Foto
Paul Serb:
Grija faÈÄ de populaÈia civilÄ care suferÄ, necesitatea înlÄturÄrii unui dictator, drepturile omului, sunt ,alÄturi de armele de distrugere în masÄ, principalele pretexte pentru intervenÈiile militare ale SUA
Acum 20 de ani, pe 5 februarie 2003, generalul american Colin Powell în calitate de secretar de stat prezenta în faÅ£a OrganizaÈiei NaÈiunilor Unite sticluÈa cu ,,dovada" deÈinerii de cÄtre Irak a armelor de distrugere în masÄ
Ãn final SUA au invadat Èi devastat Irakul, l-au capturat pe Saddam Hussein Åi l-au spânzurat. Doar ca sÄ se afle cÄ de fapt Irakul nu avea arme chimice Èi cÄ totul a fost o mascaradÄ care a dus la moartea a milioane de oameni.
Asta nu înseamnÄ cÄ nu existÄ puteri care deÈin astfel de arme Èi care le- au Èi folosit fÄrÄ sÄ fie pedepsite pentru asta , ilustrând în mod practic, pe teren, zicala supremei ipocrizii :
,, Cine zice, Äla e ! "
â
Victimele uitate ale rÄzboiului chimic din Vietnam
de Valer Simion Cosma
MulÈi dintre noi au consumat cu saÈ producÈiile americane despre rÄzboiul din Vietnam. Unele mai simpliste, cu super eroi precum Chuck Norris, altele mai sofisticate, cu actori de calibru, precum Robert de Niro Èi Christopher Walken, toate ne-au prezentat violenÈa unui conflict purtat de soldaÈii americani departe de casÄ, pentru apÄrarea democraÈiei în faÈa expansiunii comunismului. Eroismul soldaÈilor, camaraderia, spiritul de sacrificiu, imprevizibilitatea unui inamic aparent pretutindeni Èi lipsit de orice scrupule, torturi inimaginabile, atentate Èi bombardamente intense, toate sunt ingredientele unor astfel de producÈii cu scopuri multiple Èi diverse. DacÄ unele întrunesc din plin caracteristicile propagandei de rÄzboi, altele oferÄ incursiuni critice asupra conflictului, evidenÈiind atrocitÄÈile comise de americani Èi efectele nocive asupra psihicului soldaÈilor americani. Dar nu despre modurile în care cinematografia americanÄ a prezentat conflictul din Vietnam vreau sÄ vorbesc în paginile urmÄtoare, ci despre un aspect mai puÈin cunoscut la nivel popular, deÈi este esenÈial pentru înÈelegerea violenÈei acelui conflict Èi a modului în care este instrumentatÄ lupta pentru democraÈie Èi drepturile omului de cÄtre cea mai mare putere militarÄ contemporanÄ.
Pe parcursul secolului al XX-lea marile puteri au investit resurse enorme în dezvoltarea de arme biologice Èi chimice, unele dintre ele fiind testate în timpul marilor Èi micilor conflagraÈii. Unul dintre cele mai traumatizante cazuri îl reprezintÄ utilizarea pe front a gazelor toxice în Primul RÄzboi Mondial, într-atât de traumatizante încât se zice cÄ nu ar mai fi fost folosit în timpul celui de-al doilea rÄzboi mondial, chiar dacÄ acesta a avut numele Èi caracteristicile unui rÄzboi total Èi a implicat cîteva din cele mai odioase figuri ale umanitÄÈii. Oricît de iresponsabili ar fi fost liderii politici Èi militari, oricît de încrîncenatÄ ar fi fost lupta, lumea civilizatÄ a realizat proporÈiile Èi pericolele unor astfel de arme Èi nu Èi-a mai permis luxul de-aÈi da în petec în propria ogradÄ, mai ales cÄ Ã®n multe cazuri efectele unor arme biologice Èi chimice nu se limitau doar la inamici Èi se prelungeau mult dupÄ Ã®ncheierea conflictelor, inclusiv asupra generaÈiilor urmÄtoare. Tocmai grija Èi responsabilitatea marilor oameni de stat Èi arme au determinat fel de fel de iniÈiative menite sÄ determine marile Èi micile puteri cÄ nu vor dezvolta Èi utiliza astfel de arme (Protocolul de la Geneva din 1925; Biological and Toxin Convention BTWC, 1972 etc.). Cu atît mai mult cÄ utilizarea de cÄtre japonezi a armelor biologice în China a oripilat (postum) întreaga lume.i Dar, ca Èi în alte cazuri, astfel de protocoale Èi convenÈii erau mai mult pentru cÄÈei, tentaÈia superioritÄÈii militare categorice fiind irezistibilÄ. Doar cÄ investiÈiile în astfel de arme, oricît ar avea parte de teste în perimetre controlate, sunt incomplete fÄrÄ utilizarea lor într-un conflict real. Èi pentru una dintre marile puteri care a investit în acest tip de armament, oportunitatea a reprezentat-o intervenÈia anticomunistÄ din Vietnam, care a dus la uciderea a aproximativ 58.000 de americani Èi undeva între 2 Èi 3 milioane de vietnamezi, foarte mulÈi dintre ei civili. Dar mai existÄ o altÄ categorie de victime a acestui conflict, atât în rândul americanilor, cît mai ales a vietnamezilor, inclusiv în rândul generaÈiilor apÄrute dupÄ sfîrÈirea oficialÄ a conflictului. Milioanele de oameni afectaÈi de rÄzboiul chimic purtat de SUA.
Ãntre 1961 Èi 1971, în cadrul operaÈiunii Ranch Hand, peste 73 de milioane de litri de substanÈe chimice au fost slobozite asupra Vietnamului, în special în zona ruralÄ, pentru a distruge vegetaÈia care oferea adÄpost Èi hranÄ trupelor inamice ale Vietcongului. Din care în jur de 45 de milioane de litri de Agent Orange, care conÈine una dintre cele mai puternice toxine cunoscute de omenire: dioxina. Numai în 1967 armata americanÄ a aruncat 5.1 milioane de galoane de ierbicide cu dioxinÄ asupra satelor vietnameze, fÄrÄ sÄ se ÈinÄ cont de efectele violente asupra oamenilor Èi naturii. Ca Èi în alte cazuri în care s-au utilizat astfel de arme, impactul toxinelor nu s-a limitat doar la populaÈia inamicÄ (soldaÈi, civili, femei, copii, bÄtrâni etc.), ci a lovit din plin Èi în rândul soldaÈilor americani, cu efecte care se resimt inclusiv în zilele noastre. CercetÄrile ulterioare estimeazÄ cÄ aproximativ 3 milioane de vietnamezi Èi cîteva mii de americani au fost expuÈi la Agentul Orange/dioxinÄ Èi au avut de suferit din aceastÄ cauzÄ.vi Conform unui material de pe site-ul Aspen Institute, în unele cazuri concentraÈia acestor substanÈe era de 20 de ori mai puternicÄ decît cea utilizatÄ Ã®n mod normal în agriculturÄ pentru uciderea plantelor.vii AcelaÈi material aratÄ cÄ astfel de ierbicide au fost aruncate asupra unei suprafeÈe de peste 24%, distrugînd 5 milioane de acrii de pÄdure Èi aproximativ 500.000 de acrii de recolte. Din aceste suprafeÈe, 34% au fost stropite de mai multe ori, iar un studiu aratÄ cÄ 3.181 de sate au fost de asemenea stropite.
Ãn ultima perioadÄ, o serie de cercetÄri medicale Èi anchete au scos la ivealÄ impactul acestor substanÈe, impact cunoscut Èi în anii utilizÄrii, însÄ trecut cu vederea sau, în unele cazuri, cum este raportul Bionetics din 1965, suprimat de cÄtre guvernul SUA. Astfel de rezultate, precum Èi numeroasele procese pe care statul american le-a avut cu proprii veterani, au determinat apariÈia în presÄ a unor articole care prezintÄ chestiunea.
Ce a rÄmas în urma utilizÄrii intensive a acestor substanÈe toxice?
Dincolo de distrugerea imediatÄ a recoltelor Èi hectarelor de vegetaÈie, cu repercursiuni asupra solului care se simt Èi în prezent, au rÄmas efectele pe termen scurt Èi lung asupra populaÈiei, indiferent de vârstÄ. CercetÄrile medicale aratÄ cÄ au explodat cancerul (mai ales cancerul de prostatÄ la bÄrbaÈi) Èi malformaÈiile la nou-nÄscuÈi, cÄ au determinat schimbÄri hormonale la noii-nÄscuÈi, dizabilitÄÈi fizice Èi afecÈiuni neuronale grave. Mai multe despre aceste efecte, despre rezultatele cercetÄrilor medicale Èi despre poveÈtile unora dintre cei afectaÈi, puteÈi citi în bibliografia ataÈatÄ acestui scurt material.
La Acordul de Pace din Paris din 1972, administraÈia Nixon a promis sÄ contribuie cu 3 miliarde de dolari la reconstrucÈia Vietnamului. Promisiune neîndeplinitÄ. Ãn 2004, veterani de rÄzboi din SUA Èi victime vietnameze au dat în judecatÄ companiile care au produs aceste ierbicide (companii precum Monsanto Èi Dow) despre care conÈineau un nivel letal de dioxinÄ. Ãn pofida faptului existau promisiuni anterioare cum cÄ veteranii vor fi despÄgubiÈi pentru anumite afecÈiuni cauzate de expunerea la Agentul Green Èi alte ierbicide, administraÈia SUA Èi companiile vizate Èi-au susÈinut în instanÈÄ cÄ nu existÄ probe care sÄ susÈinÄ legÄtura dintre afecÈiuni Èi expunerea la acele substanÈe. Eforturile veteranilor americani Èi numeroasele procese intentate de-a lungul deceniilor, au determinat congresul SUA sÄ aloce în 2010 13.3 miliarde de dolari pentru despÄgubiri Èi alte costuri. Senatul a mai adÄugat 12 milioane de dolari pentru combaterea efectelor Agentului Green în Vietnam, dintre care o micÄ sumÄ pentru cheltuieli legate de sÄnÄtate. Despre cum îÈi asumÄ guvernul SUA urmÄrile rÄzboiului chimic purtat împotriva vietnamezilor Èi despre cum cautÄ sÄ repare, pe cît posibil, distrugerile provocate Èi sÄ stopeze perpetuarea efectelor, puteÈi sÄ vÄ faceÈi o idee pornind de la sumele investite Èi programele elaborate. De exemplu, peste 100 de milioane de dolari au fost alocaÈi pentru decontaminarea aeroportului Da Nang, unul din hot spot-urile operaÈiunii care a implicat utilizarea Agentului Green. Èi doar 20 de milioane de dolari pentru victime. Ca Èi în cazul procesului amintit mai sus, scuza pentru absenÈa unor compensaÈii semnificative Èi a unor programe medicale serioase pentru victime, este lipsa unor dovezi clare care sÄ arate legÄtura dintre expunerea la aceste toxine Èi bolile/dizabilitÄÈile de care suferÄ victimele vietnameze. Dar presa americanÄ susÈine contrariul, anume cÄ existÄ nenumÄrate dovezi care acrediteazÄ aceastÄ legÄturÄ negatÄ de administraÈia SUA Èi de companiile cÄrora se solicitÄ despÄgubiri. Iar Departamentul pentru Veterani al SUA recunoaÈte de ceva vreme 14 boli/afecÈiuni despre care se considerÄ cÄ au o legÄturÄ cu expunerea la Agentul Green.
Spre deosebire de veteranii americani, care Èi aceia au fost ne-bÄgaÈi în seamÄ multÄ vreme Èi vÄzuÈi ca povarÄ de cÄtre statul care I-a folosit, victimele vietnameze sunt undeva departe Èi publicul american nu se ciocneÈte prea des cu efectele Èi urmÄrile atrocitÄÈilor comise de statul lor. Un articol din New York Times, citând un studiu al Crucii RoÈii Vietnameze, apreciazÄ cÄ ar fi necesarÄ o sumÄ de aproximativ 35 de milioane de euro annual, pe o perioadÄ de minim 10 ani (adicÄ aproximativ 350 de milioane de euro, însemnând 12$ de victimÄ pe an) pentru a aduce ameliorÄri medicale semnificative victimelor vietnameze. O sumÄ absolut infimÄ comparativ cu sumele investite în producerea, transportarea Èi rÄspîndirea Agentului Green în Vietnam. Dar, dupÄ cum concluzioneazÄ autorul acelui articol, moÈtenirea lÄsatÄ de Agentul Green nu e doar despre ÈtiinÈÄ Èi economie. Este, în primul rînd, despre decenÈa umanÄ.
Ãn încheiere, o observaÈie legatÄ de una dintre companiile producÄtoare de astfel de ierbicide Èi, implicit, beneficiarÄ de profituri semnificative din contractele cu guvernul american pentru mÄcelÄrirea vietnamezilor. Monsanto nu doar cÄ a fost bine-mersi în toatÄ perioada post mÄcel, dar s-a extins, de multe ori tot cu sprijinul autoritÄÈilor americane, dar recent a fuzionat cu o altÄ companie care are o moÈtenire impresionantÄ Ã®n materie de profituri obÈinute din uciderea chimicÄ a semenilor: Bayer, companie germanÄ urmaÈÄ a I.G. Farben, cea care a produs gazul toxic Zyclon B, utilizat de naziÈti pentru exterminarea evreilor Èi romilor în lagÄrele de concentrare.
Cum a fost posibil aÅa ceva dupÄ toate ororile prin care deja trecuse omenirea? ExplicaÈii sunt multe. Subliniez un singur aspect. Succesul propagandei americane în rândul propriilor cetÄÈeni, pentru cÄ altfel nu s-ar fi expus mii de soldaÈi unui astfel de risc, oricât ar fi fost de bine plÄtiÈi Èi orice ordin ar fi primit. EficienÈa propagandei (P.R., în termenii lor) se datoreazÄ Èi lansÄrii unui program educaÈional care le arÄta cetÄÈenilor civili voioÈi care utilizau în contexte paÅnice acele ierbicide, ba chiar aplicându-le pe propria piele sau trecând fÄrÄ necazuri prin zone în care vegetaÈia fusese curÄÈatÄ prin folosirea acestora. CetÄÈenii erau asiguraÈi cÄ aceste ierbicide sunt inofesive pentru oameni, afectînd doar plantele.
Cam atât despre respectul faÈÄ de fiinÈa umanÄ Èi preocupÄrile pentru o viaÈÄ mai bunÄ. Cam atât despre "claritatea moralÄ" a Occidentului care (nu) Èi-a învÄÈat lecÈia dupÄ cele douÄ mari orori ale secolului XX.