Foto
Mihai Eminescu
CIOCLII APOCALIPSEI
Voi ce staÈi pe la tribune Èi în jilÈul guvernÄrii,
Voi ce vÄ hrÄniÈi orgolii doar din lacrimile ÈÄrii,
Slugi vândute altor neamuri, cioclii veacului ce moare,
ZornÄiÈi în pungi arginÈii, îmbuibaÈi pe-a noastrÄ jale.
RÄsfoind prin cartea lumii, citesc pagini de milenii
Strâng în tolbÄ adevÄruri de prin cronicile vremii,
VÄd tirani ce varsÄ sânge, voievozi ce-adus-au pace,
Dar prin voi, ca niciodatÄ, rÄul firele îÈi toarce.
Ne-aÈi vândut pÄmânt Èi codrii, toatÄ zestrea milenarÄ,
Ne-aÈi ucis Èi bucuria, aÈi pus doliu peste ÈarÄ.
PleacÄ fiarele din codru, de durere toate gem,
Èi asupra voastrÄ cade al strÄbunilor blestem.
CÄci în cugetele voastre numai e nimica sfânt,
Pervertire Èi minciuna Èi în fapte Èi-n cuvânt.
Nu sunteÈi decât paiaÈe, pe sub hainele cu Ètaif,
Ochii voÈtri n-au luminÄ, sufletul vÄ e bolnav.
Iar din sufletele pure, astÄzi vreÈi sÄ smulgeÈi crinii,
Èi în templul curÄÈiei, sÄ-nfloreascÄ mÄrÄcinii.
SÄ pÄtaÈi tot ce-i candoare, toate florile de Har
ÃnsÄ nu puteÈi Luminii, voi sÄ puneÈi stÄvilar!
Cioclilor apocaliptici, plini de-a iadului duhoare,
Ne batjocoriÈi CREDINÈA Èi CHIVOTUL din ALTARE!
Ne-aÈi ucis cu nepÄsare Èi bunicii Èi pÄrinÈii,
Ne-aÈi îngenuncheat sub biruri Èi ne-aÈi pus sub pazÄ sfinÈii.
TrÄdÄtori de Neam Èi ÈarÄ, ca pÄduchii stând în frunte,
N-auziÈi pe Mihai-VodÄ, greaua-Èi bardÄ cum ascute?
AscultaÈi cum cântÄ lemnul! Vlad DrÄculea vine-acuÈa,
Nu simÈiÈi pe sub izmene, cum vÄ gâdilÄ ÈepuÈa?
Bravi cârmaci aveam pe vremuri, însÄ azi domnesc miÈeii,
Rup bucÄÈi din trupul ÈÄrii, precum hienele Èi leii,
ÃnsÄ va-nvia dreptatea, Neamu-acesta s-o trezi
Èi în groapa ce ne-o sapÄ, oasele le-or putrezi!
Vreau ca pana mea sÄracÄ, cântul lui Tirteu sÄ fie,
Sufletul acestei NaÈii sÄ-l ridice, sÄ-l învie,
Èi de-o fi sÄ mÄ doboare, braÈul fiarei de ATEU,
Iau cu mine plânsul ÈÄrii Èi îl duc lui DUMNEZEU.
FelicitÄri RuÈilor în fiecare zi ?