanca au fost cedaÈi 7,7 km de Èosea, inclusiv subsolul de sub Èosea, ca sÄ asigure circulaÈie nestingheritÄ Ã®ntre Izmail Èi restul Ucrainei, iar aceÈti bieÈi oameni, locuitorii satului Palanca, proprietari ai unor terenuri agricole la sud de aceastÄ Èosea, trebuie sÄ se legitimeze de fiecare datÄ Ã®n faÈa grÄnicerilor ucraineni de fiecare datÄ când îÈi lucreazÄ ogorul. Atunci negociatorii din partea Republicii Moldova au capitulat în mod ticÄlos Èi nu Èi-au apÄrat mÄcar propria imagine, nu mai spun de interesele celor pe care-i reprezintÄ. Putem admite nu doar la nivel de supoziÈie, dar Èi la nivel de aserÈiune absolut probatÄ, situaÈiile menÈionate reprezintÄ pânÄ Ã®n prezent un focar de instabilitate.
«Ãn anul 1871 lua proporÈii infernale dezastrul bisericii româneÅti basarabene. Ãn acest an a fost numit episcop în Basarabia rusul Pavel Lebedev, care Åi-a desfÄÅurat aici âactivitateaâ pânÄ Ã®n 1882. El a fost trimis special de la Petersburg, pentru a grÄbi rusificarea bisericilor româneÅti. Abia ajuns în Basarabia, a constatat cÄ din cele 18 mânÄstiri existente, în 13 serviciul divin se fÄcea numai în româneÅte, iar în celelalte cinci (Hârjauca, HârbovÄÅ£, Jabca, Curchi Åi CÄlÄrÄÅeuca) era Åi câte o âstranÄ ruseascÄ.â Ca urmare, începea lunga prigoanÄ Ã®mpotriva a tot ceea ce era românesc. Ãn 1873-1874 dÄdea dispoziÅ£ie ca strana ruseascÄ sÄ se înfiinÅ£eze în toate mânÄstirile. La fel, bisericile erau rusificate masiv. TotuÅi, în 1882 se mai fÄcea slujbÄ româneascÄ Ã®n 207 biserici, faÅ£Ä de cele 608 slavoneÅti Åi 211 mixte (româneÅti Åi slavoneÅti). La Ialpugeni, CÄinari, CÄrbuna, Gangura, ColencÄuÅ£i etc., Pavel a gÄsit numeroÅi preoÅ£i care nu Åtiau ruseÅte. Inclusiv în parohiile cu populaÅ£ie ruseascÄ erau preoÅ£i care oficiau în româneÅte. Chiar Pavel arÄta aceasta: âChiar în multe parohii în care clericii Åtiu bine ruseÅte, registrele se fac în româneÅte.â Ca urmare, din 1873 toate actele bisericeÅti nu se mai întocmeau decât în rusÄ.
Mai marii imperiului apreciau âperformanÅ£eleâ lui Pavel, aÅa cum fÄcea BatiuÅkov: âPânÄ la 1871, când pe scaunul episcopal veni P.S. Pavel, în unele mânÄstiri Åi biserici slujba dumnezeiascÄ se fÄcea în graiul moldovenesc.â
Catedra de limba românÄ de la Seminarul teologic din ChiÅinÄu a fost desfiinÅ£atÄ, împreunÄ cu toate celelalte Åcoli duhovniceÅti, vinovate de acelaÅi âpÄcatâ (între care Åi Åcoala eparhialÄ de fete, înfiinÅ£atÄ Ã®n 1859). De asemenea, a fost închisÄ tipografia eparhialÄ moldoveneascÄ (1883), întemeiatÄ Ã®ncÄ Ã®n 1813 de mitropolitul Gavriil BÄnulescu-Bodoni. Ãn plus, au fost închise 336 de biserici româneÅti Åi au fost goniÅ£i din Basarabia toÅ£i preoÅ£ii care nu au învÄÅ£at ruseÅte în doi ani. Ei au fost scoÅi fÄrÄ excepÅ£ie din parohii Åi surghiuniÅ£i la mari depÄrtÄri. Este cazul unor preoÅ£i precum Vasile Zubcu, Ioan Untu, Dimitrie Tutunaru, Ion Popovici sau Grigore Gallin. Acum diaconii Åi cântÄreÅ£ii din biserici dÄdeau examen numai în limba rusÄ. Iar copiii clericilor, fireÅte, învÄÅ£au Åi ei numai în ruseÅte.
Vorbind despe români, Pavel se adresa astfel bulgarilor de la Bolgrad: âDispreÅ£uiÅ£i exemplul de nerecunoÅtinÅ£Ä al acelora care plÄtesc cu urÄ adâncÄ poporului rusesc binefacerile sÄvârÅite pentru neatârnarea Åi libertatea dÄruitÄ lor, pentru sângele vÄrsat de poporul rus pentru izbÄvirea lor de jugul greu, pentru independenÅ£a lor (!).â
«Ãn aceste condiÅ£ii, nu este de mirare cÄ arhiepiscopia din ChiÅinÄu a cerut în mod imperativ tuturor bisericilor absolut orice carte religioasÄ româneascÄ. FÄrÄ excepÅ£ie, Bibliile, Catehismele, Molitvelnicele, Psaltirile, Mineele, Evanghelierele, Octoihurile etc. au fost date focului! Acest spectacol apocaliptic era descris astfel de cÄtre Durnovo: âToate cÄrÅ£ile sfinte de pe la bisericile moldoveneÅti, tipÄrite cu litere chirilice în limba românÄ, au fost depuse la mitropolia din ChiÅinÄu, unde arhiepiscopul Pavel, în curgere de Åapte ani, le-a ars, încÄlzind cu ele palatul mitropoliei.â Åi, continuându-Åi ideea, Durnovo menÅ£iona despre situaÅ£ia generalÄ a românilor din Basarabia: âPoporul din Basarabia, mulÅ£umitÄ rusificÄrii zilnice, e transformat într-o hoardÄ de robi muÅ£i Åi ignoranÅ£i. Acestui popor i s-a interzis sÄ Ã®nveÅ£e în limba sa maternÄ Ã®n Åcoli, i s-a interzis sÄ se roage lui Dumnezeu în graiul pÄrinÅ£ilor sÄi; sute de mii de desetine din pÄmântul sÄu au fost împÄrÅ£ite coloniÅtilor ruÅi, bulgari Åi germani, Åi aceasta în scop de a-i sili sÄ-Åi pÄrÄseascÄ Å£ara. Numai într-un an, 855 de familii Å£ÄrÄneÅti au trebuit sÄ plece în Siberia pentru a o coloniza. BieÅ£ii oameni îÅi lasÄ holdele roditoare, pentru cÄ nu mai pot trÄi în Å£ara lor.â Åi, pentru a întregi aceastÄ idee, sÄ mai notÄm cÄ Ã®n anul 1897, din totalul populaÅ£iei Basarabiei, 81,8% bÄrbaÅ£i Åi 96% femei erau analfabeÅ£i. Iar din numÄrul analfabeÅ£ilor, majoritatea erau români. Despre situaÅ£ia românilor, Zotov scria: âPopulaÅ£ia moldoveneascÄ era strÄinÄ nu numai de cultura spiritualÄ a Rusiei, ci chiar Åi de felul ei de viaÅ£Ä civicÄ Åi administrativÄ. Rusificatorii neîndemânatici au fÄcut ca Å£Äranul, venind la oraÅ, sÄ se simtÄ ca într-o pÄdure întunecoasÄ Åi necunoscutÄ. Ãn orice birou lor le era permis sÄ nu-l înÅ£eleagÄ pe acel Å£Äran. JustiÅ£ia, Åcoala, biserica, administraÅ£ia â toate pentru el erau strÄine.â Ãn toÅ£i aceÅti ani, autoritÄÅ£ile continuau sÄ fie alarmate, cÄci rusificarea nu progresa nici pe departe în ritmul pe care îl doreau ele. Acest lucru rezultÄ foarte clar din raportul înaintat de BatiuÅkov în 1890 Å£arului Alexandru III: âNoi spunem hotÄrât cÄ nu numai în fundul Basarabiei, unde populaÅ£ia a rÄmas întreagÄ româneascÄ, dar chiar la ChiÅinÄu am întâlnit moldoveni care nu Åtiau un cuvânt ruseÅte. DacÄ voim ca populaÅ£ia ruseascÄ sÄ nu se românizeze, dacÄ voim ca Basarabia sÄ nu ajungÄ obiectul dorinÅ£elor Åi agitaÅ£iilor românofile, atunci trebuie ca prin intermediul Åcolilor sÄ ne grÄbim a face ca mÄcar jumÄtate din Å£Äranii moldoveni sÄ devinÄ ruÅi.â Acest lucru însÄ nu era tocmai uÅor, deoarece ruÅii nu constituiau nicio atracÅ£ie pentru românii basarabeni. Ãn 1863 deja ZaÅciuk remarca faptul cÄ âîn caracterul unui moldovean simplu se observÄ timiditate, slugÄrnicie, fire închisÄ, antipatie faÅ£Ä de ruÅi Åi dispreÅ£ faÅ£Ä de militari.â Åi ce încheiere mai potrivitÄ s-ar putea gÄsi acestei prezentÄri a opiniilor despre români decât excelenta sintetizare a marelui lider unionist român din Basarabia Ion Pelivan: âÃn patru secole, turcii pÄgâni nu au putut sÄvârÅi în Moldova Åi Valahia atâtea miÅelii, câte au fÄcut pravoslavnicii ruÅi în Basarabia, timp de 106 ani. DacÄ turcii ne-au prÄdat rodul muncii noastre, dacÄ ei ne-au impus birul sângelui nostru, ruÅii nu s-au mulÅ£umit numai cu aceasta, ci au cÄutat sÄ ne pângÄreascÄ sufletul, sÄ ne batjocoreascÄ limba Åi sÄ ne omoare însÄÅi fiinÅ£a noastrÄ etnicÄ.â»
Sacrilegiile comise în Basarabia de Piotr Vasilevici Lebedev arhiepiscopul pravoslavnic cunoscut drept âPavel Lebedev Românofagul (Ð ÑÐŒÑМПÑÐŽ)â - âmâncÄtorul de româniâ, trimis în anul 1871 de la St. Petersburg de âmaica Rusieâ sÄ âpÄstoreascÄâ teritoriul românesc dintre Prut Èi Nistru rÄpit la 1812, conform politicii ruseÈti de a Èterge identitatea românilor, de deportare Èi alungarea de pe pÄmântul lor, descrise în anul 1908 de N.N. Durnowo, cunoscutul om politic al Rusiei:
âArhiepiscopul Pavel sosit la ChiÈinÄu Èi instalându-se în eparhia ChiÈinÄului Èi Hotinului a gÄsit încÄ pe la 1873 biserici moldoveneÈti în numÄr de 773. Din aceste biserici moldoveneÈti strÄvechi, dânsul a închis 330 Èi n-a lÄsat decât 443 în care a orânduit sÄ se slujeascÄ serviciul divin în limba rusÄ. Toate cÄrÈile bisericeÈti moldoveneÈti tipÄrite cu litere chirilice le-a adunat de prin mÄnÄstiri Èi biserici la mitropolia din ChiÈinÄu Èi aci arzându-le în curgerea de 7 ani a încÄlzit sobele mitropoliei cu sfintele evanghelii, psaltiri Èi apostoli, de o raritate netÄgÄduitÄ bibliograficÄ. Acest fapt de un vandalism sÄlbatic este astÄzi din domeniul istoric. Astfel cÄ astÄzi poporul moldovean din Basarabia, care nu pricepe boabÄ din limba rusÄ ori slavÄ, nu posedÄ decât crâmpeie din cÄrÈile bisericeÈti ce-au mai rÄmas pe ici pe colo în mâinile creÈtinilor particulari. Poporul moldovean din Basarabia mulÈumitÄ rusificÄrii grosolane este transformat în niÈte ordale de robi muÈi Èi ignoranÈi, cari nu Ètiu nici carte, nici rugÄciuni cÄtre Dumnezeu. Acestor ordale le este interzis de a învÄÈa limba pÄrinteascÄ, le este oprit de a se ruga în limba pÄrinÈilor lor. Ãn curgerea unui secol mii Èi mii de hectare de pÄmânt s-au dat ruÈilor, bulgarilor Èi coloniÈtilor germani cu singurul scop de a sili pe moldoveni, autohtonii în aceastÄ ÈarÄ de a pÄrÄsi pÄmântul lor de baÈtinÄ. Èi chiar în anul 1908 sunt pornite în Siberia 885 familii moldoveneÈti pentru a coloniza acolo pÄmânturile îngheÈate din aceastÄ parte a imperiului rusesc.