Ziua drapelului național al României
Ziua Drapelului Național este ziua de 26 iunie, care a fost proclamată astfel prin Legea nr. 96 din 20 mai 1998.
Conform legii, această zi va fi marcată de către autoritățile publice și de celelalte instituții ale statului prin organizarea unor programe și manifestări cultural-educative, cu caracter evocator sau științific, consacrate istoriei patriei, precum și prin ceremonii militare specifice, organizate în cadrul unităților Ministerului Apărării Naționale și ale Ministerului de Interne.
Scurtă istorie a Zilei Drapelului Naţional
În 1834, când Ţările Române au început să se dezvolte din punct de vedere economic, când conştiinţa naţională cerea unitatea şi libertatea ţării, domnitorul Ţării Româneşti, Alexandru D. Ghica Vodă, a obţinut de la otomani învoirea „de a pune steag românesc corăbiilor negustoreşti şi oştirii"
Steagul destinat corăbiilor avea două culori (galben şi roşu), cel atribuit armatei era compus din trei (roşu, galben şi albastru) şi un vultur la mijloc.
Acesta este socotit drept începutul adoptării tricolorului pe pământ românesc.
O informaţie o descoperim printre mărturiile unui francmason Jean Alexandre Vaillant, (chemat şi stabilit în Muntenia în 1830, profesor şi director al „Colegiului Sf. Sava” din Bucureşti 1831-1834), potrivit căruia tricolorul ar fi fluturat pentru prima dată în ziua de 29 iulie 1839, pe muntele Pleşuva (zona Comarnic – jud. Prahova) Astfel, arborarea de către Vaillant a tricolorului ca drapel al Principatelor este, poate, cea mai veche atestare documentară a acestui fapt.
Tricolorul românesc era cunoscut încă din deceniul 4 al secolului XIX drept simbol naţional cu cel puţin un deceniu înainte de oficializarea sa.
În timpul revoluţiei de la 1848 Tricolorul a fost adoptat ca simbol al naţiunii în prima zi a victoriei revoluţiei burghezo – democratică (1848 – 1849), 14/26 iunie, când a avut loc abdicarea domnitorului Gheorghe Bibescu, instaurarea Guvernului provizoriu de la Bucureşti şi promulgarea decretului nr. 1 de instituire a drapelului naţional.
Revoluţionarii de la 1848, atât cei din Transilvania, cât şi cei din Ţara Românească, au arborat steagul tricolor, ca simbol al luptei lor, având inscripţionat lozinca: „Frăţia”: „Dreptate – Frăţie” şi dându-i denumire de „stindard al libertăţii”.
O lună mai târziu, „văzând cu nu s-a înţeles încă cum trebuiesc făcute stindardele naţionale“, decretul guvernamental nr. 252, din 13 iulie 1848, preciza din nou că “stindardele vor fi tricolore.
Culorile sunt: albastru închis, galben deschis şi roşu carmin”. Ele vor fi dispuse vertical şi vor fi aranjate în ordinea următoare: „lângă lemn vine albastru, apoi galben şi apoi roşu fâlfâind“.
În Adunarea populară desfăşurată pe dealul Filaretului din Bucureşti, în ziua de 15 iunie 1848, s-a celebrat ziua de 11 iunie, începutul revoluţiei, ”zi de mântuire pentru toată România”, sub flamurile tricolore.
Tot în acel an istoric 1848, în acea impresionantă Adunare de la Blaj, 3/15 mai, s-a înălţat „flamura cea mare tricoloră a naţiunii române”, a întregii naţiuni române.
Potrivit unei alte ipoteze tricolorul se impune ca drapel naţional în 1859, odată cu dubla alegere a lui Alexandru Ioan Cuza, culorile steagului fiind dispuse însă pe orizontală.
Primul drapel din 1859, aflat în uz până în 1862, a avut fâşia albastră plasată sus, urmând ca, în a doua parte a domniei lui Cuza, fâşia roşie sa fie dispusă pe partea superioară.
După venirea lui Carol I, steagurile vor avea benzile dispuse pe verticală, România aliniindu-se astfel regulilor respectate de steagurile europene.
Ziua Drapelului Naţional a fost instituită pentru a marca ziua de 26 iunie 1848, când Guvernul revoluţionar a decretat ca Tricolorul - roşu, galben şi albastru - să reprezinte steagul naţional al tuturor românilor; cele trei culori împărţite în mod egal reprezintă principiul egalităţii, orientarea culorilor în sus semnifică verticalitatea, cifra trei este numărul perfect, pe lângă ţara noastră mai existând alte trei ţări europene tradiţionale cu steagul tripartit în mod egal şi vertical: Franţa, Italia şi Belgia.
Articol publicat cu prilejul zilei naționale a drapelului României, 26 iunie
Ziua drapelului național al României
Ziua Drapelului Național este ziua de 26 iunie, care a fost proclamată astfel prin Legea nr. 96 din 20 mai 1998.
Conform legii, această zi va fi marcată de către autoritățile publice și de celelalte instituții ale statului prin organizarea unor programe și manifestări cultural-educative, cu caracter evocator sau științific, consacrate istoriei patriei, precum și prin ceremonii militare specifice, organizate în cadrul unităților Ministerului Apărării Naționale și ale Ministerului de Interne.
Scurtă istorie a Zilei Drapelului Naţional
În 1834, când Ţările Române au început să se dezvolte din punct de vedere economic, când conştiinţa naţională cerea unitatea şi libertatea ţării, domnitorul Ţării Româneşti, Alexandru D. Ghica Vodă, a obţinut de la otomani învoirea „de a pune steag românesc corăbiilor negustoreşti şi oştirii"
Steagul destinat corăbiilor avea două culori (galben şi roşu), cel atribuit armatei era compus din trei (roşu, galben şi albastru) şi un vultur la mijloc.
Acesta este socotit drept începutul adoptării tricolorului pe pământ românesc.
O informaţie o descoperim printre mărturiile unui francmason Jean Alexandre Vaillant, (chemat şi stabilit în Muntenia în 1830, profesor şi director al „Colegiului Sf. Sava” din Bucureşti 1831-1834), potrivit căruia tricolorul ar fi fluturat pentru prima dată în ziua de 29 iulie 1839, pe muntele Pleşuva (zona Comarnic – jud. Prahova) Astfel, arborarea de către Vaillant a tricolorului ca drapel al Principatelor este, poate, cea mai veche atestare documentară a acestui fapt.
Tricolorul românesc era cunoscut încă din deceniul 4 al secolului XIX drept simbol naţional cu cel puţin un deceniu înainte de oficializarea sa.
În timpul revoluţiei de la 1848 Tricolorul a fost adoptat ca simbol al naţiunii în prima zi a victoriei revoluţiei burghezo – democratică (1848 – 1849), 14/26 iunie, când a avut loc abdicarea domnitorului Gheorghe Bibescu, instaurarea Guvernului provizoriu de la Bucureşti şi promulgarea decretului nr. 1 de instituire a drapelului naţional.
Revoluţionarii de la 1848, atât cei din Transilvania, cât şi cei din Ţara Românească, au arborat steagul tricolor, ca simbol al luptei lor, având inscripţionat lozinca: „Frăţia”: „Dreptate – Frăţie” şi dându-i denumire de „stindard al libertăţii”.
O lună mai târziu, „văzând cu nu s-a înţeles încă cum trebuiesc făcute stindardele naţionale“, decretul guvernamental nr. 252, din 13 iulie 1848, preciza din nou că “stindardele vor fi tricolore.
Culorile sunt: albastru închis, galben deschis şi roşu carmin”. Ele vor fi dispuse vertical şi vor fi aranjate în ordinea următoare: „lângă lemn vine albastru, apoi galben şi apoi roşu fâlfâind“.
În Adunarea populară desfăşurată pe dealul Filaretului din Bucureşti, în ziua de 15 iunie 1848, s-a celebrat ziua de 11 iunie, începutul revoluţiei, ”zi de mântuire pentru toată România”, sub flamurile tricolore.
Tot în acel an istoric 1848, în acea impresionantă Adunare de la Blaj, 3/15 mai, s-a înălţat „flamura cea mare tricoloră a naţiunii române”, a întregii naţiuni române.
Potrivit unei alte ipoteze tricolorul se impune ca drapel naţional în 1859, odată cu dubla alegere a lui Alexandru Ioan Cuza, culorile steagului fiind dispuse însă pe orizontală.
Primul drapel din 1859, aflat în uz până în 1862, a avut fâşia albastră plasată sus, urmând ca, în a doua parte a domniei lui Cuza, fâşia roşie sa fie dispusă pe partea superioară.
După venirea lui Carol I, steagurile vor avea benzile dispuse pe verticală, România aliniindu-se astfel regulilor respectate de steagurile europene.
Ziua Drapelului Naţional a fost instituită pentru a marca ziua de 26 iunie 1848, când Guvernul revoluţionar a decretat ca Tricolorul - roşu, galben şi albastru - să reprezinte steagul naţional al tuturor românilor; cele trei culori împărţite în mod egal reprezintă principiul egalităţii, orientarea culorilor în sus semnifică verticalitatea, cifra trei este numărul perfect, pe lângă ţara noastră mai existând alte trei ţări europene tradiţionale cu steagul tripartit în mod egal şi vertical: Franţa, Italia şi Belgia.
Articol publicat cu prilejul zilei naționale a drapelului României, 26 iunie
Ziua drapelului național al României
Ziua Drapelului Național este ziua de 26 iunie, care a fost proclamată astfel prin Legea nr. 96 din 20 mai 1998.
Conform legii, această zi va fi marcată de către autoritățile publice și de celelalte instituții ale statului prin organizarea unor programe și manifestări cultural-educative, cu caracter evocator sau științific, consacrate istoriei patriei, precum și prin ceremonii militare specifice, organizate în cadrul unităților Ministerului Apărării Naționale și ale Ministerului de Interne.
Scurtă istorie a Zilei Drapelului Naţional
În 1834, când Ţările Române au început să se dezvolte din punct de vedere economic, când conştiinţa naţională cerea unitatea şi libertatea ţării, domnitorul Ţării Româneşti, Alexandru D. Ghica Vodă, a obţinut de la otomani învoirea „de a pune steag românesc corăbiilor negustoreşti şi oştirii"
Steagul destinat corăbiilor avea două culori (galben şi roşu), cel atribuit armatei era compus din trei (roşu, galben şi albastru) şi un vultur la mijloc.
Acesta este socotit drept începutul adoptării tricolorului pe pământ românesc.
O informaţie o descoperim printre mărturiile unui francmason Jean Alexandre Vaillant, (chemat şi stabilit în Muntenia în 1830, profesor şi director al „Colegiului Sf. Sava” din Bucureşti 1831-1834), potrivit căruia tricolorul ar fi fluturat pentru prima dată în ziua de 29 iulie 1839, pe muntele Pleşuva (zona Comarnic – jud. Prahova) Astfel, arborarea de către Vaillant a tricolorului ca drapel al Principatelor este, poate, cea mai veche atestare documentară a acestui fapt.
Tricolorul românesc era cunoscut încă din deceniul 4 al secolului XIX drept simbol naţional cu cel puţin un deceniu înainte de oficializarea sa.
În timpul revoluţiei de la 1848 Tricolorul a fost adoptat ca simbol al naţiunii în prima zi a victoriei revoluţiei burghezo – democratică (1848 – 1849), 14/26 iunie, când a avut loc abdicarea domnitorului Gheorghe Bibescu, instaurarea Guvernului provizoriu de la Bucureşti şi promulgarea decretului nr. 1 de instituire a drapelului naţional.
Revoluţionarii de la 1848, atât cei din Transilvania, cât şi cei din Ţara Românească, au arborat steagul tricolor, ca simbol al luptei lor, având inscripţionat lozinca: „Frăţia”: „Dreptate – Frăţie” şi dându-i denumire de „stindard al libertăţii”.
O lună mai târziu, „văzând cu nu s-a înţeles încă cum trebuiesc făcute stindardele naţionale“, decretul guvernamental nr. 252, din 13 iulie 1848, preciza din nou că “stindardele vor fi tricolore.
Culorile sunt: albastru închis, galben deschis şi roşu carmin”. Ele vor fi dispuse vertical şi vor fi aranjate în ordinea următoare: „lângă lemn vine albastru, apoi galben şi apoi roşu fâlfâind“.
În Adunarea populară desfăşurată pe dealul Filaretului din Bucureşti, în ziua de 15 iunie 1848, s-a celebrat ziua de 11 iunie, începutul revoluţiei, ”zi de mântuire pentru toată România”, sub flamurile tricolore.
Tot în acel an istoric 1848, în acea impresionantă Adunare de la Blaj, 3/15 mai, s-a înălţat „flamura cea mare tricoloră a naţiunii române”, a întregii naţiuni române.
Potrivit unei alte ipoteze tricolorul se impune ca drapel naţional în 1859, odată cu dubla alegere a lui Alexandru Ioan Cuza, culorile steagului fiind dispuse însă pe orizontală.
Primul drapel din 1859, aflat în uz până în 1862, a avut fâşia albastră plasată sus, urmând ca, în a doua parte a domniei lui Cuza, fâşia roşie sa fie dispusă pe partea superioară.
După venirea lui Carol I, steagurile vor avea benzile dispuse pe verticală, România aliniindu-se astfel regulilor respectate de steagurile europene.
Ziua Drapelului Naţional a fost instituită pentru a marca ziua de 26 iunie 1848, când Guvernul revoluţionar a decretat ca Tricolorul - roşu, galben şi albastru - să reprezinte steagul naţional al tuturor românilor; cele trei culori împărţite în mod egal reprezintă principiul egalităţii, orientarea culorilor în sus semnifică verticalitatea, cifra trei este numărul perfect, pe lângă ţara noastră mai existând alte trei ţări europene tradiţionale cu steagul tripartit în mod egal şi vertical: Franţa, Italia şi Belgia.
Articol publicat cu prilejul zilei naționale a drapelului României, 26 iunie
Academia Română, emblema intelectualității românești
Scurt istoric:
Înfiinţarea supremei instituţii de cultură şi de ştiinţă a României a fost precedată de constante şi susţinute eforturi, ale căror începuturi apar în secolul al XVI-lea, în vremea domnilor Petru Cercel al Ţării Româneşti şi Despot Vodă al Moldovei, primii care au intenţionat să creeze „academii” în cele două capitale - la Târgovişte şi, respectiv, la Suceava.
Încercări s-au înregistrat şi în anii următori, concretizate îndeosebi în organizarea Academiilor domneşti de la Bucureşti (1688) şi Iaşi (1707), în care s-au format viitoarele elite creştine din întreg Sud-Estul european şi din Orientul Apropiat şi care vor deveni, în secolul al XIX-lea, primele universităţi din România.
Societatea românească în curs de modernizare avea nevoie însă de o alt fel de academie, organizată după modelul celor din Europa occidentală, adică de un for al personalităţilor eminente ale vieţii intelectuale, un grup de reflecţie şi acţiune, care să contribuie la progresul general al societăţii prin ştiinţă şi cultură.
Prima formă imaginată pentru această concentrare de învăţaţi au fost societăţile cu scopuri în general literare şi culturale, apărute mai întâi din iniţiative locale la Braşov (1821), Bucureşti (1844), Sibiu (1861), Cernăuţi (1862).
Succesul lor a încurajat eforturile în direcţia creării unei instituţii centrale pentru promovarea creaţiei literare şi ştiinţifice, dar mai cu seamă pentru întocmirea unui dicţionar şi unui glosar al limbii române.
Aceasta a fost instituţia înfiinţată la 1/13 aprilie 1866 - Societatea Literară Română - care şi-a început însă activitatea în anul următor, sub numele de Societatea Academică Română.
Noua instituţie a fost de la începuturile ei naţională, enciclopedică şi activă.
A fost naţională, adică reprezentativă pentru cultura din întreg spaţiul românesc.
Conform decretului de înfiinţare, cei 21 de membri fondatori erau personalităţi marcante atât din Moldova şi Ţara Românească, dar şi din teritoriile româneşti aflate sub stăpânirea imperiilor străine: habsburgic (Transilvania, Banat, Maramureş, Bucovina), ţarist (Basarabia) şi otoman (din rândul aromânilor din Peninsula Balcanică).
În 1879 Societatea Academică Română a fost declarată, printr-o lege specială, institut naţional, sub numele de Academia Română - „persoană morală şi independentă în toate lucrările, de orice natură” -, denumire ce s-a menţinut apoi neîntrerupt până astăzi; doar în perioada 1948-1989 ea a primit, pe lângă denumirea de „Academie” şi numele statului român, figurând astfel ca Academia Republicii Populare Române (în intervalul 1948-1965) şi Academia Republicii Socialiste România (în perioada 1965-1989); din 1990 a revenit la denumirea ei firească, tradiţională, de Academia Română.
Academia Română a cunoscut, asemenea tuturor instituţiilor de cultură ale ţării, vitregiile regimului comunist totalitar, ale cărui ingerinţe s-au făcut simţite din plin.
Astfel, au fost excluşi din Academie 98 de membri titulari, corespondenţi şi de onoare, consideraţi, datorită gândirii, operei şi convingerilor lor politice, drept neadaptabili noilor orientări ale culturii şi ostili regimului comunist.
Epurări s-au făcut şi în rândurile cercetătorilor din institutele Academiei.
Totodată, proprietăţile Academiei au fost şi ele supuse naţionalizării.
Ulterior, Academia a fost deposedată, adesea fără formele legale elementare, de unele colecţii de documente, monede, piese arheologice şi opere de artă, transferate abuziv altor instituţii şi recuperate parţial după 1989.
În pofida tuturor acestor vicisitudini, activitatea Academiei Române a continuat în întreaga perioadă totalitară.
Progrese s-au înregistrat în fiecare domeniu de cercetare, ele fiind obţinute nu numai cu devotament şi aplicaţie, dar şi cu îndrăzneală şi deseori cu numeroase riscuri.
Astfel, cercetătorii au căutat să păstreze contactele cu cuceririle ştiinţifice pe plan mondial, prin participări la reuniuni internaţionale, prin corespondenţă şi schimb de publicaţii, prin legături directe cu specialişti străini, prin organizarea, în ţară, a unor reuniuni ştiinţifice internaţionale, în toate domeniile ştiinţei, unele de mare răsunet (congresele mondiale de sociologie rurală, Congresul internaţional de istorie, Congresul de cibernetică, Conferinţa internaţională de matematică, Congresul Institutului Internaţional de Finanţe Publice ş.a.).
În anul 1990, odată cu reîntoarcerea în subordinea Academiei Române a institutelor sale de cercetare, supremul for de ştiinţă şi de cultură al ţării a revenit la menirea ei iniţială.
Sursa: website-ul Academiei Române
Material de arhivă
Caracter de prezentare și informare
Articol preluat și publicat: 23.06.2022
Academia Română, emblema intelectualității românești
Scurt istoric:
Înfiinţarea supremei instituţii de cultură şi de ştiinţă a României a fost precedată de constante şi susţinute eforturi, ale căror începuturi apar în secolul al XVI-lea, în vremea domnilor Petru Cercel al Ţării Româneşti şi Despot Vodă al Moldovei, primii care au intenţionat să creeze „academii” în cele două capitale - la Târgovişte şi, respectiv, la Suceava.
Încercări s-au înregistrat şi în anii următori, concretizate îndeosebi în organizarea Academiilor domneşti de la Bucureşti (1688) şi Iaşi (1707), în care s-au format viitoarele elite creştine din întreg Sud-Estul european şi din Orientul Apropiat şi care vor deveni, în secolul al XIX-lea, primele universităţi din România.
Societatea românească în curs de modernizare avea nevoie însă de o alt fel de academie, organizată după modelul celor din Europa occidentală, adică de un for al personalităţilor eminente ale vieţii intelectuale, un grup de reflecţie şi acţiune, care să contribuie la progresul general al societăţii prin ştiinţă şi cultură.
Prima formă imaginată pentru această concentrare de învăţaţi au fost societăţile cu scopuri în general literare şi culturale, apărute mai întâi din iniţiative locale la Braşov (1821), Bucureşti (1844), Sibiu (1861), Cernăuţi (1862).
Succesul lor a încurajat eforturile în direcţia creării unei instituţii centrale pentru promovarea creaţiei literare şi ştiinţifice, dar mai cu seamă pentru întocmirea unui dicţionar şi unui glosar al limbii române.
Aceasta a fost instituţia înfiinţată la 1/13 aprilie 1866 - Societatea Literară Română - care şi-a început însă activitatea în anul următor, sub numele de Societatea Academică Română.
Noua instituţie a fost de la începuturile ei naţională, enciclopedică şi activă.
A fost naţională, adică reprezentativă pentru cultura din întreg spaţiul românesc.
Conform decretului de înfiinţare, cei 21 de membri fondatori erau personalităţi marcante atât din Moldova şi Ţara Românească, dar şi din teritoriile româneşti aflate sub stăpânirea imperiilor străine: habsburgic (Transilvania, Banat, Maramureş, Bucovina), ţarist (Basarabia) şi otoman (din rândul aromânilor din Peninsula Balcanică).
În 1879 Societatea Academică Română a fost declarată, printr-o lege specială, institut naţional, sub numele de Academia Română - „persoană morală şi independentă în toate lucrările, de orice natură” -, denumire ce s-a menţinut apoi neîntrerupt până astăzi; doar în perioada 1948-1989 ea a primit, pe lângă denumirea de „Academie” şi numele statului român, figurând astfel ca Academia Republicii Populare Române (în intervalul 1948-1965) şi Academia Republicii Socialiste România (în perioada 1965-1989); din 1990 a revenit la denumirea ei firească, tradiţională, de Academia Română.
Academia Română a cunoscut, asemenea tuturor instituţiilor de cultură ale ţării, vitregiile regimului comunist totalitar, ale cărui ingerinţe s-au făcut simţite din plin.
Astfel, au fost excluşi din Academie 98 de membri titulari, corespondenţi şi de onoare, consideraţi, datorită gândirii, operei şi convingerilor lor politice, drept neadaptabili noilor orientări ale culturii şi ostili regimului comunist.
Epurări s-au făcut şi în rândurile cercetătorilor din institutele Academiei.
Totodată, proprietăţile Academiei au fost şi ele supuse naţionalizării.
Ulterior, Academia a fost deposedată, adesea fără formele legale elementare, de unele colecţii de documente, monede, piese arheologice şi opere de artă, transferate abuziv altor instituţii şi recuperate parţial după 1989.
În pofida tuturor acestor vicisitudini, activitatea Academiei Române a continuat în întreaga perioadă totalitară.
Progrese s-au înregistrat în fiecare domeniu de cercetare, ele fiind obţinute nu numai cu devotament şi aplicaţie, dar şi cu îndrăzneală şi deseori cu numeroase riscuri.
Astfel, cercetătorii au căutat să păstreze contactele cu cuceririle ştiinţifice pe plan mondial, prin participări la reuniuni internaţionale, prin corespondenţă şi schimb de publicaţii, prin legături directe cu specialişti străini, prin organizarea, în ţară, a unor reuniuni ştiinţifice internaţionale, în toate domeniile ştiinţei, unele de mare răsunet (congresele mondiale de sociologie rurală, Congresul internaţional de istorie, Congresul de cibernetică, Conferinţa internaţională de matematică, Congresul Institutului Internaţional de Finanţe Publice ş.a.).
În anul 1990, odată cu reîntoarcerea în subordinea Academiei Române a institutelor sale de cercetare, supremul for de ştiinţă şi de cultură al ţării a revenit la menirea ei iniţială.
Sursa: website-ul Academiei Române
Material de arhivă
Caracter de prezentare și informare
Articol preluat și publicat: 23.06.2022
Academia Română, emblema intelectualității românești
Scurt istoric:
Înfiinţarea supremei instituţii de cultură şi de ştiinţă a României a fost precedată de constante şi susţinute eforturi, ale căror începuturi apar în secolul al XVI-lea, în vremea domnilor Petru Cercel al Ţării Româneşti şi Despot Vodă al Moldovei, primii care au intenţionat să creeze „academii” în cele două capitale - la Târgovişte şi, respectiv, la Suceava.
Încercări s-au înregistrat şi în anii următori, concretizate îndeosebi în organizarea Academiilor domneşti de la Bucureşti (1688) şi Iaşi (1707), în care s-au format viitoarele elite creştine din întreg Sud-Estul european şi din Orientul Apropiat şi care vor deveni, în secolul al XIX-lea, primele universităţi din România.
Societatea românească în curs de modernizare avea nevoie însă de o alt fel de academie, organizată după modelul celor din Europa occidentală, adică de un for al personalităţilor eminente ale vieţii intelectuale, un grup de reflecţie şi acţiune, care să contribuie la progresul general al societăţii prin ştiinţă şi cultură.
Prima formă imaginată pentru această concentrare de învăţaţi au fost societăţile cu scopuri în general literare şi culturale, apărute mai întâi din iniţiative locale la Braşov (1821), Bucureşti (1844), Sibiu (1861), Cernăuţi (1862).
Succesul lor a încurajat eforturile în direcţia creării unei instituţii centrale pentru promovarea creaţiei literare şi ştiinţifice, dar mai cu seamă pentru întocmirea unui dicţionar şi unui glosar al limbii române.
Aceasta a fost instituţia înfiinţată la 1/13 aprilie 1866 - Societatea Literară Română - care şi-a început însă activitatea în anul următor, sub numele de Societatea Academică Română.
Noua instituţie a fost de la începuturile ei naţională, enciclopedică şi activă.
A fost naţională, adică reprezentativă pentru cultura din întreg spaţiul românesc.
Conform decretului de înfiinţare, cei 21 de membri fondatori erau personalităţi marcante atât din Moldova şi Ţara Românească, dar şi din teritoriile româneşti aflate sub stăpânirea imperiilor străine: habsburgic (Transilvania, Banat, Maramureş, Bucovina), ţarist (Basarabia) şi otoman (din rândul aromânilor din Peninsula Balcanică).
În 1879 Societatea Academică Română a fost declarată, printr-o lege specială, institut naţional, sub numele de Academia Română - „persoană morală şi independentă în toate lucrările, de orice natură” -, denumire ce s-a menţinut apoi neîntrerupt până astăzi; doar în perioada 1948-1989 ea a primit, pe lângă denumirea de „Academie” şi numele statului român, figurând astfel ca Academia Republicii Populare Române (în intervalul 1948-1965) şi Academia Republicii Socialiste România (în perioada 1965-1989); din 1990 a revenit la denumirea ei firească, tradiţională, de Academia Română.
Academia Română a cunoscut, asemenea tuturor instituţiilor de cultură ale ţării, vitregiile regimului comunist totalitar, ale cărui ingerinţe s-au făcut simţite din plin.
Astfel, au fost excluşi din Academie 98 de membri titulari, corespondenţi şi de onoare, consideraţi, datorită gândirii, operei şi convingerilor lor politice, drept neadaptabili noilor orientări ale culturii şi ostili regimului comunist.
Epurări s-au făcut şi în rândurile cercetătorilor din institutele Academiei.
Totodată, proprietăţile Academiei au fost şi ele supuse naţionalizării.
Ulterior, Academia a fost deposedată, adesea fără formele legale elementare, de unele colecţii de documente, monede, piese arheologice şi opere de artă, transferate abuziv altor instituţii şi recuperate parţial după 1989.
În pofida tuturor acestor vicisitudini, activitatea Academiei Române a continuat în întreaga perioadă totalitară.
Progrese s-au înregistrat în fiecare domeniu de cercetare, ele fiind obţinute nu numai cu devotament şi aplicaţie, dar şi cu îndrăzneală şi deseori cu numeroase riscuri.
Astfel, cercetătorii au căutat să păstreze contactele cu cuceririle ştiinţifice pe plan mondial, prin participări la reuniuni internaţionale, prin corespondenţă şi schimb de publicaţii, prin legături directe cu specialişti străini, prin organizarea, în ţară, a unor reuniuni ştiinţifice internaţionale, în toate domeniile ştiinţei, unele de mare răsunet (congresele mondiale de sociologie rurală, Congresul internaţional de istorie, Congresul de cibernetică, Conferinţa internaţională de matematică, Congresul Institutului Internaţional de Finanţe Publice ş.a.).
În anul 1990, odată cu reîntoarcerea în subordinea Academiei Române a institutelor sale de cercetare, supremul for de ştiinţă şi de cultură al ţării a revenit la menirea ei iniţială.
Sursa: website-ul Academiei Române
Material de arhivă
Caracter de prezentare și informare
Articol preluat și publicat: 23.06.2022
Români uniți sub tricolor
41 pentru ROMÂNIA este un concept civic, o mișcare cu adevărat a patrioților și naționaliștilor români.
Prima deviză a mișcării este UNITATEA, români laolaltă având ca prioritate patria mamă România.
Această minunată și bogată așezare în care dăinuim de veacuri prin rădăcinile înfipte bine în ogor.
De-a lungul timpului pe la noi au vântuit mii de păgâni, însă am rezistat și am rămas aici pe veci stăpâni.
Nu a fost de ajuns faptul că suntem locuitori de drept în „Grădina Maicii Domnului”, străbunii noștri au trebuit să lupte cu hoardele de vrăjmași.
Cu spirit patriotic și naționalist ostașii români și-au dat cel mai de preț lucru, viața.
Prin jertfa ostașilor români a fost sfințit și mai mult pământul românesc cu sângele lor vărsat.
Din nou se aude strigăt de război și ochi păgâni se-îndreapă către noi.
Fără culoare, cu arme de temut din multe direcții vrăjmași se năpustesc asupra noastră.
Pe toți cei ce vor venii, noi îi vom goni, n-avem pământ a dărui.
Țara noatră e un colț de rai, tricolorul este grai.
Să ne ierți nenea Iancule că ne-am trezit mai greu.
Nu suntem mulți, dar vom lupta până la capăt.
Aveam o țară scumpă și mândră, avem și iarăși vom avea.
Dușmanul care astăzi râde curând va tremura privind la ea.
Articol manifest
Imagine: Drapelul României cu sigla mișcării „41 pentru ROMÂNIA”
Drepturi rezervate - Ⓒ - Civic Media
Autor: Alexandru Coțarcă
Text redactat, articol publicat: 23.06.2022
Români pentru Tricolor! Tabără de Muncă la Mărășești 24-26 Iunie 2022
Marian Motocu anunță o amplă tabără de muncă la Mărașești în perioada 24-26 iunie 2022, cu scopul revopsirii tricolorului profanat în culorile Ucrainei, dar și cu scopul de a consolida rețeaua de naționaliști militanți.
La această acțiune sunt bineveniți toți cei care gândesc și simt românește.
Acesta anunță prezența unor nume mari precum Generalul Radu Theodoru, Nicolae Roman, Văduva, Gigă Manole și alții.
Un popor unit, o credință vie, o ocazie istorică.
Suntem ceea ce suntem!
„41 pentru România”
A venit timpul ca cei ce au uitat, să-și aducă aminte că aici este ROMÂNIA și că “PE AICI NU SE (mai) TRECE !!!
Vă invit să vă oferiți două zile la cort, unde străbunii noștrii și-au dat viata că noi să ne putem bucura de liniște, libertate și românism, împreună cu frati români din toate colțurile țării, unde, împreună vom restabili culorile tricolorului.
În data de 26, vom asista la încununarea muncii noastre cu salve de focuri de armă și fanfară militară.
Vor fi corturi și locuri umbroase amenajate, evenimentul este oficial, legal, multă muncă a fost investită în organizare.
Demersul lui Marian urmărește să sfințească țara prin muncă și să-i apropie pe naționaliștii dispuși să facă deplasarea. Invitația este deschisă pentru toată lumea.
La eveniment va fi prezent și un magazin naționalist.
Marian Motocu: Dacă se îndură bunul Dumnezeu, reușim să trezim nația.
Și de-o fi așa, atunci…. voi putea spune că mi-am făcut datoria și mă pot întoarce la munca mea de alpinist și la casa mea de la țară, unde bălăriile au năpădit și pământul așteaptă să fie muncit.
Putem să dăm înainte dacă vrem. Să facem ceva pentru țara asta, nu pentru noi și gloria noastră, ci pentru urmașii noștri și slava lui Dumnezeu.
Sistemul vrea să lase o țară depopulată pentru a fi jefuită și locuită de oameni străini credinței noastre și locului ăstuia.
Noi începem o altă lucrare. O lucrare la sfârșitul căreia să lăsăm în urmă o țară ca soarele sfânt de pe cer.
PS:
Eveniment inițiat și organizat de români patrioți și naționaliști uniți sub tricolor.
Mișcarea naționalistă „41 pentru România”, concept civic. prin reprezentanții săi ne cheamă la Unire.
Străbunii ne strigă din morminte să recuperăm țara din mâinile hoardelor de păgâni, o țară pentru care ei au luptat și și-au dat cel mai de preț lucru, viața.
Nu uita că ești român,
Pe la noi au vântuit mii de păgâni,
Dar am rămas aici pe veci stăpâni,
Rădăcina noastră stă de veacuri înfiptă în ogor.
Imagine: Sigla mișcării naționaliste „41 pentru România”
Foto: Marian Motocu primind binecuvântarea de la Generalul Radu Theodoru
Foto: Monumentul Eroilor din primul război mondial - Pe aici nu se trece
Autor text: Sterie Ciumetti, Incorect Politic
Articol preluat și publicat: 20.06.2022
Români pentru Tricolor! Tabără de Muncă la Mărășești 24-26 Iunie 2022
Marian Motocu anunță o amplă tabără de muncă la Mărașești în perioada 24-26 iunie 2022, cu scopul revopsirii tricolorului profanat în culorile Ucrainei, dar și cu scopul de a consolida rețeaua de naționaliști militanți.
La această acțiune sunt bineveniți toți cei care gândesc și simt românește.
Acesta anunță prezența unor nume mari precum Generalul Radu Theodoru, Nicolae Roman, Văduva, Gigă Manole și alții.
Un popor unit, o credință vie, o ocazie istorică.
Suntem ceea ce suntem!
„41 pentru România”
A venit timpul ca cei ce au uitat, să-și aducă aminte că aici este ROMÂNIA și că “PE AICI NU SE (mai) TRECE !!!
Vă invit să vă oferiți două zile la cort, unde străbunii noștrii și-au dat viata că noi să ne putem bucura de liniște, libertate și românism, împreună cu frati români din toate colțurile țării, unde, împreună vom restabili culorile tricolorului.
În data de 26, vom asista la încununarea muncii noastre cu salve de focuri de armă și fanfară militară.
Vor fi corturi și locuri umbroase amenajate, evenimentul este oficial, legal, multă muncă a fost investită în organizare.
Demersul lui Marian urmărește să sfințească țara prin muncă și să-i apropie pe naționaliștii dispuși să facă deplasarea. Invitația este deschisă pentru toată lumea.
La eveniment va fi prezent și un magazin naționalist.
Marian Motocu: Dacă se îndură bunul Dumnezeu, reușim să trezim nația.
Și de-o fi așa, atunci…. voi putea spune că mi-am făcut datoria și mă pot întoarce la munca mea de alpinist și la casa mea de la țară, unde bălăriile au năpădit și pământul așteaptă să fie muncit.
Putem să dăm înainte dacă vrem. Să facem ceva pentru țara asta, nu pentru noi și gloria noastră, ci pentru urmașii noștri și slava lui Dumnezeu.
Sistemul vrea să lase o țară depopulată pentru a fi jefuită și locuită de oameni străini credinței noastre și locului ăstuia.
Noi începem o altă lucrare. O lucrare la sfârșitul căreia să lăsăm în urmă o țară ca soarele sfânt de pe cer.
Imagine: Sigla mișcării naționaliste „41 pentru România”
Foto: Marian Motocu primind binecuvântarea de la Generalul Radu Theodoru
Foto: Monumentul Eroilor din primul război mondial - Pe aici nu se trece
Autor text: Sterie Ciumetti, Incorect Politic
Articol preluat și publicat: 20.06.2022
Români pentru Tricolor! Tabără de Muncă la Mărășești 24-26 Iunie 2022
Marian Motocu anunță o amplă tabără de muncă la Mărașești în perioada 24-26 iunie 2022, cu scopul revopsirii tricolorului profanat în culorile Ucrainei, dar și cu scopul de a consolida rețeaua de naționaliști militanți.
La această acțiune sunt bineveniți toți cei care gândesc și simt românește.
Acesta anunță prezența unor nume mari precum Generalul Radu Theodoru, Nicolae Roman, Văduva, Gigă Manole și alții.
Un popor unit, o credință vie, o ocazie istorică.
Suntem ceea ce suntem!
„41 pentru România”
A venit timpul ca cei ce au uitat, să-și aducă aminte că aici este ROMÂNIA și că “PE AICI NU SE (mai) TRECE !!!
Vă invit să vă oferiți două zile la cort, unde străbunii noștrii și-au dat viata că noi să ne putem bucura de liniște, libertate și românism, împreună cu frati români din toate colțurile țării, unde, împreună vom restabili culorile tricolorului.
În data de 26, vom asista la încununarea muncii noastre cu salve de focuri de armă și fanfară militară.
Vor fi corturi și locuri umbroase amenajate, evenimentul este oficial, legal, multă muncă a fost investită în organizare.
Demersul lui Marian urmărește să sfințească țara prin muncă și să-i apropie pe naționaliștii dispuși să facă deplasarea. Invitația este deschisă pentru toată lumea.
La eveniment va fi prezent și un magazin naționalist.
Marian Motocu: Dacă se îndură bunul Dumnezeu, reușim să trezim nația.
Și de-o fi așa, atunci…. voi putea spune că mi-am făcut datoria și mă pot întoarce la munca mea de alpinist și la casa mea de la țară, unde bălăriile au năpădit și pământul așteaptă să fie muncit.
Putem să dăm înainte dacă vrem. Să facem ceva pentru țara asta, nu pentru noi și gloria noastră, ci pentru urmașii noștri și slava lui Dumnezeu.
Sistemul vrea să lase o țară depopulată pentru a fi jefuită și locuită de oameni străini credinței noastre și locului ăstuia.
Noi începem o altă lucrare. O lucrare la sfârșitul căreia să lăsăm în urmă o țară ca soarele sfânt de pe cer.
Imagine: Sigla mișcării naționaliste „41 pentru România”
Foto: Marian Motocu primind binecuvântarea de la Generalul Radu Theodoru
Foto: Monumentul Eroilor din primul război mondial - Pe aici nu se trece
Autor text: Sterie Ciumetti, Incorect Politic
Articol preluat și publicat: 20.06.2022
13 - 15 iunie 1990, zile fierbinți
Video, autor: Alexandru Coțarcă
Comentariu și analiză
Material video de fundal, preluat de pe youtube, sursa: Mediafax
Drepturi rezervate - Ⓒ - Civic Media
Text redactat, articol publicat: 17.06.2022
13 - 15 iunie 1990, zile fierbinți
13 - 15 iunie 1990, zile fierbinți
Au trecut 32 de ani de la „mineriada” ce avea să prelungească lovitura de stat începută în decembrie 1989, un grup omogen afiliat structurilor străine au pus în miș
Putin rupe tăcerea: Lumea este condusă de Reptilieni – Elita mondială nu este umană, e formată din hibrizi cu sânge rece
Următorul articol este prezentat ca o caracteristică interesantă. Unii oameni cred în aceste lucruri, alții sunt sceptici. Cu toate acestea, cu siguranță merită să ne gândim puțin la lucrurile invizibile din lume care sunt ascunse.
Potrivit unor surse, președintele rus, Vladimir Putin, a făcut o dezvăluire absolut șocantă, afirmând că “95% din clasele conducătoare ale lumii nu sunt umane, ci au sânge rece”, formate din ”hibrizi, membri ai unui cult străvechi”.
Putin declară că elita politică și financiară a lumii aparține Reptilienilor, entităților hibrid cu sânge rece.
În cadrul unei întâlniri cu ușile închise – cu reprezentanți ai celor mai înalte niveluri de guvernare, precum și oficiali din orașul său natal, Sankt Petersburg – Putin a răspuns unor întrebări cu privire la situația din Panama, evidențiind faptul că în spatele complotului se află guvernul SUA, agențiile de spionaj și OCCRP a lui George Soros.
“George Soros, dragon viclean, ăsta e război…”, ar fi spus Putin, care a promis că va spori sancțiunile împotriva Societății Deschise Soros.
Atunci când a fost chestionat cu privire la definiția termenului de “dragon” (un cuvânt neobișnuit în limba rusă), Putin – după un oftat adânc – a spus că nimic nu este ceea ce pare, mai ales în ceea ce privește modul în care este condusă lumea.
De asemenea, Putin a menționat că dovezile sunt pretutindeni și că deține personal informații despre toate aceste lucruri diabolice care se petrec.
„Nu sunt unul dintre ei, deși au încercat să mă atragă în cultul lor babilonian antic. Le este teamă de mine”, a precizat președintele rus.
“Dovezile – atât antice, cât și moderne – sunt uriașe”, a mai spus acesta.
Putin a declarat, totodată, că umanitatea a fost și este încontinuare manipulată, pentru a deveni inconștientă – prin utilizarea programării de către mass-media și clasa politică.
Clasa conducătoare a lumii deține control tiranic asupra hranei, apei și rezervelor de aer și brutalizează în mod constant masele.
Sursa: misterele com
Articol preluat și publicat: 11.01.2022
Alexandru Coţarcă
4 ani în urmă
Demnitatea umană
Demnitatea umană
Ce este „demnitatea”? Ce înseamnă „a fi demn”? Dar „demnitate umană”?
În măsura în care vom încerca să răspundem la aceste întrebări, vom afla foarte repede că „demnitate” exprimă onoarea, prestigiul, considerația, cinstea, stima, buna credință, probitatea, corectitudinea, onestitatea, respectul, prețuirea de care se bucură o persoană, atât din partea sa însăși, cât și din partea celorlalți, și multe altele asemănătoare.
Demnitatea apare astfel ca o valoare, dar chiar mai mult decât atât.
Orice valoare am lua în considerare, vom ajunge în cele din urmă la a sublinia importanța sa pentru calitatea de om, pentru demnitatea de a fi om.
Dacă demnitatea este atât de importantă pentru a fi oameni, înseamnă atunci că avem dreptul la aceasta? Se poate pune o astfel de întrebare?
Da, avem dreptul la demnitate, adică la a ni se recunoaște posibilitatea de a ne dezvolta în mod liber și plenar identitatea și personalitatea, indiferent de rasă, sex, vârstă, origine socială, stare materială, naționalitate, etnie, religie sau orice altceva care, devenit criteriu, poate duce la discriminare.
Mai mult, putem face acest lucru exprimând acele gânduri, idei, opțiuni sau adoptând acele atitudini și comportamente care apreciem că ne permit și că sunt benefice propriei noastre dezvoltări.
Iar de acest drept se bucură fiecare om, ceea ce înseamnă că propria mea demnitate nu poate „trăi” fără cea a oricărui alt om.
Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene
Articolul 1 - Demnitatea umană
Demnitatea umană este inviolabilă. Aceasta trebuie respectată și protejată.
Text:
Demnitatea persoanei nu constituie numai un drept fundamental în sine, ci reprezintă însuşi temeiul drepturilor fundamentale.
Declaraţia universală a drepturilor omului din 1948 a inclus demnitatea umană în preambulul său: `… întrucât recunoaşterea demnităţii inerente tuturor membrilor familiei umane şi a drepturilor lor egale şi inalienabile constituie fundamentul libertăţii, al dreptăţii şi al păcii în lume`.
În hotărârea sa din 9 octombrie 2001 în cauza C-377/98, Ţările de Jos/Parlamentul European şi Consiliu, Rec. 2001, p. I-7079, punctele 70-77, Curtea de Justiţie a confirmat faptul că dreptul fundamental la demnitatea umană face parte din dreptul Uniunii.
Din hotărâre reiese, în special, faptul că nu se poate face uz de niciunul dintre drepturile înscrise în această cartă pentru a aduce atingere demnităţii altei persoane şi că demnitatea persoanei face parte din substanţa drepturilor înscrise în această cartă.
Carta trebuie, prin urmare, respectată, chiar în cazul restrângerii unui drept.
Text preluat
Autoritatile multor state din lume contribuie prin actiunile si legislatiile lor aberante la degradarea demnitatii umane.
Discreditarea, denigrarea, frica, exploatarea si umilirea fiintei umane, sunt tehnici ce au atins cote alarmante, fiecare regim politic implementand propriile tehnici dea-lungul istoriei.
Visul unor autoproclamati "lideri ai lumii" au creat tavalugul menit sa treaca si sa zdrobeasca demnitatea umana, avand scopuri devastatoare pentru fiinta umana.
In aceste vremuri, ce se vor moderne, omul este lipsit de valori morale, etice si mai ales de demnitate, fapte ce l-a transformat pe om intr-un robot.
Aceste intamplari nefericite trebuie sa trezeasca mintile oamenilor, sa-si redobandeasca valorile ce fac parte din viata si integritatea fiintei umane.
Imagine sugestiva
Articol redactat și publicat: 10.02.2021
Alexandru Coţarcă
4 ani în urmă
Stop educației sexuale în școli
Educația sexuală a copiilor, un act diabolic, dacă nu chiar criminal
Aceaste diabolice idei proiectate și transformate în lege, cu siguranță aparțin unor persoane cu probleme de umanitate și interese ascunse.
Aspectul educației sexuale a copiilor este un act pervers și chiar distrugător pentru viitoarele generații.
La o studiere mai atentă a proiectului și a legii, vom constata că toate textele sunt aberante și diabolice.
Cum este posibil ca această materie să se adreseze copiilor de vârste foarte mici ?
Puținele sesizări făcute cu privire la această lege a dus doar la schimbarea denumirii, din Educație sexuală în Educație sanitară.
De cel puțin 20 de ani au loc atacuri sistematice asupra minorilor din România, autoritățile statului se fac că nu observă.
Singurul parlamentar care a contestat cu argumente și pe baza drepturilor omului a fost Senator Diana Iovanovici Şoşoacă.
O poziție de critică în acest sens a avut și Prof. Univ. Dr. Tudorel Butoi în multe interviuri acordate presei.
Această lege este un atac la inocența copiilor, în acest timp sunt încalcate drepturile copiilor cât și drepturile părinților.
Texte din lege, vrea să satisfacă niște false nevoi importate din occident, făcând trimitere la noua revoluție sexuală.
Scopurile precise ale legii fiind interese ascunse din partea unora, având "apucături" ce sunt în afara cadrului moral românesc.
În România există legislație ce stabiliște clar protecția minorilor, până la vârsta de 14 ani minorul este prezumat fără discernământ.
Între 14 și 16 ani, legiuitorul il protejeaza pe minor, fiind analizate discernământul și faptele.
De-asemenea, minorul se bucură de protecția legislației până la vârsta de 18 ani.
Cu această ocazie, societatea civilă va iniția petiții adresate instituțiilor:
- comisia specială pentru drepturile și protecția minorilor;
- avocatul poporului;
- parchetul general;
- parlamentul României;
- guvernul României;
- președenția României.
Solicităm anchetarea inițiatorilor și colaboratorilor ce au realizat proiectul legii educației sexuale în școli.
Cu siguranță vom descoperii lucruri greu, chiar inposibil de imaginat și acceptat.
La o simplă căutare pe internet, am constatat că inițiatorii acestei diabolice legi, este un grup de tineri din USR
Mai mult de atât, constatăm ca majoritatea tinerilor din politica zilelor noastre sunt educați în spiritul depravării și dezordinii sociale.
Nu întâmplator sunt în România fundații și organizații aparținând controversatului om de afaceri George Soros.
Imagine sugestivă
Articol redactat și publicat: 14.02.2021
Prof. Univ. Dr. Tudorel Butoi – "Jos labele de pe copii, ticăloşilor!"
https://youtu.be/FXWvE2YxPq0
Alexandru Coţarcă
4 ani în urmă
Manipularea resemnarii
Manipularea resemnării
În 30 de ani, noua rânduire "socialistă" instalată după "lovituția" din 1989 a inoculat prin manipulare poporului român ideologii de neputința, neșansa, iremediabilul, pierderea, asta este, etc.
Astfel s-au creat situații și probleme puse în șcenariul deja stabilit prin care s-a realizat fenomenul de "inutilitate", cu această ideologie s-a renunțat și distrus industria românească.
Distrugeri ce erau menite să deschidă porțile României în economie corporațiilor din întreaga lume.
Corporații ce s-au instalat confortabil cu complicitatea trădătorilor aflați în pozițiile cheie ale statului, având misiunile de exploatarea resurselor, comerț și prestări servicii.
Ne întrebăm, cum de s-a putut întâmpla asemenea dezastru ? Cât de naivi au fost românii să accepte și chiar să participe la jaful de mai proporții.
Mass-media este cel mai diabolic instrument de manipulare a omului, în acest sens s-au înființat multe grupuri de presă, fiecare având modalitățile proprii de captare a atenției publicului, bineînțeles toate fiind în slujba stăpânilor din umbră.
Suntem "indopați" cu ideologiile de: nu se mai poate, nu mai sunt șanse, trebuie să renunțăm, ne batem cu morile de vânt, am pierdut tot, etc.
În acest fel oamenii au renunțat să lupte pentru a păstra ceea ce aveau, dar mai ales au renunțat a gândii.
Inocularea ideologiei de neșansă a determinat oamenii să renunțe și să accepte ceea ce se întâmplă.
Iremediabilul a fost ridicat la "rang de artă", sistemul arătându-ne ce au distrus și că nimic nu se mai poate face.
Renunțarea la orice, că totul s-a pierdut, asta e și mergem mai departe.
Această ideologie a reușit să convingă omul că aceasta e normalitatea și să se mulțumească cu ce are totuși.
Tot ce ne spun "ei" prin intermediul multor instrumente, sunt miciuni, dar bine împachetate.
Cunoaștem această tehnică, când o minciună spusă în mod repetat și însoțită de argumente, devine adevăr.
Ne folosim discernământul și raționamentul căutând calea cea dreaptă și adevărul.
Cortina se poate îndepărta, "șandramaua" va fi demolată, oameni au trecut la acțiune, lumea se va schimba.
Avem puterea necesară, șanse sunt nenumărate, prin muncă reconstruim, căutăm lucrurile pierdute și nu acceptăm ce ni se spune de catre "ei".
Urmează articolul: Războiul psihotronic și psihologic
Imagine sugestivă
Articol redactat și publicat: 18.02.2021
Alexandru Coţarcă
4 ani în urmă
Investigație criminalistică
Investigație criminalistică
O anchetă fără precendent în România, în cartierul Pantelimon, București a fost găsit corp uman scheletizat, fără nici-un țesut moale.
Localnicii din zonă spun că nu își explică cum a apărut acolo și că nu l-a văzut nimeni. Anchetă realizată de O.C.H.R.
Referitor la decesul suspect, corpul ajungând sa fie "scheletizat" într-un timp foarte scurt.
Să presupunem că a fost vorba de recoltarea organelor, având în vedere vârsta acceptabilă pentru acest gen de acțiune.
Sau ipoteza că a fost găsit în câmp, fapt ce ar pune în discuție devorarea trupului neînsuflețit de către animalele sălbatice.
În urma unor studii efectuate cade și această variantă, mai ales că s-a menționat lipsa măcar a unui țesut moale.
Mai departe...
O altă ipoteză, identificarea în baza ADN-ului chiar și de pe structura osoasă.
În ideea că osemintele ar aparține acelei persoane care face obictul anchetei.
Să vorbim despre o dispariție misterioasă, sau un incident ciudat.
Îmi vine în minte o idee bazată pe minime cunoștințe opținute în urma unor studii, având sprijinul unui medic specialist I.N.M.L.
Referitor la o armă biologică, gândită să acționeze la un anumit interval de timp.
Acest caz este fără precedent, cel puțin în România, fapt ce îngreunează cercetarile.
Scenariu ar fi următorul: realizarea în urma cercetării o substanță, odată ijectată în corpul uman provoacă descompunerea rapidă.
Mai mult de atât...
...acea substanță ar putea elimina ADN-ul, în această situație cercetările criminalistice fiind mult îngreunate.
Poate veți spune că aberez, că prind fluturi, dar gândiți-vă că s-ar putea întâmpla așa ceva, știința făcând progrese uriașe.
Concluzie:
Dacă eu ca om simplu mă gândesc la ața ceva, oare cât de avansat este acest domeniu ?
În măsură să ne ofere lămuriri și ceva explicații este Prof. Dr. Univ. Tudorel Butoi, fiind specialist în cercetare criminalistică.
Va fi o anchetă grea, chiar foarte grea, dar cu toate astea, urez succes specialiștilor achetatori.
Imagine sugestivă
Parte din text este preluat.
Articol redactat și publicat: 25.02.2021
Alexandru Coţarcă
4 ani în urmă
Discurs - Cătălin Cherecheș
Discurs - Cătălin Cherecheș
Primarul Municipiului Baia-Mare, Cătălin Cherecheș, a ținut un discurs memorabil cu ocazia împlinirii a 100 de ani de la înființarea primelor unități ale Jandarmeriei Române în partea de vest a țării.
Cei care conduc instituții precum Jandarmeria, Poliția, SRI, SIE și Armata poartă uniforma altor state pe sub uniforma statului român.
Ei își iau salariile și gradele din altă parte.
Această țară nu mai este țară, această țara, este o țară de slugi servili și umili în fața superiorilor care servesc interesul altor state.
Astfel ca la ordine venite din exterior, acționează de cele mai multe ori împotriva poporului român și a României.
Eveniment desfășurat la data de 08 iulie 2019
Sursa video: youtube
https://youtu.be/8NFsDenmgcw
Imagine suvestivă
Text introductiv în subiect, redactat și publicat: 06.03.2021
Alexandru Coţarcă
4 ani în urmă
Rostul botniței medicale și obsesia dictatorială
„Ca să înțelegem rostul botniței medicale și obsesia dictatorială de a le impune trebuie să ne uităm spre structurile nedemocratice”
Ca să înțelegem rostul botniței medicale și obsesia dictatorială de a le impune și menține, nu trebuie să ne uităm spre medicină.
Trebuie să ne uităm spre structurile nedemocratice.
De exemplu, spre armată.
Care e scopul armatei atunci când primește un recrut nou?
Să îl transforme într-un soldat obedient și disciplinat.
Atât de obedient și de disciplinat încât să fie gata să se ducă să moară dacă acesta este ordinul direct, chiar dacă ordinul e evident ilogic și comandantul care îl rostește este indubitabil un imbecil.
Pentru o astfel de obediență necesară în timp de război, de-a lungul timpului armata a dezvoltat o întreagă cultură a dresajului pe timp de pace.
Recrutul este supus unui regim de instrucție care are un singur scop intelectual: omul să reacționeze fără să gândească la ordine.
Acesta fiind militarul ideal….
De aceea e uniforma.
De aceea e obsesia uniformei impecabile, fără vreun nasture lipsă.
De aceea e instructajul inutil și repetitiv.
Culcatul și sculatul de o mie de ori.
Nu există dictatură care să nu aibă fascinație pentru armată.
Pentru că toate dictaturile visează la societăți în care populația să fie disciplinată ca o armată.
Și să nu pună în discuție ordinele de sus.
De aceea dictaturile au obsesia uniformei.
De aceea dictaturile au obsesia proiectelor absurde dacă le privim rațional practic, dar eficiente în zdrobirea rațiunii independente, dacă le înțelegem scopul pervers.
De aceea, ca dictatura sanitară să nu aibă succes de cauză, trebuie să repetăm și noi, chiar și de plictisitor de multe ori, întrebarea: ”Dar de ce să facem asta sau să nu facem aia ?”
Întrebarea ”De ce ?” poate distruge o armată.
Sigur învinge o dictatură.
Sursa: gandeste.org
Autor: Bogdan Alexandru Duca
Imagine sugestivă
Articol preluat și publicat: 10.03.2021
Alexandru Coţarcă
4 ani în urmă
Plângeri penale - imagine sugestivă
Plângeri penale împotriva funcționarilor publici
În această perioadă de "plandemie", la recomandările O.M.S. (Organizația Mondială a Sănătății), autoritățile statului român au încalcat Constituția și legile țării, abuzând românii prin hărțuiri și sancțiuni.
Profitând de stările de Urgență și Alertă aplicate pe teritoriul României, funcționarii publici au făcut achiziții de materiale sanitare și nu numai, fără licitații și consultări publice.
Totodată a fost blocat întregul sistem de sănătate, devenind inaccesibil românilor, nici chiar în cazurile de urgență.
Numărul testelor Sars-Cov2 de tip RT-PCR chiar neconforme au generat legi și ordonanțe impunând restricții populației, toate acestea fiind neconstutuționale și în afara cadrului legal.
Această mascaradă ne-a costat enorm de mult, pierderi de vieți omenești, pagube materiale și financiare.
Numai până la data de 31 Decembrie 2020, au decedat un număr de 15.767 persoane, fiind declarate de Covid, dar fără efectuarea autopsiilor conform Art. 185 din Noul Cod de Pocedură Penală.
Peste 100.000 de persoane au decedat în condiții suspecte, dosarele acestor cazuri zac în rastelele unor funcționari publici.
Bugetul Casei de Sănătate, însumând 9 mild. euro s-a dovedit insuficient, funcționarii din sistem solicitând suplimentarea acestuia.
Carantinarea fără efect, dar la costuri amețitoare, au creeat creșteri econimice "băieților deștepți".
Restricțiile impuse în contextul virusului dovedit de mulți specialiști a fi inofensiv, au blocat toate activitățile, mai ales cele economice.
Am menționat câteva motive pentru care românii trebuie să facă plângeri penale împotriva funcționarilor publici ce au contribuit la mascarada ce a dus la dezastru.
Totodată românii au dreptul Constituțional la petiționare, se pot trimite prin corespondență, atât clasică, cât și electronică.
Funcționarii statului au obligația să ofere răspuns în termenul legal, prin: motivări, argumente, soluționări, invocănd legi și ordonanțe Constituționale, etc.
Sfătuiesc romănii care se simt nedreptățiți să facă sesizări, petiționări și chiar plângeri penale bine formulate împotriva celor ce le-au creat prejudicii morale și materiale.
Dreptul la petiționare este garantat de Constituție, vezi Art. 51, alin. (1, 2, 3 și 4).
Nimeni nu este mai presus de lege, ne spune chiar Constituția României, mai exact Art. 16, alin. (2), de aceea, cei vinovați trebuie să răspundă în fața legiuitorului.
Este dreptul cetățeanului să conteste sancțiunile, mai ales cele aplicate în această perioadă, totodată faceți plângeri penale agenților constatatori, invocând Art. 296 Codul Penal - Purtarea abuzivă, Art 297 Codul Penal - Abuzul in serviciu, Art. 298 Codul Penal - Neglijenţa în serviciu, etc. din Noul Cod Penal.
Sunt avocați dispuși să ofere gratuit consultanță și documente oamenilor care vor iniția astfel de acțiuni împotriva autorităților, funcționarilor și responsabililor statului.
Dragi români, aveți demnitate, fiți raționali, apărați-vă drepturile.
Imagine sugestivă
Articol redactat și publicat: 12.03.2021
Alexandru Coţarcă
4 ani în urmă
Jos Dictatura
Jos Dictatura
Decembrie 1989, o scurtă perioadă în care românii, prin eforturile lor au putut zării lumina libertatii și dezlegării de sub jugul fascist.
Până la acest moment, era totul gri și frig, era o vreme de murit.
Pentru libertate și nu numai, românii au ieșit masiv în stradă într-o revoltă populară, transformată în revoluție.
Și ce să vezi, niște "băieți destepți" au cunoscut "mersul trenurilor", confiscând subtil această revoluție, punând mâna pe putere.
Mă întreb ce s-o fi întâmplat cu temuta securitate? O fi pierdut "trenul"? Evident că nu.
Decret Nr. 33 din 30.12.1989 Art. unic - Departamentul securității statului se desființează. Semnează președintele C.F.S.N. Ion Iliescu.
În realitate securitatea a fost pitită sub mantaua armatei, că și noua putere instalată avea nevoie de "liniste".
Face să-l cităm pe Silviu Brucan care spunea: "Securitatea este problema nerezolvată a revoluției din România".
O fi singura ?
"Cerul" din nou s-a întunecat, speranțele s-au năruit, libertățile abia opținute s-au și pierdut.
Noua conducere instalată abuziv avea să folosească vechile șabloane comuniste, doar puțin cosmetizate.
Distrugerile repede au început, nemulțumirile oamenilor au generat revolte, forțele de ordine au reprimat manifestanții.
Din noua securitate formată și numită pompos SRI (Serviciul Român de Informații) s-a "născut" instituția de forță și ordine publică denumită Jandarmerie.
O instituție realizată doar pentru protecția demnitarilor statului și reprimarea manifestanților, ca noua generație de hoți îmbrăcați la costume să fure în "liniște".
Beneficiind de remunerații satisfăcătoare, pregătire specială și logistică de actualitate, își fac treaba "ca la carte".
Dacă până în 2019 s-a distrus industrie, vândut resurse, români goniți de sărăcie în strainătate și alte nemernicii.
În această perioadă, cu planul din timp și intenționat creat, au trecut la execuția oamenilor în toate modurile posibile.
Nu întâmplator spun ca România este un experiment social, dictat de "elitiștii" lumii, având interese uriașe.
E un moment gri și urat, e frig ce nu s-a pomenit, este o vreme de murit.
Libertate te iubim, ori învingem, ori murim.
Jos dictatura, pedepsirea călăilor, liberate și suveranitate.
Imagine sugestivă
Articol redactat și publicat: 14.03.2021
Solicităm punerea în aplicare conform prevederilor art. 95 şi ale art. 146 lit. g) din Constituţia României suspendarea președintelui Klaus Werner Iohannis
În acest sens, societatea civilă face o expunere de motive:
1. Încălcarea în mod repetat a Constituției și Legilor țării.
2. Privarea de drepturi și libertăți a romînilor prin decrete și ordonanțe militare neconstituționale.
3. Apartenența la grupuri și organizații străine în defavoarea României.
4. Fraudarea alegerilor prezidențiale prin fals în declarații a calității de candidat, fapt dovedit de CCR.
Fals în strângerea de semnături necesare dosarului de candidat, fapt dovedit de CCR.
5. Favorizarea și chiar colaborarea la înstrăinarea de bunuri din patrimoniul național.
6. Trădare ți înaltă trădare a României și a poporului român, fapt semnalat de avocatul poporului.
7. Subminarea economiei naționale.
8. Militarizarea unor instituții aflate în afara M.A.P.N. (Ministerul Apărării Naționale).
9. Promulgarea de legi, ce degradează valorile morale, creștine, culturale, istoria și identitatea națională.
10. Jignirea și umilirea morală a poporului român, prin atitudine, declarații publice și legislații.
Lista poate continua.
Cu argumente ce se pot verifica, puteți adăuga și alte motive pentru care solicităm suspendarea președintelui.
PS: Priviți la cum ține mâinile, în acest fel le transmite stăpânilor că totul este sub control.
Iohann este sclavul obedient al ocultei mondiale, acest gen de sclavi se nasc, iar specialiștii îi racolează.
Imagine cu personajul sinistru
Articol redactat și publicat: 14.03.2021
Ținerea degetelor alipite prin burice, este o practică yoga. Se foloseste cand constipatia e pe punctul de a exploda. În felul ãsta, dl președinte își canalizează energia către popor.
si Vadim Tudor statea asa. e semnul ca gandeste adanc. E o preocupare transpirică a raspunsului care n-o să vină. Pe cine să punem in loc? Toate ofertele "sistemului" au fost bune de lipit asfaltul de pantof. Pe viitor rugăm Statul dă Drept să vină cu oferte mai serioase. Preferabil un OM.
4 ani în urmă
👍 0
❤️ 0
😂 0
😮 0
😢 0
😠 0
👏 0
Alexandru Coţarcă
4 ani în urmă
Donald J. Trump - 1
Acesta este un fragment dintr-un discurs a lui Donald J. Trump la sediu ONU din New York în data de 24 septembrie 2019.
Discurs ce a atras atenția multora, devenind um mesaj clar adresat patrioților și naționaliștilor.
...Lumea liberă trebuie să-și accepte fundamentul național.
Nu trebuie să încerce să-l șteargă sau să-l înlocuiască.
Privind în jur, de-a lungul și de-a latul acestei planete splendide, adevărul este evident:
dacă vrei libertate, fii mândru de țara ta!
Dacă vrei democrație, păstrează-ți suveranitatea!
Iar dacă vrei pace, iubește-ți națiunea!
Liderii înțelepți mereu pun pe primul loc binele poporului și al țării lor.
Viitorul nu le aparține globaliștilor.
Viitorul le aparține Patrioților.
Viitorul le aparține națiunilor suverane și independente, care-și protejează cetățenii, iși respectă vecinii și onorează diferențele care fac fiecare țară specială și unică.
Globalismul a exercitat o atracție religioasă asupra liderilor din trecut, făcându-i să-și ignore propriul interes național.
Dar în ceea ce privește America, duse sunt acele zile.
Cu toate acestea, aici, în Statele Unite, și peste tot în lume, există o industrie în creștere a activiștilor radicali și a organizațiilor non-guvernamentale, care promovează traficul de persoane.
Aceste grupuri încurajează migrația ilegală și cer ștergerea granițelor naționale.
Astăzi eu am un mesaj pentru acei activiști ai granițelor deschise, care se ascund în spatele retoricii legate de justiția socială: politicile voastre nu sunt juste, ci crude și diabolice.
Voi încurajați organizațiile criminale care prădează bărbați, femei și copii nevinovați.
Voi vă puneți propriul sentiment fals al virtuții mai presus de viețile și bunăstarea a nenumărați oameni nevinovați.
Subminând securitatea de frontieră, subminați drepturile omului și demnitatea umană...
Articol din arhivă
Text preluat și redactat din materialul video.
Fotografie de colecție
Material republicat: 15.03.2021
Alexandru Coţarcă
4 ani în urmă
Incinta arhivelor CNSAS
Dosar din naștere!
De când ne naștem, ne este realizat "dosar", sistemul notând orice mișcare ce poate devenii un instrument.
Pentru recunoaștere ni se atribuie un cod numit de "ei" pompos CNP (Cod Numeric Personal), un cod de identificare, utilizare, dar mai ales control.
Suntem educați cum vor "ei" să ne folosească, fără prea multe variante să facem ce dorim.
La maturitate lucrăm unde vor "ei", producem plus-valoare în schimbul remunerațiilor mizere, trăind constrânși.
Autoritățile statului se împrumută la structuri internaționale, garantând cu bunuri și identități fără acordul oamenilor.
Prin legi și forțe represive, sistemul ne menține în frică și teroare, astfel controlul este absolut.
Dacă îți manifești nemulțumirile ești monitorizat, se scriu memerii, se construiesc dovezi și se scriu declarații.
Sistemul nu se sfiește să acționeze, să descurajeze și să intimideze, scopul "lor" fiind renunțarea, resemnarea și acceptarea.
Prin cele mai sofisticate intrumente omul este determinat să devină sclav umil și obedient.
Continuarea nesupunerii este aspru pedepsită, procedeele devenind exemple negative de neurmat.
Aplicarea strategiei "șoarecele și pisica", este o veche practică de amenințare și intimidare a omului, mai ales a celui de "tip nou".
De când se naște și până moare, omul este prizonier al rânduirii sociale inventate contrar legilor naturii.
De vrei să fi liber și independent ghidat de legile naturii, prin tehnicile "lor" ți se amintește că nu alegi drumul corect, astfel ți se arată pedeapsa ce o vei primi.
Greșelile și nesupunerea sunt îndosariate, devenind arme împotriva omului ce-i sunt arătate când este cazul, precum "pisica șoarecelui".
De vrei să faci parte din sistem, servești cum spun superiorii, fiind de acord cu "ei" chiar dacă e împotriva firii.
Te bucuri de falsele beneficii și artificiala siguranță, fără să-ți pese de suferința celorlalți.
Așa "funcționează" de mii de ani umanitatea, urmându-se tiparul unor elitiști autointitulați conducători.
Nu te gândești, dar vine ziua cea naturală sau de unii programată, când pleci definitiv de pe acest pământ, lăsând faptele bune și cele rele.
Dosarul nu va fi distrus, devine moștenire pentru urmașii tai, bun ca instrument de șantaj și de control.
De-a lungul vieții simți dureri, le spuporți și le ameliorezi, un lucru totuș ce nu doare, este să gândești.
Imagine sugestivă
Articol redactat și publicat: 22.03.2021
Alexandru Coţarcă
4 ani în urmă
Solidaritatea umană ca factor de progres
Solidaritatea umană ca factor de progres
Termenul de solidaritate denotă un sentiment ce constă în acordarea ajutorului reciproc dintre oameni.
Cu alte cuvinte, dorința de a fi de folos unui alt individ, de-ai oferi ceva, din simplul motiv că poți.
Pe de o parte, solidaritatea umană, ca factor de progres, nu este neglijabilă.
Aceasta facilitează crearea de legături dintre indivizi - la scară mică - și la scară mai mare, între popoare, țări, diferite grupuri specializate de oameni.
Pe principiul că un ajutor este mereu bine venit, iar acordarea acestuia este, deseori, ușor de realizat - dacă există voință și resurse - construcția unor relații trainice nu întârzie să apară.
Pe de altă parte, un act de solidaritate poate să valoreze foarte mult strict din punct de vedere sentimental.
Atunci când într-o clipă dificilă vine un ajutor din exterior, acest lucru înseamnă foarte mult pentru persoana aflată în dificultate.
Desigur, nu de fiecare dată amintirea unei fapte bune va dăinui în mintea unui om, însă aceste momente de solidaritate pot crea baza unei relații de prietenie, amoroase sau de afaceri sănătoase.
În concluzie, solidaritatea umană are o importanță destul de mare în ceea ce privește progresul; pentru că duce la crearea unor legături acolo unde acestea s-ar putea să nu se fi întâmplat în alte condiții și pentru că are o valoare sentimentală pentru cineva care se află într-o situație dificilă la un moment dat din viața sa.
Imagine sugestivă
Text preluat și publicat: 26.03.2021
Alexandru Coţarcă
4 ani în urmă
Suntem pe mâna unor mari nebuni - Adrian Păunescu
Suntem pe mâna unor mari nebuni - Adrian Păunescu
Sunt nopţi şi zile pe pământ
când nu mai e nimica sfânt
și omul trage-n jug din greu,
nebunii pleacă din spital
și intră-n câmpul social
și îl ucid pe Dumnezeu.
Nebunii urcă-n vârf de tot,
comandă lumea idiot,
declară zilnic un război,
murim săraci, murim umili,
din moftul unor imbecili
și este vai şi-amar de noi.
Nebunii fac în lume foc,
în oameni nu mai cred deloc,
ca în relicve care-au fost,
zoologia e la preţ,
stau geniile în coteţ
iar Shakespeare li se pare-un prost.
Nu mai există nici valori,
nu se mai nasc nemuritori,
există bani şi-atâta tot,
să fim maimuţe-n carnaval,
maimuța n-are ideal,
maimuța are numai bot.
Sunt puse ţările la zid,
democrația e un vid,
sub echilibrul pururi frânt,
se-aruncă-n lume maladii,
popoarele spre-a se rări,
că-s prea mulţi oameni pe pământ.
Şi totuşi, neamul omenesc,
contrar acelor ce-l pândesc,
va ridica pământu-n cer,
din piatră ne vom lua ovăz
și vom lansa cumplitul văz
din ochii orbi ai lui Homer.
Dar deocamdată
suntem pe mâna unor nebuni,
suntem pe mâna unor mari nebuni.
Sursa: Andrei Păunescu - blog
Alexandru Coţarcă
4 ani în urmă
Piramida puterii în degradare și autodemolare
Se dărâmă șandramaua
După 300 de ani, de la "zidirea" piramidei puterii ocultei mondiale, acestei construcții diabolice și sinistre i-a trecut termenul de valabilitate.
Un grup de bogați de la acea vreme și-au propus să controleze și să conducă lumea, în acest sens au creat planuri pe termen lung.
În timp au mai apărut și alte grupuri care s-au alăturat autointitulaților "elitiști", formând diverse organizații, având scopuri precise.
Cele mai cunoscute organizații fiind: Grupul Bilderberg, Loje Masonice, Cavalerii Templieri, Cavalerii mesei rotunde și multe altele.
Dispunând de posibilități materiale și-au permis să includă în echipele lor cei mai inteligenți oameni, care sa le servească interesele.
Misiunile și idealurile au evoluat odată cu regimurile politice create tot de ei și transmise viitoarelor generații ale dinastiilor.
Bogații au transformat muncitorii în sclavi, oamenii erau sechestrați, umiliti, bătuți și chiar omorâți.
Forma de sclavagism a fost perfecționată de-a lungul timpului, în cât azi sclavii nu-și mai cunosc stăpânii, astfel că nu au împotriva cui protesta manifestând nemulțumirile.
Educația s-a scumbat de-a lungul timpului, în cât să le servească lor interesele, fără ca omul să-și poată folosi discernământul și să aibă demnitate.
Să cucerească teritorii, să exploateze resurse și să controleze, au inventat razboaiele, generând conflicte între popoare, venind tot ei cu pacea, la schimb cu asuprirea.
Schimburilor de mărfuri contra unor instrumente li s-au atribuit ce astăzi numim bani, controlând astfel comerțul, chiar orice activitate.
Pentru a controla și existența omului au "aruncat" în lume maladii, determinând omul să ceară soluții și rezolvări numite medicamente.
Manipularea, îndoctrinarea și îndobitocirea au avansat și s-a perfecționat prin multitudinea de instrumente numite presă și rețele virtuale.
Globaliștii nu mai au răbdare, de aceea accelerează aplicarea măsurilor stabilite în planul noii rânduiri socialiste.
Cum nu există perfecțiunea în râmdul oamenilor, "elitiștii" în graba lor au comis greșeli ce au generat tensiuni și conflicte sociale.
De-a lungul timpului s-a dovedit că instrumentele plănuite ale globaliștilor au defecte și breșe, de care oamenii au profitat pentru a se opune.
Iată că azi șandramaua numită "Noua Ordine Mondială", mai nou redenumită "Marea Resetare" se clatină și apar fisurile ce anunță colapsul, prăbușirea imperiului cu picioare de lut.
Este momentul când omenirea s-ar putea elibera de sub jugul "bolnavilor planetei", omenirea aplicând planul propriu de resetare.
Planul omenirii de resetare are ca fundament: independența, suveranitatea, conștiința, demnitatea, valorile morale și cele creștine.
Toate acestea se vor realiza prin implicarea oamenilor în acțiunile necesare, abia de atunci oamenii pot spera la o viață în pace și armonie.
Imagine sugestivă
Articol redactat și publicat: 02.04.2021
Alexandru Coţarcă
4 ani în urmă
10 Sfaturi Utile In Caz De Criză Economică
10 Sfaturi Utile In Caz De Criză Economică
Cateva sfaturi economice care te-ar putea ajuta in orice situatie, mai ales in criza economica mondiala, nationala sau chiar personala.
Imagine sugestivă
Realizator: Cristian Alexandrescu
Material publicat: 02.04.2021
https://youtu.be/x_cNoTNZOIE
Alexandru Coţarcă
4 ani în urmă
Omul gânditor
Direcția în viață, ne este indicată
Privim cum se fură, se distruge,
Necontrolați, asistăm terifiați,
Hrana și apa au devenit otrăvuri,
Pământul tot mai murdar este.
Copiii nu mai au parte de măiastră carte,
Învață să serveasă, noua rânduire,
Să fie sclavi obidienți,
Să creadă ca sunt fericiți, chiar dacă nu au nimic.
Fără origini și istorie,
Fără credință, fără dumnezeu,
Privind "în gol" la ce vor ei,
Ei fac în forme dumnezei.
Bătrânii sunt batjocoriți,
Le sunt "scurtate" zilele,
Onoarea, demnitatea le sunt șterse,
Și cu magnetul iși adună recompensa.
Sclavia s-a perfecționat,
Când omul este exploatat de catre om,
Acum stăpânul e necunoscut,
Revolta de nemulțumire, ne având direcție.
Om bun și cult se întreabă:
Cum nația română a devenit așa beteagă,
Ce accident, ce cataclism a fost de fapt,
Ce mândre lucruri, ce oameni și ce valori,
E uimitor cum România a clacat.
Autor: Alexandru Coțarcă
Poiezie redactată: 15.03.2021
Imagine sugestivă
Publicare: 13.04.2021
Alexandru Coţarcă
4 ani în urmă
Libertate - autoritate
Libertate - autoritate
Unii filozofi arătau că oamenii, în stare naturală, sunt liberi.
Trăind în societate, individul uman trebuie să admită regulile majorității și ale statului.
De asemenea, individul uman posedă însă și spații, lucruri care-i aparțin în mod exclusiv și integral.
Astfel, el e liber să facă cum dorește, fiind stăpân pe el însuși.
Libertățile individuale sunt expresia acestor zone private. Altfel spus, societatea poate să intervină în viața individului în acele zone publice, dar nu poate să intevină în zonele private ale vieții lui.
Societatea nu se poate amesteca în viața individului atâta timp cât el este o persoană rațională și corectă.
Societatea poate intervenii în viața individului dacă acesta încalcă normele și regulile de conviețuire socială.
Puterea guvernanților însă trebuie limitată în așa măsură în cât aceștia să nu poată abuza de ea, să devină tocmai ei cei care încalcă libertățile oamenilor.
Guvernanții trebuie să protejeze libertățile naturale, ca și pe cele convenționale.
Puterea statului nu are dreptul să se interfereze cu libertățile tale atâta timp cât exercitându-le nu încalci, nu limitezi drepturile celorlalți.
Guvernanții trebuie să reprezinte și să servescă oamenii, nu să fie stapânii lor.
Imagine sugestivă
Text preluat și publicat: 16.04.2021
Alexandru Coţarcă
4 ani în urmă
Oculta mondială mai presus de orice
Ești bătrân, bolnav sau inapt de muncă, pentru ocultă ești balast
"Viitorul va fi despre găsirea unei modalități de reducere a populației.
Începem cu bătrinii, pentru că de îndată ce depășesc 60-65 de ani, oamenii trăiesc mai mult decât produc și asta costă scump societatea.
Apoi cei slabi și bolnavi, apoi cei inutili care nu ajută societatea în rândul sclavilor care muncesc pentru industrii, corporații şi bănci, și în cele din urmă, proștii.
Eutanasierea vizează aceste grupuri; Eutanasierea va trebui să fie un instrument esențial în societățile viitoare.
Desigur, nu vom putea executa oameni sau construi tabere. Dar îi facem să creadă că este pentru binele lor fără să știe vreodată ce iau lovit, și că au fost dintotdeuna doar niște simple păpuși usor de controlat și manevrat.
Suprapopularea este ceva care este prea costisitor din punct de vedere economic.
Și din punct de vedere social, este mult mai bine atunci când mașina umană se oprește brusc, decât atunci când se deteriorează treptat...
Nici nu vom putea testa milioane și milioane de oameni pentru inteligența lor, pariați că vom găsi sau vom provoca ceva, o pandemie care vizează anumite persoane, un virus care afectează bătrânii sau oamenii grași, nu contează, cei slabi îi vor ceda, cei temători și proștii vor crede în acest virus și vor căuta tratamentul salvator, care le vom oferi și răspândi în intreaga lume "gratis", apoi îi vom injecta doar cu ceea ce știm noi ca este, neoferindu-le nimic la schimb decât o altă moarte mai lentă și subtilă ce vine pe neașteptate cu reducerea ficărui an din viață celor care l-au primit prin injectare.
Selecția idioților are apoi grijă de ea."
Așa a scris Jacques Attali în 1981, care era atunci consilier al lui François Mitterrand.
Imagine sugestivă
Articol preluat și publicat: 23.04.2021
Alexandru Coţarcă
4 ani în urmă
Jandarmeria la ușa cetățeanului
Obrăznicie fără limite!
Un cetăţean român primeşte o invitaţie să dea lămuriri Jandarmeriei din Timişoara ptr postări pe reţelele de socializare!
După ce am stat cu gura căscată câteva minute, am decis să scriu un mesaj domnilor în cauză...
Stimaţi servanţi! În primul rând, în baza cărei legi vă permiteţi să cenzuraţi un cetăţean român, civil, cu drepturi depline ?
LIBERTATEA DE EXPRIMARE NU A FOST ABROGATĂ!
Înţeleg că nu aveţi cunoştinţe de drept, că treceţi prin şcoli precum cuţitul cald prin unt, dar totuşi!
De Constituţia României aţi auzit ? De LEGEA SUPREMĂ ?
Art. 30 – Libertatea de exprimare
(1) Libertatea de exprimare a gândurilor, a opiniilor sau a credinţelor şi libertatea creaţiilor de orice fel, prin viu grai, prin scris, prin imagini, prin sunete sau prin alte mijloace de comunicare în public, sunt inviolabile.
(2) Cenzura de orice fel este interzisă.
În al doilea rând, NICI O LEGE, NICI UN REGULAMENT, ORDIN AL UNUI MINISTRU, DECRET AL UNUI PREŞEDINTE, DECIZIE SAU HOTĂRÂRE DE ORICE FEL NU ESTE MAI PRESUS DE CONSTITUŢIA ŢĂRII! CONSTITUŢIA PRIMEAZĂ!
CONSTITUŢIA ESTE ÎNCĂ ÎN VIGOARE! NU EXISTĂ NICI OM PE PĂMÂNT NICI DRAC ÎN IAD SĂ O ÎNCALCE! AŢI ÎNŢELES ?
Constituția României este legea fundamentală a statului român care reglementează, printre altele, principiile generale de organizare a statului, drepturile, libertățile și îndatoririle fundamentale ale cetățenilor și autoritățile publice fundamentale.
Constituția română și legile constituționale se află pe prima poziție în ierarhia normelor juridice.
Toate celelalte acte normative trebuie să fie în conformitate cu acestea!
Pentru a putea inţelege cât mai bine, considerăm că este util să clarificam valoarea normativă a tuturor normelor legale aplicabile în acest domeniu.
Ordinea este: Constituţia României, Legile organice, Legile ordinare, Normele de aplicare, Ordin de Ministru.
Prin această invitaţie încălcaţi Constituţia ţării şi propriile voastre atribuţii de serviciu!
INTIMIDAREA ESTE ILEGALĂ ŞI NICI NU FUNCŢIONEAZĂ!
⚠️ OAMENI DRAGI! ⚠️
Dacă primiţi asemenea invitaţii ignoraţi-le! Sunt ilegale! Contestaţi mereu amenzi şi orice acţiune care vă încalcă drepturile.
Faceţi plângeri, ripostaţi puternic! NU SUNTEŢI SCLAVI! EI SE AFLĂ ÎN SLUJBA NOASTRĂ ŞI NU INVERS!!!
Într-o ţară normală semnatarul invitaţiei ar fi demis IMEDIAT! Dragă domnu'! Cumpără o Constituţie şi citeşte-o! Dacă nu înţelegi, suntem mulţi jurişti în ţara asta şi îţi explicăm noi! DAR JOS BOCANCII DE PE DREPTURILE ŞI LIBERTĂŢILE NOASTRE!
Autor: Mişcarea România Liberă
Imagine sugestivă
Articol preluat și publicat: 24.04.2021
Alexandru Coţarcă
4 ani în urmă
Corneliu Vadim Tudor
TREZIȚI-VĂ ROMÂNI SAU VEȚI PIERI !
Ne-am adunat la căpătâiul ţării
să o vedem cum moare de frumos,
bolnavă grav de molima trădării
cuţitul scârbei i-a ajuns la os.
Au hărtănit-o ca pe-o căprioară
şi lupi, şi corbi, şi câini fără stăpâni
trag toţi de ea, o rup în colţ de fiară
ţigani, maghiari, arabi, evrei, români.
Aşa-i democraţia, ni se zice,
sub masca ei se jefuieşte tot,
Consiliul Europei ne dă bice,
Suntem paralizaţi de-un vast complot.
A fi român e-o vorbă de ocară,
a-ţi apăra hotarul - e stupid -
prin puşcării trag generali să moară
iar bişniţarii şi-au deschis partid.
Invazia lăcustelor e-o glumă
în faţa jecmănelii de acum,
parcă mânaţi de-o primitivă ciumă
tâlharii dau cu fumigene-n drum.
Ei strigă primii: "Hoţii, ne omoară!"
eşti ba fascist, ba comunist sadea
o presă ticăloasă şi murdară
pândeşte zilnic sângele să-ţi bea.
Nu poţi să zici nimic în apărarea
acestei ţări, tribunilor din veac
devii suspect, se cheamă chiar Salvarea
eşti ştampilat "nebun fără de leac".
Se fură munţi de aur şi uraniu,
se fură grâu şi se importă boli,
piraţi cu flamuri negre într-un craniu
ne târguiră flota - pe doi poli.
Dar ce anume, Doamne, nu se fură?
se fură prunci care devin cobai,
se fură cruci, odăjdii şi prescură
ba chiar şi poarta care dă spre Rai.
Deci nu vă mai miraţi că ţara moare
voi, care staţi cu mămăliga-n ţest
tot aşteptând umili minunea mare
să mântuiască ţările din Est.
Priviţi din pat cum ne vânează hoţii
Voi - la Telejurnal, noi - arşi de vii
aşa vă apăraţi voi patrioţii?
Treziţi-vă, români, sau veţi pieri!"
Autor: Corneliu Vadim Tudor
Alexandru Coţarcă
4 ani în urmă
Și reptilienii mor la un momentdat
Și reptilienii mor la un momentdat
-> PAMPLET <-
Mulți "internauți" spun că lumea ar fi condusă de niște creaturi ciudate la propriu și la figurat, numindu-i reptilieni.
Aceste creaturi cu înfățișare umană, fără suflet, rațiune, demnitate și fără credință, se comportă cu omenirea ca și cum ar fi proprietatea lor.
În urmă cu peste 300 de ani, visul câtorva indivizi de a conduce, de a stăpânii, se implinea.
Ca acești indivizi să prospere, oamenilor le erau confiscate bunurile, după care deveneau sclavii acestor "vizionari" autointitulați stăpânii lumii.
Tehnicile de control și supremație ale "vizionarilor" au evoluat mai mult decât progresul omenirii, fiind mereu inainte.
Între timp elitiștii au început să facă tot felul de experimente ciudate, mai ales experimente cu ființe umane.
Plictisiți de acțiuni ce ei le consideră banale, au trecut la ritualuri satanice, batjocorind orice și în orice fel.
Prin comportamentul lor, elitiștii au ajuns să fie porecliți "bolnavii" planetei, mai mult decât adevărat.
În urma scurgerilor de informații din interiorul ocultei mondiale, rezultă și informația cu privire la determinarea vârstei a unor personaje din grupul dinastiilor.
Se spune că unor personaje importante nu li se cunoaște vârsta cu adevărat, dovezi stau documente redactate și semnate încă de prin anii 1800, personajele în cauză fiind și azi în viață.
Trupurile lor fosilizate, menținute încă în viață cu metode de ei create, rezultate din cercetare, unul din "medicamentele minune" numit Adrenochrome fiindu-le de mare folos.
Numai că cel ce a creat viața pe pământ în toate formele pe care le cunoaștem, nu mai acceptă mizeriile produse de unii scelerați autointitulați proprietarii lumii și al pământului.
Ne place sau nu, trăim vremurile curățeniei planetare, astfel că gunoaiele vor fi incinerate, focul fiind purificatorul suprem.
Reptilienii se zbat în chinuri, își arată și folosesc ultimele puteri, sperănd că vor scăpa.
PS: Acțiunea se petrece precum experimentul broaștei pusă în apa, a cărei temperatură crește gradual.
Temperatura apei în care broasca se zbate a crescut amenințător, chiar insuportabilă.
Categoric, rezultatul nu va fi unul liniștitor, ci unul zgomotos.
Imagine sugestivă
Articol redactat și publicat: 27.04.2021
Acest articol este un pamflet, tratați-l ca atare.
Alexandru Coţarcă
4 ani în urmă
Crucea de pe Caraiman
Cruce Sfântă, părăsită
Cruce Sfântă, părăsită
Lângă margine de drum
Coperișul tău se strică
Cu creștinii de acum.
Oamenii nu-și mai ridică
Pălăria-n dreptul tău
Să se-nchine și să zică
Doamne, feri-ne de rău.
Nimeni astăzi nu mai vine
Să te-așeze iar frumos
Bate vântul, te doboară
Cu icoana lui Hristos.
Dar credința mea îmi spune
Că mult nu va dăinui
Printr-o tainică minune
Crucea tot va birui.
Alexandru Coţarcă
4 ani în urmă
Pe vremea lui Hitler a început totul așa
CUM SE REPETĂ ISTORIA? Pe vremea lui Hitler a început totul așa
Pe vremea lui Hitler a început totul așa... ușor ușor.
La început un certificat că ești sănătos...
Apoi că nu ești evreu
Apoi că nu ești comunist / social democrat
Apoi că ești arian
Dacă au văzut că IDIOȚII nu zic nimic s-a apăsat din ce în ce mai tare pe pedală până ce am ajuns la exterminarea INDUSTRIALĂ a oamenilor.
S-a ajuns la această soluție pentru că au constatat că glonțul costa prea mult.
Știu! Știu! O să ziceți că nu se compară lucrurile. Nu?
Păi deja sunteți amenințați că nu mai călătoriți.
Apoi poate nu mai poți să mergi pe stradă.
Apoi poate facem niște ghetouri pentru cei care nu se vaccinează.
Apoi poate nu o să mai ai voie să te angajezi.
Și tot așa.
Adică cel vaccinat o să devină un fel de RASĂ ARIANĂ și ceilalți nu prea.
Și în final ca să nu ne mai batem capul eu zic sa-i omorâm ca să nu mai sperie lumea cu POSIBILITATEA de a infecta pe cineva.
Pe vremea lui Hitler s-a demonstrat de catre nu știu ce medici și oameni de știință că există o rasă ariană și că ceilalți sunt cei din cauza cărora nu merg lucrurile bine.
Acum se baga GROAZA în oameni vorbind despre o boala care are o rată de însănătoșire de peste 99.7%.
Și după vaccin nu e sigur că nu vei fi din nou infectat.
Nici nu e sigur că nu poți infecta pe alții.
Si atunci ?
Verificați, fraților, câți oameni au murit în 2019 și câți în 2020 și o să vedeți că în 2020 au murit MAI PUȚINI decât în 2019.
Și încă ceva - au murit în 2020 MAI PUȚINI OAMENI ÎN SPITALE decât în 2019.
Aveți informația pe site-ul Institutului National de Statistică.
ȘI ATUNCI DE UNDE ISTERIA ASTA ?
Chiar nu vi se aprinde nici un beculeț ?
Notă site: Toate informațiile din textul de mai sus sunt reale, istoria se tot repetă ... spunea cineva că cine nu își cunoaște istoria e posibil să o repete... nu vă înșelați, aveți grijă de sănătatea sufletească și trupească!
SURSA: deinteres.ro
Articol din arhiva 15.08.2020 și republicat la 05.05.2021
Folosim cookie-uri strict necesare pentru autentificare si securitate. Cookie-urile pentru preferinte,
analitice sau marketing rulează doar dacă alegi să le accepți. Poți schimba oricând alegerea.
Politica de cookie-uri
Strict necesareNecesare pentru autentificare, securitate, sesiune, preferinte cerute explicit si salvarea consimtamantului.
PreferintePăstrează opțiuni de afișare și personalizare care nu sunt esențiale pentru funcționarea de bază.
AnaliticeNe ajuta sa intelegem agregat cum este folosit site-ul si ce trebuie imbunatatit.
MarketingPermite măsurarea campaniilor și conținut personalizat de promovare, dacă va fi activat.