Arta manipulării
Dezvăluiri: cele 10 strategii de manipulare a maselor
A cunoaște adversarul, a-i cunoaște tehnicile de manipulare, este indispensabil pentru a ne elibera de robie!!!
Lingvistul nord-american Noam Chomsky a stabilit lista celor "Zece strategii de Manipulare" prin mediile de informare în masă.
Evreu și de sensibilitate anarhistă, semnase o petiție pentru a apăra libertatea de exprimare a lui Robert Faurisson.
Pentru Chomsky, "libertatea de exprimare este mai importantă decât orice versiune a faptelor susținute de ordinea stabilită, oricare ar fi raportul pe care aceasta îl întreține cu adevărul faptelor în sine”.
Chomsky evocă diferitele tehnici de manipulare, în primul rând, strategia diversiunii.
Strategia diversiunii constă în deturnarea atenției publicului de la problemele importante și de la schimbările hotărâte de elitele politice și economice, printr-un potop continuu de distracții și de informații neînsemnate.
Chomsky analizează diferitele tehnici de spălare a creierului, pe care o îndură poporul nostru.
Zece strategii de manipulare a poporului nostru
1. A distrage în permanență atenția publicului, departe de adevaratele probleme sociale, captivată de subiecte fără importanță adevărată.
A ține mereu publicul ocupat, ocupat, ocupat, fără nici "un timp pentru gândire", scrie Chomsky.
2. A cauza probleme și apoi, a oferi soluții.
Această metodă se mai numețte și "problema – reactie – solutie".
La început, se creează problema, sau „situația”, prevăzuta pentru a suscita o anume reacție a publicului, pentru ca tocmai acesta să ceară măsurile mai dinainte stabilite pentru a fi acceptate.
De exemplu: dezvoltarea intenționată a violenței urbane sau organizarea de atentate sângeroase, pretinse antisemite, pentru ca publicul să ceară legi represive, în detrimentrul libertății.
3. Strategia „în degrade”.
Pentru ca publicul să accepte o măsură inacceptabilă, este de ajuns să fie aplicată în mod progresiv, în "degradeu", pe o durată de zece ani.
În acest fel, au fost impuse condiții sociale și economice absolut noi din 1980 până în 1990.
Somaj masiv, imigrație – invazie, precaritate, flexibilitate, delocalizări, salarii care nu mai asigură un venit decent, iată schimbările care ar fi provocat o revoluție dacă ar fi fost aplicate în mod brutal.
4. Strategia acțiunii cu date diferite.
O altă manieră de a obliga publicul să accepte o hotărâre nepopulară este de a o prezență ca "dureroasă, dar necesară", obținând acordul publicului în prezent, pentru aplicarea în viitor.
Este mult mai usoară acceptarea unui sacrificiu viitor decât al unuia apropiat.
În primul rând, pentru că efortul nu trebuie făcut imediat, apoi, pentru că publicul are mereu tendința de a nădăjdui "totul va merge mai bine mâine" și că sacrificiul cerut va putea fi evitat.
În fine, această manieră lasă publicului timp pentru a se obișnui cu ideea schimbării, pe care o va accepta cu resemnare la momentul venit.
Exemplu recent: trecerea la Euro și pierderea suveranității monetare și economice, acceptate de țările europene între 1992 – 1995 și aplicate în 2002.
5. A se adresa publicului ca unor copii mici.
Cea mai mare parte a publicațiilor destinate marelui public folosesc discursuri, argumente, personaje și tonuri absolut copilărești, aproape debile, ca și cum spectatorul ar fi un copil mic sau un handicapat mintal.
De ce oare ? "de 12 ani". Dacă ne adresăm unei persoane ca și cum ar avea 12 ani, atunci acesta, prin sugestibilitate și cu o oarecare probabilitate, va avea un răspuns sau o reacție tot atât de lipsită de simt critic ca a unui copil de 12 ani”, analizeaza Chomsky.
6. A face apel mai mult la partea emoțională decât la gândire.
Este o tehnică clasică pentru a opri analiza rațională și, deci, simțul critic al oamenilor.
În plus, folosirea emoționalului deschide accesul la subconștient, pentru implantarea unor anumite idei, dorinte, spaime, pulsiuni sau comportamente.
7. Menținerea poporului în neștiință și prostie.
A face în așa fel ca poporul să nu înțeleagă tehnologiile și metodele folosite pentru controlarea și robirea lui.
Calitatea educației dată claselor inferioare trebuie să fie cât mai slabă, încât prăpastia de neștiință care separă clasele de jos de cele de sus să fie și să rămână de neînteles de cele dintâi.
8. A încuraja publicul să se complacă în mediocritate.
A încuraja publicul să creadă că e "bine" de a fi prost, vulgar și incult.
A-l îndopa cu seriale americane și emisiuni de tele-realitate, niște dobitocenii monstruoase.
9. A înlocui revolta cu învinovățirea.
A face omul să creadă că numai el singur este vinovat de propria-i nenorocire, din cauza unei inteligențe insuficiente, sau a capacităților și eforturilor necorespunzătoare.
Astfel, în loc să se ridice împotriva sistemului, individul se subestimează și se învinovățeste, ceea ce crează o stare depresivă, având ca efect abținerea de la acțiune.
Și, fără acțiune, nu există revoluție !
10. Si, ultimul punct, a cunoaște oamenii mai bine decât se cunosc ei înșiși.
În ultimii 50 de ani, progresele fulgeratoare ale științei au săpat o prăpastie crescândă între cunoștințele publicului și acelea deținute și folosite de elitele conducătoare.
Multumită biologiei, neurobiologiei și psihologiei aplicate, ”sistemul” a ajuns la cunoașterea avansată a făpturii omenești, fizic și psihic.
Sistemul cunoaște individul mediu mai bine decât el însuși.
Aceasta înseamnă că, în majoritea cazurilor, sistemul deține un control mai mare și o putere mai importantă asupra oamenilor decât ei înșiși.
Text preluat
Imagine sugestivă
Articol din arhivă