15 iunie 1889 - o zi nemărginită
În dimineața zilei de 15 iunie 1889, Mihai Eminescu, marele poet, prozator și jurnalist pleca dintre noi pentru totdeauna, lăsând în urma sa o uriașă zestre literară.
Cu România în suflet și-n trăiri, a colindat „în lung și-n lat” minunata țară pentru a cunoaște tot ce înseamnă această așezare și neamul ce dăinuiește aici de mii de ani.
Cu dorința de a cunoaște cât mai mult, întra în contact și dialoga cu oameni din toate clasele sociale.
Aproape orice întâlnire devenea pentru Eminescu sursă de inspirație, fiind totodată nerăbdator să aștearnă pe hărtie impresiile și gândurile sale.
Scrierile deosebite și încărcate de inspirație apăreau din mânuirea condeiului, așezănd cu grijă cuvintele pe colile ce stau și acum ca mărturia acelor vremuri.
Mare parte din scrierile marelui român Eminescu au fost, sunt, și vor fi mereu ghid pentru neamul ales să se nască și să locuiască în „Grădina Maicii Domnului”.
Probabil că nimeni nu a descris și nu a prezentat mai bine în scrierile sale, așa cum a făcut-o Eminescu, descriind România și neamul românesc.
Se mai poate spune că mare parte din scriitorii ce l-au succedat pe Eminescu s-au inspirat din operele sale.
Născut la data de 15 ianuarie 1850 conform actelor publice, totuși într-un registru al membrilor Junimii, Eminescu însuși și-a trecut data nașterii ca fiind 20 decembrie 1849, iar în documentele gimnaziului din Cernăuți unde a studiat Eminescu este trecută data de 14 decembrie 1849.
Locul nașterii, unde a și copilărit este satul Ipotești, județul Botoșani, stare evocată cu adâncă nostalgie în poezia de mai târziu (Fiind băiet… sau O, rămâi).
Romantismul lui Eminescu
Este foarte cunoscută povestea de dragoste a lui Eminescu cu Veronica Micle, fapt ce se regăsește în multe din scrierile sale literare, prin poezii, proză și scrisori.
În perioada 1869 - 1872 este student la Viena, urmează ca „auditor extraordinar” Facultatea de Filozofie și Drept (dar audiază și cursuri de la alte facultăți).
Tot la Viena, în aceeași perioadă o cunoaște pe Veronica, femeia de care se și îndrăgostește când s-au reîntâlnit la Iași, cu toate că era căsătorită la acel moment.
În 6 august 1879 înceta din viață Ștefan Micle, soțul Veronicăi, la ceva timp Eminescu cerând-o în căsătorie, făcând și planuri în acest sens, însă nerealizabile.
Atât Eminescu, cât și apropiați ce au făcut notări la acea vreme, menționează și alte relații amoroase pe care le-ar fi avut.
Amintim din poeziile dedicate unei femei pe care o plăcea sunt „Pe lângă plopii fără soț” și „O rămâi”.
În perioada studiilor, în scrierile sale, Eminescu dedică din suflet rânduri doar cadrului didactic de limba și literatura română Aron Pumnul.
Fiind marcat de moartea celui ce i-a fost cu adevărat dascăl și „părinte” îndrumător, Eminescu compune poezia intitulată „La mormântul lui Aron Pumnul”.
O parte însemnată din viața sa Eminescu și-a petrecut-o la București, într-un oraș cosmopolit numit la acea vreme și „Micul Paris”.
Obișnuia adesea să meargă la restaurantul „Casa Capșa”, situat ca și acum pe Calea Victoriei, Nr. 36, locul unde să întâlnea cu prietenii săi, printre aceștia s-au numărat nume grele ale culturii secolului al XIX-lea, cum ar fi: Ion Creangă, Ioan Slavici, Ion Luca Caragiale, Vasile Alecsandri, Nicolae Densușianu și alții.
Natura a fost cea mai mare sursă de inspirație în scrierile lui Eminescu, aspect vizibil în mai toate cărțile.
Teiul, simbolul parfumului și relaxării, unul din locurile unde scrisul prindea viață.
Aici putem aminti de renumitul Tei din parcul Copou, aflat în centrul orașului Iași, vechea capitală a Moldovei, teiul stă și azi mărturie, parcă fiind de strajă patriei.
În cariera sa de jurnalist Eminescu se alătură publicației „Timpul” din Bucucrești în anul 1877, ziarul oficial al Partidului Conservator.
Publicație cu care colaborează o perioadă ca redactor, contribuind la realizarea multor articole, mai ales pe teme economice și politice.
Prin articolele sale publicate mai ales în perioada în care a lucrat la Timpul a reușit să-i deranjeze pe câțiva lideri importanți din acest mare partid.
Implicarea lui Eminescu în jurnalism și politică i-au creat mari probleme, lideri politici ai acelor vremuri plănuind să-l oprească cumva, așa avea să apară sloganul, celebru în epocă, „Ia mai opriți-l pe Eminescu ăsta!”.
Și totuși Eminescu nu a fost pe placul tuturor!
Nu au fost puțini cei care i-au creat probleme lui Eminescu, cu această ocazie amintim câteva nume: Alexandru Grama, Alexandru Macedonski, Grigore Ventura și alții.
Titu Maiorescu fost un om dualist în viața lui Eminescu, fiindu-i în același timp prieten dar și dușman.
Problema Maiorescu nu se poate epuiza doar așa, ea trebuie tratată aplicat.
De altfel se întâmplă frecvent ca scriitorii să se urască și chiar să se șicaneze între ei.
O tristă și dificilă perioadă din viața lui Eminescu
Pe neașteptate, în vara anului 1883 Eminescu este afectat de primele probleme de sănătate.
La București, în 23 iunie, pe o căldură înăbușitoare, se interesează pentru remedierea problemelor apărute și este nevoit să solicite sprijin medical.
După scurt timp, adică la 28 iunie, starea sa de sănătate se agravează și este internat în sanatoriul doctorului Șuțu, cu diagnosticul de „manie acută”.
În luna octombrie a aceluiași an, cu sprijinul prietenilor, Eminescu este dus la un sanatoriu din Viena, unde se recuperează.
Însă, în toamna anului 1884 problemele reapar și este internat la spitalul Sf. Spiridon, la scurt timp revenind în activitate.
În vara lui 1886 din nou starea lui de sănătate se agravează, primind îngrijiri medicale la ospiciul de la Mănăstirea Neamț.
Transferat de la un spital la altul și primind diverse tratamente, în dimineața zilei de 15 iunie 1889 Eminescu pierde lupta cu boala, plecând pentru totdeauna la numai 39 de ani.
Cei ce au scris despre acest aspect negativ din viața lui Eminescu, au căutat să „despice firul în patru”, punând în evidență detalii, astfel lezându-i imaginea.
Eminescu a fost, este, și va fi pentru totdeauna Luceafărul literaturii române și lumina neamului românesc.
Autor text: Alexandru Coțarcă
Mihai Eminescu, fotografie realizata de Jan Tomas (1841-1912) în 1869, la Praga
Articol dedicat evenimentului cultural „EMINESCU, OM, GENIU și POET DIVIN”
15 iunie 1889 - o zi nemărginită
În dimineața zilei de 15 iunie 1889, Mihai Eminescu, marele poet, prozator și jurnalist pleca dintre noi pentru totdeauna, lăsând în urma sa o uriașă zestre literară.
Cu România în suflet și-n trăiri, a colindat „în lung și-n lat” minunata țară pentru a cunoaște tot ce înseamnă această așezare și neamul ce dăinuiește aici de mii de ani.
Cu dorința de a cunoaște cât mai mult, întra în contact și dialoga cu oameni din toate clasele sociale.
Aproape orice întâlnire devenea pentru Eminescu sursă de inspirație, fiind totodată nerăbdator să aștearnă pe hărtie impresiile și gândurile sale.
Scrierile deosebite și încărcate de inspirație apăreau din mânuirea condeiului, așezănd cu grijă cuvintele pe colile ce stau și acum ca mărturia acelor vremuri.
Mare parte din scrierile marelui român Eminescu au fost, sunt, și vor fi mereu ghid pentru neamul ales să se nască și să locuiască în „Grădina Maicii Domnului”.
Probabil că nimeni nu a descris și nu a prezentat mai bine în scrierile sale, așa cum a făcut-o Eminescu, descriind România și neamul românesc.
Se mai poate spune că mare parte din scriitorii ce l-au succedat pe Eminescu s-au inspirat din operele sale.
Născut la data de 15 ianuarie 1850 conform actelor publice, totuși într-un registru al membrilor Junimii, Eminescu însuși și-a trecut data nașterii ca fiind 20 decembrie 1849, iar în documentele gimnaziului din Cernăuți unde a studiat Eminescu este trecută data de 14 decembrie 1849.
Locul nașterii, unde a și copilărit este satul Ipotești, județul Botoșani, stare evocată cu adâncă nostalgie în poezia de mai târziu (Fiind băiet… sau O, rămâi).
Romantismul lui Eminescu
Este foarte cunoscută povestea de dragoste a lui Eminescu cu Veronica Micle, fapt ce se regăsește în multe din scrierile sale literare, prin poezii, proză și scrisori.
În perioada 1869 - 1872 este student la Viena, urmează ca „auditor extraordinar” Facultatea de Filozofie și Drept (dar audiază și cursuri de la alte facultăți).
Tot la Viena, în aceeași perioadă o cunoaște pe Veronica, femeia de care se și îndrăgostește când s-au reîntâlnit la Iași, cu toate că era căsătorită la acel moment.
În 6 august 1879 înceta din viață Ștefan Micle, soțul Veronicăi, la ceva timp Eminescu cerând-o în căsătorie, făcând și planuri în acest sens, însă nerealizabile.
Atât Eminescu, cât și apropiați ce au făcut notări la acea vreme, menționează și alte relații amoroase pe care le-ar fi avut.
Amintim din poeziile dedicate unei femei pe care o plăcea sunt „Pe lângă plopii fără soț” și „O rămâi”.
În perioada studiilor, în scrierile sale, Eminescu dedică din suflet rânduri doar cadrului didactic de limba și literatura română Aron Pumnul.
Fiind marcat de moartea celui ce i-a fost cu adevărat dascăl și „părinte” îndrumător, Eminescu compune poezia intitulată „La mormântul lui Aron Pumnul”.
O parte însemnată din viața sa Eminescu și-a petrecut-o la București, într-un oraș cosmopolit numit la acea vreme și „Micul Paris”.
Obișnuia adesea să meargă la restaurantul „Casa Capșa”, situat ca și acum pe Calea Victoriei, Nr. 36, locul unde să întâlnea cu prietenii săi, printre aceștia s-au numărat nume grele ale culturii secolului al XIX-lea, cum ar fi: Ion Creangă, Ioan Slavici, Ion Luca Caragiale, Vasile Alecsandri, Nicolae Densușianu și alții.
Natura a fost cea mai mare sursă de inspirație în scrierile lui Eminescu, aspect vizibil în mai toate cărțile.
Teiul, simbolul parfumului și relaxării, unul din locurile unde scrisul prindea viață.
Aici putem aminti de renumitul Tei din parcul Copou, aflat în centrul orașului Iași, vechea capitală a Moldovei, teiul stă și azi mărturie, parcă fiind de strajă patriei.
În cariera sa de jurnalist Eminescu se alătură publicației „Timpul” din Bucucrești în anul 1877, ziarul oficial al Partidului Conservator.
Publicație cu care colaborează o perioadă ca redactor, contribuind la realizarea multor articole, mai ales pe teme economice și politice.
Prin articolele sale publicate mai ales în perioada în care a lucrat la Timpul a reușit să-i deranjeze pe câțiva lideri importanți din acest mare partid.
Implicarea lui Eminescu în jurnalism și politică i-au creat mari probleme, lideri politici ai acelor vremuri plănuind să-l oprească cumva, așa avea să apară sloganul, celebru în epocă, „Ia mai opriți-l pe Eminescu ăsta!”.
Și totuși Eminescu nu a fost pe placul tuturor!
Nu au fost puțini cei care i-au creat probleme lui Eminescu, cu această ocazie amintim câteva nume: Alexandru Grama, Alexandru Macedonski, Grigore Ventura și alții.
Titu Maiorescu fost un om dualist în viața lui Eminescu, fiindu-i în același timp prieten dar și dușman.
Problema Maiorescu nu se poate epuiza doar așa, ea trebuie tratată aplicat.
De altfel se întâmplă frecvent ca scriitorii să se urască și chiar să se șicaneze între ei.
O tristă și dificilă perioadă din viața lui Eminescu
Pe neașteptate, în vara anului 1883 Eminescu este afectat de primele probleme de sănătate.
La București, în 23 iunie, pe o căldură înăbușitoare, se interesează pentru remedierea problemelor apărute și este nevoit să solicite sprijin medical.
După scurt timp, adică la 28 iunie, starea sa de sănătate se agravează și este internat în sanatoriul doctorului Șuțu, cu diagnosticul de „manie acută”.
În luna octombrie a aceluiași an, cu sprijinul prietenilor, Eminescu este dus la un sanatoriu din Viena, unde se recuperează.
Însă, în toamna anului 1884 problemele reapar și este internat la spitalul Sf. Spiridon, la scurt timp revenind în activitate.
În vara lui 1886 din nou starea lui de sănătate se agravează, primind îngrijiri medicale la ospiciul de la Mănăstirea Neamț.
Transferat de la un spital la altul și primind diverse tratamente, în dimineața zilei de 15 iunie 1889 Eminescu pierde lupta cu boala, plecând pentru totdeauna la numai 39 de ani.
Cei ce au scris despre acest aspect negativ din viața lui Eminescu, au căutat să „despice firul în patru”, punând în evidență detalii, astfel lezându-i imaginea.
Eminescu a fost, este, și va fi pentru totdeauna Luceafărul literaturii române și lumina neamului românesc.
Autor text: Alexandru Coțarcă
Mihai Eminescu, fotografie realizata de Jan Tomas (1841-1912) în 1869, la Praga
Articol dedicat evenimentului cultural „EMINESCU, OM, GENIU și POET DIVIN”
15 iunie 1889 - o zi nemărginită
În dimineața zilei de 15 iunie 1889, Mihai Eminescu, marele poet, prozator și jurnalist pleca dintre noi pentru totdeauna, lăsând în urma sa o uriașă zestre literară.
Cu România în suflet și-n trăiri, a colindat „în lung și-n lat” minunata țară pentru a cunoaște tot ce înseamnă această așezare și neamul ce dăinuiește aici de mii de ani.
Cu dorința de a cunoaște cât mai mult, întra în contact și dialoga cu oameni din toate clasele sociale.
Aproape orice întâlnire devenea pentru Eminescu sursă de inspirație, fiind totodată nerăbdator să aștearnă pe hărtie impresiile și gândurile sale.
Scrierile deosebite și încărcate de inspirație apăreau din mânuirea condeiului, așezănd cu grijă cuvintele pe colile ce stau și acum ca mărturia acelor vremuri.
Mare parte din scrierile marelui român Eminescu au fost, sunt, și vor fi mereu ghid pentru neamul ales să se nască și să locuiască în „Grădina Maicii Domnului”.
Probabil că nimeni nu a descris și nu a prezentat mai bine în scrierile sale, așa cum a făcut-o Eminescu, descriind România și neamul românesc.
Se mai poate spune că mare parte din scriitorii ce l-au succedat pe Eminescu s-au inspirat din operele sale.
Născut la data de 15 ianuarie 1850 conform actelor publice, totuși într-un registru al membrilor Junimii, Eminescu însuși și-a trecut data nașterii ca fiind 20 decembrie 1849, iar în documentele gimnaziului din Cernăuți unde a studiat Eminescu este trecută data de 14 decembrie 1849.
Locul nașterii, unde a și copilărit este satul Ipotești, județul Botoșani, stare evocată cu adâncă nostalgie în poezia de mai târziu (Fiind băiet… sau O, rămâi).
Romantismul lui Eminescu
Este foarte cunoscută povestea de dragoste a lui Eminescu cu Veronica Micle, fapt ce se regăsește în multe din scrierile sale literare, prin poezii, proză și scrisori.
În perioada 1869 - 1872 este student la Viena, urmează ca „auditor extraordinar” Facultatea de Filozofie și Drept (dar audiază și cursuri de la alte facultăți).
Tot la Viena, în aceeași perioadă o cunoaște pe Veronica, femeia de care se și îndrăgostește când s-au reîntâlnit la Iași, cu toate că era căsătorită la acel moment.
În 6 august 1879 înceta din viață Ștefan Micle, soțul Veronicăi, la ceva timp Eminescu cerând-o în căsătorie, făcând și planuri în acest sens, însă nerealizabile.
Atât Eminescu, cât și apropiați ce au făcut notări la acea vreme, menționează și alte relații amoroase pe care le-ar fi avut.
Amintim din poeziile dedicate unei femei pe care o plăcea sunt „Pe lângă plopii fără soț” și „O rămâi”.
În perioada studiilor, în scrierile sale, Eminescu dedică din suflet rânduri doar cadrului didactic de limba și literatura română Aron Pumnul.
Fiind marcat de moartea celui ce i-a fost cu adevărat dascăl și „părinte” îndrumător, Eminescu compune poezia intitulată „La mormântul lui Aron Pumnul”.
O parte însemnată din viața sa Eminescu și-a petrecut-o la București, într-un oraș cosmopolit numit la acea vreme și „Micul Paris”.
Obișnuia adesea să meargă la restaurantul „Casa Capșa”, situat ca și acum pe Calea Victoriei, Nr. 36, locul unde să întâlnea cu prietenii săi, printre aceștia s-au numărat nume grele ale culturii secolului al XIX-lea, cum ar fi: Ion Creangă, Ioan Slavici, Ion Luca Caragiale, Vasile Alecsandri, Nicolae Densușianu și alții.
Natura a fost cea mai mare sursă de inspirație în scrierile lui Eminescu, aspect vizibil în mai toate cărțile.
Teiul, simbolul parfumului și relaxării, unul din locurile unde scrisul prindea viață.
Aici putem aminti de renumitul Tei din parcul Copou, aflat în centrul orașului Iași, vechea capitală a Moldovei, teiul stă și azi mărturie, parcă fiind de strajă patriei.
În cariera sa de jurnalist Eminescu se alătură publicației „Timpul” din Bucucrești în anul 1877, ziarul oficial al Partidului Conservator.
Publicație cu care colaborează o perioadă ca redactor, contribuind la realizarea multor articole, mai ales pe teme economice și politice.
Prin articolele sale publicate mai ales în perioada în care a lucrat la Timpul a reușit să-i deranjeze pe câțiva lideri importanți din acest mare partid.
Implicarea lui Eminescu în jurnalism și politică i-au creat mari probleme, lideri politici ai acelor vremuri plănuind să-l oprească cumva, așa avea să apară sloganul, celebru în epocă, „Ia mai opriți-l pe Eminescu ăsta!”.
Și totuși Eminescu nu a fost pe placul tuturor!
Nu au fost puțini cei care i-au creat probleme lui Eminescu, cu această ocazie amintim câteva nume: Alexandru Grama, Alexandru Macedonski, Grigore Ventura și alții.
Titu Maiorescu fost un om dualist în viața lui Eminescu, fiindu-i în același timp prieten dar și dușman.
Problema Maiorescu nu se poate epuiza doar așa, ea trebuie tratată aplicat.
De altfel se întâmplă frecvent ca scriitorii să se urască și chiar să se șicaneze între ei.
O tristă și dificilă perioadă din viața lui Eminescu
Pe neașteptate, în vara anului 1883 Eminescu este afectat de primele probleme de sănătate.
La București, în 23 iunie, pe o căldură înăbușitoare, se interesează pentru remedierea problemelor apărute și este nevoit să solicite sprijin medical.
După scurt timp, adică la 28 iunie, starea sa de sănătate se agravează și este internat în sanatoriul doctorului Șuțu, cu diagnosticul de „manie acută”.
În luna octombrie a aceluiași an, cu sprijinul prietenilor, Eminescu este dus la un sanatoriu din Viena, unde se recuperează.
Însă, în toamna anului 1884 problemele reapar și este internat la spitalul Sf. Spiridon, la scurt timp revenind în activitate.
În vara lui 1886 din nou starea lui de sănătate se agravează, primind îngrijiri medicale la ospiciul de la Mănăstirea Neamț.
Transferat de la un spital la altul și primind diverse tratamente, în dimineața zilei de 15 iunie 1889 Eminescu pierde lupta cu boala, plecând pentru totdeauna la numai 39 de ani.
Cei ce au scris despre acest aspect negativ din viața lui Eminescu, au căutat să „despice firul în patru”, punând în evidență detalii, astfel lezându-i imaginea.
Eminescu a fost, este, și va fi pentru totdeauna Luceafărul literaturii române și lumina neamului românesc.
Autor text: Alexandru Coțarcă
Mihai Eminescu, fotografie realizata de Jan Tomas (1841-1912) în 1869, la Praga
Articol dedicat evenimentului cultural „EMINESCU, OM, GENIU și POET DIVIN”
15 iunie 1889 - o zi nemărginită
În dimineața zilei de 15 iunie 1889, Mihai Eminescu, marele poet, prozator și jurnalist pleca dintre noi pentru totdeauna, lăsând în urma sa o uriașă zestre literară.
Cu România în suflet și-n trăiri, a colindat „în lung și-n lat” minunata țară pentru a cunoaște tot ce înseamnă această așezare și neamul ce dăinuiește aici de mii de ani.
Cu dorința de a cunoaște cât mai mult, întra în contact și dialoga cu oameni din toate clasele sociale.
Aproape orice întâlnire devenea pentru Eminescu sursă de inspirație, fiind totodată nerăbdator să aștearnă pe hărtie impresiile și gândurile sale.
Scrierile deosebite și încărcate de inspirație apăreau din mânuirea condeiului, așezănd cu grijă cuvintele pe colile ce stau și acum ca mărturia acelor vremuri.
Mare parte din scrierile marelui român Eminescu au fost, sunt, și vor fi mereu ghid pentru neamul ales să se nască și să locuiască în „Grădina Maicii Domnului”.
Probabil că nimeni nu a descris și nu a prezentat mai bine în scrierile sale, așa cum a făcut-o Eminescu, descriind România și neamul românesc.
Se mai poate spune că mare parte din scriitorii ce l-au succedat pe Eminescu s-au inspirat din operele sale.
Născut la data de 15 ianuarie 1850 conform actelor publice, totuși într-un registru al membrilor Junimii, Eminescu însuși și-a trecut data nașterii ca fiind 20 decembrie 1849, iar în documentele gimnaziului din Cernăuți unde a studiat Eminescu este trecută data de 14 decembrie 1849.
Locul nașterii, unde a și copilărit este satul Ipotești, județul Botoșani, stare evocată cu adâncă nostalgie în poezia de mai târziu (Fiind băiet… sau O, rămâi).
Romantismul lui Eminescu
Este foarte cunoscută povestea de dragoste a lui Eminescu cu Veronica Micle, fapt ce se regăsește în multe din scrierile sale literare, prin poezii, proză și scrisori.
În perioada 1869 - 1872 este student la Viena, urmează ca „auditor extraordinar” Facultatea de Filozofie și Drept (dar audiază și cursuri de la alte facultăți).
Tot la Viena, în aceeași perioadă o cunoaște pe Veronica, femeia de care se și îndrăgostește când s-au reîntâlnit la Iași, cu toate că era căsătorită la acel moment.
În 6 august 1879 înceta din viață Ștefan Micle, soțul Veronicăi, la ceva timp Eminescu cerând-o în căsătorie, făcând și planuri în acest sens, însă nerealizabile.
Atât Eminescu, cât și apropiați ce au făcut notări la acea vreme, menționează și alte relații amoroase pe care le-ar fi avut.
Amintim din poeziile dedicate unei femei pe care o plăcea sunt „Pe lângă plopii fără soț” și „O rămâi”.
În perioada studiilor, în scrierile sale, Eminescu dedică din suflet rânduri doar cadrului didactic de limba și literatura română Aron Pumnul.
Fiind marcat de moartea celui ce i-a fost cu adevărat dascăl și „părinte” îndrumător, Eminescu compune poezia intitulată „La mormântul lui Aron Pumnul”.
O parte însemnată din viața sa Eminescu și-a petrecut-o la București, într-un oraș cosmopolit numit la acea vreme și „Micul Paris”.
Obișnuia adesea să meargă la restaurantul „Casa Capșa”, situat ca și acum pe Calea Victoriei, Nr. 36, locul unde să întâlnea cu prietenii săi, printre aceștia s-au numărat nume grele ale culturii secolului al XIX-lea, cum ar fi: Ion Creangă, Ioan Slavici, Ion Luca Caragiale, Vasile Alecsandri, Nicolae Densușianu și alții.
Natura a fost cea mai mare sursă de inspirație în scrierile lui Eminescu, aspect vizibil în mai toate cărțile.
Teiul, simbolul parfumului și relaxării, unul din locurile unde scrisul prindea viață.
Aici putem aminti de renumitul Tei din parcul Copou, aflat în centrul orașului Iași, vechea capitală a Moldovei, teiul stă și azi mărturie, parcă fiind de strajă patriei.
În cariera sa de jurnalist Eminescu se alătură publicației „Timpul” din Bucucrești în anul 1877, ziarul oficial al Partidului Conservator.
Publicație cu care colaborează o perioadă ca redactor, contribuind la realizarea multor articole, mai ales pe teme economice și politice.
Prin articolele sale publicate mai ales în perioada în care a lucrat la Timpul a reușit să-i deranjeze pe câțiva lideri importanți din acest mare partid.
Implicarea lui Eminescu în jurnalism și politică i-au creat mari probleme, lideri politici ai acelor vremuri plănuind să-l oprească cumva, așa avea să apară sloganul, celebru în epocă, „Ia mai opriți-l pe Eminescu ăsta!”.
Și totuși Eminescu nu a fost pe placul tuturor!
Nu au fost puțini cei care i-au creat probleme lui Eminescu, cu această ocazie amintim câteva nume: Alexandru Grama, Alexandru Macedonski, Grigore Ventura și alții.
Titu Maiorescu fost un om dualist în viața lui Eminescu, fiindu-i în același timp prieten dar și dușman.
Problema Maiorescu nu se poate epuiza doar așa, ea trebuie tratată aplicat.
De altfel se întâmplă frecvent ca scriitorii să se urască și chiar să se șicaneze între ei.
O tristă și dificilă perioadă din viața lui Eminescu
Pe neașteptate, în vara anului 1883 Eminescu este afectat de primele probleme de sănătate.
La București, în 23 iunie, pe o căldură înăbușitoare, se interesează pentru remedierea problemelor apărute și este nevoit să solicite sprijin medical.
După scurt timp, adică la 28 iunie, starea sa de sănătate se agravează și este internat în sanatoriul doctorului Șuțu, cu diagnosticul de „manie acută”.
În luna octombrie a aceluiași an, cu sprijinul prietenilor, Eminescu este dus la un sanatoriu din Viena, unde se recuperează.
Însă, în toamna anului 1884 problemele reapar și este internat la spitalul Sf. Spiridon, la scurt timp revenind în activitate.
În vara lui 1886 din nou starea lui de sănătate se agravează, primind îngrijiri medicale la ospiciul de la Mănăstirea Neamț.
Transferat de la un spital la altul și primind diverse tratamente, în dimineața zilei de 15 iunie 1889 Eminescu pierde lupta cu boala, plecând pentru totdeauna la numai 39 de ani.
Cei ce au scris despre acest aspect negativ din viața lui Eminescu, au căutat să „despice firul în patru”, punând în evidență detalii, astfel lezându-i imaginea.
Eminescu a fost, este, și va fi pentru totdeauna Luceafărul literaturii române și lumina neamului românesc.
Autor text: Alexandru Coțarcă
Mihai Eminescu, fotografie realizata de Jan Tomas (1841-1912) în 1869, la Praga
Articol dedicat evenimentului cultural „EMINESCU, OM, GENIU și POET DIVIN”
15 iunie 1889 - o zi nemărginită
În dimineața zilei de 15 iunie 1889, Mihai Eminescu, marele poet, prozator și jurnalist pleca dintre noi pentru totdeauna, lăsând în urma sa o uriașă zestre literară.
Cu România în suflet și-n trăiri, a colindat „în lung și-n lat” minunata țară pentru a cunoaște tot ce înseamnă această așezare și neamul ce dăinuiește aici de mii de ani.
Cu dorința de a cunoaște cât mai mult, întra în contact și dialoga cu oameni din toate clasele sociale.
Aproape orice întâlnire devenea pentru Eminescu sursă de inspirație, fiind totodată nerăbdator să aștearnă pe hărtie impresiile și gândurile sale.
Scrierile deosebite și încărcate de inspirație apăreau din mânuirea condeiului, așezănd cu grijă cuvintele pe colile ce stau și acum ca mărturia acelor vremuri.
Mare parte din scrierile marelui român Eminescu au fost, sunt, și vor fi mereu ghid pentru neamul ales să se nască și să locuiască în „Grădina Maicii Domnului”.
Probabil că nimeni nu a descris și nu a prezentat mai bine în scrierile sale, așa cum a făcut-o Eminescu, descriind România și neamul românesc.
Se mai poate spune că mare parte din scriitorii ce l-au succedat pe Eminescu s-au inspirat din operele sale.
Născut la data de 15 ianuarie 1850 conform actelor publice, totuși într-un registru al membrilor Junimii, Eminescu însuși și-a trecut data nașterii ca fiind 20 decembrie 1849, iar în documentele gimnaziului din Cernăuți unde a studiat Eminescu este trecută data de 14 decembrie 1849.
Locul nașterii, unde a și copilărit este satul Ipotești, județul Botoșani, stare evocată cu adâncă nostalgie în poezia de mai târziu (Fiind băiet… sau O, rămâi).
Romantismul lui Eminescu
Este foarte cunoscută povestea de dragoste a lui Eminescu cu Veronica Micle, fapt ce se regăsește în multe din scrierile sale literare, prin poezii, proză și scrisori.
În perioada 1869 - 1872 este student la Viena, urmează ca „auditor extraordinar” Facultatea de Filozofie și Drept (dar audiază și cursuri de la alte facultăți).
Tot la Viena, în aceeași perioadă o cunoaște pe Veronica, femeia de care se și îndrăgostește când s-au reîntâlnit la Iași, cu toate că era căsătorită la acel moment.
În 6 august 1879 înceta din viață Ștefan Micle, soțul Veronicăi, la ceva timp Eminescu cerând-o în căsătorie, făcând și planuri în acest sens, însă nerealizabile.
Atât Eminescu, cât și apropiați ce au făcut notări la acea vreme, menționează și alte relații amoroase pe care le-ar fi avut.
Amintim din poeziile dedicate unei femei pe care o plăcea sunt „Pe lângă plopii fără soț” și „O rămâi”.
În perioada studiilor, în scrierile sale, Eminescu dedică din suflet rânduri doar cadrului didactic de limba și literatura română Aron Pumnul.
Fiind marcat de moartea celui ce i-a fost cu adevărat dascăl și „părinte” îndrumător, Eminescu compune poezia intitulată „La mormântul lui Aron Pumnul”.
O parte însemnată din viața sa Eminescu și-a petrecut-o la București, într-un oraș cosmopolit numit la acea vreme și „Micul Paris”.
Obișnuia adesea să meargă la restaurantul „Casa Capșa”, situat ca și acum pe Calea Victoriei, Nr. 36, locul unde să întâlnea cu prietenii săi, printre aceștia s-au numărat nume grele ale culturii secolului al XIX-lea, cum ar fi: Ion Creangă, Ioan Slavici, Ion Luca Caragiale, Vasile Alecsandri, Nicolae Densușianu și alții.
Natura a fost cea mai mare sursă de inspirație în scrierile lui Eminescu, aspect vizibil în mai toate cărțile.
Teiul, simbolul parfumului și relaxării, unul din locurile unde scrisul prindea viață.
Aici putem aminti de renumitul Tei din parcul Copou, aflat în centrul orașului Iași, vechea capitală a Moldovei, teiul stă și azi mărturie, parcă fiind de strajă patriei.
În cariera sa de jurnalist Eminescu se alătură publicației „Timpul” din Bucucrești în anul 1877, ziarul oficial al Partidului Conservator.
Publicație cu care colaborează o perioadă ca redactor, contribuind la realizarea multor articole, mai ales pe teme economice și politice.
Prin articolele sale publicate mai ales în perioada în care a lucrat la Timpul a reușit să-i deranjeze pe câțiva lideri importanți din acest mare partid.
Implicarea lui Eminescu în jurnalism și politică i-au creat mari probleme, lideri politici ai acelor vremuri plănuind să-l oprească cumva, așa avea să apară sloganul, celebru în epocă, „Ia mai opriți-l pe Eminescu ăsta!”.
Și totuși Eminescu nu a fost pe placul tuturor!
Nu au fost puțini cei care i-au creat probleme lui Eminescu, cu această ocazie amintim câteva nume: Alexandru Grama, Alexandru Macedonski, Grigore Ventura și alții.
Titu Maiorescu fost un om dualist în viața lui Eminescu, fiindu-i în același timp prieten dar și dușman.
Problema Maiorescu nu se poate epuiza doar așa, ea trebuie tratată aplicat.
De altfel se întâmplă frecvent ca scriitorii să se urască și chiar să se șicaneze între ei.
O tristă și dificilă perioadă din viața lui Eminescu
Pe neașteptate, în vara anului 1883 Eminescu este afectat de primele probleme de sănătate.
La București, în 23 iunie, pe o căldură înăbușitoare, se interesează pentru remedierea problemelor apărute și este nevoit să solicite sprijin medical.
După scurt timp, adică la 28 iunie, starea sa de sănătate se agravează și este internat în sanatoriul doctorului Șuțu, cu diagnosticul de „manie acută”.
În luna octombrie a aceluiași an, cu sprijinul prietenilor, Eminescu este dus la un sanatoriu din Viena, unde se recuperează.
Însă, în toamna anului 1884 problemele reapar și este internat la spitalul Sf. Spiridon, la scurt timp revenind în activitate.
În vara lui 1886 din nou starea lui de sănătate se agravează, primind îngrijiri medicale la ospiciul de la Mănăstirea Neamț.
Transferat de la un spital la altul și primind diverse tratamente, în dimineața zilei de 15 iunie 1889 Eminescu pierde lupta cu boala, plecând pentru totdeauna la numai 39 de ani.
Cei ce au scris despre acest aspect negativ din viața lui Eminescu, au căutat să „despice firul în patru”, punând în evidență detalii, astfel lezându-i imaginea.
Eminescu a fost, este, și va fi pentru totdeauna Luceafărul literaturii române și lumina neamului românesc.
Autor text: Alexandru Coțarcă
Mihai Eminescu, fotografie realizata de Jan Tomas (1841-1912) în 1869, la Praga
Articol dedicat evenimentului cultural „EMINESCU, OM, GENIU și POET DIVIN”
15 iunie 1889 - o zi nemărginită
În dimineața zilei de 15 iunie 1889, Mihai Eminescu, marele poet, prozator și jurnalist pleca dintre noi pentru totdeauna, lăsând în urma sa o uriașă zestre literară.
Cu România în suflet și-n trăiri, a colindat „în lung și-n lat” minunata țară pentru a cunoaște tot ce înseamnă această așezare și neamul ce dăinuiește aici de mii de ani.
Cu dorința de a cunoaște cât mai mult, întra în contact și dialoga cu oameni din toate clasele sociale.
Aproape orice întâlnire devenea pentru Eminescu sursă de inspirație, fiind totodată nerăbdator să aștearnă pe hărtie impresiile și gândurile sale.
Scrierile deosebite și încărcate de inspirație apăreau din mânuirea condeiului, așezănd cu grijă cuvintele pe colile ce stau și acum ca mărturia acelor vremuri.
Mare parte din scrierile marelui român Eminescu au fost, sunt, și vor fi mereu ghid pentru neamul ales să se nască și să locuiască în „Grădina Maicii Domnului”.
Probabil că nimeni nu a descris și nu a prezentat mai bine în scrierile sale, așa cum a făcut-o Eminescu, descriind România și neamul românesc.
Se mai poate spune că mare parte din scriitorii ce l-au succedat pe Eminescu s-au inspirat din operele sale.
Născut la data de 15 ianuarie 1850 conform actelor publice, totuși într-un registru al membrilor Junimii, Eminescu însuși și-a trecut data nașterii ca fiind 20 decembrie 1849, iar în documentele gimnaziului din Cernăuți unde a studiat Eminescu este trecută data de 14 decembrie 1849.
Locul nașterii, unde a și copilărit este satul Ipotești, județul Botoșani, stare evocată cu adâncă nostalgie în poezia de mai târziu (Fiind băiet… sau O, rămâi).
Romantismul lui Eminescu
Este foarte cunoscută povestea de dragoste a lui Eminescu cu Veronica Micle, fapt ce se regăsește în multe din scrierile sale literare, prin poezii, proză și scrisori.
În perioada 1869 - 1872 este student la Viena, urmează ca „auditor extraordinar” Facultatea de Filozofie și Drept (dar audiază și cursuri de la alte facultăți).
Tot la Viena, în aceeași perioadă o cunoaște pe Veronica, femeia de care se și îndrăgostește când s-au reîntâlnit la Iași, cu toate că era căsătorită la acel moment.
În 6 august 1879 înceta din viață Ștefan Micle, soțul Veronicăi, la ceva timp Eminescu cerând-o în căsătorie, făcând și planuri în acest sens, însă nerealizabile.
Atât Eminescu, cât și apropiați ce au făcut notări la acea vreme, menționează și alte relații amoroase pe care le-ar fi avut.
Amintim din poeziile dedicate unei femei pe care o plăcea sunt „Pe lângă plopii fără soț” și „O rămâi”.
În perioada studiilor, în scrierile sale, Eminescu dedică din suflet rânduri doar cadrului didactic de limba și literatura română Aron Pumnul.
Fiind marcat de moartea celui ce i-a fost cu adevărat dascăl și „părinte” îndrumător, Eminescu compune poezia intitulată „La mormântul lui Aron Pumnul”.
O parte însemnată din viața sa Eminescu și-a petrecut-o la București, într-un oraș cosmopolit numit la acea vreme și „Micul Paris”.
Obișnuia adesea să meargă la restaurantul „Casa Capșa”, situat ca și acum pe Calea Victoriei, Nr. 36, locul unde să întâlnea cu prietenii săi, printre aceștia s-au numărat nume grele ale culturii secolului al XIX-lea, cum ar fi: Ion Creangă, Ioan Slavici, Ion Luca Caragiale, Vasile Alecsandri, Nicolae Densușianu și alții.
Natura a fost cea mai mare sursă de inspirație în scrierile lui Eminescu, aspect vizibil în mai toate cărțile.
Teiul, simbolul parfumului și relaxării, unul din locurile unde scrisul prindea viață.
Aici putem aminti de renumitul Tei din parcul Copou, aflat în centrul orașului Iași, vechea capitală a Moldovei, teiul stă și azi mărturie, parcă fiind de strajă patriei.
În cariera sa de jurnalist Eminescu se alătură publicației „Timpul” din Bucucrești în anul 1877, ziarul oficial al Partidului Conservator.
Publicație cu care colaborează o perioadă ca redactor, contribuind la realizarea multor articole, mai ales pe teme economice și politice.
Prin articolele sale publicate mai ales în perioada în care a lucrat la Timpul a reușit să-i deranjeze pe câțiva lideri importanți din acest mare partid.
Implicarea lui Eminescu în jurnalism și politică i-au creat mari probleme, lideri politici ai acelor vremuri plănuind să-l oprească cumva, așa avea să apară sloganul, celebru în epocă, „Ia mai opriți-l pe Eminescu ăsta!”.
Și totuși Eminescu nu a fost pe placul tuturor!
Nu au fost puțini cei care i-au creat probleme lui Eminescu, cu această ocazie amintim câteva nume: Alexandru Grama, Alexandru Macedonski, Grigore Ventura și alții.
Titu Maiorescu fost un om dualist în viața lui Eminescu, fiindu-i în același timp prieten dar și dușman.
Problema Maiorescu nu se poate epuiza doar așa, ea trebuie tratată aplicat.
De altfel se întâmplă frecvent ca scriitorii să se urască și chiar să se șicaneze între ei.
O tristă și dificilă perioadă din viața lui Eminescu
Pe neașteptate, în vara anului 1883 Eminescu este afectat de primele probleme de sănătate.
La București, în 23 iunie, pe o căldură înăbușitoare, se interesează pentru remedierea problemelor apărute și este nevoit să solicite sprijin medical.
După scurt timp, adică la 28 iunie, starea sa de sănătate se agravează și este internat în sanatoriul doctorului Șuțu, cu diagnosticul de „manie acută”.
În luna octombrie a aceluiași an, cu sprijinul prietenilor, Eminescu este dus la un sanatoriu din Viena, unde se recuperează.
Însă, în toamna anului 1884 problemele reapar și este internat la spitalul Sf. Spiridon, la scurt timp revenind în activitate.
În vara lui 1886 din nou starea lui de sănătate se agravează, primind îngrijiri medicale la ospiciul de la Mănăstirea Neamț.
Transferat de la un spital la altul și primind diverse tratamente, în dimineața zilei de 15 iunie 1889 Eminescu pierde lupta cu boala, plecând pentru totdeauna la numai 39 de ani.
Cei ce au scris despre acest aspect negativ din viața lui Eminescu, au căutat să „despice firul în patru”, punând în evidență detalii, astfel lezându-i imaginea.
Eminescu a fost, este, și va fi pentru totdeauna Luceafărul literaturii române și lumina neamului românesc.
Autor text: Alexandru Coțarcă
Mihai Eminescu, fotografie realizata de Jan Tomas (1841-1912) în 1869, la Praga
Articol dedicat evenimentului cultural „EMINESCU, OM, GENIU și POET DIVIN”
CSAT va putea să facă ce vrea printr-o hotărâre secretă
Va mai aduceți aminte când în timpul stării de alerta au ieșit niște deștepți sa sustina ca parlamentarii care nu se va... sa nu mai aibă drept de vot? Eh, prin proiectul de lege privind sistemul integral al situațiilor de criza, își creaza cadrul legal ca să poată sa introducă chiar astfel de masuri.
Creaza un sistem de management al situațiilor de criza (criza putând fi declarata pentru orice motiv și în orice domeniu) care va fi sub CSAT.
CSAT va putea sa facă ce vrea printr-o hotărâre secreta care noua nu ne va fi adusa la cunoștință și nu o vom putea ataca.
Modalitatea de redactare a acestui proiect de lege este extrem de alambicata și permite orice. La fel ca în timpul stării de alerta când invoca un articol din Legea nr 55/2020 care nu avea nicio treaba cu vreun certificat. Nu are ce sa caute în legislația romana o astfel de lege „generala" care concentrează puterea în mana unor oameni. Asta înseamnă dictatura.
Si nu este singurul proiect de lege redactat in aceasta maniera.
Dragi parlamentari, dacă veți vota acest proiect de lege, cel cu privire la securitatea cibernetica (care este la fel de „general") și încă vreo 2 va veți semna singuri „condamnarea" la captivitate.
Sa va aduc aminte de câteva situații care vi s-au aplicat vouă, generate de legile pe care chiar voi le-ati votat:
- legea nr 136/2020 cu carantina și izolarea.
Cu toate ca va spuneam ca va pot „scoate" din joc carantinandu-va la domiciliu nu m-ați crezut.
Va mai aduceți aminte când unul dintre voi era carantinat ilegal la domiciliu și se făcea caterinca de el la TV?
- Legea nr. 55/2020: nu mai aveați acces în sediile Parlamentului dacă nu prezentați certificatul, iar la un moment dat era cât pe acia sa nu mai aveți acces dacă nu va Vac... Iar asta invocându-se in HG - uri un text „inocent" pe care l-ați votat (art 5 alin2 lit c din Legea nr 55/2020).
Atașez numai câteva articole din proiectul de lege, poate înțelegeți totuși ca va veți face-o cu mana voastră, indiferent dacă credeți ca sunteți „protejați" de funcție.
Noi, ailalti, Dumnezeu cu mila, dacă devine lege asa ceva.
Sursa: Av. Elena Radu
Foto: Av. Elena Radu
Articol preluat și publicat: 06.06.2022
Av. Marina-Ioana Alexandru: ÎNTREBĂRI și RĂSPUNSURI legate de Notificare și Recensământ
RĂSPUNSURI la întrebările legate de notificare și recensământ
1. Cu ce este diferit acest recensământ de altele?
Sunt mai multe diferențe.
În primul rând Sistemul s-a organizat mult mai bine și este mai eficient pentru propriile interese.
Și nu doar în România ci în multe țări ale lumii.
O altă diferență este că sistemul legislativ pe care l-au creat pentru acest recensământ este mult mai bine pus la punct și este făcut după legislația europeană în domeniu.
De exemplu, art. 26 și 27 din OUG nr. 19/2020.
Asta înseamnă că și sistemul de aplicare a amenzilor este mult mai eficient, din multe puncte de vedere.
Plus că are în spate decizii „comune” ale țărilor europene, ceea ce înseamnă că amenzile sunt mult mai greu de contestat în instanță iar argumentele / motivele pe care le putem invoca sunt puține.
2. Putem să evităm recensământul dacă nu suntem acasă când vine recenzorul sau dacă nu-i deschidem ușa?
Nu putem pleca de la premisa ca Sistemul nu știe că unii vor încerca să evite recensământul.
Iar pentru asta și-au luat măsuri suplimentare, legislative și procedurale.
De exemplu, prin faptul că chestionarul se completează numai electronic și nu se poate trece la întrebarea următoare până nu răspunzi la întrebarea în lucru.
Acest recensământ a avut o perioadă prealabilă de colectare a datelor statistice. Puteți citi în OUG nr. 19/2020, care se referă la recensământ (de ex. la art. 28), despre foarte multe instituții care au baze de date cu informații despre noi și sunt obligate să le pună la dispoziția Institutului Național de Statistică (INS). De exemplu, se colectează date de la Ministerul de Interne, Ministerul Sănătății, Ministerul Muncii, de la Cadastru etc. Informațiile colectate sunt multe și foarte detaliate, despre noi și diverse aspecte din viața noastră.
Asta face ca INS-ul, cel care organizează recensământul să aibă deja multe informații despre noi, ceea ce reduce posibilitățile de a evita să răspundem la chestionarul de recensământ. De exemplu, ei știu despre: prezența noastră la locul de muncă, primirea pensiei, interacțiuni cu sistemul (cu instituțiile publice, cu sistemul medical etc.), amenzile primite, de circulație sau altele, facturile la utilități sau modificarea contractelor de utilități, orice semnătură pe care o dăm, plățile online, activitățile bancare, inclusiv scoaterea de bani de la bancomat, prezențele publice, activitățile de pe rețelele sociale (monitorizate de MAI, pentru care deja s-au dat câteva amenzi) etc.
În linii mari, conform prevederilor abuzive din OUG nr. 19/2020 care este în vigoare, avem motiv să nu răspundem la chestionarul de recensământ numai dacă suntem plecați din țară de mai mult de 12 luni (înainte de data de 1.12.2021) sau dacă cineva e atât de grav bolnav încât nici măcar nu poate vorbi. Observăm că sunt puțini care se încadrează în aceste categorii.
Dacă recenzorul a căutat să intre în legătură cu tine de mai multe ori și nu a reușit, el recurge la „interviul proxy”. Conform prevederilor OUG nr. 19/2020, interviul proxy este o „metodă de colectare a datelor statistice prin care acestea se colectează de către un operator statistic, în cazul recensământului de către un recenzor, despre o anumită persoană, prin interviu cu o altă persoană din aceeași gospodărie, în măsura în care aceasta deține informații despre situația persoanei care ar trebui să fie intervievată, respectiv recenzată. Interviurile proxy se desfășoară doar în cazuri excepționale, după ce încercările repetate ale recenzorului de a contacta persoana ce trebuie recenzată au eșuat.”
Să nu uităm că turnătoria a ajuns să fie încurajată oficial sub diverse forme. Am auzit acest îndemn făcut public de multe ori în ultimii 2 ani. Ca să nu mai vorbim de „antrenamentul” la învrăjbire dobândit de unii dintre semenii noștri, încă de la „primul val".
REȚINE!!! Amenda o primești oricum, dacă faci altfel decât este prevăzut cu titlu de „obligatoriu” în textul de act normativ. Mai cu seamă că, Sistemul este pus pe strâns bani de la cetățeni prin orice mijloace. Excepție poate face împrejurarea în care alegem să abordăm legal și motivat situația și ne apărăm drepturile prin metoda prezentată.
Ideea că îi putem evita pe recenzori nu este viabilă deoarece ei pot veni și la locul de muncă sau o dată cu poștașul, când aduce pensia etc.
Mai mult, în legislație este prevăzut sistemul de interviu proxy, prin care recenzorul poate să-i întrebe pe vecini, pe administratorul sau pe președintele de bloc despre tine. Sau poate pur și simplu să vadă lumină la geam sau să te vadă prin curte și să consemneze că persoana este acasă, dar că nu vrea să deschidă ușa. Pe undeva, e ca și cum poliția caută pe cineva acasă, iar el crede că poate scăpa doar pentru că nu le deschide ușa!
Suplimentar, după încheierea perioadei de recenzare, primăria va putea să-i notifice pe cei care n-au răspuns la chestionar și să-i amenințe că vor primi amendă dacă nu se recenzează imediat. E suficient să primești scrisoarea de notificare și deja nu mai poți spune că te-ai ascuns de sistem.
Refuzul înseamnă orice modalitate prin care nu răspunzi. În așa fel au scris legislația referitoare la recensământ ca ei să aibă „dreptate”, respectiv să nu trebuiască să se demonstreze nimic ca să te amendeze, ci doar să arate că nu ai răspuns. Și mai au în spate și legislația europeană legată de recensământ, adică sunt și mai mult acoperiți.
Sfaturi și idei precum: „nu deschid ușa”, „nu primesc în casă”, „nu răspund la telefon”, „plec de acasă atâtea luni”, „plătesc amenda și apoi o contest în instanță” etc., noi personal nu le îmbrățișăm și nici nu le recomandăm, pentru motivele pe care le-am explicat. Ele reprezintă o opțiune total ineficientă și nesigură.
Dacă ar fi fost atât de simplu, asta am fi făcut și noi și, implicit, am fi recomandat și altora. Dar există riscul să primiți amendă și să nu aveți argumente ca s-o puteți anula în instanță.
Așadar, a nu le deschide ușa recenzorilor nu este o soluție. Pentru că la finalul perioadei de recenzare, cine nu apare în sistemul lor că a răspuns la chestionar va fi amendat.
Problema este că dacă nu răspundem deloc la chestionarul de recensământ, va fi mult mai greu să câștigăm anularea amenzilor în instanță pentru că nu putem proba buna noastră credință.
În plus, până la obținerea unei hotărâri definitive a instanței cu privire la anularea OUG nr. 19/2020 și o eventuală decizie de neconstituționalitate dată de CCR, dispozițiile acestui act normativ sunt în vigoare - așa neconstituțional, nelegal și abuziv cum este, iar magistrații trebuie să se pronunțe raportat la un act normativ în vigoare.
Atunci ce avem de făcut?
Să facem dovada că suntem de bună-credință și că ne apărăm legal drepturile. Mai mult decât atât, arătăm că suntem liberi, titulari naturali și de drept ai puterii politice împreună cu toți cetățenii României - conform art. 2 alin. (1) din Constituția României și că nu legitimăm punerea în aplicare a unor legi abuzive și supunerea noastră prin obligare sau constrângere de vreun fel.
Toate acestea le facem prin proceduri legale și corecte (notificări, petiții, cereri, somații, acțiuni în instanță etc.). Astfel, prin aceste acțiuni limităm, până la blocare, posibilitatea săvârșirii de abuzuri asupra fiecăruia dintre noi, prin acte normative și legi nelegal emise și anticonstituționale.
Referitor la acceptarea plății unei amenzii, indiferent de cuantumul ei, menționăm că asta NU ESTE O SOLUȚIE, din mai multe motive:
a) Pentru că, dincolo de bani, înseamnă că acceptăm să ne supunem unui sistem tot mai abuziv. Care apoi se va impune împotriva noastră, prin tot mai multe abuzuri și acte anticonstituționale, sub amenințarea amenzilor.
b) Majoritatea românilor nu au posibilitatea să plătească amenzi.
De exemplu, dacă unei familii cu mai mulți membrii îi vin 3-4 amenzi, ce face?
În schimb, dacă suficient de mulți români își vor apăra drepturile și libertatea, Sistemul va fi obligat să țină cont de ei.
3. Dacă folosesc notificarea și nu răspund la unele întrebări din chestionar, pot fi amendat?
În mod normal nu. Pentru că cei care aleg să nu răspundă la întrebările incorecte, nelegale și neconstituționale din chestionarul de recensământ fac asta legal.
Noi menționăm clar în notificare că suntem de bună-credință, că suntem de acord cu ideea de recensământ al numărului populației și a unor aspecte strict statistice și că răspundem la toate întrebările din chestionar. Doar că n-o facem în felul cum vor funcționarii care au scris greșit / eronat acele întrebări, ci într-un mod normal, legal și în conformitate cu drepturile noastre fundamentale la intimitate și viață privată, cu dreptul la opinie etc.
Practic, așa cum este menționat și în notificare, răspundem conform răspunsurilor din chestionar la întrebările pe care le considerăm corecte, iar la celelalte răspundem, în mod argumentat legal, cu răspunsul: „întrebarea o consider nelegală, abuzivă și o intruziune în viața mea intimă și privată”.
Așadar, noi răspundem la toate întrebările din chestionar. Dar nu cum vor ei, adică abuziv, ci cum e corect și legal.
Unii se întreabă dacă nu cumva prin folosirea acestei notificări, chiar eu, cetățeanul, fac dovada că mă încadrez la art. 54 alin. (1) lit. b) din OUG nr. 19/2020, dând posibilitatea Primăriei să mă amendeze. Răspunsul este NU.
Dat fiind că avem bună-voință să răspundem la toate întrebările, ar fi un mare abuz să fim amendați. Legislația legată de recensământ, atât cea națională cât și cea europeană prevede obligația de a participa și de a răspunde la recensământ, dar nu impune ce răspunsuri să dăm sau că am fi obligați în vreun fel să răspundem la întrebările incorecte, nelegale, prea intime și intruzive în viața noastră privată. Dacă vreun funcționar public dă o amendă din aceste motive este, în mod vădit în culpă și va trebui să răspundă în fața legii, atât în cadrul instituției cât și în nume propriu.
În cazul în care, funcționarii din primărie sau din prefectură nu vor respecta legea și constituția și vor face un abuz împotriva celor care aleg în mod legal să nu răspundă la întrebările nelegale din chestionar, atunci amenzile vor fi anulate în instanță, iar respectivii vor fi trași la răspundere în fața legii. Noi avem toate argumentele legale, deoarece ne demonstrăm buna-credință și intenția de a răspunde la toate întrebările, exceptând, bineînțeles, pe cele care nu sunt normale pentru un recensământ corect, care nu au legătură cu scopul declarat al recensământului, acela de a aduna date statistice, întrebări care încalcă legea și drepturile individuale.
În concluzie, românii au de ales între 2 variante:
- ori completează integral chestionarul de recensământ, fără comentarii, ceea ce înseamnă acceptarea, recunoașterea și subordonarea în fața unor prevederi nelegale și neconstituționale. Asta înseamnă ca cel în cauză să fie de acord ca drepturile și libertățile să îi fie încălcate permanent, de oricine și în orice condiții, iar consimțământul cetățeanului să nu mai conteze pentru nimeni;
- ori ne asumăm cu curaj și alegem să ne păstrăm demnitatea și să ne apărăm dreptul de a fi stăpâni pe propria noastră ființă și viață. În această situație, căutăm soluții și le manifestăm.
Notificarea reprezintă manifestarea dreptului și a libertății fiecăruia de a dispune de el însuși.
Notificarea este o soluție cu acoperire juridică, care nouă ne va fi foarte necesară ca probatoriu în eventualitatea unui litigiu.
Notificarea este pe de o parte o atenționare a celor care au pus în practică un act normativ neconstituțional, deci nelegal și abuziv (OUG nr. 19/2020), iar pe de altă parte, înștiințarea instituțiilor desemnate de a înfăptui recensământul, că eu, cetățeanul, NU legitimez și nici NU îmi este opozabil un act normativ neconstituțional, respectiv OUG nr. 19/2020 cu completările și modificările ulterioare.
La un număr semnificativ de mare de notificări individuale expediate, Notificarea devine un act juridic colectiv, care reprezintă voința poporului și atenționarea adresată instituțiilor administrației de stat și a funcționarilor acestora cu privire la interdicția de a fi încălcate drepturile și libertățile cetățenilor.
Notificarea reprezintă buna-credință și disponibilitatea fiecăruia de a conlucra și coopera, în limita firescului și a legalității constituționale, pentru efectuarea recensământului, atâta vreme cât nu se încalcă drepturile și libertățile fundamentale.
(Răspunsurile la întrebări vor continua)
Avocat Marina-Ioana Alexandru & Adrian Aciu
Imagine de prezentare
Articol preluat și publicat: 02.06.2022
La Mulți Ani copiilor din lumea întreagă!
1 Iunie este ziua în care se celebrează miracolul naşterii, al purităţii, dar şi întoarcerea la inocenţă.
Ziua copilului a fost menționată prima dată la Geneva la Conferința Mondială pentru Protejarea și Bunăstarea Copiilor în august 1925, conform adoptării Declarației pentru Protecția Copilului.
Ziua Internaţională a Copilului are la bază şi promovează schimbul reciproc de idei, dorinţa de a-i face pe copii să înţeleagă acest concept, precum şi iniţierea unei acţiuni de a promova bunăstarea copiilor din toată lumea.
Copiii nu trebuie să fie neglijaţi nicicând, căci ei sunt cei care ne fac de multe ori ziua mai bună şi pentru care ajungem la un moment dat să trăim.
De ziua lor aceştia merită o atenţie deosebită pentru a şti că au anumite drepturi, că sunt importanţi.
Nu există limite de vârstă când vine vorba de a sărbători Ziua Copilului.
Oricare dintre noi, copil sau adult, are voie să se simtă copil şi chiar este necesar ca macăr o dată pe an să lăsăm în urmă problemele de zi cu zi.
Nu se ştie exact de ce ziua de 1 Iunie a fost aleasă ca Ziua Internaţională a Copilului, însă există o teorie potrivit căreia, consulul general chinez de la San Francisco a strâns un număr de copii orfani chinezi pentru a sărbători Festivalul Dragonului, care s-a întâmplat să fie chiar pe 1 iunie, dată care a coincis, de asemenea, cu Conferinţa de la Geneva.
Textul de mai sus este preluat
În această zi deosebită sunt organizate evenimente prin care copiii sunt centrul atenției.
Fie și numai pentru o zi, adulții simt și trăiesc copilărește, astfel cumulul de amintiri din perioada copilăriei se redeschid.
Copiii din întreaga lume trebuie să se bucure de un trai decent, beneficiind de educație, sănătate, resursele necesare, dar mai ales protecție.
Dacă vorbim de viitor, copiii sunt fundamentul omenirii, formarea lor se va reflecta în „sănătatea morală și materială” a societății.
Articol dedicat zilei internaționale a copilului
Imagine sugestivă, gen desen
1 Iunie 2022
Civic Media prezintă subiectele zilei – 17.05.2022
1. Unitatea, implicarea și solidaritatea poartă o denumire, Mișcarea 41 pentru România
Civic Media a lansat provocarea „fi activ și implică-te”.
Ieșirea în public la dialog cu oamenii în căutarea de soluții pentru rezolvarea problemelor cu care ne confruntăm de 32 de ani, mai ales cele din ultimii doi ani.
Se spune că la început a fost cuvâmtul, prin care s-au format legile fundamentale, ghidul omenirii așa cum a fost creată.
Rezultatele se obțin prin fapte, faptele se fac prin muncă, implicare și dăruire.
2. Constituția României, o „căprioară” firavă aflată în ținta precisă a globalismului.
Dacă textul Constituției scris și publicat în anul 1991 era realizat să ne reprezinte și să ne apere drepturile și interesele, modificarea din anul 2003 avea să facă din România și națiunea română victime ale jafului și distrugerii.
Pentru a numai exista piedici în calea aplicării planurilor globaliste, de doi ani funcționarii statului pregătesc o nouă modificare a Constituției, modificări care să facă și mai permisivă legea fundamentală a statului de drept.
De această dată jefuirea de resursele ce au mai rămas vine la pachet cu exterminarea la propriu a națiunii române, așa cum am mai spus, deranjează teriobil că aici la gurile Dunării se încăpățânează să reziste națiunea română de mii de ani.
3. Legea Suveranității, o consolidate pentru România, un ghimpe pentru globalism
A trecut deja un an de când societatea civilă a pus bazele unui proiect de lege menit să definească și să stabilească suveranitatea României.
Constituția României menționează suveranitatea în Art. 2, Art. 8 alin 2, și Art. 82 alin 2 în jurământul depus de funcționarii statului numiți sau aleși.
Instituția ce trebuie să vegheze la respectarea Constituției este formată din funcționari judecători numiți de partidele politice aflate la putere și în opoziție.
CCR (Curtea Constituțională a României) a „întors spatele” la încălcarea Constituției de către funcționarii, astfel defavorizându-i pe români.
În ultimii doi ani de așa zisă PLANdemie funcționarii statului au încălcat Constituția și a asuprit poporul român, abuzurile forțelor de ordine a creat prejudicii morale, materiale și chiar pierderi de vieți omenești.
Mare parte din instituții au restricționat accesul românilor la serviciile de utilitate publică, cum sunt: educația, sănătatea, accesul la muncă, siguranța, etc.
4. Siguranța națională pusă în pericol de unii funcționari ai statului
După criza PLANdemică oprită parcă la un semn, a venit imediat criza de război ce se află la granița de nord a României.
Președintele și miniștri din guvern și-au oferit sprijinul Ucrainei pe „spatele” nostru, al românilor, prin acest fapt declarând război Federației Ruse.
Primind o șapcă, președintele României a promis și a semnat documente de colaborare cu forțele militare americane venind în sprijinul Ucrainei aflată în conflict cu Rusia.
Fără o consultare publică funcționarii statului au trimis români și logistică militară în Ucraina.
Totodată americanii au făcut un „brend” din Ucraina, foarte mediatizat, folosind șcenarii care să determine milă și compasiune din partea întregii lumi, mașinăria cinematografică de la Hollywood și-a dovedit din nou eficiența.
5. Recensământul populației și al bunurilor, o lamă cu două tâișuri
Autoritățile statului au demarat campania de recenzare „pășind cu stângul” în această acțiune, a ținut să anunțe românii că vor fi sancționați dacă se sustrag sau nu oferă toate datele solicitate.
Voci din domeniul juridic spun că formularul de recenzare conțin întrebări care nu fac obiectul recensământului, multitudinea de solicitări având cu totul alte scopuri.
Lipsește cu desăvârsire prezentarea și argumentarea punctelor menționate în formularul de recenzare, oamenii neștiind dacă să răspundă sau nu întrebărilor.
Cert este că oamenii trebuie să se informeze din cât mai multe surse și să accepte recenzarea numai în cunoștință de cauză.
Imagine: Sigla Civic Media
Drepturi rezervate - Ⓒ - Pastila Civică
Autor: Alexandru Coțarcă
Text redactat, articol publicat: 17.05.2022
Ce scriu eu, ce și cum preiau alții cu alt scop decât cel punctat de mine
Pentru cei de la știripesurse.ro, in special pentru Cristi Selaru care a preluat o postare a mea, publicând-o sub un titlu băgat de la el din burta și face aprecieri care sunt în contradicție cu informațiile comunicate de mine pe pagina mea de Facebook:
Dacă ești jurnalist, nu denaturezi informația punând un titlu care nu are legătură cu ce este în conținutul așa-zisului articol.
Asa-zisul "articol" publicat de știripesurse.ro sub denumirea "Avocata care milita împotriva recensământului s-a convins: Îndeamnă românii să se autorecenzeze" nu are nici in clin, nici în maneca cu jurnalismul sau cu ceea ce am postat eu.
Titlul și conținutul articolului sunt simple manipulari ale populației și nimic mai mult.
Ca să tranșez lucrurile, pe scurt, situația este următoarea:
1. Opinia mea nu s-a schimbat. Este aceeași.
2. OUG nr. 19/2020 este un act normativ neconstitutional prin care Guvernul, împreună cu cei de la INS (pentru ca ei au redactat proiectul de OUG conform declarațiilor președintelui INS) au făcut o mare mizerie.
Au încălcat dreptul la viata privata a cetățenilor, prin adoptarea unui OUG, contrar dispozițiilor art. 115 alin 6 din Constituția Romaniei care prevede ca OUG-ul nu poate conține norme care sa afecteze drepturile și libertățile cetățenilor.
Or, OUG nr. 19/2020 afectează dreptul la viata privata a cetățenilor.
Art 28 din OUG nr. 19/2020 care are ca scop crearea unei baze de date unice prin obligarea a numeroase instituții și autorități publice sa comunice către INS bazele lor de date NEANONIMIZATE, inclusiv locațiile GPS ale locuințelor, reprezinta un mare pericol pentru cetățeni.
Astfel, modalitatea de redactare a acelui articol creaza o falsă impresie de anonimizare a bazelor de date care în fapt nu exista.
Baza de date astfel creata permite extragerea din ea, în orice moment, a profilului "social" al oricărui cetățean (adică se pot cunoaște numeroase informații despre viata privata a unui anumit cetățean).
Existența acestei baze de date este un pericol pentru noi toți, mai ales în contextul legilor române și europene deja adoptate sau aflate în procedură de adoptare.
Ea creează un pericol la nivelul cetățenilor din partea statului și nu numai.
Am tras semnale de alarma în aceasta privința, dar reacția statului nu a fost de încercare a diminuării pericolului prin modificarea OUG astfel încât baza de date sa fie cu adevărat anonimizată și să nu poată fi folosită de nimeni în contra cetățenilor la un moment dat.
Statul și-a continuat activitatea care poate să pună în pericol cetățenii la un moment dat și duce o campanie de manipulare în acest sens, folosindu-se și de mass-media.
Vedem ca sunt destul de mulți jurnaliști obedienți.
3. Nu am îndemnat cetățenii sa participe la recensământ.
Din contra, le-am spus ca fiecare sa facă ce consideră necesar.
Indiferent de ceea ce consider eu și indiferent de pericole, cetățenii trebuie să ia propria decizie, în cunostință de cauză.
Nu pot eu să le impun ce să facă.
Dacă aș proceda astfel, nu aș fi cu nimic diferită de cei pe care îi critic: persoanele cu funcții publice înalte care au confiscat statul pe persoană fizică și care nu mai țin cont de niciun principiu de baza al democrației și al statului de drept.
Aceste persoane fac tot ce vor în exercitarea mandatului, ignorând Constituția cu desăvârșire, inclusiv normele care conțin interdicții exprese.
4. În postarea mea le-am transmis cetățenilor că nu exista jumătăți de măsură.
Ori se autorecenzează.
Ori nu se autorecenzează.
Văzând multe "sfaturi" potrivit cărora erau îndemnați să se autorecenzeze, dar să nu comunice toate datele din chestionar sau să refuze explicit recenzarea în fața recenzorului, le-am comunicat că procedând în această modalitate oferă singuri dovada aplicării amenzii, comunicându-le totodată și dispozițiile din OUG nr 19/2020 referitoare la ce fapte pot fi considerate contravenții pentru care le pot fi aplicate amenzile.
Cum în postarea respectivă le atrăgeam atenția cetățenilor să nu procedeze într-o maniera care să ducă la amendarea lor aproape sigură, pe această cale le voi transmite un sfat:
Viata este stresantă oricum.
Zilnic se generează "știri" care au ca scop numai crearea isteriei și a spaimei în mintea dvs., inclusiv prin știrile reprezentate de amenda pe care puteți să o luați cu privire la recensământ.
Nu vă mai lăsati angrenați în aceste isterii care se creaza în mod voit.
Dacă nu vreți sa participați la recensământ, nu o faceți.
Nu este nicio norma în OUG care să vă amendeze ca urmare a unei acțiuni, de a nu răspunde la întrebările din chestionar.
Puteți lua amenda numai în urma unei acțiuni: împiedicați recenzorul, îi spuneți că refuzați să răspundeți, dați date incomplete sau nereale.
Așa că dacă nu vreți să participați la recensământ, uitați de el și vedeți-vă de viata fără stres!
Nu are nimeni pe ce baza să vă amendeze dacă nu intrați în contact cu recenzorul.
PS: această postare intră în categoria drept la replică.
Sunt curioasă dacă cei de la știripesurse.ro o vor publica, dacă tot îmi urmăresc pagina de Facebook și publică selectiv ce doresc sub un titlu stabilit de ei și un conținut care nu are legătură cu conținutul celor scrise de mine.
Autor: Av. Elena Radu
Fotografie: Av. Elena Radu
Articol preluat și publicat: 17.05.2022
Îl căutăm în cărți, muzee, în cultură, pe Eminescu în găsim cu adevărat în noi, în fiecare român ce simte și trăiește românește.
Niciodată nu vor fi de ajuns acțiunile culturale, să cinstim memoria marelui om, geniu și poet divin Mihai Eminescu.
Trăiască nația!
Sus cu dânsa!
Alexandru Coţarcă
3 ani în urmă
Prezentare pliant
EMINESCU, OM, GENIU și POET DIVIN
În fiecare an, la 15 ianuarie cinstim memoria marelui om, geniu și poet divin Mihai Eminescu.
De un veac și jumătate ne întrebăm cum ar fi fost cultura românească fără excelența sa Eminescu.
Evident, ar fi fost mai săracă și lipsită de un fundament trainic.
La 15 ianuarie 1850 se năștea Mihai Eminescu, denumit pe bună-dreptate „Soarele României”.
Cel ce avea să pună în lumina ochilor românilor scrieri ce au devenit ghid de-a lungul generațiilor ce l-au urmat.
Fiind iubitor de neam și țară, Eminescu a consolidat românilor prin scrierile sale idealurile de patriotism și naționalism.
PS:
„Acum am și eu pe lume parte,
Pot îmbrățișa măiastra-ți carte,
Știu că frate-mi ești și-mi ești părinte,
Acum nimeni nu mă poate minte.
Bine ai venit în casa noastră,
Neamule tu, floarea mea albastră.”
Cu prilejul evenimentului cultural dedicat lui Mihai Eminescu am realizat un pliant pe care îl voi distribui oamenilor prezenți vineri, 13 ianuarie 2023, ora 11:00, la Muzeul Județean Ialomița.
Manifestările culturale vor continua duminică, 15 ianuarie 2023, ora 09:00, la statuia Mihai Eminescu, amplasată în parcul din zona MB-uri (vis-a-vis complexul Paradis, Bioterra).
Imagini: prezentare pliant
Articol de promovare eveniment cultural
Comentariu, text redactat: Alexandru Coțarcă, activist civic
Un proiect denumit „Doar eu”
Publicare: 11.01.2023
Alexandru Coţarcă
3 ani în urmă
Pliant spate - 15 ianuarie 2023
EMINESCU, OM, GENIU și POET DIVIN
În fiecare an, la 15 ianuarie cinstim memoria marelui om, geniu și poet divin Mihai Eminescu.
De un veac și jumătate ne întrebăm cum ar fi fost cultura românească fără excelența sa Eminescu.
Evident, ar fi fost mai săracă și lipsită de un fundament trainic.
La 15 ianuarie 1850 se năștea Mihai Eminescu, denumit pe bună-dreptate „Soarele României”.
Cel ce avea să pună în lumina ochilor românilor scrieri ce au devenit ghid de-a lungul generațiilor ce l-au urmat.
Fiind iubitor de neam și țară, Eminescu a consolidat românilor prin scrierile sale idealurile de patriotism și naționalism.
PS:
„Acum am și eu pe lume parte,
Pot îmbrățișa măiastra-ți carte,
Știu că frate-mi ești și-mi ești părinte,
Acum nimeni nu mă poate minte.
Bine ai venit în casa noastră,
Neamule tu, floarea mea albastră.”
Cu prilejul evenimentului cultural dedicat lui Mihai Eminescu am realizat un pliant pe care îl voi distribui oamenilor prezenți vineri, 13 ianuarie 2023, ora 11:00, la Muzeul Județean Ialomița.
Manifestările culturale vor continua duminică, 15 ianuarie 2023, ora 09:00, la statuia Mihai Eminescu, amplasată în parcul din zona MB-uri (vis-a-vis complexul Paradis, Bioterra).
Imagini: prezentare pliant
Articol de promovare eveniment cultural
Comentariu, text redactat: Alexandru Coțarcă, activist civic
Un proiect denumit „Doar eu”
Publicare: 11.01.2023
Alexandru Coţarcă
3 ani în urmă
Pliant față - 15 ianuarie 2023
EMINESCU, OM, GENIU și POET DIVIN
În fiecare an, la 15 ianuarie cinstim memoria marelui om, geniu și poet divin Mihai Eminescu.
De un veac și jumătate ne întrebăm cum ar fi fost cultura românească fără excelența sa Eminescu.
Evident, ar fi fost mai săracă și lipsită de un fundament trainic.
La 15 ianuarie 1850 se năștea Mihai Eminescu, denumit pe bună-dreptate „Soarele României”.
Cel ce avea să pună în lumina ochilor românilor scrieri ce au devenit ghid de-a lungul generațiilor ce l-au urmat.
Fiind iubitor de neam și țară, Eminescu a consolidat românilor prin scrierile sale idealurile de patriotism și naționalism.
PS:
„Acum am și eu pe lume parte,
Pot îmbrățișa măiastra-ți carte,
Știu că frate-mi ești și-mi ești părinte,
Acum nimeni nu mă poate minte.
Bine ai venit în casa noastră,
Neamule tu, floarea mea albastră.”
Cu prilejul evenimentului cultural dedicat lui Mihai Eminescu am realizat un pliant pe care îl voi distribui oamenilor prezenți vineri, 13 ianuarie 2023, ora 11:00, la Muzeul Județean Ialomița.
Manifestările culturale vor continua duminică, 15 ianuarie 2023, ora 09:00, la statuia Mihai Eminescu, amplasată în parcul din zona MB-uri (vis-a-vis complexul Paradis, Bioterra).
Imagini: prezentare pliant
Articol de promovare eveniment cultural
Comentariu, text redactat: Alexandru Coțarcă, activist civic
Un proiect denumit „Doar eu”
Publicare: 11.01.2023
Alexandru Coţarcă
3 ani în urmă
Eveniment cultural, Slobozia, 13 Ian. 2023
15 IANUARIE - ZIUA CULTURII NAȚIONALE!
Această zi, când în anul 1850 se năștea, la Ipoteștii Botoșanilor, MIHAI EMINESCU, este, începând din anul 2011, Ziua Culturii Naționale, momentul la care sărbătorim valorile autentice ale acestui neam, personalitățile și trăirile care au definit în timp evoluția spirituală a fiecăruia dintre noi, dar și a colectivității la care ne raportăm.
Cu acest prilej, Muzeul Județean Ialomița, în parteneriat cu Asociația Culturală HELIS, Biblioteca Județeană „Ștefan Bănulescu” Ialomița și Centrul Județean pentru Conservarea și Promovarea Culturii Tradiționale Ialomița, organizează o întâlnire de suflet cu scriitorii ialomițeni, în ceea ce se dorește a fi o adevărată sărbătoare a fenomenului cultural-artistic.
Evenimentul are loc VINERI, 13 IANUARIE, ora 11:00, la sediul Muzeului Județean Ialomița, Bdul Matei Basarab nr. 30, Slobozia.
Articol de promovare eveniment cultural preluat,
Sursa: pagina oficială a Muzeului Județean Ialomița
Publicare: 11.01.2023
Alexandru Coţarcă
3 ani în urmă
La multi ani 2023
Mesaj de anul nou!
A mai trecut un an prin noi,
A fost soare, au fost si ploi,
Dar important, c-am rezistat,
Și viața o trăim din plin,
Darul divin îl prețuim.
Spunem la revedere anului ce se încheie,
Și bun venit noului an,
Cu sănătate, gânduri și fapte bune,
Vom fi cei ce biruim.
Precum familia să fim uniți,
Ca niște copii în jurul mamei,
România s-o iubim,
Și neamul românesc din plin.
La mulți ani români!
La mulți ani România!
Trăiască nația, sus cu dânsa!
Alexandru Coțarcă, Civic Media
Lumina vine din oameni!
Crăciunul este despre conștiință, bunătate, creație și credința, lucruri pe care trebuie sa le avem în fiecare zi.
Suntem ceea ce gândim și ceea ce facem.
Crăciunul este așa cum noi facem sa fie.
Colindăm din casă-n casă, luminând cărările vă aducem gânduri și fapte bune.
Crăciun cu bine, pace și lumină în suflet.
La mulți ani români!
La mulți ani România!
Trăiască nația, sus cu dânsa!
Alexandru Coțarcă, Civic Media
Alexandru Coţarcă
3 ani în urmă
10 Decembrie - Ziua internațională a drepturilor omului
10 Decembrie - Ziua internațională a drepturilor omului
Declarația Universală a Drepturilor Omului, adoptată la data de 10 decembrie 1948 de către Organizația Națiunilor Unite, reprezintă un reper major în istoria umanității.
Acest angajament global a stabilit pentru prima dată standarde comune de promovare și protecție a drepturilor omului la nivel internațional.
Recunoașterea demnității umane, a drepturilor inalienabile și a importanței acestora reprezintă fundamentul libertății, justiției și păcii între popoarele lumii.
Cea de-a doua conflagrație mondială a arătat că, fără mecanisme universale clare de protecție, fără reguli agreate la nivel internațional, drepturile omului sunt vulnerabile, iar libertatea poate fi strivită în fața tiraniei.
Consacrarea drepturilor și libertăților în legi fundamentale și în numeroase tratate internaționale dă substanță acestui ideal, al protecției universale a drepturilor omului.
Sunt eforturi permanente, o continuă dedicare pentru a face lumea un loc mai bun, în care demnitatea umană și libertățile cetățenilor să fie promovate, respectate, înțelese.
Idealurile consacrate în Declarația Universală a Drepturilor Omului prind viață în realitatea noastră cotidiană odată cu valorile pe care ni le asumăm și pe care le promovăm, cu atitudinile și comportamentele noastre, în deplin respect față de demnitatea umană.
Pentru a trăi armonios în societate, este nevoie de echilibru, iar această zi este un bun prilej de a ne cunoaște mai bine drepturile, libertățile, dar și îndatoririle, de a reflecta asupra lor și de a face tot ce stă în putința noastră pentru ca drepturile celorlalți să fie respectate și protejate.
Informaţii suplimentare:
În fiecare an, la 10 decembrie, în lumea întreagă este sărbătorită Ziua Internaţională a Drepturilor Omului.
Organizaţia Naţiunilor Unite a adoptat la 10 decembrie 1948 Declaraţia Universală a Drepturilor Omului, completată ulterior cu alte documente adoptate: Convenţia privind Eliminarea Tuturor Formelor de Discriminare Rasială (1965), Convenţia Internaţională asupra Drepturilor Politice şi Civile (1966), Convenţia pentru Eliminarea Tuturor Formelor de Discriminare Împotriva Femeilor (1979), Convenţia Împotriva Torturii (1984), Convenţia împotriva Apartheid-ului (1985), Convenţia Drepturilor Copilului (1989) etc.
La nivelul ONU, ca organism specializat în domeniul drepturilor omului, funcţionează Consiliul Drepturilor Omului (CDO), care a fost înfiinţat în baza rezoluţiei Adunării Generale a ONU nr. 60/251 (adoptată la 15 martie 2006) şi a început să funcţioneze efectiv la data de 19 iunie 2006, înlocuind Comisia Drepturilor Omului, după 60 de ani de activitate.
România candidează pentru un nou mandat de membru în Consiliul Drepturilor Omului, pentru perioada 2023-2025.
Consiliul Drepturilor Omului (CDO) este organismul ONU responsabil de consolidarea, promovarea și protejarea drepturilor omului la nivel global, având sediul la Geneva.
România a mai fost membru al CDO între 2006-2008, respectiv 2011-2014 și a deținut președinția forului în perioada iunie 2007-iunie 2008.
Vă invit să citiți și articolul:
https://vk.com/wall658991544_9
Declarația Universală a Drepturilor Omului
Imagine sugestivă
Articol dedicat zilei internaționale a drepturilor omului
Drepturi rezervate - Ⓒ - Civic Media
Text parțial preluat, articol publicat: 10.12.2022
Alexandru Coţarcă
3 ani în urmă
Peisaj de iarnă
Decembre
Te uită cum ninge decembre...
Spre geamuri, iubito, priveşte --
Mai spune s-aducă jăratec
Şi focul s-aud cum trosneşte.
Şi mână fotoliul spre sobă,
La horn să ascult vijelia,
Sau zilele mele -- totuna --
Aş vrea să le-nvăţ simfonia.
Mai spune s-aducă şi ceaiul,
Şi vino şi tu mai aproape, --
Citeşte-mi ceva de la poluri,
Şi ningă... zăpada ne-ngroape.
Ce cald e aicea la tine,
Şi toate din casă mi-s sfinte, --
Te uită cum ninge decembre...
Nu râde... citeşte nainte.
E ziuă şi ce întuneric...
Mai spune s-aducă şi lampa --
Te uită, zăpada-i cât gardul,
Şi-a prins promoroacă şi clampa.
Eu nu mă mai duc azi acasă...
Potop e-napoi şi nainte,
Te uită cum ninge decembre...
Nu râde... citeşte nainte.
de George Bacovia
Poezia a fost pusă pe muzică de Nicu Alifantis
Imagine sugestivă
Articol preluat și publicat: 09.12.2022
În căutarea conștiinței ! Temă politică
Mă tot întreb de ce oamenii nu mai reacționează la nedreptățile făcute de funcționarii statului.
Au trecut 33 de ani de când în România s-a schimbat regimul Comunist cu cel Capitalist, speranțele fiind de liberate și prosperitate.
Probaganda schimbării s-a bazat pe implementarea Democrației „veritabile”, românilor li se vorbea pe „calea undelor”, așa cum era Europa Liberă și Vocea Americii.
Nimic din ce se prezenta prin probaganda capitalistă nu s-a concretizat, în schimb a fost absorbită precum buretele parte negativă a sistemului la care românii râvneau.
Democrația despre care se vorbea pe „calea undelor” nu era un concept al Capitalismului, chiar și Socialismul avea și aplica doctrină democratică.
-> România, de la Comunism la Capitalism
Cu toate defectele și judecățile punctate ale comunismului, se poate spune că România s-a dezvoltat ridicându-se de la „feudalism” la civilizația acelor vremuri.
Nu s-a putut întreține ceea ce s-a realizat atunci, mai mult de atât, s-a distrus cu forță și viteză uluitoare, încât nici „șacalilor” din exterior nu le-a venit să creadă.
Poate că nu întâmplător Nicolae Ceaușescu a spus fraza: „capitalismul este sistemul jafului, al asupririi și al inechității sociale”.
-> Îndrăzneala de a fi independent
Puțini știu și realizează că România a fost singura țară din lume care și-a plătit integral datoria avută către instituțiile financiare internaționale.
Cum membri „piramidei puterii” nu și-ar fi dorit precedent în acest sens, au pus de o lovitură de stat, astfel avertizând statele care ar mai îndrăzni să procedeze precum România.
Nimeni nu se întreabă cui datorează statele lumii banii împrumutați, majoritatea statelor au ajuns în incapacitatea de plată a datoriilor, creanțele devenind titluri executorii.
Pe lucru de nimic, adică pe bani tipăriți la „metru cub”, sau doar cifre din „tastatură”, entități nevăzute vor intra în posesia tuturor statelor lumii, de aceea și existența planului „marei resetări”.
-> Să revenim la conștiință
Nu a fost prea prietenos regimul Comunist cu ființa umană, mulți spun că acel regim a fost unul experimental.
Însă, regimul Capitalist ce părea să fie unul ce oferă libertate și ar fi redat demnitatea umană s-a dovedit a fi o escrocherie, adică „lupul în blană de oaie”.
Și te întrebi, în ce regim omul poate avea și să-și manifeste conștiința, rațiunea și demnitatea !
Oare de ce i s-au ascuns omului legile și valorile identitare ?
A cunoscut vreodată omul adevărata libertate ?
-> În căutarea bunurilor pierdute
Odată ce imperialiștii capitaliști au pus „ghiarele” pe România și pe națiunea română au început să „amputeze” din valorile ce le aveam, multe moștenite de la străbuni.
Valorile morale, creștine și identitare au fost îngropate pentru eternitate, să vrem, să dezgropăm nu mai suntem lăsați.
În schimb primim mănuși să putem căuta în gunoaiele occidentului, nu acesta este ajutorul la care au sperat mulți români să vină din partea „vestului”.
Dacă de la est răsare soarele și iarna cu frigul ei specific, la vest apune soarele și totul se scufundă-n întuneric, totodată se varsă levigatul gunoiului numit civilizație occidentală.
-> Ce este de fapt conștiința ?
Text extras din DEX:
1. Sentiment, intuiție pe care ființa umană o are despre propria existență; p. ext. cunoaștere intuitivă sau reflexivă pe care o are fiecare despre propria existență și despre lucrurile din jurul său.
2. Faptul de a-și da seama; înțelegere.
3. (În opoziție cu existența, materia) Gândire, spirit.
4. Sentiment al responsabilității morale față de propria sa conduită.
Caz (sau proces) de conștiință = dificultatea de a hotărî într-o problemă morală greu de rezolvat.
Mustrare de conștiință = remușcare, regret. Expr. A fi cu conștiința împăcată sau a nu avea nimic pe conștiință = a fi convins că nu a săvârșit nimic împotriva legilor moralei sau juridice.
A fi fără conștiință = a fi lipsit de scrupule.
Cu mâna pe conștiință = cu toată sinceritatea.
5. (În sintagma) Libertate de conștiință = dreptul recunoscut cetățenilor de a avea orice concepție religioasă, filosofică etc.
Va urma...
Imagine sugestivă
Redactor: Alexandru Coțarcă
Drepturi rezervate - Ⓒ - Civic Media
Articol publicat: 07.12.2022
1 Decembrie este Ziua Naţională a României şi marchează un eveniment istoric: Unirea Transilvaniei cu România.
-> Scurt istoric
1 decembrie 1918 reprezintă evenimentul principal din istoria României, dată la care Marea Adunare de la Alba-Iulia votează unirea Transilvaniei cu România, totodată cerându-se un singur stat naţional.
Cu toate acestea, primul pas a fost făcut, de fapt, între 21 noiembrie – 4 decembrie 1918.
Când Sfatul Ţării din Basarabia a proclamat Republica Democratică Moldovenească.
Apoi, la 24 ianuarie se adoptă declaraţia de Independenţă.
Adunarea Naţională de la Alba Iulie a adoptat o rezoluţie în care este atestată unirea tuturor românilor din Transilvania şi Banat cu România.
La 1 decembrie 1918, politicianul Vasile Godiş a citit rezoluţia Unirii:
Adunarea națională a tuturor românilor din Transilvania, Banat și Țara Ungurească, adunați prin reprezentanții lor îndreptățiți la Alba Iulia în ziua de 18 noiembrie / 1 decembrie 1918, decretează unirea acelor români și a tuturor teritoriilor locuite de dânșii cu România.
Adunarea proclamă îndeosebi dreptul inalienabil al națiunii române la întreg Banatul, cuprins între Mureș, Tisa și Dunăre.
Legea Unirii a fost ratificată prin decret de lege, la 11 decembrie 1918 de cãtre regele Ferdinand, fiind votatã de Adunarea Deputaţilor în şedinta din 29 decembrie 1919.
-> 1 decembrie nu este prima zi naţională a României
1 decembrie nu a fost singura zi naţională. România a mai schimbat două astfel de sărbători în trecut.
Între anii 1866-1947, 10 mai a fost considerată sărbătoarea şi ziua naţională a României, deoarece Prinţul Carol de Hohenzollern-Sigmaringen a depus în ziua de 10 mai 1866 jurământul în faţa adunării reprezentative a Principatelor Române Unite.
În amintirea acestui eveniment, la 10 mai 1877, Carol a proclamat în faţa parlamentului independenţa României.
După abdicarea regelui Mihai I, la 30 decembrie 1947, a fost proclamată Republica Populară Română.
Astfel, ziua de 23 august a fost adoptată drept ziua naţională, sub numele oficial de ziua insurecţiei armate antifasciste şi începutul revoluţiei populare în România, cu referire la întoarcerea armelor împotriva Germaniei naziste.
-> Morala vremurilor noastre
La 104 ani de la marea unire românii trăiesc vremuri tulburi atât în România cât și în afara granițelor.
De-a lungul istoriei români pe această așezare minunată au adăpostit și hrănit nenumărați străini de toate naționalitățile.
Oferind ospitalitate și atenție străinilor veniți în România, la schimb am primit dușmănie și invidie.
-> Uniți pentru tricolor
1 Decembrie este despre unitate, despre oameni demni și viteji ce au luptat pentru mărețul ideal.
Pentru această înfăptuire mulți români au plătit cel mai scump preț, al vieții.
De pe front, cei rămași în viață, români demni, cu conștiință și rațiune au scris istorie la Alba Iulia.
De atunci se spune: PE-AL NOSTRU STEAG E SCRIS UNIRE.
PS:
Nu uita că ești român,
Că rădăcina ta de veacuri stă înfiptă în ogor,
Și nu o poate smulge-un viscol trecător,
Pe la noi au viscolit mii de păgâni, dar am rămas totuși aici pe veci stăpâni,
A mai venit o vreme rea, nu e nimic vom aștepta, că vine soare după ea.
La mulți ani România
La mulți ani frați români
Trăiască nația! Sus cu dânsa!
Dumnezeu să binecuvinteze România
România este prioritatea românilor
Imagine istorică
Redactor: Alexandru Coțarcă
Drepturi rezervate - Ⓒ - Civic Media
Articol dedicat Zilei Naționale a României, 1 Decembrie
Alexandru Coţarcă
3 ani în urmă
1 decembrie 1918
1 Decembrie este Ziua Naţională a României şi marchează un eveniment istoric: Unirea Transilvaniei cu România.
-> Scurt istoric
1 decembrie 1918 reprezintă evenimentul principal din istoria României, dată la care Marea Adunare de la Alba-Iulia votează unirea Transilvaniei cu România, totodată cerându-se un singur stat naţional.
Cu toate acestea, primul pas a fost făcut, de fapt, între 21 noiembrie – 4 decembrie 1918.
Când Sfatul Ţării din Basarabia a proclamat Republica Democratică Moldovenească.
Apoi, la 24 ianuarie se adoptă declaraţia de Independenţă.
Adunarea Naţională de la Alba Iulie a adoptat o rezoluţie în care este atestată unirea tuturor românilor din Transilvania şi Banat cu România.
La 1 decembrie 1918, politicianul Vasile Godiş a citit rezoluţia Unirii:
Adunarea națională a tuturor românilor din Transilvania, Banat și Țara Ungurească, adunați prin reprezentanții lor îndreptățiți la Alba Iulia în ziua de 18 noiembrie / 1 decembrie 1918, decretează unirea acelor români și a tuturor teritoriilor locuite de dânșii cu România.
Adunarea proclamă îndeosebi dreptul inalienabil al națiunii române la întreg Banatul, cuprins între Mureș, Tisa și Dunăre.
Legea Unirii a fost ratificată prin decret de lege, la 11 decembrie 1918 de cãtre regele Ferdinand, fiind votatã de Adunarea Deputaţilor în şedinta din 29 decembrie 1919.
-> 1 decembrie nu este prima zi naţională a României
1 decembrie nu a fost singura zi naţională. România a mai schimbat două astfel de sărbători în trecut.
Între anii 1866-1947, 10 mai a fost considerată sărbătoarea şi ziua naţională a României, deoarece Prinţul Carol de Hohenzollern-Sigmaringen a depus în ziua de 10 mai 1866 jurământul în faţa adunării reprezentative a Principatelor Române Unite.
În amintirea acestui eveniment, la 10 mai 1877, Carol a proclamat în faţa parlamentului independenţa României.
După abdicarea regelui Mihai I, la 30 decembrie 1947, a fost proclamată Republica Populară Română.
Astfel, ziua de 23 august a fost adoptată drept ziua naţională, sub numele oficial de ziua insurecţiei armate antifasciste şi începutul revoluţiei populare în România, cu referire la întoarcerea armelor împotriva Germaniei naziste.
-> Morala vremurilor noastre
La 104 ani de la marea unire românii trăiesc vremuri tulburi atât în România cât și în afara granițelor.
De-a lungul istoriei români pe această așezare minunată au adăpostit și hrănit nenumărați străini de toate naționalitățile.
Oferind ospitalitate și atenție străinilor veniți în România, la schimb am primit dușmănie și invidie.
-> Uniți pentru tricolor
1 Decembrie este despre unitate, despre oameni demni și viteji ce au luptat pentru mărețul ideal.
Pentru această înfăptuire mulți români au plătit cel mai scump preț, al vieții.
De pe front, cei rămași în viață, români demni, cu conștiință și rațiune au scris istorie la Alba Iulia.
De atunci se spune: PE-AL NOSTRU STEAG E SCRIS UNIRE.
PS:
Nu uita că ești român,
Că rădăcina ta de veacuri stă înfiptă în ogor,
Și nu o poate smulge-un viscol trecător,
Pe la noi au viscolit mii de păgâni, dar am rămas totuși aici pe veci stăpâni,
A mai venit o vreme rea, nu e nimic vom aștepta, că vine soare după ea.
La mulți ani România
La mulți ani frați români
Trăiască nația! Sus cu dânsa!
Dumnezeu să binecuvinteze România
România este prioritatea românilor
Imagine istorică
Redactor: Alexandru Coțarcă
Drepturi rezervate - Ⓒ - Civic Media
Articol dedicat Zilei Naționale a României, 1 Decembrie
Alexandru Coţarcă
3 ani în urmă
Petre Țuțea despre Ceaușescu
Petre Țuțea despre Ceaușescu
Alexandru Coţarcă
3 ani în urmă
CUM FUNCȚIONEAZĂ STATUL ROMAN
CUM FUNCȚIONEAZĂ STATUL ROMAN?
(pentru ca am văzut ca mulți dintre voi habar nu aveți și nici de ce plătiți impozite și taxe, va desenez)
Statul roman exista pentru ca exista Poporul Român.
Fără popor, statul nu există.
Fără Constituție, statul nu exista pentru ca nu are reguli de funcționare.
Regulile de funcționare a statului roman au fost stabilite de popor prin adoptarea Constituției.
Ce zice Constituția - cea care stabilește regulile de funcționare?
Constituția stabilește principiile și regulile generale (drepturi, obligații), precum și competentele fiecărei autorități în stat.
Fiecare autoritate este compusa din oameni - tot cetățeni care sunt aleși sau desemnați de către ceilalți cetățeni.
CCR veghează ca să fie respectata Constituția și regulile ei.
Dacă constata ca nu sunt respectate principiile și regulile generale stabilite de Constituție sancționează actele emise de cei de sub ea.
Cum?
Legile și OUG urile le declara neconstituționale.
Dacă o putere întra peste competentele altei puteri, declara ca e conflict juridic de natura constituțională și trage de urechi puterea care și-a depășit competentele.
Constituția prevede 3 puteri cărora poporul trebuie sa li se supună:
- legislativă (Parlamentul)
- executiva (Guvernul)
- judecătorească (instanțele de judecata)
PARLAMENTUL este cel care da legi prin care detaliază (dezvolta) principiile și regulile din Constituție.
NU poate sa încalce Constituția, ca e sub ea. Ea prevede existenta lui si ce competente are.
GUVERNUL este cel care pune în practica ce a zis Parlamentul, adică da HG uri prin care stabilește procedura de aplicare.
Nu poate sa încalce nici ce zice Constituția pentru ca ea prevede existenta lui și ce competente are și nici ce a zis Parlamentul pentru ca e deasupra lui și ii e șef, Guvernul poate numai sa execute.
Sub Guvern sunt MINISTERELE SI INSTITUȚIILE PUBLICE care trebuie sa pună în practica ce a zis Parlamentul, conform procedurii stabilite de Guvern.
Mai dezvolta unele proceduri prin Ordine, dar nu pot sa încalce ce au zis cei de deasupra lor, adică Constituția, Parlamentul, Guvernul.
În situații excepționale, Guvernul poate sa stabilească el regulile, adică sa emită acte cu putere de lege numite Ordonanțe de Urgență.
Sau, în perioada vacantei parlamentare poate sa dea ordonanțe simple în domeniile și în limitele pe care Parlamentul l-a împuternicit sa ii facă treaba cât se relaxează el.
Ținându-i locul Parlamentului, Guvernul trebuie sa respecte obligațiile pe care Parlamentul le are (sa respecte Constituția).
Însă, și ordonanțele de urgenta și ordonanțele simple se verifica de către Parlament sa vadă dacă Guvernul le-a dat cu respectarea obligațiilor pe care Parlamentul le avea sau cu respectarea imputernicirii pe care Parlamentul i le-a dat.
În cazul în care Parlamentul constata ca Guvernul și-a încălcat obligațiile, ii sancționează actele pe care le-a emis (ordonanțele de urgenta și ordonanțele simple): ori le modifica, dacă încălcările nu sunt foarte grave, ori le anulează de tot (le respinge) dacă încălcările sunt foarte grave.
Mai mult, dacă Parlamentul constată că Guvernul nu execută ce a decis el sau își depășește competențele, il poate sancționa prin retragerea încrederii (demitere prin moțiune de cenzura).
POPORUL (TOȚI Cetățenii) trebuie sa respecte ce au zis cei de deasupra lor sau chiar ei (daca ei au funcții în "structurile" statului român).
INSTANTELE JUDECĂTOREȘTI sunt cele care sancționează, prin hotararile judecătorești) toate abaterile de la regulile de mai sus, anulând actele si obligând la despăgubiri pe toți cei care au obligatia de a RESPECTA SI Executa regulile stabilite de Parlament, atâta timp cât sunt constitutionale:
- anulează HG urile Guvernului, Ordinele Miniștrilor, actele administrative ale celorlalte instituții publice, dacă incalca: legea si ordonanțele de urgenta (care se prezuma ca sunt constitutionale pana când CCR ul zice ca nu sunt) sau actele celor de deasupra lor.
- dacă CCR ul spune ca o lege sau o ordonanta de urgenta este neconstitutionala, instantele nu mai pot tine cont de ea pentru ca nu respecta legea de baza, fundamentala, Constitutia pe care poporul a adoptat-o.
In aceasta situație anulează și toate actele de execuție (administrative) care au fost emise în baza legii declarate neconstitutionala (chiar dacă la momentul emiterii lor legea se prezuma ca este constituțională, dovedindu-se ulterior ca nu era).
Astea sunt regulile de funcționare a statului roman pe care le-a stabilit poporul când a votat Constitutia.
Pentru ca ele sa poată sa fie puse în practica, toți omuleții (cetățenii) care sunt angajați ai tuturor autorităților și instituțiilor create conform legii de baza, Constitutia sunt plătiți.
De cine sunt PLĂTIȚI omuleții ?
De popor care s-a obligat sa plătească impozite, taxe și contribuții astfel încât sa se creeze bugetul de stat din care sa se plătească omuleții.
Deci, asta este structura statului roman și regulile ei de funcționare.
CINE A DECIS ASTA?
POPORUL CAND A VOTAT CONSTITUȚIA.
Vedeti verdele ala deschis din schiță, care este peste tot?
EL REPREZINTA POPORUL PENTRU CA EL ESTE DEASUPRA TUTUROR.
POPORUL A CREAT CONSTITUȚIA CARE PREVEDE CREAREA TUTUROR CELORLALTE AUTORITĂȚI SI INSTITUȚII, PRECUM ȘI PRINCIPIILE SI REGULILE.
Cum funcționează toate aceste autorități și instituții publice?
Prin intermediul unor omuleți (niște cetățeni) care au funcții și pe care poporul ii plătește.
Ce se intampla acum?
Toți omuleții de prin autoritățile și instituțiile create de popor și plătiți de popor nu mai respecta legea de baza, Constitutia, regulile de baza și principiile prevazute de ea.
Omuleții din Parlament nu mai respecta Constitutia = nu raspund, poporul nu ii poate trage la răspundere direct.
Singurii care ii puteau trage la răspundere, conform împuternicirii date de popor prin Constituție, erau omuleții din CCR pe care poporul i-a împuternicit ca să sancționeze legile Parlamentului și ordonanțele de urgenta ale Guvernului, dacă nu respecta Constitutia.
Insa, pe omuleții din CCR chiar ei nu mai respecta ce zice Constitutia.
Omuleții din Guvern nu mai respecta Constitutia și nici legile = nu răspund, poporul nu ii poate trage la răspundere direct.
Cine era împuternicit sa ii tragă la răspundere?
Omuleții din Parlament prin demiterea omuleți lor din Guvern.
Omuleții din instantele judecătorești prin anularea actelor emise de omuleții din Guvern și a celor de sub ei și obligarea plății unor despăgubiri bănești pentru ca au creat prejudicii.
Omuleții din instantele judecătorești nu mai respecta deciziile CCR si implicit Constitutia = nu răspund pentru ca a dat Parlamentul lege in sensul asta și a zis CCR ca asa e bine, contrar Constitutiei.
Poporul nu ii poate trage la răspundere direct pe omuleții din instantele judecătorești.
Cine ii putea trage la răspundere? Omuleții din CSM- Inspecția judiciară.
Insa, nu o mai pot face pentru ca legea zice ca nu trebuie trași la răspundere.
Acum sa revenim: POPORUL, adică omuleții ăia mulți, câta frunză câtă iarba (verde deschis din poza) este în situația în care trebuie sa ii plătească în continuare pe toți OMULEȚII AIA PUTINI care au funcții în autoritățile și instituțiile publice și care trebuie sa pună în aplicare principiile și regulile stabilite DE POPOR prin Constituție.
Adică CÂȚIVA OMULEȚI s-au așezat deasupra Constitutiei, nu o mai respecta, iar ăia mulți îi și plătesc pentru asta.
CINE POATE REMEDIA SITUAȚIA?
OMULEȚII AIA PUTINI nu își vor anula ei singuri propriile avantaje pe care și le-au creat fiind mână în mână unii cu alții și acoperind-se unii pe alții astfel încât să fie deasupra tuturor.
Cine este deasupra tuturor so poate sa remedieze aberația la care s-a ajun?
OMULEȚII AIA MULȚI (POPORUL), care a ajuns captiv și la mana omuleților putini care și-au constituit propriul stat în Statul Roman.
Cum?
Nu avem pârghii legale pentru ca și-au creat legile astfel încât sa își creeze propriul stat și sa ne lipsească pe cei mulți de vreo pârghie pe care sa o putem folosi și sa reacționam.
Sa negam Constitutia ar însemna să negam existenta Statului Roman.
Un stat fără Constituție nu există, cum nu exista nici Constituție fără stat, pentru ca ai anula regulile de funcționare a statului care țin chiar de existenta lui.
Atunci ce putem face?
Aia mulți sa aratam ca existam și sa ii dam jos pe aia putini, sa stam pe capul lor pana își dau demisia sau li se ia puterea pe care și-au arogat-o când au ocupat funcția.
Articol preluat, autor: Av. Elena Radu
Imagine realizată pentru exemplificare
Publicare: 10.11.2022
Alexandru Coţarcă
3 ani în urmă
MEMORIU PENTRU PACE
MEMORIU PENTRU PACE
“Excelentei Sale, Domnului Presedinte Klaus Werner Johannis
Domnului Prim-ministru, Nicolae Ionel Ciucă
Domnului Angel Tilvar, ministrul apararii naționale
Domnului Bogdan-Lucian Aurescu, ministrul afacerilor externe
Domnului Lucian-Nicolae Bode, ministrul afacerilor interne
Domnului Eduard Raul Hellvig,
Director Serviciul Român de Informaţii
Domnului Gabriel Vlase — Director Serviciul de Informaţii Externe
Grupul de parlamentari români alcătuit din:
Senator – Doamna Diana IOVANOVICI-ȘOȘOACĂ,
Deputat — Domnul Francisc TOBĂ,
Deputat — Domnul Dumitru COARNĂ,
Deputat — Ciprian CIUBUC
În calitate de parlamentari români, care au obligaţia să reprezinte interesele poporului român în ansamblul său şi ale României, astfel cum este prevăzut în art. 61 şi 69 din ConstituţiaRomâniei.
Art. 61 — Rolul şi structura
(1) Parlamentul este organul reprezentativ suprem al poporului român şi unica autoritate legiuitoare a ţării.
Art. 69 Mandatul reprezentativ
(1) În exercitarea mandatului, deputaţii şi senatorii sunt în serviciul poporului.
Facem prezentul demers, având în vedere
– contextul international conflictual, generat de războiul dintre Ucraina si Federaţia Rusă, care poate oricând să degenereze într-un conflict, ce ar putea depăşi amploarea celui de-al doilea război mondial, cu atât mai mult cu cât în sprijinirea militară a Ucrainei sunt implicate 40 de state,
– prezenţa pe teritoriul României a unor unităţi militare din mai multe state ale NATO, inclusiv o unitate militară de atac a SUA, situaţie care a generat nemulțumiri ale Federaţiei Ruse şi a condus la formularea de amenințări fățişe la adresa României,
– acuzaţiile Federaţiei Ruse că România s-ar fi implicat în acest conflict prin tranzit de armament către Ucraina, trimiterea în Ucraina de armament produs în România, primirea pe teritoriul României a unor aeronave militare ucrainene care s-au refugiat și au aterizat pe aeroporturi din România,
– faptul că România nu are obligaţii faţă de niciuna dintre cele două țări beligerante, care nu sunt nici aliate, nici în stare de dispută sau conflict cu România și cu care poporul român doreşte să aibă bune relații deopotrivă,
– experienţa istorică a poporului român care a mai fost împins în războaie de către aliaţii României, inclusiv recent, în Orientul Mijlociu, tăzboaie care, în anul 2018 au fost catalogate de preşedintele SUA, Donald Trump, ca fiind „mari greşeli”,
– nevoia de neutralitate declarată a României, precum şi dorința exprimată în spaţiul public a poporului român, într-un procent covârșitor, pentru ca România să nu se implice în război,
– trecutul nostru istoric comun cu aceste țări beligerante, Ucraina şi Federaţia Rusă.
– nevoia României de a întreţine relaţii de bună vecinătate cu toate țările vecine, dar şi cu partenerii noştri strategici,
– lipsa comunicării autorităţilor române cu poporul român,
– lipsa comunicării autorităţilor române cu Parlamentul României, având în vedere prevederile art. 92 Constituție care dispun că numai cu aprobarea prealabilă a Parlamentului, Preşedintele României poate declara mobilizarea parţială sau totală a forțelor armate şi implicarea țării într-un conflict armat,
De asemenea, suntem preocupaţi de escaladarea conflictului armat dintre două ţări vecine şi conștienți de riscul extinderii acestuia la nivel european, având în vedere că încercările timide de până acum ale delegaţiilor de reprezentanţi ale celor două țări de a se ajunge la încetarea ostilităţilor și la un acord de pace, au eșuat, războiul continuând, ducând la pierderi de vieţi omeneşti și afectând grav economia, în primul rând a României, dar și europeană şi mondială,
Ca urmare a celor expuse mai sus, am luat inițiativa declanşării unor demersuri pentru apărarea securităţii naționale şi teritoriale a României şi a poporului român, solicitându-vă implicarea în calitate de instituții ale Statului român cu prerogative pe această linie.
În acest sens vă solicităm primirea în audienţă pentru a vă expune planurile care pot salva România de la implicarea directă și fățișă în război, cu respectarea tuturor tratatelor şi acordurilor internaționale pe care și le-a asumat România.
Având în vedere statutul României de țară neimplicată în război, sperăm noi, este extrem de important ca România să fie țara care să iniţieze demersuri pentru încheierea de urgență a păcii, mai ales că avem poziția geostrategică perfectă pentru medierea conflictului. Ceea ce se întâmplă aproape de graniţele României reprezintă un grav pericol la adresa securității naționale a României şi trebuie oprit de îndată. Poporul român deplânge declanșarea ostilităţilor militare pe teritoriul Ucrainei, iar singura implicare a României în acest conflict trebuie să fie de ordin umanitar, ceea ce poporul român a făcut si face încă de la declanşarea conflictului.
În sensul celor menţionate mai sus, Grupul de parlamentari subsemnat vă solicită o întâlnire la sediul instituției. Aşteptăm cu mult interes acceptul pentru această întâlnire şi vă asigurăm de cea mai înaltă stimă şi consideraţie.
Senator – Doamna Diana IOVANOVICI-ȘOȘOACĂ,
Deputat — Domnul Francise TOBĂ
Deputat — Domnul Dumitru COARNĂ
1 noiembrie 2022″, se arată în memoriul pentru pace formulat de către parlamentarii români.
Articol preluat de pe SITE-ul glasul.info
Publicare: 01.11.2022
Alexandru Coţarcă
3 ani în urmă
TAXE
„Jumulirea oamenilor” prin Taxe, impozite și accize
Funcționarii statului ne-au vrut tot binele, drept urmare ni l-au luat pe tot.
Acum că ne-a deposedat de mai tot, s-au apucat să ne extermine prin diverse metode.
Ăsta e adevărul pe care puțini îl rostesc.
Funcționarii statului nu sunt altceva decât grupări mafiote și teroriste, culmea, aceste organizații sunt plătite cu japca de noi.
Actualele taxe, accize și impozite sunt drepturi de șmecherie colectate prin instituții fără acte de înființare și așa zise legi.
Diferența între interlopii banali și funcționarii statului, este că cei din urmă au legislație și instituții de forță, instrumente utilizate împotriva oamenilor.
Nu mai este mult până clanurile mafiote clasice se vor „legaliza” și va concura cu ăștia, cu „autoritatea statului”.
Se solicită soluții, una din soluții este NESUPUNEREA, dar acest act de împotrivire să fie al unei mase imense de oameni, nu a cătorva „plibători de steaguri” ghidați de așa ziși activiști civici plătiți de corporații să detensioneze societatea civilă, vedeți exemplu clanului „Rezist”, cei 140.000 de indivizi antrenați și plătiți bine de ONG-urile lu Soros.
Fiți atenți articol de lege:
NOI PLĂTIM TAXELE VOLUNTAR!
Citiți legile!
ADICĂ FACEM MUNCĂ VOLUNTARĂ PENTRU UNII.
Verificați!
"ca obiectiv"...conform articolului de lege să îmi explice cineva de ce as mai plati eu ceva.
cititi cu atentie!
Art. 4, alin. 1, lit. a din HG nr. 109 din 2009
Articolul 4 (1) Agenţia Naţională de Administrare Fiscală (ANAF) are următoarele obiective generale:
a) realizarea veniturilor bugetului general consolidat din impozite, taxe, contribuţii sociale şi din orice alte sume datorate bugetului de stat, prin îmbunătăţirea continuă a nivelului conformării VOLUNTARE a contribuabililor.
Imagine sugestivă
Drepturi rezervate - Ⓒ - Civic Media
Text redactat, articol publicat: 21.10.2022
Alexandru Coţarcă
3 ani în urmă
Din puținul care-l ai hrănește și aproapele
Din puținul care-l ai hrănește și aproapele
- Ești sătul ?
Ghiftuit ?
E bine... Lumea ta mică este fericită !
Încă se moare de foame, de ignoranță, aroganță... Neghiobie !
Unde ?!... Chiar lângă tine..., dacă ai avea ochi, ochiul Luminii !
Dacă ai avea inimă, Inima iubirii...! Ai vedea... Dar lumea ta mică iți ocupă, Viața, sau ce numești tu viață !
Invit maeștrii spirituali, preafericitii, iubitoarele si iubitorii de cotlete, de puf si trandafiri glazurati, prea orbii, să hrănească chiar și un pui de mâță, dar mai ales un pui de Om !
Imagine sugestivă
Comentariu și imagine preluate de la un amic virtual
Publicare: 05.10.2022
Alexandru Coţarcă
3 ani în urmă
Anunț - Banner
ANUNȚ DE INTERES:
Când am creat canalul „41 pentru România” pe Telegram am sperat că va fi unul dedicat în întregime mișcării naționaliste „41 pentru România”.
Totodată am sperat că ne vom aduna cât mai mulți devenind o mare familie.
Am mai sperat că inițiatorul mișcării naționaliste „41 pentru România” Marian Motocu va promova și va gestiona acest canal.
Nu au fost mulți, dar și din aceștia au început să plece.
Plus că și-a pierdut complet scopul pentru care a fost creeat, postările fiind printre cele mai diverse.
Încerc să salvez acest canal de la închidere și împreună cu voi să-l dezvoltăm.
De aceea vă solicit să ne concentrăm doar asupra mișcării naționaliste „41 pentru România”.
Vă mulțumesc pentru înțelegere.
Cu stimă și respect.
Un proiect Civic Media
Join Channel Telegram: https://t.me/+1ZWuIwjwg_FmMDlk
Imagine sugestivă
Drepturi rezervate - Ⓒ - Civic Media
Autor: Alexandru Coțarcă
Text redactat, articol publicat: 02.10.2022
Alexandru Coţarcă
3 ani în urmă
wc-scoli
ARACIP, unul din „groparii învățământului românesc”
Puțini români au auzit de ARACIP, doar cei ce lucrează în educație și formare profesională cunosc acest aspect.
Ce este ARACIP ?
Denumirea completă este: Agenția Română de Asigurare a Calității în Învățământul Preuniversitar
Instituţie publică de interes naţional, aflată în coordonarea Ministerului Educaţiei și Cercetării, cu personalitate juridică şi cu buget propriu de venituri şi cheltuieli, înfiinţată prin Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 75/2005 privind asigurarea calităţii educaţiei, aprobată prin Legea nr. 87/2006.
- realizează activitatea de evaluare externă a calității educației (în vederea autorizării, acreditării, evaluării periodice și monitorizării) din învăţământul preuniversitar;
- efectuează, pe baze contractuale, la solicitarea ministrului educaţiei, evaluarea calităţii educaţiei din învăţământul preuniversitar;
- se implică, împreună cu inspectoratele şcolare şi direcţiile de resort din Ministerul Educaţiei și Cercetării, în activitatea de monitorizare şi control al calităţii;
- propune Ministerului Educatiei și Cercetării înfiinţarea şi acreditarea, prin ordin, a instituţiilor de învăţământ preuniversitar pentru fiecare nivel de învăţământ, program de studii şi calificare profesională, după caz;
- elaborează standardele, standardele de referinţă şi indicatorii de performanţă, metodologia de evaluare instituţională şi de acreditare, manuale de evaluare internă a calităţii, ghiduri de bune practici, un raport anual cu privire la propria activitate, analize de sistem asupra calităţii învăţământului preuniversitar din România, recomandări de îmbunătăţire a calităţii invăţământului preuniversitar, codul de etică profesională a experţilor în evaluare şi acreditare.
Revoltat și de această dată:
Cu siguranță vă întrebați de ce am realizat articol cu această temă și care ar fi problemele.
Evident că nu întâmplător prezint acest aspect deosebit.
Într-un dialog cu doi amici de profesie cadre didactice discutând diverse, că tot era week-end.
La un momendat cei doi au deschis discuția despre comisia ce va verifica unitățile de învățământ pe parcursul lunii Octombrie, subiect aflat în interes de servici.
Ascultând cu atenție am remarcat grave probleme generate de acestă comisie anuală.
Printre altele aflu că primăriile au în administrare și întreținere unitățile de învățământ și plătesc sume uriașe acestor comisii ARACIP, sumele încep de la zeci de mii până la sute de mii Lei.
Dacă primăriile orașelor mai mari și a municipiilor fac față acestor cheltuieli, bugetele celor mai multe primării de comune sunt secătuite, de cele mai multe ori ne mai fiind fonduri pentru întreținerea unităților din subordine.
Ce m-a iritat cel mai tare, a fost faptul că pentru multe unități de învățământ din mediul rural nu se mai pot achiziționa materiale necesare întreținerii, dar mai ales nu se mai pot achiziționa lemne pentru foc necesare încălzirii clădirilor.
La o scurtă analiză constatăm grave probleme, și aceste comisii plătite „regește” au contribuit la închiderea multor unități de învățământ, fapt ce a amplificat și mai mult abandonul școlar.
Și totuși vă gândiți că cineva trebie să verifice și să vegheze la buna funcționate a unităților de învățământ conform legislației și a normelor.
Verificarea clădirilor și a utilităților putea fi activitatea celor de la departamentul urbanism din cadrul primăriilor.
Iar verificarea calității educaționale ar putea fi făcută de comisii formate din cadre didactice atent selecționate pe criteriul meritocratic pentru toate materiile din programa școlară.
Astfel nu s-ar mai cheltui aceste sume uriașe, membri comisiilor ar beneficia de transport inter/extra județean, după caz.
Întrebări de bun-simț, zic:
Dar de ce trebuie plătite „regește” aceste comisii ?
Aveți idee căte unități de învățământ funcționează fără a avea avizele pozitive ? și nu mă refer doar la cele din mediul rural, chiar în presa centrală s-au spus aceste lucruri.
Cum s-au format aceste comisii ?
Unde se duc sumele uriașe acumulate de la toate unitățile de învățământ din toata țara „verificate” ?
Pe 13 ianuarie 2021 scriam un articol în care spuneam că școala devine doar o amintire, și nu doar din cauza restricțiilor pandemice de la acea vreme, ci având în vedere schemele legislative și guvernamentale avute în dezbatere tacită.
Cu această ocazie vă invit să-l citiți:
Școala, posibil doar o amintire - https://vk.com/wall658991544_25
Acest articol este o simplă anchetă jurnalistică, puteți veni să completați și/sau să modificați aspectele menționate.
PS: Încet și sigur învățământul românesc se prăbușește făcând loc sistemului privat, unde vor fi educați și formați profesional doar cei din familii cu stare și cu „origini sănătoase”.
Ne întoarcem în secolele XVIII, XIX
Imagini preluate de pe internet
Drepturi rezervate - Ⓒ - Civic Media
Text redactat, articol publicat: 29.09.2022
Alexandru Coţarcă
3 ani în urmă
scoli-dezastru-620x400
ARACIP, unul din „groparii învățământului românesc”
Puțini români au auzit de ARACIP, doar cei ce lucrează în educație și formare profesională cunosc acest aspect.
Ce este ARACIP ?
Denumirea completă este: Agenția Română de Asigurare a Calității în Învățământul Preuniversitar
Instituţie publică de interes naţional, aflată în coordonarea Ministerului Educaţiei și Cercetării, cu personalitate juridică şi cu buget propriu de venituri şi cheltuieli, înfiinţată prin Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 75/2005 privind asigurarea calităţii educaţiei, aprobată prin Legea nr. 87/2006.
- realizează activitatea de evaluare externă a calității educației (în vederea autorizării, acreditării, evaluării periodice și monitorizării) din învăţământul preuniversitar;
- efectuează, pe baze contractuale, la solicitarea ministrului educaţiei, evaluarea calităţii educaţiei din învăţământul preuniversitar;
- se implică, împreună cu inspectoratele şcolare şi direcţiile de resort din Ministerul Educaţiei și Cercetării, în activitatea de monitorizare şi control al calităţii;
- propune Ministerului Educatiei și Cercetării înfiinţarea şi acreditarea, prin ordin, a instituţiilor de învăţământ preuniversitar pentru fiecare nivel de învăţământ, program de studii şi calificare profesională, după caz;
- elaborează standardele, standardele de referinţă şi indicatorii de performanţă, metodologia de evaluare instituţională şi de acreditare, manuale de evaluare internă a calităţii, ghiduri de bune practici, un raport anual cu privire la propria activitate, analize de sistem asupra calităţii învăţământului preuniversitar din România, recomandări de îmbunătăţire a calităţii invăţământului preuniversitar, codul de etică profesională a experţilor în evaluare şi acreditare.
Revoltat și de această dată:
Cu siguranță vă întrebați de ce am realizat articol cu această temă și care ar fi problemele.
Evident că nu întâmplător prezint acest aspect deosebit.
Într-un dialog cu doi amici de profesie cadre didactice discutând diverse, că tot era week-end.
La un momendat cei doi au deschis discuția despre comisia ce va verifica unitățile de învățământ pe parcursul lunii Octombrie, subiect aflat în interes de servici.
Ascultând cu atenție am remarcat grave probleme generate de acestă comisie anuală.
Printre altele aflu că primăriile au în administrare și întreținere unitățile de învățământ și plătesc sume uriașe acestor comisii ARACIP, sumele încep de la zeci de mii până la sute de mii Lei.
Dacă primăriile orașelor mai mari și a municipiilor fac față acestor cheltuieli, bugetele celor mai multe primării de comune sunt secătuite, de cele mai multe ori ne mai fiind fonduri pentru întreținerea unităților din subordine.
Ce m-a iritat cel mai tare, a fost faptul că pentru multe unități de învățământ din mediul rural nu se mai pot achiziționa materiale necesare întreținerii, dar mai ales nu se mai pot achiziționa lemne pentru foc necesare încălzirii clădirilor.
La o scurtă analiză constatăm grave probleme, și aceste comisii plătite „regește” au contribuit la închiderea multor unități de învățământ, fapt ce a amplificat și mai mult abandonul școlar.
Și totuși vă gândiți că cineva trebie să verifice și să vegheze la buna funcționate a unităților de învățământ conform legislației și a normelor.
Verificarea clădirilor și a utilităților putea fi activitatea celor de la departamentul urbanism din cadrul primăriilor.
Iar verificarea calității educaționale ar putea fi făcută de comisii formate din cadre didactice atent selecționate pe criteriul meritocratic pentru toate materiile din programa școlară.
Astfel nu s-ar mai cheltui aceste sume uriașe, membri comisiilor ar beneficia de transport inter/extra județean, după caz.
Întrebări de bun-simț, zic:
Dar de ce trebuie plătite „regește” aceste comisii ?
Aveți idee căte unități de învățământ funcționează fără a avea avizele pozitive ? și nu mă refer doar la cele din mediul rural, chiar în presa centrală s-au spus aceste lucruri.
Cum s-au format aceste comisii ?
Unde se duc sumele uriașe acumulate de la toate unitățile de învățământ din toata țara „verificate” ?
Pe 13 ianuarie 2021 scriam un articol în care spuneam că școala devine doar o amintire, și nu doar din cauza restricțiilor pandemice de la acea vreme, ci având în vedere schemele legislative și guvernamentale avute în dezbatere tacită.
Cu această ocazie vă invit să-l citiți:
Școala, posibil doar o amintire - https://vk.com/wall658991544_25
Acest articol este o simplă anchetă jurnalistică, puteți veni să completați și/sau să modificați aspectele menționate.
PS: Încet și sigur învățământul românesc se prăbușește făcând loc sistemului privat, unde vor fi educați și formați profesional doar cei din familii cu stare și cu „origini sănătoase”.
Ne întoarcem în secolele XVIII, XIX
Imagini preluate de pe internet
Drepturi rezervate - Ⓒ - Civic Media
Text redactat, articol publicat: 29.09.2022
Alexandru Coţarcă
3 ani în urmă
Unitate de învățământ degradată
ARACIP, unul din „groparii învățământului românesc”
Puțini români au auzit de ARACIP, doar cei ce lucrează în educație și formare profesională cunosc acest aspect.
Ce este ARACIP ?
Denumirea completă este: Agenția Română de Asigurare a Calității în Învățământul Preuniversitar
Instituţie publică de interes naţional, aflată în coordonarea Ministerului Educaţiei și Cercetării, cu personalitate juridică şi cu buget propriu de venituri şi cheltuieli, înfiinţată prin Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 75/2005 privind asigurarea calităţii educaţiei, aprobată prin Legea nr. 87/2006.
- realizează activitatea de evaluare externă a calității educației (în vederea autorizării, acreditării, evaluării periodice și monitorizării) din învăţământul preuniversitar;
- efectuează, pe baze contractuale, la solicitarea ministrului educaţiei, evaluarea calităţii educaţiei din învăţământul preuniversitar;
- se implică, împreună cu inspectoratele şcolare şi direcţiile de resort din Ministerul Educaţiei și Cercetării, în activitatea de monitorizare şi control al calităţii;
- propune Ministerului Educatiei și Cercetării înfiinţarea şi acreditarea, prin ordin, a instituţiilor de învăţământ preuniversitar pentru fiecare nivel de învăţământ, program de studii şi calificare profesională, după caz;
- elaborează standardele, standardele de referinţă şi indicatorii de performanţă, metodologia de evaluare instituţională şi de acreditare, manuale de evaluare internă a calităţii, ghiduri de bune practici, un raport anual cu privire la propria activitate, analize de sistem asupra calităţii învăţământului preuniversitar din România, recomandări de îmbunătăţire a calităţii invăţământului preuniversitar, codul de etică profesională a experţilor în evaluare şi acreditare.
Revoltat și de această dată:
Cu siguranță vă întrebați de ce am realizat articol cu această temă și care ar fi problemele.
Evident că nu întâmplător prezint acest aspect deosebit.
Într-un dialog cu doi amici de profesie cadre didactice discutând diverse, că tot era week-end.
La un momendat cei doi au deschis discuția despre comisia ce va verifica unitățile de învățământ pe parcursul lunii Octombrie, subiect aflat în interes de servici.
Ascultând cu atenție am remarcat grave probleme generate de acestă comisie anuală.
Printre altele aflu că primăriile au în administrare și întreținere unitățile de învățământ și plătesc sume uriașe acestor comisii ARACIP, sumele încep de la zeci de mii până la sute de mii Lei.
Dacă primăriile orașelor mai mari și a municipiilor fac față acestor cheltuieli, bugetele celor mai multe primării de comune sunt secătuite, de cele mai multe ori ne mai fiind fonduri pentru întreținerea unităților din subordine.
Ce m-a iritat cel mai tare, a fost faptul că pentru multe unități de învățământ din mediul rural nu se mai pot achiziționa materiale necesare întreținerii, dar mai ales nu se mai pot achiziționa lemne pentru foc necesare încălzirii clădirilor.
La o scurtă analiză constatăm grave probleme, și aceste comisii plătite „regește” au contribuit la închiderea multor unități de învățământ, fapt ce a amplificat și mai mult abandonul școlar.
Și totuși vă gândiți că cineva trebie să verifice și să vegheze la buna funcționate a unităților de învățământ conform legislației și a normelor.
Verificarea clădirilor și a utilităților putea fi activitatea celor de la departamentul urbanism din cadrul primăriilor.
Iar verificarea calității educaționale ar putea fi făcută de comisii formate din cadre didactice atent selecționate pe criteriul meritocratic pentru toate materiile din programa școlară.
Astfel nu s-ar mai cheltui aceste sume uriașe, membri comisiilor ar beneficia de transport inter/extra județean, după caz.
Întrebări de bun-simț, zic:
Dar de ce trebuie plătite „regește” aceste comisii ?
Aveți idee căte unități de învățământ funcționează fără a avea avizele pozitive ? și nu mă refer doar la cele din mediul rural, chiar în presa centrală s-au spus aceste lucruri.
Cum s-au format aceste comisii ?
Unde se duc sumele uriașe acumulate de la toate unitățile de învățământ din toata țara „verificate” ?
Pe 13 ianuarie 2021 scriam un articol în care spuneam că școala devine doar o amintire, și nu doar din cauza restricțiilor pandemice de la acea vreme, ci având în vedere schemele legislative și guvernamentale avute în dezbatere tacită.
Cu această ocazie vă invit să-l citiți:
Școala, posibil doar o amintire - https://vk.com/wall658991544_25
Acest articol este o simplă anchetă jurnalistică, puteți veni să completați și/sau să modificați aspectele menționate.
PS: Încet și sigur învățământul românesc se prăbușește făcând loc sistemului privat, unde vor fi educați și formați profesional doar cei din familii cu stare și cu „origini sănătoase”.
Ne întoarcem în secolele XVIII, XIX
Imagini preluate de pe internet
Drepturi rezervate - Ⓒ - Civic Media
Text redactat, articol publicat: 29.09.2022
Alexandru Coţarcă
3 ani în urmă
Foto
ARACIP, unul din „groparii învățământului românesc”
Puțini români au auzit de ARACIP, doar cei ce lucrează în educație și formare profesională cunosc acest aspect.
Ce este ARACIP ?
Denumirea completă este: Agenția Română de Asigurare a Calității în Învățământul Preuniversitar
Instituţie publică de interes naţional, aflată în coordonarea Ministerului Educaţiei și Cercetării, cu personalitate juridică şi cu buget propriu de venituri şi cheltuieli, înfiinţată prin Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 75/2005 privind asigurarea calităţii educaţiei, aprobată prin Legea nr. 87/2006.
- realizează activitatea de evaluare externă a calității educației (în vederea autorizării, acreditării, evaluării periodice și monitorizării) din învăţământul preuniversitar;
- efectuează, pe baze contractuale, la solicitarea ministrului educaţiei, evaluarea calităţii educaţiei din învăţământul preuniversitar;
- se implică, împreună cu inspectoratele şcolare şi direcţiile de resort din Ministerul Educaţiei și Cercetării, în activitatea de monitorizare şi control al calităţii;
- propune Ministerului Educatiei și Cercetării înfiinţarea şi acreditarea, prin ordin, a instituţiilor de învăţământ preuniversitar pentru fiecare nivel de învăţământ, program de studii şi calificare profesională, după caz;
- elaborează standardele, standardele de referinţă şi indicatorii de performanţă, metodologia de evaluare instituţională şi de acreditare, manuale de evaluare internă a calităţii, ghiduri de bune practici, un raport anual cu privire la propria activitate, analize de sistem asupra calităţii învăţământului preuniversitar din România, recomandări de îmbunătăţire a calităţii invăţământului preuniversitar, codul de etică profesională a experţilor în evaluare şi acreditare.
Revoltat și de această dată:
Cu siguranță vă întrebați de ce am realizat articol cu această temă și care ar fi problemele.
Evident că nu întâmplător prezint acest aspect deosebit.
Într-un dialog cu doi amici de profesie cadre didactice discutând diverse, că tot era week-end.
La un momendat cei doi au deschis discuția despre comisia ce va verifica unitățile de învățământ pe parcursul lunii Octombrie, subiect aflat în interes de servici.
Ascultând cu atenție am remarcat grave probleme generate de acestă comisie anuală.
Printre altele aflu că primăriile au în administrare și întreținere unitățile de învățământ și plătesc sume uriașe acestor comisii ARACIP, sumele încep de la zeci de mii până la sute de mii Lei.
Dacă primăriile orașelor mai mari și a municipiilor fac față acestor cheltuieli, bugetele celor mai multe primării de comune sunt secătuite, de cele mai multe ori ne mai fiind fonduri pentru întreținerea unităților din subordine.
Ce m-a iritat cel mai tare, a fost faptul că pentru multe unități de învățământ din mediul rural nu se mai pot achiziționa materiale necesare întreținerii, dar mai ales nu se mai pot achiziționa lemne pentru foc necesare încălzirii clădirilor.
La o scurtă analiză constatăm grave probleme, și aceste comisii plătite „regește” au contribuit la închiderea multor unități de învățământ, fapt ce a amplificat și mai mult abandonul școlar.
Și totuși vă gândiți că cineva trebie să verifice și să vegheze la buna funcționate a unităților de învățământ conform legislației și a normelor.
Verificarea clădirilor și a utilităților putea fi activitatea celor de la departamentul urbanism din cadrul primăriilor.
Iar verificarea calității educaționale ar putea fi făcută de comisii formate din cadre didactice atent selecționate pe criteriul meritocratic pentru toate materiile din programa școlară.
Astfel nu s-ar mai cheltui aceste sume uriașe, membri comisiilor ar beneficia de transport inter/extra județean, după caz.
Întrebări de bun-simț, zic:
Dar de ce trebuie plătite „regește” aceste comisii ?
Aveți idee căte unități de învățământ funcționează fără a avea avizele pozitive ? și nu mă refer doar la cele din mediul rural, chiar în presa centrală s-au spus aceste lucruri.
Cum s-au format aceste comisii ?
Unde se duc sumele uriașe acumulate de la toate unitățile de învățământ din toata țara „verificate” ?
Pe 13 ianuarie 2021 scriam un articol în care spuneam că școala devine doar o amintire, și nu doar din cauza restricțiilor pandemice de la acea vreme, ci având în vedere schemele legislative și guvernamentale avute în dezbatere tacită.
Cu această ocazie vă invit să-l citiți:
Școala, posibil doar o amintire - https://vk.com/wall658991544_25
Acest articol este o simplă anchetă jurnalistică, puteți veni să completați și/sau să modificați aspectele menționate.
PS: Încet și sigur învățământul românesc se prăbușește făcând loc sistemului privat, unde vor fi educați și formați profesional doar cei din familii cu stare și cu „origini sănătoase”.
Ne întoarcem în secolele XVIII, XIX
Imagini preluate de pe internet
Drepturi rezervate - Ⓒ - Civic Media
Text redactat, articol publicat: 29.09.2022
Alexandru Coţarcă
3 ani în urmă
Lemne pentru foc depozitate pe holul școlii
ARACIP, unul din „groparii învățământului românesc”
Puțini români au auzit de ARACIP, doar cei ce lucrează în educație și formare profesională cunosc acest aspect.
Ce este ARACIP ?
Denumirea completă este: Agenția Română de Asigurare a Calității în Învățământul Preuniversitar
Instituţie publică de interes naţional, aflată în coordonarea Ministerului Educaţiei și Cercetării, cu personalitate juridică şi cu buget propriu de venituri şi cheltuieli, înfiinţată prin Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 75/2005 privind asigurarea calităţii educaţiei, aprobată prin Legea nr. 87/2006.
- realizează activitatea de evaluare externă a calității educației (în vederea autorizării, acreditării, evaluării periodice și monitorizării) din învăţământul preuniversitar;
- efectuează, pe baze contractuale, la solicitarea ministrului educaţiei, evaluarea calităţii educaţiei din învăţământul preuniversitar;
- se implică, împreună cu inspectoratele şcolare şi direcţiile de resort din Ministerul Educaţiei și Cercetării, în activitatea de monitorizare şi control al calităţii;
- propune Ministerului Educatiei și Cercetării înfiinţarea şi acreditarea, prin ordin, a instituţiilor de învăţământ preuniversitar pentru fiecare nivel de învăţământ, program de studii şi calificare profesională, după caz;
- elaborează standardele, standardele de referinţă şi indicatorii de performanţă, metodologia de evaluare instituţională şi de acreditare, manuale de evaluare internă a calităţii, ghiduri de bune practici, un raport anual cu privire la propria activitate, analize de sistem asupra calităţii învăţământului preuniversitar din România, recomandări de îmbunătăţire a calităţii invăţământului preuniversitar, codul de etică profesională a experţilor în evaluare şi acreditare.
Revoltat și de această dată:
Cu siguranță vă întrebați de ce am realizat articol cu această temă și care ar fi problemele.
Evident că nu întâmplător prezint acest aspect deosebit.
Într-un dialog cu doi amici de profesie cadre didactice discutând diverse, că tot era week-end.
La un momendat cei doi au deschis discuția despre comisia ce va verifica unitățile de învățământ pe parcursul lunii Octombrie, subiect aflat în interes de servici.
Ascultând cu atenție am remarcat grave probleme generate de acestă comisie anuală.
Printre altele aflu că primăriile au în administrare și întreținere unitățile de învățământ și plătesc sume uriașe acestor comisii ARACIP, sumele încep de la zeci de mii până la sute de mii Lei.
Dacă primăriile orașelor mai mari și a municipiilor fac față acestor cheltuieli, bugetele celor mai multe primării de comune sunt secătuite, de cele mai multe ori ne mai fiind fonduri pentru întreținerea unităților din subordine.
Ce m-a iritat cel mai tare, a fost faptul că pentru multe unități de învățământ din mediul rural nu se mai pot achiziționa materiale necesare întreținerii, dar mai ales nu se mai pot achiziționa lemne pentru foc necesare încălzirii clădirilor.
La o scurtă analiză constatăm grave probleme, și aceste comisii plătite „regește” au contribuit la închiderea multor unități de învățământ, fapt ce a amplificat și mai mult abandonul școlar.
Și totuși vă gândiți că cineva trebie să verifice și să vegheze la buna funcționate a unităților de învățământ conform legislației și a normelor.
Verificarea clădirilor și a utilităților putea fi activitatea celor de la departamentul urbanism din cadrul primăriilor.
Iar verificarea calității educaționale ar putea fi făcută de comisii formate din cadre didactice atent selecționate pe criteriul meritocratic pentru toate materiile din programa școlară.
Astfel nu s-ar mai cheltui aceste sume uriașe, membri comisiilor ar beneficia de transport inter/extra județean, după caz.
Întrebări de bun-simț, zic:
Dar de ce trebuie plătite „regește” aceste comisii ?
Aveți idee căte unități de învățământ funcționează fără a avea avizele pozitive ? și nu mă refer doar la cele din mediul rural, chiar în presa centrală s-au spus aceste lucruri.
Cum s-au format aceste comisii ?
Unde se duc sumele uriașe acumulate de la toate unitățile de învățământ din toata țara „verificate” ?
Pe 13 ianuarie 2021 scriam un articol în care spuneam că școala devine doar o amintire, și nu doar din cauza restricțiilor pandemice de la acea vreme, ci având în vedere schemele legislative și guvernamentale avute în dezbatere tacită.
Cu această ocazie vă invit să-l citiți:
Școala, posibil doar o amintire - https://vk.com/wall658991544_25
Acest articol este o simplă anchetă jurnalistică, puteți veni să completați și/sau să modificați aspectele menționate.
PS: Încet și sigur învățământul românesc se prăbușește făcând loc sistemului privat, unde vor fi educați și formați profesional doar cei din familii cu stare și cu „origini sănătoase”.
Ne întoarcem în secolele XVIII, XIX
Imagini preluate de pe internet
Drepturi rezervate - Ⓒ - Civic Media
Text redactat, articol publicat: 29.09.2022
Folosim cookie-uri strict necesare pentru autentificare si securitate. Cookie-urile pentru preferinte,
analitice sau marketing rulează doar dacă alegi să le accepți. Poți schimba oricând alegerea.
Politica de cookie-uri
Strict necesareNecesare pentru autentificare, securitate, sesiune, preferinte cerute explicit si salvarea consimtamantului.
PreferintePăstrează opțiuni de afișare și personalizare care nu sunt esențiale pentru funcționarea de bază.
AnaliticeNe ajuta sa intelegem agregat cum este folosit site-ul si ce trebuie imbunatatit.
MarketingPermite măsurarea campaniilor și conținut personalizat de promovare, dacă va fi activat.