ROSHEN, marcă ucraineană
Un miliardar, fost președinte ucrainean, face afaceri de zeci de milioane de euro în România.
Compania Roshen One, parte din grupul internațional din sectorul ciocolatei Roshen, controlat de miliardarul Petro Poroșenko, a avut anul trecut o cifră de afaceri de 167,9 milioane de lei (circa 34 mil. euro), în creștere cu 36% față de anul precedent.
De unde vine „brendul” Roshen ?
Fabrica de cofetărie din Kremenchuk este una dintre cele mai vechi întreprinderi din Ucraina producătoare de dulciuri.
Comentariu:
Prin intermediari, compania ucraineană Roshen a achiziționat pe lucru de nimic ce mai rămăsese din fabricile românești de dulciuri, astfel, piața românească de dulciuri a fost invadată de marca Roshen.
Eu personal observ cum produsele marca Roshen au „invadat” rafturile magazinelor din România, chiar și micii întreprinzători, „buticari” achiziționează din depozite produse ale acestei companii.
În mod suspect produsele acestei companii sunt ceva mai accesibile ca preț și bine poziționate pe rafturi, lucru ce mă face să cred că are loc un sabotaj la celelalte mărci, dar mai ales la cele românești.
Veți spune că e normal, doar suntem vecini cu Ucraina.
Oare cât de buni vecini ne-au fost ucrainienii de-a lungul istoriei ?
Iată cum suntem tratați în această perioadă, suntem bătaia lor de joc, toate acestea în numele unui plan malefic.
PS: Oare și în acest domeniu e cu „Slava așezare de la margine ?”
Text redactat: Alexandru Coțarcă
Imagine sugestivă
O producție Civic Slobozia
Scurt articol, publicat: 04.07.2023
Nu cumpar asa ceva... citeam mai acum ceva timp ca in igredientele pe care le foloseste la producerea produselor, foloseste ceva care favorizeaza aparatia cancerului... Piei Satana !
Ziua drapelului național al României
Ziua Drapelului Național este ziua de 26 iunie, care a fost proclamată astfel prin Legea nr. 96 din 20 mai 1998.
Conform legii, această zi va fi marcată de către autoritățile publice și de celelalte instituții ale statului prin organizarea unor programe și manifestări cultural-educative, cu caracter evocator sau științific, consacrate istoriei patriei, precum și prin ceremonii militare specifice, organizate în cadrul unităților Ministerului Apărării Naționale și ale Ministerului de Interne.
Scurtă istorie a Zilei Drapelului Naţional
În 1834, când Ţările Române au început să se dezvolte din punct de vedere economic, când conştiinţa naţională cerea unitatea şi libertatea ţării, domnitorul Ţării Româneşti, Alexandru D. Ghica Vodă, a obţinut de la otomani învoirea „de a pune steag românesc corăbiilor negustoreşti şi oştirii"
Steagul destinat corăbiilor avea două culori (galben şi roşu), cel atribuit armatei era compus din trei (roşu, galben şi albastru) şi un vultur la mijloc.
Acesta este socotit drept începutul adoptării tricolorului pe pământ românesc.
O informaţie o descoperim printre mărturiile unui francmason Jean Alexandre Vaillant, (chemat şi stabilit în Muntenia în 1830, profesor şi director al „Colegiului Sf. Sava” din Bucureşti 1831-1834), potrivit căruia tricolorul ar fi fluturat pentru prima dată în ziua de 29 iulie 1839, pe muntele Pleşuva (zona Comarnic – jud. Prahova) Astfel, arborarea de către Vaillant a tricolorului ca drapel al Principatelor este, poate, cea mai veche atestare documentară a acestui fapt.
Tricolorul românesc era cunoscut încă din deceniul 4 al secolului XIX drept simbol naţional cu cel puţin un deceniu înainte de oficializarea sa.
În timpul revoluţiei de la 1848 Tricolorul a fost adoptat ca simbol al naţiunii în prima zi a victoriei revoluţiei burghezo – democratică (1848 – 1849), 14/26 iunie, când a avut loc abdicarea domnitorului Gheorghe Bibescu, instaurarea Guvernului provizoriu de la Bucureşti şi promulgarea decretului nr. 1 de instituire a drapelului naţional.
Revoluţionarii de la 1848, atât cei din Transilvania, cât şi cei din Ţara Românească, au arborat steagul tricolor, ca simbol al luptei lor, având inscripţionat lozinca: „Frăţia”: „Dreptate – Frăţie” şi dându-i denumire de „stindard al libertăţii”.
O lună mai târziu, „văzând cu nu s-a înţeles încă cum trebuiesc făcute stindardele naţionale“, decretul guvernamental nr. 252, din 13 iulie 1848, preciza din nou că “stindardele vor fi tricolore.
Culorile sunt: albastru închis, galben deschis şi roşu carmin”. Ele vor fi dispuse vertical şi vor fi aranjate în ordinea următoare: „lângă lemn vine albastru, apoi galben şi apoi roşu fâlfâind“.
În Adunarea populară desfăşurată pe dealul Filaretului din Bucureşti, în ziua de 15 iunie 1848, s-a celebrat ziua de 11 iunie, începutul revoluţiei, ”zi de mântuire pentru toată România”, sub flamurile tricolore.
Tot în acel an istoric 1848, în acea impresionantă Adunare de la Blaj, 3/15 mai, s-a înălţat „flamura cea mare tricoloră a naţiunii române”, a întregii naţiuni române.
Potrivit unei alte ipoteze tricolorul se impune ca drapel naţional în 1859, odată cu dubla alegere a lui Alexandru Ioan Cuza, culorile steagului fiind dispuse însă pe orizontală.
Primul drapel din 1859, aflat în uz până în 1862, a avut fâşia albastră plasată sus, urmând ca, în a doua parte a domniei lui Cuza, fâşia roşie sa fie dispusă pe partea superioară.
După venirea lui Carol I, steagurile vor avea benzile dispuse pe verticală, România aliniindu-se astfel regulilor respectate de steagurile europene.
Ziua Drapelului Naţional a fost instituită pentru a marca ziua de 26 iunie 1848, când Guvernul revoluţionar a decretat ca Tricolorul - roşu, galben şi albastru - să reprezinte steagul naţional al tuturor românilor; cele trei culori împărţite în mod egal reprezintă principiul egalităţii, orientarea culorilor în sus semnifică verticalitatea, cifra trei este numărul perfect, pe lângă ţara noastră mai existând alte trei ţări europene tradiţionale cu steagul tripartit în mod egal şi vertical: Franţa, Italia şi Belgia.
Articol realizat cu prilejul zilei naționale a drapelului României
Imagini sugestive
O producție Civic Slobozia
Publicare: 26.06.2023
Ziua drapelului național al României
Ziua Drapelului Național este ziua de 26 iunie, care a fost proclamată astfel prin Legea nr. 96 din 20 mai 1998.
Conform legii, această zi va fi marcată de către autoritățile publice și de celelalte instituții ale statului prin organizarea unor programe și manifestări cultural-educative, cu caracter evocator sau științific, consacrate istoriei patriei, precum și prin ceremonii militare specifice, organizate în cadrul unităților Ministerului Apărării Naționale și ale Ministerului de Interne.
Scurtă istorie a Zilei Drapelului Naţional
În 1834, când Ţările Române au început să se dezvolte din punct de vedere economic, când conştiinţa naţională cerea unitatea şi libertatea ţării, domnitorul Ţării Româneşti, Alexandru D. Ghica Vodă, a obţinut de la otomani învoirea „de a pune steag românesc corăbiilor negustoreşti şi oştirii"
Steagul destinat corăbiilor avea două culori (galben şi roşu), cel atribuit armatei era compus din trei (roşu, galben şi albastru) şi un vultur la mijloc.
Acesta este socotit drept începutul adoptării tricolorului pe pământ românesc.
O informaţie o descoperim printre mărturiile unui francmason Jean Alexandre Vaillant, (chemat şi stabilit în Muntenia în 1830, profesor şi director al „Colegiului Sf. Sava” din Bucureşti 1831-1834), potrivit căruia tricolorul ar fi fluturat pentru prima dată în ziua de 29 iulie 1839, pe muntele Pleşuva (zona Comarnic – jud. Prahova) Astfel, arborarea de către Vaillant a tricolorului ca drapel al Principatelor este, poate, cea mai veche atestare documentară a acestui fapt.
Tricolorul românesc era cunoscut încă din deceniul 4 al secolului XIX drept simbol naţional cu cel puţin un deceniu înainte de oficializarea sa.
În timpul revoluţiei de la 1848 Tricolorul a fost adoptat ca simbol al naţiunii în prima zi a victoriei revoluţiei burghezo – democratică (1848 – 1849), 14/26 iunie, când a avut loc abdicarea domnitorului Gheorghe Bibescu, instaurarea Guvernului provizoriu de la Bucureşti şi promulgarea decretului nr. 1 de instituire a drapelului naţional.
Revoluţionarii de la 1848, atât cei din Transilvania, cât şi cei din Ţara Românească, au arborat steagul tricolor, ca simbol al luptei lor, având inscripţionat lozinca: „Frăţia”: „Dreptate – Frăţie” şi dându-i denumire de „stindard al libertăţii”.
O lună mai târziu, „văzând cu nu s-a înţeles încă cum trebuiesc făcute stindardele naţionale“, decretul guvernamental nr. 252, din 13 iulie 1848, preciza din nou că “stindardele vor fi tricolore.
Culorile sunt: albastru închis, galben deschis şi roşu carmin”. Ele vor fi dispuse vertical şi vor fi aranjate în ordinea următoare: „lângă lemn vine albastru, apoi galben şi apoi roşu fâlfâind“.
În Adunarea populară desfăşurată pe dealul Filaretului din Bucureşti, în ziua de 15 iunie 1848, s-a celebrat ziua de 11 iunie, începutul revoluţiei, ”zi de mântuire pentru toată România”, sub flamurile tricolore.
Tot în acel an istoric 1848, în acea impresionantă Adunare de la Blaj, 3/15 mai, s-a înălţat „flamura cea mare tricoloră a naţiunii române”, a întregii naţiuni române.
Potrivit unei alte ipoteze tricolorul se impune ca drapel naţional în 1859, odată cu dubla alegere a lui Alexandru Ioan Cuza, culorile steagului fiind dispuse însă pe orizontală.
Primul drapel din 1859, aflat în uz până în 1862, a avut fâşia albastră plasată sus, urmând ca, în a doua parte a domniei lui Cuza, fâşia roşie sa fie dispusă pe partea superioară.
După venirea lui Carol I, steagurile vor avea benzile dispuse pe verticală, România aliniindu-se astfel regulilor respectate de steagurile europene.
Ziua Drapelului Naţional a fost instituită pentru a marca ziua de 26 iunie 1848, când Guvernul revoluţionar a decretat ca Tricolorul - roşu, galben şi albastru - să reprezinte steagul naţional al tuturor românilor; cele trei culori împărţite în mod egal reprezintă principiul egalităţii, orientarea culorilor în sus semnifică verticalitatea, cifra trei este numărul perfect, pe lângă ţara noastră mai existând alte trei ţări europene tradiţionale cu steagul tripartit în mod egal şi vertical: Franţa, Italia şi Belgia.
Articol realizat cu prilejul zilei naționale a drapelului României
Imagini sugestive
O producție Civic Slobozia
Publicare: 26.06.2023
Ziua drapelului național al României
Ziua Drapelului Național este ziua de 26 iunie, care a fost proclamată astfel prin Legea nr. 96 din 20 mai 1998.
Conform legii, această zi va fi marcată de către autoritățile publice și de celelalte instituții ale statului prin organizarea unor programe și manifestări cultural-educative, cu caracter evocator sau științific, consacrate istoriei patriei, precum și prin ceremonii militare specifice, organizate în cadrul unităților Ministerului Apărării Naționale și ale Ministerului de Interne.
Scurtă istorie a Zilei Drapelului Naţional
În 1834, când Ţările Române au început să se dezvolte din punct de vedere economic, când conştiinţa naţională cerea unitatea şi libertatea ţării, domnitorul Ţării Româneşti, Alexandru D. Ghica Vodă, a obţinut de la otomani învoirea „de a pune steag românesc corăbiilor negustoreşti şi oştirii"
Steagul destinat corăbiilor avea două culori (galben şi roşu), cel atribuit armatei era compus din trei (roşu, galben şi albastru) şi un vultur la mijloc.
Acesta este socotit drept începutul adoptării tricolorului pe pământ românesc.
O informaţie o descoperim printre mărturiile unui francmason Jean Alexandre Vaillant, (chemat şi stabilit în Muntenia în 1830, profesor şi director al „Colegiului Sf. Sava” din Bucureşti 1831-1834), potrivit căruia tricolorul ar fi fluturat pentru prima dată în ziua de 29 iulie 1839, pe muntele Pleşuva (zona Comarnic – jud. Prahova) Astfel, arborarea de către Vaillant a tricolorului ca drapel al Principatelor este, poate, cea mai veche atestare documentară a acestui fapt.
Tricolorul românesc era cunoscut încă din deceniul 4 al secolului XIX drept simbol naţional cu cel puţin un deceniu înainte de oficializarea sa.
În timpul revoluţiei de la 1848 Tricolorul a fost adoptat ca simbol al naţiunii în prima zi a victoriei revoluţiei burghezo – democratică (1848 – 1849), 14/26 iunie, când a avut loc abdicarea domnitorului Gheorghe Bibescu, instaurarea Guvernului provizoriu de la Bucureşti şi promulgarea decretului nr. 1 de instituire a drapelului naţional.
Revoluţionarii de la 1848, atât cei din Transilvania, cât şi cei din Ţara Românească, au arborat steagul tricolor, ca simbol al luptei lor, având inscripţionat lozinca: „Frăţia”: „Dreptate – Frăţie” şi dându-i denumire de „stindard al libertăţii”.
O lună mai târziu, „văzând cu nu s-a înţeles încă cum trebuiesc făcute stindardele naţionale“, decretul guvernamental nr. 252, din 13 iulie 1848, preciza din nou că “stindardele vor fi tricolore.
Culorile sunt: albastru închis, galben deschis şi roşu carmin”. Ele vor fi dispuse vertical şi vor fi aranjate în ordinea următoare: „lângă lemn vine albastru, apoi galben şi apoi roşu fâlfâind“.
În Adunarea populară desfăşurată pe dealul Filaretului din Bucureşti, în ziua de 15 iunie 1848, s-a celebrat ziua de 11 iunie, începutul revoluţiei, ”zi de mântuire pentru toată România”, sub flamurile tricolore.
Tot în acel an istoric 1848, în acea impresionantă Adunare de la Blaj, 3/15 mai, s-a înălţat „flamura cea mare tricoloră a naţiunii române”, a întregii naţiuni române.
Potrivit unei alte ipoteze tricolorul se impune ca drapel naţional în 1859, odată cu dubla alegere a lui Alexandru Ioan Cuza, culorile steagului fiind dispuse însă pe orizontală.
Primul drapel din 1859, aflat în uz până în 1862, a avut fâşia albastră plasată sus, urmând ca, în a doua parte a domniei lui Cuza, fâşia roşie sa fie dispusă pe partea superioară.
După venirea lui Carol I, steagurile vor avea benzile dispuse pe verticală, România aliniindu-se astfel regulilor respectate de steagurile europene.
Ziua Drapelului Naţional a fost instituită pentru a marca ziua de 26 iunie 1848, când Guvernul revoluţionar a decretat ca Tricolorul - roşu, galben şi albastru - să reprezinte steagul naţional al tuturor românilor; cele trei culori împărţite în mod egal reprezintă principiul egalităţii, orientarea culorilor în sus semnifică verticalitatea, cifra trei este numărul perfect, pe lângă ţara noastră mai existând alte trei ţări europene tradiţionale cu steagul tripartit în mod egal şi vertical: Franţa, Italia şi Belgia.
Articol realizat cu prilejul zilei naționale a drapelului României
Imagini sugestive
O producție Civic Slobozia
Publicare: 26.06.2023
Înflorit și cu fructe în același timp!
Sincer vă spun, nu mă procep la pomicultură... însă, de curând observat acest aspect.
Vineri, 23 iunie 2023 vedeam pentru prima oară un pom fructifer înflorit și cu fructe în același timp.
Prima dată am zis că e o ciudățenie, dar imediat m-am gândit să împărtășesc cu voi această întâmplare, poate cienva mă va face să înțeleg fenomenul.
Menționez că acest pom fructifer se află în Piața Revoluției, Nr. 1 din Mun. Slobozia, Jud. Ialomița.
Aștept păreri și argumente cu privire la cele menționate.
Vă mulțumesc că mă urmăriți și distribuiți materialele pe care le realizez.
Text și foto: Alexandru Coțarcă
O producție Civic Slobozia
Publicare: 25.06.2023
Înflorit și cu fructe în același timp!
Sincer vă spun, nu mă procep la pomicultură... însă, de curând observat acest aspect.
Vineri, 23 iunie 2023 vedeam pentru prima oară un pom fructifer înflorit și cu fructe în același timp.
Prima dată am zis că e o ciudățenie, dar imediat m-am gândit să împărtășesc cu voi această întâmplare, poate cienva mă va face să înțeleg fenomenul.
Menționez că acest pom fructifer se află în Piața Revoluției, Nr. 1 din Mun. Slobozia, Jud. Ialomița.
Aștept păreri și argumente cu privire la cele menționate.
Vă mulțumesc că mă urmăriți și distribuiți materialele pe care le realizez.
Text și foto: Alexandru Coțarcă
O producție Civic Slobozia
Publicare: 25.06.2023
15 iunie 1889 - o zi nemărginită
În dimineața zilei de 15 iunie 1889, Mihai Eminescu, marele poet, prozator și jurnalist pleca dintre noi pentru totdeauna, lăsând în urma sa o uriașă zestre literară.
Cu România în suflet și-n trăiri, a colindat „în lung și-n lat” minunata țară pentru a cunoaște tot ce înseamnă această așezare și neamul ce dăinuiește aici de mii de ani.
Cu dorința de a cunoaște cât mai mult, întra în contact și dialoga cu oameni din toate clasele sociale.
Aproape orice întâlnire devenea pentru Eminescu sursă de inspirație, fiind totodată nerăbdator să aștearnă pe hărtie impresiile și gândurile sale.
Scrierile deosebite și încărcate de inspirație apăreau din mânuirea condeiului, așezănd cu grijă cuvintele pe colile ce stau și acum ca mărturia acelor vremuri.
Mare parte din scrierile marelui român Eminescu au fost, sunt, și vor fi mereu ghid pentru neamul ales să se nască și să locuiască în „Grădina Maicii Domnului”.
Probabil că nimeni nu a descris și nu a prezentat mai bine în scrierile sale, așa cum a făcut-o Eminescu, descriind România și neamul românesc.
Se mai poate spune că mare parte din scriitorii ce l-au succedat pe Eminescu s-au inspirat din operele sale.
Născut la data de 15 ianuarie 1850 conform actelor publice, totuși într-un registru al membrilor Junimii, Eminescu însuși și-a trecut data nașterii ca fiind 20 decembrie 1849, iar în documentele gimnaziului din Cernăuți unde a studiat Eminescu este trecută data de 14 decembrie 1849.
Locul nașterii, unde a și copilărit este satul Ipotești, județul Botoșani, stare evocată cu adâncă nostalgie în poezia de mai târziu (Fiind băiet… sau O, rămâi).
Romantismul lui Eminescu
Este foarte cunoscută povestea de dragoste a lui Eminescu cu Veronica Micle, fapt ce se regăsește în multe din scrierile sale literare, prin poezii, proză și scrisori.
În perioada 1869 - 1872 este student la Viena, urmează ca „auditor extraordinar” Facultatea de Filozofie și Drept (dar audiază și cursuri de la alte facultăți).
Tot la Viena, în aceeași perioadă o cunoaște pe Veronica, femeia de care se și îndrăgostește când s-au reîntâlnit la Iași, cu toate că era căsătorită la acel moment.
În 6 august 1879 înceta din viață Ștefan Micle, soțul Veronicăi, la ceva timp Eminescu cerând-o în căsătorie, făcând și planuri în acest sens, însă nerealizabile.
Atât Eminescu, cât și apropiați ce au făcut notări la acea vreme, menționează și alte relații amoroase pe care le-ar fi avut.
Amintim din poeziile dedicate unei femei pe care o plăcea sunt „Pe lângă plopii fără soț” și „O rămâi”.
În perioada studiilor, în scrierile sale, Eminescu dedică din suflet rânduri doar cadrului didactic de limba și literatura română Aron Pumnul.
Fiind marcat de moartea celui ce i-a fost cu adevărat dascăl și „părinte” îndrumător, Eminescu compune poezia intitulată „La mormântul lui Aron Pumnul”.
O parte însemnată din viața sa Eminescu și-a petrecut-o la București, într-un oraș cosmopolit numit la acea vreme și „Micul Paris”.
Obișnuia adesea să meargă la restaurantul „Casa Capșa”, situat ca și acum pe Calea Victoriei, Nr. 36, locul unde să întâlnea cu prietenii săi, printre aceștia s-au numărat nume grele ale culturii secolului al XIX-lea, cum ar fi: Ion Creangă, Ioan Slavici, Ion Luca Caragiale, Vasile Alecsandri, Nicolae Densușianu și alții.
Natura a fost cea mai mare sursă de inspirație în scrierile lui Eminescu, aspect vizibil în mai toate cărțile.
Teiul, simbolul parfumului și relaxării, unul din locurile unde scrisul prindea viață.
Aici putem aminti de renumitul Tei din parcul Copou, aflat în centrul orașului Iași, vechea capitală a Moldovei, teiul stă și azi mărturie, parcă fiind de strajă patriei.
În cariera sa de jurnalist Eminescu se alătură publicației „Timpul” din Bucucrești în anul 1877, ziarul oficial al Partidului Conservator.
Publicație cu care colaborează o perioadă ca redactor, contribuind la realizarea multor articole, mai ales pe teme economice și politice.
Prin articolele sale publicate mai ales în perioada în care a lucrat la Timpul a reușit să-i deranjeze pe câțiva lideri importanți din acest mare partid.
Implicarea lui Eminescu în jurnalism și politică i-au creat mari probleme, lideri politici ai acelor vremuri plănuind să-l oprească cumva, așa avea să apară sloganul, celebru în epocă, „Ia mai opriți-l pe Eminescu ăsta!”.
Și totuși Eminescu nu a fost pe placul tuturor!
Nu au fost puțini cei care i-au creat probleme lui Eminescu, cu această ocazie amintim câteva nume: Alexandru Grama, Alexandru Macedonski, Grigore Ventura și alții.
Titu Maiorescu fost un om dualist în viața lui Eminescu, fiindu-i în același timp prieten dar și dușman.
Problema Maiorescu nu se poate epuiza doar așa, ea trebuie tratată aplicat.
De altfel se întâmplă frecvent ca scriitorii să se urască și chiar să se șicaneze între ei.
O tristă și dificilă perioadă din viața lui Eminescu
Pe neașteptate, în vara anului 1883 Eminescu este afectat de primele probleme de sănătate.
La București, în 23 iunie, pe o căldură înăbușitoare, se interesează pentru remedierea problemelor apărute și este nevoit să solicite sprijin medical.
După scurt timp, adică la 28 iunie, starea sa de sănătate se agravează și este internat în sanatoriul doctorului Șuțu, cu diagnosticul de „manie acută”.
În luna octombrie a aceluiași an, cu sprijinul prietenilor, Eminescu este dus la un sanatoriu din Viena, unde se recuperează.
Însă, în toamna anului 1884 problemele reapar și este internat la spitalul Sf. Spiridon, la scurt timp revenind în activitate.
În vara lui 1886 din nou starea lui de sănătate se agravează, primind îngrijiri medicale la ospiciul de la Mănăstirea Neamț.
Transferat de la un spital la altul și primind diverse tratamente, în dimineața zilei de 15 iunie 1889 Eminescu pierde lupta cu boala, plecând pentru totdeauna la numai 39 de ani.
Cei ce au scris despre acest aspect negativ din viața lui Eminescu, au căutat să „despice firul în patru”, punând în evidență detalii, astfel lezându-i imaginea.
Eminescu a fost, este, și va fi pentru totdeauna Luceafărul literaturii române și lumina neamului românesc.
Autor articol: Alexandru Coțarcă, Civic Slobozia
Spectacol extraordinar
„EMINESCU, OM, GENIU și POET DIVIN”
Miercuri, 15 iunie 2022, a avut loc spectacolul extraordinar „EMINESCU, OM, GENIU și POET DIVIN” la sala „Europa” din mun. Slobozia, jud. Ialomița
Invitați speciali au fost: maeștri Dorel Vișan și Eugen Doga, acompaniați de orchestra Essenza Quartet formată din Patricia Iacob, Ștefania Mihai, Bianca Maria Stan și Diana Mertic.
Acest deosebit eveniment a fost organizat de Biblioteca Județeană „Ștefan Bănulescu” și Centrul Cultural „Ionel Perlea”, cu sprijinul Consiliului Județean Ialomița.
Spiritul marelui român Mihai Eminescu este viu prin scrierile sale și prin graiul românesc.
Zestrea literară impresionantă ne oferă posibilitatea de a îmbrățișa măiastra carte, astfel suntem educați, avem valori morale și creștine.
PS: „Literatura este parte din fundamentul neamului românesc”
Articol din ARHIVĂ, republicat
Video preluat, sursa: Biblioteca Județeană „Ștefan Bănulescu” Ialomița
Reeditare și montaj: Alexandru Coțarcă
Mod transmisie: Înregistrare, Format video: 16:9
O producție Civic Slobozia
Publicare: 15.06.2023
Spectacol extraordinar, republicat
Spectacol extraordinar
„EMINESCU, OM, GENIU și POET DIVIN”
Miercuri, 15 iunie 2022, a avut loc spectacolul extraordinar „EMINESCU, OM, GENIU și POET DIVIN” la sala „Europa” din mun. Slobozia, jud. Ia
Subiectele zilei din 5 Iunie 2023
1. Azi, 5 iunie este Ziua Învăţătorului. Este data de naștere a dascălului Gheorghe Lazăr (5 iunie 1779 — 17 septembrie 1823), întemeietorul învățământului modern.
2. Nu sunt și nu voi fi în nici-un partid, nu vreau să fiu asociat cu vre-un partid doar că sunt fiind văzut întâmplător alături de vre-un politician.
3. Calomnia şi defăimarea sunt infracțiuni și se pedepsesc conform Codului Penal, asta trebuie să știe și să înțeleagă cei ce comit astfel de fapte.
- punct adăugat suplimentar
4. Fac apel la d-ul Prof. Univ. Dr. Tudorel Butoi: Atacați din punct de vedere juridic actele normative ale guvernului ce atentează la integritatea psihică, fizică și chiar la viața copiilor.
Cameraman, editor și montaj: Alexandru Coțarcă
Mod transmisie: Înregistrare, Format video: 16:9
O producție Civic Slobozia
Publicare: 05.06.2023
Subiectele zilei din 5 Iunie 2023
Subiectele zilei din 5 Iunie 2023
1. Azi, 5 iunie este Ziua Învăţătorului. Este data de naștere a dascălului Gheorghe Lazăr (5 iunie 1779 — 17 septembrie 1823), întemeietorul învățământului modern.
2
Deschiderea secției de Șah în cadrul C.S.M. (Club Sportiv Municipal)
Duminică, 4 iunie 2023, la Sloboia a avut loc deschiderea secției de Șah în cadrul C.S.M., eveniment dedicat copiilor.
Nicolae Călina, instructor de Șah, a demarat înființarea secției susținută de primăria municipiului Slobozia.
Șahul, sportul minții dezvoltă personalitatea și caracterul omului, acest sport poate fi practicat la orice vârstă.
Eu, Alexandru Coțarcă, activist civic m-am alăturat acestei inițiative fiind partener media.
Cu această ocazie mulțumesc d-lui Nicolae Călina, instructor de Șah pentru implicare și eforturi.
Reporter, cameraman, editor și montaj: Alexandru Coțarcă
Mod transmisie: Înregistrare, Format video: 16:9
O producție Civic Slobozia
Publicare: 05.06.2023
Deschiderea secției de Șah în cadrul C S M
Deschiderea secției de Șah în cadrul C.S.M. (Club Sportiv Municipal)
Duminică, 4 iunie 2023, la Sloboia a avut loc deschiderea secției de Șah în cadrul C.S.M., eveniment dedicat copiilor.
Nicolae Căl
1 Iunie, Ziua Internaţională a Copilului
1 Iunie este ziua în care se celebrează miracolul naşterii, al purităţii, dar şi întoarcerea la inocenţă.
Ziua copilului a fost menționată prima dată la Geneva la Conferința Mondială pentru Protejarea și Bunăstarea Copiilor în august 1925, conform adoptării Declarației pentru Protecția Copilului.
Ziua Internaţională a Copilului are la bază şi promovează schimbul reciproc de idei, dorinţa de a-i face pe copii să înţeleagă acest concept, precum şi iniţierea unei acţiuni de a promova bunăstarea copiilor din toată lumea.
Copiii nu trebuie să fie neglijaţi nicicând, căci ei sunt cei care ne fac de multe ori ziua mai bună şi pentru care ajungem la un moment dat să trăim.
De ziua lor aceştia merită o atenţie deosebită pentru a şti că au anumite drepturi, că sunt importanţi.
Nu există limite de vârstă când vine vorba de a sărbători Ziua Copilului.
Oricare dintre noi, copil sau adult, are voie să se simtă copil şi chiar este necesar ca macăr o dată pe an să lăsăm în urmă problemele de zi cu zi.
Nu se ştie exact de ce ziua de 1 Iunie a fost aleasă ca Ziua Internaţională a Copilului, însă există o teorie potrivit căreia, consulul general chinez de la San Francisco a strâns un număr de copii orfani chinezi pentru a sărbători Festivalul Dragonului, care s-a întâmplat să fie chiar pe 1 iunie, dată care a coincis, de asemenea, cu Conferinţa de la Geneva.
Text parțial preluat de pe internet.
Cameraman, editor și montaj: Alexandru Coțarcă
Mod transmisie: Înregistrare, Format video: 16:9
O producție Civic Slobozia
Articol dedicat Zilei Internaționale a Copilului.
Publicare: 01.06.2023
Ziua Internaţională a Copilului
1 Iunie, Ziua Internaţională a Copilului
1 Iunie este ziua în care se celebrează miracolul naşterii, al purităţii, dar şi întoarcerea la inocenţă.
Ziua copilului a fost menționată prima dată la Genev
Iadul sau pisica?
O știre de noaptea minții face „valuri” pe internet, un preot creștin ortodox spune: „Cine nu se leapădă de pisică merge în Iad”.
Postarea halucinantă a unui preot român s-a viralizat.
Un preot ortodox a aruncat anatema (osândire, în limbaj bisericesc) asupra „închinătorilor la pisici și câini care nu vor moșteni Împărăția Cerurilor”.
Preotul nu este la primul derapaj de acest gen.
Pentru cei interesați să citească știrea, căutați pe internet articolul „Iadul sau pisica”.
Oricum, sunt „popi” care au luat-o rău „pe arătură”.
Apel la normalitate și conștiiță.
Video preluat, sursa: Telegram
Articol publicat: 31.05.2023
Punct și de la capăt - Hotărâre Judecătorească
Judecătoria Slobozia s-a pronunțat în lipsa mea cu privire la contestația procesului-verbal întocmit de Nițu Viorel, Plt. Ajut. în cadrul Inspectoratului de Jandarmi Județean Ialomița.
Poate vă întrebați de ce s-a judecat în lipsa mea;
De ce nu m-am prezentat la proces.
Păi cum să mă prezint la proces dacă nu am fost înștiințat ?
Nici măcar nu mi s-a comunicat nr. de dosar.
Nu am primit citație nici comunicare la adresa de domiciliu.
Și cum să-mi ofere "câștig" de cauză ? deranjând astfel instituția opresitvă.
V-ați prins, contestația a fost respinsă, oferind "câștig" de cauză Jandarmeriei.
Cam așa s-a soluționat cererea mea de anulare a procesului-verbal:
Document scanat - Decizia Judecătoriei Slobozia
Atașez documente constituind piese din dosar.
PS: "Suntem egali în fața legii, suntem frați cu toții, ce aia a mă-si"
PPS: "Când justiția este injustă, ne facem dreptate singuri, ca în lumea lui care pe care, vorba maestrului I. L. Caragiale"
Hai Liberare!
Text și documente publicate: 20.01.2022
Alexandru Coţarcă
4 ani în urmă
Mihai Eminescu - semnatura
Mihai Eminescu - Steaua României
Azi, 15 ianuarie 2022, se implinesc 172 de ani de la nașterea marelui poet, prozator și jurnalist Mihai Eminescu, o valoare a literaturii române.
Această zi deosebită a fost declarată și ziua culturii românești.
Nu este deloc o exagerare spunându-se că Mihai Eminescu este Luceafărul României.
Mihai Eminescu a fost un apărător al valorilor naționale românești și al drepturilor omului.
Ca patriot, naționalist, creștin și iubitor de țară s-a implicat prin fapte și în politica românească de la acea vreme.
Creațiile sale au dat o valoare și mai mare culturii literare românești, cei ce l-au înțeles și apreciat i-au urmat calea.
Multe din scrierile sale au menirea să fie ghid în viețile românilor de zi cu zi chiar în toate domeniile.
< Mihai Eminescu (născut 15 ianuarie 1850, Botoșani, Moldova – decedat 15 iunie 1889, București, Regatul României) a fost un poet, prozator și jurnalist român, socotit de cititorii români și de critica literară postumă drept cea mai importantă voce poetică din literatura română.
Receptiv la romantismele europene de secol XVIII și XIX, a asimilat viziunile poetice occidentale, creația sa aparținând unui romantism literar relativ întârziat.
În momentul în care Mihai Eminescu a recuperat temele tradiționale ale Romantismului european, gustul pentru trecut și pasiunea pentru istoria națională, căreia a dorit chiar să-i construiască un Pantheon de voievozi, nostalgia regresivă pentru copilărie, melancolia și cultivarea stărilor depresive, întoarcerea în natură etc., poezia europeană descoperea paradigma modernismului, prin Charles Baudelaire sau Stéphane Mallarmé.
Poetul avea o bună educație filosofică, opera sa poetică fiind influențată de marile sisteme filosofice ale epocii sale, de filosofia antică, de la Heraclit la Platon, de marile sisteme de gândire ale romantismului, de teoriile lui Arthur Schopenhauer, Immanuel Kant (de altfel Eminescu a lucrat o vreme la traducerea tratatului acestuia Critica rațiunii pure, la îndemnul lui Titu Maiorescu, cel care îi ceruse să-și ia doctoratul în filosofia lui Kant la Universitatea din Berlin, plan nefinalizat până la urmă) și de teoriile lui Hegel.
Rădăcina ideologică principală a gândirii sale economice sau politice era conservatoare; prin articolele sale publicate mai ales în perioada în care a lucrat la Timpul a reușit să-i deranjeze pe câțiva lideri importanți din acest mare partid care au lansat sloganul, celebru în epocă, „Ia mai opriți-l pe Eminescu ăsta!”.
Publicistica eminesciană oferă cititorilor o radiografie a vieții politice, parlamentare sau guvernamentale din acea epocă; în plus ziaristul era la nevoie și cronicar literar sau teatral, scria despre viața mondenă sau despre evenimente de mai mică importanță, fiind un veritabil cronicar al momentului.
Eminescu a fost activ în societatea politico-literară Junimea, și a lucrat ca redactor la Timpul, ziarul oficial al Partidului Conservator.
A publicat primul său poem la vârsta de 16 ani (De-aș avea), iar la 19 ani a plecat să studieze la Viena.
Manuscrisele poetului Mihai Eminescu, 46 de volume, aproximativ 14.000 de file, au fost dăruite Academiei Române de Titu Maiorescu, în ședința din 25 ianuarie 1902.
Eminescu a fost internat în 3 februarie 1889 la spitalul Mărcuța din București și apoi a fost transportat la sanatoriul Caritas.
În data de 15 iunie 1889, în jurul orei 4 dimineața, poetul a murit în sanatoriul doctorului Șuțu.
În 17 iunie Eminescu a fost înmormântat la umbra unui tei din cimitirul Bellu din București.
A fost ales post-mortem (28 octombrie 1948) membru al Academiei Române.
- Text preluat >
Vă invit pe SITE-ul dedicat marelui om Mihai Eminescu
https://www.mihaieminescu.eu/
Articol dedicat zilei de 15 Ianuarie
Alexandru Coţarcă
4 ani în urmă
Mihai Eminescu
Mihai Eminescu - Steaua României
Azi, 15 ianuarie 2022, se implinesc 172 de ani de la nașterea marelui poet, prozator și jurnalist Mihai Eminescu, o valoare a literaturii române.
Această zi deosebită a fost declarată și ziua culturii românești.
Nu este deloc o exagerare spunându-se că Mihai Eminescu este Luceafărul României.
Mihai Eminescu a fost un apărător al valorilor naționale românești și al drepturilor omului.
Ca patriot, naționalist, creștin și iubitor de țară s-a implicat prin fapte și în politica românească de la acea vreme.
Creațiile sale au dat o valoare și mai mare culturii literare românești, cei ce l-au înțeles și apreciat i-au urmat calea.
Multe din scrierile sale au menirea să fie ghid în viețile românilor de zi cu zi chiar în toate domeniile.
< Mihai Eminescu (născut 15 ianuarie 1850, Botoșani, Moldova – decedat 15 iunie 1889, București, Regatul României) a fost un poet, prozator și jurnalist român, socotit de cititorii români și de critica literară postumă drept cea mai importantă voce poetică din literatura română.
Receptiv la romantismele europene de secol XVIII și XIX, a asimilat viziunile poetice occidentale, creația sa aparținând unui romantism literar relativ întârziat.
În momentul în care Mihai Eminescu a recuperat temele tradiționale ale Romantismului european, gustul pentru trecut și pasiunea pentru istoria națională, căreia a dorit chiar să-i construiască un Pantheon de voievozi, nostalgia regresivă pentru copilărie, melancolia și cultivarea stărilor depresive, întoarcerea în natură etc., poezia europeană descoperea paradigma modernismului, prin Charles Baudelaire sau Stéphane Mallarmé.
Poetul avea o bună educație filosofică, opera sa poetică fiind influențată de marile sisteme filosofice ale epocii sale, de filosofia antică, de la Heraclit la Platon, de marile sisteme de gândire ale romantismului, de teoriile lui Arthur Schopenhauer, Immanuel Kant (de altfel Eminescu a lucrat o vreme la traducerea tratatului acestuia Critica rațiunii pure, la îndemnul lui Titu Maiorescu, cel care îi ceruse să-și ia doctoratul în filosofia lui Kant la Universitatea din Berlin, plan nefinalizat până la urmă) și de teoriile lui Hegel.
Rădăcina ideologică principală a gândirii sale economice sau politice era conservatoare; prin articolele sale publicate mai ales în perioada în care a lucrat la Timpul a reușit să-i deranjeze pe câțiva lideri importanți din acest mare partid care au lansat sloganul, celebru în epocă, „Ia mai opriți-l pe Eminescu ăsta!”.
Publicistica eminesciană oferă cititorilor o radiografie a vieții politice, parlamentare sau guvernamentale din acea epocă; în plus ziaristul era la nevoie și cronicar literar sau teatral, scria despre viața mondenă sau despre evenimente de mai mică importanță, fiind un veritabil cronicar al momentului.
Eminescu a fost activ în societatea politico-literară Junimea, și a lucrat ca redactor la Timpul, ziarul oficial al Partidului Conservator.
A publicat primul său poem la vârsta de 16 ani (De-aș avea), iar la 19 ani a plecat să studieze la Viena.
Manuscrisele poetului Mihai Eminescu, 46 de volume, aproximativ 14.000 de file, au fost dăruite Academiei Române de Titu Maiorescu, în ședința din 25 ianuarie 1902.
Eminescu a fost internat în 3 februarie 1889 la spitalul Mărcuța din București și apoi a fost transportat la sanatoriul Caritas.
În data de 15 iunie 1889, în jurul orei 4 dimineața, poetul a murit în sanatoriul doctorului Șuțu.
În 17 iunie Eminescu a fost înmormântat la umbra unui tei din cimitirul Bellu din București.
A fost ales post-mortem (28 octombrie 1948) membru al Academiei Române.
- Text preluat >
Vă invit pe SITE-ul dedicat marelui om Mihai Eminescu
https://www.mihaieminescu.eu/
Articol dedicat zilei de 15 Ianuarie
Alexandru Coţarcă
4 ani în urmă
Mihai Eminescu - Iubind in taina
Mihai Eminescu - Steaua României
Azi, 15 ianuarie 2022, se implinesc 172 de ani de la nașterea marelui poet, prozator și jurnalist Mihai Eminescu, o valoare a literaturii române.
Această zi deosebită a fost declarată și ziua culturii românești.
Nu este deloc o exagerare spunându-se că Mihai Eminescu este Luceafărul României.
Mihai Eminescu a fost un apărător al valorilor naționale românești și al drepturilor omului.
Ca patriot, naționalist, creștin și iubitor de țară s-a implicat prin fapte și în politica românească de la acea vreme.
Creațiile sale au dat o valoare și mai mare culturii literare românești, cei ce l-au înțeles și apreciat i-au urmat calea.
Multe din scrierile sale au menirea să fie ghid în viețile românilor de zi cu zi chiar în toate domeniile.
< Mihai Eminescu (născut 15 ianuarie 1850, Botoșani, Moldova – decedat 15 iunie 1889, București, Regatul României) a fost un poet, prozator și jurnalist român, socotit de cititorii români și de critica literară postumă drept cea mai importantă voce poetică din literatura română.
Receptiv la romantismele europene de secol XVIII și XIX, a asimilat viziunile poetice occidentale, creația sa aparținând unui romantism literar relativ întârziat.
În momentul în care Mihai Eminescu a recuperat temele tradiționale ale Romantismului european, gustul pentru trecut și pasiunea pentru istoria națională, căreia a dorit chiar să-i construiască un Pantheon de voievozi, nostalgia regresivă pentru copilărie, melancolia și cultivarea stărilor depresive, întoarcerea în natură etc., poezia europeană descoperea paradigma modernismului, prin Charles Baudelaire sau Stéphane Mallarmé.
Poetul avea o bună educație filosofică, opera sa poetică fiind influențată de marile sisteme filosofice ale epocii sale, de filosofia antică, de la Heraclit la Platon, de marile sisteme de gândire ale romantismului, de teoriile lui Arthur Schopenhauer, Immanuel Kant (de altfel Eminescu a lucrat o vreme la traducerea tratatului acestuia Critica rațiunii pure, la îndemnul lui Titu Maiorescu, cel care îi ceruse să-și ia doctoratul în filosofia lui Kant la Universitatea din Berlin, plan nefinalizat până la urmă) și de teoriile lui Hegel.
Rădăcina ideologică principală a gândirii sale economice sau politice era conservatoare; prin articolele sale publicate mai ales în perioada în care a lucrat la Timpul a reușit să-i deranjeze pe câțiva lideri importanți din acest mare partid care au lansat sloganul, celebru în epocă, „Ia mai opriți-l pe Eminescu ăsta!”.
Publicistica eminesciană oferă cititorilor o radiografie a vieții politice, parlamentare sau guvernamentale din acea epocă; în plus ziaristul era la nevoie și cronicar literar sau teatral, scria despre viața mondenă sau despre evenimente de mai mică importanță, fiind un veritabil cronicar al momentului.
Eminescu a fost activ în societatea politico-literară Junimea, și a lucrat ca redactor la Timpul, ziarul oficial al Partidului Conservator.
A publicat primul său poem la vârsta de 16 ani (De-aș avea), iar la 19 ani a plecat să studieze la Viena.
Manuscrisele poetului Mihai Eminescu, 46 de volume, aproximativ 14.000 de file, au fost dăruite Academiei Române de Titu Maiorescu, în ședința din 25 ianuarie 1902.
Eminescu a fost internat în 3 februarie 1889 la spitalul Mărcuța din București și apoi a fost transportat la sanatoriul Caritas.
În data de 15 iunie 1889, în jurul orei 4 dimineața, poetul a murit în sanatoriul doctorului Șuțu.
În 17 iunie Eminescu a fost înmormântat la umbra unui tei din cimitirul Bellu din București.
A fost ales post-mortem (28 octombrie 1948) membru al Academiei Române.
- Text preluat >
Vă invit pe SITE-ul dedicat marelui om Mihai Eminescu
https://www.mihaieminescu.eu/
Articol dedicat zilei de 15 Ianuarie
Alexandru Coţarcă
4 ani în urmă
Mihai Eminescu - La steaua
Mihai Eminescu - Steaua României
Azi, 15 ianuarie 2022, se implinesc 172 de ani de la nașterea marelui poet, prozator și jurnalist Mihai Eminescu, o valoare a literaturii române.
Această zi deosebită a fost declarată și ziua culturii românești.
Nu este deloc o exagerare spunându-se că Mihai Eminescu este Luceafărul României.
Mihai Eminescu a fost un apărător al valorilor naționale românești și al drepturilor omului.
Ca patriot, naționalist, creștin și iubitor de țară s-a implicat prin fapte și în politica românească de la acea vreme.
Creațiile sale au dat o valoare și mai mare culturii literare românești, cei ce l-au înțeles și apreciat i-au urmat calea.
Multe din scrierile sale au menirea să fie ghid în viețile românilor de zi cu zi chiar în toate domeniile.
< Mihai Eminescu (născut 15 ianuarie 1850, Botoșani, Moldova – decedat 15 iunie 1889, București, Regatul României) a fost un poet, prozator și jurnalist român, socotit de cititorii români și de critica literară postumă drept cea mai importantă voce poetică din literatura română.
Receptiv la romantismele europene de secol XVIII și XIX, a asimilat viziunile poetice occidentale, creația sa aparținând unui romantism literar relativ întârziat.
În momentul în care Mihai Eminescu a recuperat temele tradiționale ale Romantismului european, gustul pentru trecut și pasiunea pentru istoria națională, căreia a dorit chiar să-i construiască un Pantheon de voievozi, nostalgia regresivă pentru copilărie, melancolia și cultivarea stărilor depresive, întoarcerea în natură etc., poezia europeană descoperea paradigma modernismului, prin Charles Baudelaire sau Stéphane Mallarmé.
Poetul avea o bună educație filosofică, opera sa poetică fiind influențată de marile sisteme filosofice ale epocii sale, de filosofia antică, de la Heraclit la Platon, de marile sisteme de gândire ale romantismului, de teoriile lui Arthur Schopenhauer, Immanuel Kant (de altfel Eminescu a lucrat o vreme la traducerea tratatului acestuia Critica rațiunii pure, la îndemnul lui Titu Maiorescu, cel care îi ceruse să-și ia doctoratul în filosofia lui Kant la Universitatea din Berlin, plan nefinalizat până la urmă) și de teoriile lui Hegel.
Rădăcina ideologică principală a gândirii sale economice sau politice era conservatoare; prin articolele sale publicate mai ales în perioada în care a lucrat la Timpul a reușit să-i deranjeze pe câțiva lideri importanți din acest mare partid care au lansat sloganul, celebru în epocă, „Ia mai opriți-l pe Eminescu ăsta!”.
Publicistica eminesciană oferă cititorilor o radiografie a vieții politice, parlamentare sau guvernamentale din acea epocă; în plus ziaristul era la nevoie și cronicar literar sau teatral, scria despre viața mondenă sau despre evenimente de mai mică importanță, fiind un veritabil cronicar al momentului.
Eminescu a fost activ în societatea politico-literară Junimea, și a lucrat ca redactor la Timpul, ziarul oficial al Partidului Conservator.
A publicat primul său poem la vârsta de 16 ani (De-aș avea), iar la 19 ani a plecat să studieze la Viena.
Manuscrisele poetului Mihai Eminescu, 46 de volume, aproximativ 14.000 de file, au fost dăruite Academiei Române de Titu Maiorescu, în ședința din 25 ianuarie 1902.
Eminescu a fost internat în 3 februarie 1889 la spitalul Mărcuța din București și apoi a fost transportat la sanatoriul Caritas.
În data de 15 iunie 1889, în jurul orei 4 dimineața, poetul a murit în sanatoriul doctorului Șuțu.
În 17 iunie Eminescu a fost înmormântat la umbra unui tei din cimitirul Bellu din București.
A fost ales post-mortem (28 octombrie 1948) membru al Academiei Române.
- Text preluat >
Vă invit pe SITE-ul dedicat marelui om Mihai Eminescu
https://www.mihaieminescu.eu/
Articol dedicat zilei de 15 Ianuarie
Alexandru Coţarcă
4 ani în urmă
Mihai Eminescu - Patriotismul
Mihai Eminescu - Steaua României
Azi, 15 ianuarie 2022, se implinesc 172 de ani de la nașterea marelui poet, prozator și jurnalist Mihai Eminescu, o valoare a literaturii române.
Această zi deosebită a fost declarată și ziua culturii românești.
Nu este deloc o exagerare spunându-se că Mihai Eminescu este Luceafărul României.
Mihai Eminescu a fost un apărător al valorilor naționale românești și al drepturilor omului.
Ca patriot, naționalist, creștin și iubitor de țară s-a implicat prin fapte și în politica românească de la acea vreme.
Creațiile sale au dat o valoare și mai mare culturii literare românești, cei ce l-au înțeles și apreciat i-au urmat calea.
Multe din scrierile sale au menirea să fie ghid în viețile românilor de zi cu zi chiar în toate domeniile.
< Mihai Eminescu (născut 15 ianuarie 1850, Botoșani, Moldova – decedat 15 iunie 1889, București, Regatul României) a fost un poet, prozator și jurnalist român, socotit de cititorii români și de critica literară postumă drept cea mai importantă voce poetică din literatura română.
Receptiv la romantismele europene de secol XVIII și XIX, a asimilat viziunile poetice occidentale, creația sa aparținând unui romantism literar relativ întârziat.
În momentul în care Mihai Eminescu a recuperat temele tradiționale ale Romantismului european, gustul pentru trecut și pasiunea pentru istoria națională, căreia a dorit chiar să-i construiască un Pantheon de voievozi, nostalgia regresivă pentru copilărie, melancolia și cultivarea stărilor depresive, întoarcerea în natură etc., poezia europeană descoperea paradigma modernismului, prin Charles Baudelaire sau Stéphane Mallarmé.
Poetul avea o bună educație filosofică, opera sa poetică fiind influențată de marile sisteme filosofice ale epocii sale, de filosofia antică, de la Heraclit la Platon, de marile sisteme de gândire ale romantismului, de teoriile lui Arthur Schopenhauer, Immanuel Kant (de altfel Eminescu a lucrat o vreme la traducerea tratatului acestuia Critica rațiunii pure, la îndemnul lui Titu Maiorescu, cel care îi ceruse să-și ia doctoratul în filosofia lui Kant la Universitatea din Berlin, plan nefinalizat până la urmă) și de teoriile lui Hegel.
Rădăcina ideologică principală a gândirii sale economice sau politice era conservatoare; prin articolele sale publicate mai ales în perioada în care a lucrat la Timpul a reușit să-i deranjeze pe câțiva lideri importanți din acest mare partid care au lansat sloganul, celebru în epocă, „Ia mai opriți-l pe Eminescu ăsta!”.
Publicistica eminesciană oferă cititorilor o radiografie a vieții politice, parlamentare sau guvernamentale din acea epocă; în plus ziaristul era la nevoie și cronicar literar sau teatral, scria despre viața mondenă sau despre evenimente de mai mică importanță, fiind un veritabil cronicar al momentului.
Eminescu a fost activ în societatea politico-literară Junimea, și a lucrat ca redactor la Timpul, ziarul oficial al Partidului Conservator.
A publicat primul său poem la vârsta de 16 ani (De-aș avea), iar la 19 ani a plecat să studieze la Viena.
Manuscrisele poetului Mihai Eminescu, 46 de volume, aproximativ 14.000 de file, au fost dăruite Academiei Române de Titu Maiorescu, în ședința din 25 ianuarie 1902.
Eminescu a fost internat în 3 februarie 1889 la spitalul Mărcuța din București și apoi a fost transportat la sanatoriul Caritas.
În data de 15 iunie 1889, în jurul orei 4 dimineața, poetul a murit în sanatoriul doctorului Șuțu.
În 17 iunie Eminescu a fost înmormântat la umbra unui tei din cimitirul Bellu din București.
A fost ales post-mortem (28 octombrie 1948) membru al Academiei Române.
- Text preluat >
Vă invit pe SITE-ul dedicat marelui om Mihai Eminescu
https://www.mihaieminescu.eu/
Articol dedicat zilei de 15 Ianuarie
Alexandru Coţarcă
4 ani în urmă
Mihai Eminescu - Despre oameni
Mihai Eminescu - Steaua României
Azi, 15 ianuarie 2022, se implinesc 172 de ani de la nașterea marelui poet, prozator și jurnalist Mihai Eminescu, o valoare a literaturii române.
Această zi deosebită a fost declarată și ziua culturii românești.
Nu este deloc o exagerare spunându-se că Mihai Eminescu este Luceafărul României.
Mihai Eminescu a fost un apărător al valorilor naționale românești și al drepturilor omului.
Ca patriot, naționalist, creștin și iubitor de țară s-a implicat prin fapte și în politica românească de la acea vreme.
Creațiile sale au dat o valoare și mai mare culturii literare românești, cei ce l-au înțeles și apreciat i-au urmat calea.
Multe din scrierile sale au menirea să fie ghid în viețile românilor de zi cu zi chiar în toate domeniile.
< Mihai Eminescu (născut 15 ianuarie 1850, Botoșani, Moldova – decedat 15 iunie 1889, București, Regatul României) a fost un poet, prozator și jurnalist român, socotit de cititorii români și de critica literară postumă drept cea mai importantă voce poetică din literatura română.
Receptiv la romantismele europene de secol XVIII și XIX, a asimilat viziunile poetice occidentale, creația sa aparținând unui romantism literar relativ întârziat.
În momentul în care Mihai Eminescu a recuperat temele tradiționale ale Romantismului european, gustul pentru trecut și pasiunea pentru istoria națională, căreia a dorit chiar să-i construiască un Pantheon de voievozi, nostalgia regresivă pentru copilărie, melancolia și cultivarea stărilor depresive, întoarcerea în natură etc., poezia europeană descoperea paradigma modernismului, prin Charles Baudelaire sau Stéphane Mallarmé.
Poetul avea o bună educație filosofică, opera sa poetică fiind influențată de marile sisteme filosofice ale epocii sale, de filosofia antică, de la Heraclit la Platon, de marile sisteme de gândire ale romantismului, de teoriile lui Arthur Schopenhauer, Immanuel Kant (de altfel Eminescu a lucrat o vreme la traducerea tratatului acestuia Critica rațiunii pure, la îndemnul lui Titu Maiorescu, cel care îi ceruse să-și ia doctoratul în filosofia lui Kant la Universitatea din Berlin, plan nefinalizat până la urmă) și de teoriile lui Hegel.
Rădăcina ideologică principală a gândirii sale economice sau politice era conservatoare; prin articolele sale publicate mai ales în perioada în care a lucrat la Timpul a reușit să-i deranjeze pe câțiva lideri importanți din acest mare partid care au lansat sloganul, celebru în epocă, „Ia mai opriți-l pe Eminescu ăsta!”.
Publicistica eminesciană oferă cititorilor o radiografie a vieții politice, parlamentare sau guvernamentale din acea epocă; în plus ziaristul era la nevoie și cronicar literar sau teatral, scria despre viața mondenă sau despre evenimente de mai mică importanță, fiind un veritabil cronicar al momentului.
Eminescu a fost activ în societatea politico-literară Junimea, și a lucrat ca redactor la Timpul, ziarul oficial al Partidului Conservator.
A publicat primul său poem la vârsta de 16 ani (De-aș avea), iar la 19 ani a plecat să studieze la Viena.
Manuscrisele poetului Mihai Eminescu, 46 de volume, aproximativ 14.000 de file, au fost dăruite Academiei Române de Titu Maiorescu, în ședința din 25 ianuarie 1902.
Eminescu a fost internat în 3 februarie 1889 la spitalul Mărcuța din București și apoi a fost transportat la sanatoriul Caritas.
În data de 15 iunie 1889, în jurul orei 4 dimineața, poetul a murit în sanatoriul doctorului Șuțu.
În 17 iunie Eminescu a fost înmormântat la umbra unui tei din cimitirul Bellu din București.
A fost ales post-mortem (28 octombrie 1948) membru al Academiei Române.
- Text preluat >
Vă invit pe SITE-ul dedicat marelui om Mihai Eminescu
https://www.mihaieminescu.eu/
Articol dedicat zilei de 15 Ianuarie
Alexandru Coţarcă
4 ani în urmă
Mihai Eminescu - Greselile politicienilor sunt crime
Mihai Eminescu - Steaua României
Azi, 15 ianuarie 2022, se implinesc 172 de ani de la nașterea marelui poet, prozator și jurnalist Mihai Eminescu, o valoare a literaturii române.
Această zi deosebită a fost declarată și ziua culturii românești.
Nu este deloc o exagerare spunându-se că Mihai Eminescu este Luceafărul României.
Mihai Eminescu a fost un apărător al valorilor naționale românești și al drepturilor omului.
Ca patriot, naționalist, creștin și iubitor de țară s-a implicat prin fapte și în politica românească de la acea vreme.
Creațiile sale au dat o valoare și mai mare culturii literare românești, cei ce l-au înțeles și apreciat i-au urmat calea.
Multe din scrierile sale au menirea să fie ghid în viețile românilor de zi cu zi chiar în toate domeniile.
< Mihai Eminescu (născut 15 ianuarie 1850, Botoșani, Moldova – decedat 15 iunie 1889, București, Regatul României) a fost un poet, prozator și jurnalist român, socotit de cititorii români și de critica literară postumă drept cea mai importantă voce poetică din literatura română.
Receptiv la romantismele europene de secol XVIII și XIX, a asimilat viziunile poetice occidentale, creația sa aparținând unui romantism literar relativ întârziat.
În momentul în care Mihai Eminescu a recuperat temele tradiționale ale Romantismului european, gustul pentru trecut și pasiunea pentru istoria națională, căreia a dorit chiar să-i construiască un Pantheon de voievozi, nostalgia regresivă pentru copilărie, melancolia și cultivarea stărilor depresive, întoarcerea în natură etc., poezia europeană descoperea paradigma modernismului, prin Charles Baudelaire sau Stéphane Mallarmé.
Poetul avea o bună educație filosofică, opera sa poetică fiind influențată de marile sisteme filosofice ale epocii sale, de filosofia antică, de la Heraclit la Platon, de marile sisteme de gândire ale romantismului, de teoriile lui Arthur Schopenhauer, Immanuel Kant (de altfel Eminescu a lucrat o vreme la traducerea tratatului acestuia Critica rațiunii pure, la îndemnul lui Titu Maiorescu, cel care îi ceruse să-și ia doctoratul în filosofia lui Kant la Universitatea din Berlin, plan nefinalizat până la urmă) și de teoriile lui Hegel.
Rădăcina ideologică principală a gândirii sale economice sau politice era conservatoare; prin articolele sale publicate mai ales în perioada în care a lucrat la Timpul a reușit să-i deranjeze pe câțiva lideri importanți din acest mare partid care au lansat sloganul, celebru în epocă, „Ia mai opriți-l pe Eminescu ăsta!”.
Publicistica eminesciană oferă cititorilor o radiografie a vieții politice, parlamentare sau guvernamentale din acea epocă; în plus ziaristul era la nevoie și cronicar literar sau teatral, scria despre viața mondenă sau despre evenimente de mai mică importanță, fiind un veritabil cronicar al momentului.
Eminescu a fost activ în societatea politico-literară Junimea, și a lucrat ca redactor la Timpul, ziarul oficial al Partidului Conservator.
A publicat primul său poem la vârsta de 16 ani (De-aș avea), iar la 19 ani a plecat să studieze la Viena.
Manuscrisele poetului Mihai Eminescu, 46 de volume, aproximativ 14.000 de file, au fost dăruite Academiei Române de Titu Maiorescu, în ședința din 25 ianuarie 1902.
Eminescu a fost internat în 3 februarie 1889 la spitalul Mărcuța din București și apoi a fost transportat la sanatoriul Caritas.
În data de 15 iunie 1889, în jurul orei 4 dimineața, poetul a murit în sanatoriul doctorului Șuțu.
În 17 iunie Eminescu a fost înmormântat la umbra unui tei din cimitirul Bellu din București.
A fost ales post-mortem (28 octombrie 1948) membru al Academiei Române.
- Text preluat >
Vă invit pe SITE-ul dedicat marelui om Mihai Eminescu
https://www.mihaieminescu.eu/
Articol dedicat zilei de 15 Ianuarie
Alexandru Coţarcă
4 ani în urmă
Mihai Eminescu - Ce-ti doresc eu tie, dulce Romanie
Mihai Eminescu - Steaua României
Azi, 15 ianuarie 2022, se implinesc 172 de ani de la nașterea marelui poet, prozator și jurnalist Mihai Eminescu, o valoare a literaturii române.
Această zi deosebită a fost declarată și ziua culturii românești.
Nu este deloc o exagerare spunându-se că Mihai Eminescu este Luceafărul României.
Mihai Eminescu a fost un apărător al valorilor naționale românești și al drepturilor omului.
Ca patriot, naționalist, creștin și iubitor de țară s-a implicat prin fapte și în politica românească de la acea vreme.
Creațiile sale au dat o valoare și mai mare culturii literare românești, cei ce l-au înțeles și apreciat i-au urmat calea.
Multe din scrierile sale au menirea să fie ghid în viețile românilor de zi cu zi chiar în toate domeniile.
< Mihai Eminescu (născut 15 ianuarie 1850, Botoșani, Moldova – decedat 15 iunie 1889, București, Regatul României) a fost un poet, prozator și jurnalist român, socotit de cititorii români și de critica literară postumă drept cea mai importantă voce poetică din literatura română.
Receptiv la romantismele europene de secol XVIII și XIX, a asimilat viziunile poetice occidentale, creația sa aparținând unui romantism literar relativ întârziat.
În momentul în care Mihai Eminescu a recuperat temele tradiționale ale Romantismului european, gustul pentru trecut și pasiunea pentru istoria națională, căreia a dorit chiar să-i construiască un Pantheon de voievozi, nostalgia regresivă pentru copilărie, melancolia și cultivarea stărilor depresive, întoarcerea în natură etc., poezia europeană descoperea paradigma modernismului, prin Charles Baudelaire sau Stéphane Mallarmé.
Poetul avea o bună educație filosofică, opera sa poetică fiind influențată de marile sisteme filosofice ale epocii sale, de filosofia antică, de la Heraclit la Platon, de marile sisteme de gândire ale romantismului, de teoriile lui Arthur Schopenhauer, Immanuel Kant (de altfel Eminescu a lucrat o vreme la traducerea tratatului acestuia Critica rațiunii pure, la îndemnul lui Titu Maiorescu, cel care îi ceruse să-și ia doctoratul în filosofia lui Kant la Universitatea din Berlin, plan nefinalizat până la urmă) și de teoriile lui Hegel.
Rădăcina ideologică principală a gândirii sale economice sau politice era conservatoare; prin articolele sale publicate mai ales în perioada în care a lucrat la Timpul a reușit să-i deranjeze pe câțiva lideri importanți din acest mare partid care au lansat sloganul, celebru în epocă, „Ia mai opriți-l pe Eminescu ăsta!”.
Publicistica eminesciană oferă cititorilor o radiografie a vieții politice, parlamentare sau guvernamentale din acea epocă; în plus ziaristul era la nevoie și cronicar literar sau teatral, scria despre viața mondenă sau despre evenimente de mai mică importanță, fiind un veritabil cronicar al momentului.
Eminescu a fost activ în societatea politico-literară Junimea, și a lucrat ca redactor la Timpul, ziarul oficial al Partidului Conservator.
A publicat primul său poem la vârsta de 16 ani (De-aș avea), iar la 19 ani a plecat să studieze la Viena.
Manuscrisele poetului Mihai Eminescu, 46 de volume, aproximativ 14.000 de file, au fost dăruite Academiei Române de Titu Maiorescu, în ședința din 25 ianuarie 1902.
Eminescu a fost internat în 3 februarie 1889 la spitalul Mărcuța din București și apoi a fost transportat la sanatoriul Caritas.
În data de 15 iunie 1889, în jurul orei 4 dimineața, poetul a murit în sanatoriul doctorului Șuțu.
În 17 iunie Eminescu a fost înmormântat la umbra unui tei din cimitirul Bellu din București.
A fost ales post-mortem (28 octombrie 1948) membru al Academiei Române.
- Text preluat >
Vă invit pe SITE-ul dedicat marelui om Mihai Eminescu
https://www.mihaieminescu.eu/
Articol dedicat zilei de 15 Ianuarie
Alexandru Coţarcă
4 ani în urmă
Mihai Eminescu - 1850 - 1889
Mihai Eminescu - Steaua României
Azi, 15 ianuarie 2022, se implinesc 172 de ani de la nașterea marelui poet, prozator și jurnalist Mihai Eminescu, o valoare a literaturii române.
Această zi deosebită a fost declarată și ziua culturii românești.
Nu este deloc o exagerare spunându-se că Mihai Eminescu este Luceafărul României.
Mihai Eminescu a fost un apărător al valorilor naționale românești și al drepturilor omului.
Ca patriot, naționalist, creștin și iubitor de țară s-a implicat prin fapte și în politica românească de la acea vreme.
Creațiile sale au dat o valoare și mai mare culturii literare românești, cei ce l-au înțeles și apreciat i-au urmat calea.
Multe din scrierile sale au menirea să fie ghid în viețile românilor de zi cu zi chiar în toate domeniile.
< Mihai Eminescu (născut 15 ianuarie 1850, Botoșani, Moldova – decedat 15 iunie 1889, București, Regatul României) a fost un poet, prozator și jurnalist român, socotit de cititorii români și de critica literară postumă drept cea mai importantă voce poetică din literatura română.
Receptiv la romantismele europene de secol XVIII și XIX, a asimilat viziunile poetice occidentale, creația sa aparținând unui romantism literar relativ întârziat.
În momentul în care Mihai Eminescu a recuperat temele tradiționale ale Romantismului european, gustul pentru trecut și pasiunea pentru istoria națională, căreia a dorit chiar să-i construiască un Pantheon de voievozi, nostalgia regresivă pentru copilărie, melancolia și cultivarea stărilor depresive, întoarcerea în natură etc., poezia europeană descoperea paradigma modernismului, prin Charles Baudelaire sau Stéphane Mallarmé.
Poetul avea o bună educație filosofică, opera sa poetică fiind influențată de marile sisteme filosofice ale epocii sale, de filosofia antică, de la Heraclit la Platon, de marile sisteme de gândire ale romantismului, de teoriile lui Arthur Schopenhauer, Immanuel Kant (de altfel Eminescu a lucrat o vreme la traducerea tratatului acestuia Critica rațiunii pure, la îndemnul lui Titu Maiorescu, cel care îi ceruse să-și ia doctoratul în filosofia lui Kant la Universitatea din Berlin, plan nefinalizat până la urmă) și de teoriile lui Hegel.
Rădăcina ideologică principală a gândirii sale economice sau politice era conservatoare; prin articolele sale publicate mai ales în perioada în care a lucrat la Timpul a reușit să-i deranjeze pe câțiva lideri importanți din acest mare partid care au lansat sloganul, celebru în epocă, „Ia mai opriți-l pe Eminescu ăsta!”.
Publicistica eminesciană oferă cititorilor o radiografie a vieții politice, parlamentare sau guvernamentale din acea epocă; în plus ziaristul era la nevoie și cronicar literar sau teatral, scria despre viața mondenă sau despre evenimente de mai mică importanță, fiind un veritabil cronicar al momentului.
Eminescu a fost activ în societatea politico-literară Junimea, și a lucrat ca redactor la Timpul, ziarul oficial al Partidului Conservator.
A publicat primul său poem la vârsta de 16 ani (De-aș avea), iar la 19 ani a plecat să studieze la Viena.
Manuscrisele poetului Mihai Eminescu, 46 de volume, aproximativ 14.000 de file, au fost dăruite Academiei Române de Titu Maiorescu, în ședința din 25 ianuarie 1902.
Eminescu a fost internat în 3 februarie 1889 la spitalul Mărcuța din București și apoi a fost transportat la sanatoriul Caritas.
În data de 15 iunie 1889, în jurul orei 4 dimineața, poetul a murit în sanatoriul doctorului Șuțu.
În 17 iunie Eminescu a fost înmormântat la umbra unui tei din cimitirul Bellu din București.
A fost ales post-mortem (28 octombrie 1948) membru al Academiei Române.
- Text preluat >
Vă invit pe SITE-ul dedicat marelui om Mihai Eminescu
https://www.mihaieminescu.eu/
Articol dedicat zilei de 15 Ianuarie
Alexandru Coţarcă
4 ani în urmă
Simbolurile justiției
Procesul Dr. Fuellmich împotriva OMS și Forumului de la Davos
Procesul pentru crime globale împotriva umanității intentat și acceptat de Curtea Superioară de Justiție din Canada a început.
O echipă formată din peste 1.000 de avocați și peste 10.000 de experți medicali condusă de germanul Dr. Reiner Fuellmich, unul dintre cei mai puternici avocați europeni, a lansat cel mai mare dosar juridic din istorie numit „Nürnberg 2” împotriva OMS (Organizația Mondială a Sănătății / Morții) și Grupul Davos (Forumul Economic Mondial condus de Klaus Schwab, în vârstă de peste 80 de ani) pentru crime împotriva umanității.
DR. Reiner Fuellmich este un avocat germano-american care a câștigat dosare de milioane de dolari împotriva fraudei Deutsche Bank și cel împotriva Volkswagen pentru frauda Dieselgate.
Este unul dintre fondatorii „Comisiei de anchetă asupra coroanei germane”.
Fuellmich și echipa sa au strâns mii de dovezi științifice care demonstrează nefiabilitatea totală a testelor PCR și frauda din spatele lor.
Fuellmich a vorbit despre vaccinuri la acea vreme și a declarat că „nu au nimic de-a face cu vaccinările, dar fac parte din experimente genetice”.
Pe lângă testele greșite și certificatele de deces frauduloase produse de personalul medical corupt, vaccinul „experimental” în sine încalcă articolul 32 din Convenția de la Geneva.
Articolul 32 din Convenția IV din 1949 interzice: „mutilarea și experimentele medicale sau științifice care nu sunt necesare pentru tratamentul medical al unei persoane”.
Conform articolului 147, efectuarea de experimente biologice pe oameni reprezintă o încălcare gravă a Convenției.
Vaccinul „experimental” încalcă toate cele 10 coduri de la Nürnberg, care prevăd pedeapsa cu moartea pentru cei care încalcă aceste tratate internaționale.
Fuellmich a adăugat, de asemenea, că ,,toate acestea au fost de mult planificate pentru a fi implementate în 2050.”
Dar apoi „ frânghiile au devenit lacome” și a decis să anticipeze planurile mai întâi în 2030 și în cele din urmă în 2020 atât de grăbită încât fac atâtea greșeli.
De exemplu, producătorii de vaccinuri nu au prevăzut că vor exista atât de multe efecte secundare și decese.
„Europa,” continuă Fuellmich, este principalul câmp de luptă al acestui război.
Asta pentru că este complet falimentară.
Fondurile de pensii au fost complet jefuite.
De aceea vor să preia Europa înainte ca oamenii să știe asta".
Dar cine sunt acești oameni care trag sforile?
Potrivit lui Fuellmich, acesta este un grup de aproximativ 3.000 de superbogați.
Clica Davos din jurul lui Klaus Schwab aparține acestui grup. Ce vor ei?
Control total asupra oamenilor.
"Ei mituiesc medici, personalul spitalului si politicieni.
Oamenii care nu coopereaza sunt amenintati.
Folosesc tot felul de tehnici psihologice pentru a manipula oamenii".
„Mass-media de masă”, rezumă Fuellmich, „spun o realitate falsă și spun că majoritatea oamenilor sunt în favoarea măsurilor și a vaccinurilor.
Acest lucru cu siguranță nu este adevărat”.
De exemplu, aproape toți cei cu care vorbesc în Germania știu că o mască nu protejează de nimic, pentru că aproape toată lumea este acum informată de media alternativă.
Vechea presă se stinge.
Sfatul lui Füllmich?
"Răspândiți adevărul și faptele cât mai mult posibil și nu vă pierdeți energia cu oamenii care sunt disperați să se vaccineze.
Nu-i putem salva pe toți.
Mulți oameni vor muri."
Un caz din Franța: Un bătrân bogat, cu multe polițe de asigurare de viață (milioane) în favoarea familiei sale, moare din cauza vaccinării cu Covid (necontestat de medici și de asiguratorii săi de viață).
Compania de asigurări a refuzat să plătească, deoarece medicamentele experimentale, tratamentele etc. sunt excluse din poliță.
Familia dă în judecată compania de asigurări, dar pierde.
Judecătorul afirmă: "Efectele secundare ale vaccinului experimental sunt cunoscute și defunctul nu putea pretinde că nu le cunoștea atunci când a luat voluntar vaccinul.
Nu există nicio lege sau mandat în Franța care să-l oblige să se vaccineze.
Prin urmare, moartea sa." este în esență "sinucidere".
Sinuciderea este, de asemenea, exclusă din polița sa.
Dacă cineva vă contestă vreodată dacă aceste injecții sunt sau nu experimentale și că nici companiile farmaceutice, nici guvernele, nici altcineva în afară de Dvs. nu sunt responsabile pentru acceptarea lor, iar dacă muriți, v-ați sinucis în mod legal.
Fără asigurare, fără plăți, fără rambursări.
Sunteți pe cont propriu! Vaccinații au semnat actul de sinucidere!
Sursa: burebista2012.blogspot.com
Imagine sugestivă
Articol preluat și publicat: 13.01.2022
Manipulare în mod inconștient
Vă prezint 4 tehnici de manipulare în mod inconștient.
Materialul este preluat dintr-un manual de specialitate.
În speranța că va fi de interes, vă urez lectură plăcută.
Document scanat și transformat în imagini
Articol redactat și publicat: 05.12.2019
Alexandru Coţarcă
4 ani în urmă
Manipulare in mod inconstient - 5
Manipulare în mod inconștient
Vă prezint 4 tehnici de manipulare în mod inconștient.
Materialul este preluat dintr-un manual de specialitate.
În speranța că va fi de interes, vă urez lectură plăcută.
Document scanat și transformat în imagini
Articol redactat și publicat: 05.12.2019
[user=783]Adrian Mitranescu[/user] Textul l-am preluat de pe internet acum câțiva ani. L-am listat la imprimantă și îl păstram într-un dosar. La un momendat m-am gândit să-l redactez pe calculator și să realizez aceste file pentru a le posta pe rețele de socializare.
[user=783]Adrian Mitranescu[/user] După cum puteți observa, articolul este postat pe 05.12.2019
4 ani în urmă
👍 0
❤️ 0
😂 0
😮 0
😢 0
😠 0
👏 0
Alexandru Coţarcă
4 ani în urmă
Manipulare in mod inconstient - 3
Manipulare în mod inconștient
Vă prezint 4 tehnici de manipulare în mod inconștient.
Materialul este preluat dintr-un manual de specialitate.
În speranța că va fi de interes, vă urez lectură plăcută.
Document scanat și transformat în imagini
Articol redactat și publicat: 05.12.2019
Alexandru Coţarcă
4 ani în urmă
Manipulare in mod inconstient - 1
Manipulare în mod inconștient
Vă prezint 4 tehnici de manipulare în mod inconștient.
Materialul este preluat dintr-un manual de specialitate.
În speranța că va fi de interes, vă urez lectură plăcută.
Document scanat și transformat în imagini
Articol redactat și publicat: 05.12.2019
Alexandru Coţarcă
4 ani în urmă
Manipulare in mod inconstient - 2
Manipulare în mod inconștient
Vă prezint 4 tehnici de manipulare în mod inconștient.
Materialul este preluat dintr-un manual de specialitate.
În speranța că va fi de interes, vă urez lectură plăcută.
Document scanat și transformat în imagini
Articol redactat și publicat: 05.12.2019
Alexandru Coţarcă
4 ani în urmă
Film Românesc - Cel Ales (2015)
Vă invit să vizionați filmul românesc Cel Ales 2015.
Al cărui personaj important este ESCU și metehenele sistemului.
Cel Ales este un film românesc din 2015 regizat de Cristian Comeagă.
Rolurile principale au fost interpretate de actorii: Laura Cosoi, Nicodim Ungureanu, Olimpia Melinte, Bogdan Stanoevici.
Genul programului: DRAMA
Acest program este interzis copiilor sub 15 ani.
Programul conține șcene de violență fizică și limbaj licențios.
https://youtu.be/SdRJXpnkWV4
Alexandru Coţarcă
4 ani în urmă
LEGE Nr. 28 din 15 martie 1991
Statutul de Corporație Financiară al României stabilit prin lege.
LEGE Nr. 28 din 15 martie 1991
Dezastrul României începea cu legi de acest gen.
Document scanat și transformat în imagini
Articol prezentat: 28.05.2020
Alexandru Coţarcă
4 ani în urmă
LEGE Nr. 28 din 15 martie 1991 - Monitoru oficial
Statutul de Corporație Financiară al României stabilit prin lege.
LEGE Nr. 28 din 15 martie 1991
Dezastrul României începea cu legi de acest gen.
Document scanat și transformat în imagini
Articol prezentat: 28.05.2020
Alexandru Coţarcă
4 ani în urmă
Drepturile omului in CONSTITUTIA ROMANIEI - pag. 9
Drepturile omului în CONSTITUȚIA ROMÂNIEI
În perioadele stărilor de Urgență și de Alertă, ambele fiind necontituționale, autoritățile statului Român au suspendat abuziv toate drepturile și libertățile cetățenilor.
Dar știm oare ce drepturi și libertăți aveam până acum ?
Iată prezentarea acestora în 9 pagini.
Document scanat și transformat în imagini
Articol redactat: 02.06.2020
[user=2603]tinela lupu[/user] Răspunsul este NU.
Pașnic nu se mai face nimic.
Se va ajunge la care-pe-care, război civil.
Românii care dețin arme vor face urz de ele pentru a își apăra familia și bunurile.
4 ani în urmă
👍 0
❤️ 0
😂 0
😮 0
😢 0
😠 0
👏 0
Alexandru Coţarcă
4 ani în urmă
Drepturile omului in CONSTITUTIA ROMANIEI - pag. 8
Drepturile omului în CONSTITUȚIA ROMÂNIEI
În perioadele stărilor de Urgență și de Alertă, ambele fiind necontituționale, autoritățile statului Român au suspendat abuziv toate drepturile și libertățile cetățenilor.
Dar știm oare ce drepturi și libertăți aveam până acum ?
Iată prezentarea acestora în 9 pagini.
Document scanat și transformat în imagini
Articol redactat: 02.06.2020
Alexandru Coţarcă
4 ani în urmă
Drepturile omului in CONSTITUTIA ROMANIEI - pag. 7
Drepturile omului în CONSTITUȚIA ROMÂNIEI
În perioadele stărilor de Urgență și de Alertă, ambele fiind necontituționale, autoritățile statului Român au suspendat abuziv toate drepturile și libertățile cetățenilor.
Dar știm oare ce drepturi și libertăți aveam până acum ?
Iată prezentarea acestora în 9 pagini.
Document scanat și transformat în imagini
Articol redactat: 02.06.2020
Alexandru Coţarcă
4 ani în urmă
Drepturile omului in CONSTITUTIA ROMANIEI - pag. 6
Drepturile omului în CONSTITUȚIA ROMÂNIEI
În perioadele stărilor de Urgență și de Alertă, ambele fiind necontituționale, autoritățile statului Român au suspendat abuziv toate drepturile și libertățile cetățenilor.
Dar știm oare ce drepturi și libertăți aveam până acum ?
Iată prezentarea acestora în 9 pagini.
Document scanat și transformat în imagini
Articol redactat: 02.06.2020
Alexandru Coţarcă
4 ani în urmă
Drepturile omului in CONSTITUTIA ROMANIEI - pag. 5
Drepturile omului în CONSTITUȚIA ROMÂNIEI
În perioadele stărilor de Urgență și de Alertă, ambele fiind necontituționale, autoritățile statului Român au suspendat abuziv toate drepturile și libertățile cetățenilor.
Dar știm oare ce drepturi și libertăți aveam până acum ?
Iată prezentarea acestora în 9 pagini.
Document scanat și transformat în imagini
Articol redactat: 02.06.2020
Folosim cookie-uri strict necesare pentru autentificare si securitate. Cookie-urile pentru preferinte,
analitice sau marketing rulează doar dacă alegi să le accepți. Poți schimba oricând alegerea.
Politica de cookie-uri
Strict necesareNecesare pentru autentificare, securitate, sesiune, preferinte cerute explicit si salvarea consimtamantului.
PreferintePăstrează opțiuni de afișare și personalizare care nu sunt esențiale pentru funcționarea de bază.
AnaliticeNe ajuta sa intelegem agregat cum este folosit site-ul si ce trebuie imbunatatit.
MarketingPermite măsurarea campaniilor și conținut personalizat de promovare, dacă va fi activat.