"Chip cioplit și altă asemănare"
Biblia menționează clar, să NU ne facem chip cioplit, nici altă asemănare cărora să ne închinăm.
De sute de ani omenirea exact asta face, multitudinea de culte religioase a dat naștere totodată multor ideologii și doctrine.
Papalitatea a contribuit mult la aceste alunecări creștine, iată că azi are loc "servirea" ireproșabilă satanei.
"Duși de nas", oamenii au acceptat și s-au alăturat tuturor formelor religioase inventate de-a lungul timpului fiind "mânați" ca pe niște oi de către autointitulați păstori.
Cu temele făcute, azi "bolnavii planetei" ne face cunoscut planul lor de schimbare radicală a omenirii și din punct de vedere religios.
Ne spun că va exista o singură religie numită New Age (Noua Eră), "liderul spiritual" se numește Baphomet, creatură ce deja este prezentată publicului sub diverse forme.
Toate acțiunile se fac în numele noului "lider spiritual" ce este instalat odată cu "Noua Ordine Mondială".
La acest nou concept au aderat deja multe state, implementând proiectul grandios realizat până în cele mai mici detalii de autointitulați "stăpâni ai lumii".
România nu putea fi ocolită de acest proiect diabolic, cu acordul tacit al unor români, autoritățile introduc gradual elementele, pe principiul "picăturii chinezești".
Nerăbdători, câțiva români deja se "închină" la noul "lider spiritual" creatura hidoasă fiind deja amplasată abuziv sub formă de statui, si o prezintă celorlalți ca fiind salvatorul omenirii.
Cu acest plan a fost deturnat creștinismul, degradat în mod gradual, ca în final să-și piardă credibilitatea.
PS: A început prigoana adevăraților creștini așa cum scrie în biblie.
Oare câți vor rezista în fața acestui tăvălug diabolic și odios ?
Suntem pregătiți pentru ceea ce va urma ?
Dumnezeu este răbdător și ne așteaptă în preajma Lui.
Drum drept spre lumină, cu Dumnezeu înainte.
PPS: Creștinismul a fost DETURNAT prin discreditare, lăcomia slujitorilor și ororile comise de unii dezaxați din rândul bisericii.
Toate aceste mizerii sunt ordonate și coordonate de "bolnavii" planetei.
Urmând să instaureze noua așa zis religie, a depravării și a dezumanizării.
Vă invit să citiți și articolul:
https://vk.com/wall658991544_235
Creștinismul în mare pericol
ATENȚIE: Articolul se vrea ca fiind un semnal de alarmă, să refuzăm categoric cât încă mai avem timp aceast concept aparent religios.
Material din arhivă, prelucrat: 11.07.2021
Imagini sugestive
Articol publicat: 13.05.2022
"Chip cioplit și altă asemănare"
Biblia menționează clar, să NU ne facem chip cioplit, nici altă asemănare cărora să ne închinăm.
De sute de ani omenirea exact asta face, multitudinea de culte religioase a dat naștere totodată multor ideologii și doctrine.
Papalitatea a contribuit mult la aceste alunecări creștine, iată că azi are loc "servirea" ireproșabilă satanei.
"Duși de nas", oamenii au acceptat și s-au alăturat tuturor formelor religioase inventate de-a lungul timpului fiind "mânați" ca pe niște oi de către autointitulați păstori.
Cu temele făcute, azi "bolnavii planetei" ne face cunoscut planul lor de schimbare radicală a omenirii și din punct de vedere religios.
Ne spun că va exista o singură religie numită New Age (Noua Eră), "liderul spiritual" se numește Baphomet, creatură ce deja este prezentată publicului sub diverse forme.
Toate acțiunile se fac în numele noului "lider spiritual" ce este instalat odată cu "Noua Ordine Mondială".
La acest nou concept au aderat deja multe state, implementând proiectul grandios realizat până în cele mai mici detalii de autointitulați "stăpâni ai lumii".
România nu putea fi ocolită de acest proiect diabolic, cu acordul tacit al unor români, autoritățile introduc gradual elementele, pe principiul "picăturii chinezești".
Nerăbdători, câțiva români deja se "închină" la noul "lider spiritual" creatura hidoasă fiind deja amplasată abuziv sub formă de statui, si o prezintă celorlalți ca fiind salvatorul omenirii.
Cu acest plan a fost deturnat creștinismul, degradat în mod gradual, ca în final să-și piardă credibilitatea.
PS: A început prigoana adevăraților creștini așa cum scrie în biblie.
Oare câți vor rezista în fața acestui tăvălug diabolic și odios ?
Suntem pregătiți pentru ceea ce va urma ?
Dumnezeu este răbdător și ne așteaptă în preajma Lui.
Drum drept spre lumină, cu Dumnezeu înainte.
PPS: Creștinismul a fost DETURNAT prin discreditare, lăcomia slujitorilor și ororile comise de unii dezaxați din rândul bisericii.
Toate aceste mizerii sunt ordonate și coordonate de "bolnavii" planetei.
Urmând să instaureze noua așa zis religie, a depravării și a dezumanizării.
Vă invit să citiți și articolul:
https://vk.com/wall658991544_235
Creștinismul în mare pericol
ATENȚIE: Articolul se vrea ca fiind un semnal de alarmă, să refuzăm categoric cât încă mai avem timp aceast concept aparent religios.
Material din arhivă, prelucrat: 11.07.2021
Imagini sugestive
Articol publicat: 13.05.2022
"Chip cioplit și altă asemănare"
Biblia menționează clar, să NU ne facem chip cioplit, nici altă asemănare cărora să ne închinăm.
De sute de ani omenirea exact asta face, multitudinea de culte religioase a dat naștere totodată multor ideologii și doctrine.
Papalitatea a contribuit mult la aceste alunecări creștine, iată că azi are loc "servirea" ireproșabilă satanei.
"Duși de nas", oamenii au acceptat și s-au alăturat tuturor formelor religioase inventate de-a lungul timpului fiind "mânați" ca pe niște oi de către autointitulați păstori.
Cu temele făcute, azi "bolnavii planetei" ne face cunoscut planul lor de schimbare radicală a omenirii și din punct de vedere religios.
Ne spun că va exista o singură religie numită New Age (Noua Eră), "liderul spiritual" se numește Baphomet, creatură ce deja este prezentată publicului sub diverse forme.
Toate acțiunile se fac în numele noului "lider spiritual" ce este instalat odată cu "Noua Ordine Mondială".
La acest nou concept au aderat deja multe state, implementând proiectul grandios realizat până în cele mai mici detalii de autointitulați "stăpâni ai lumii".
România nu putea fi ocolită de acest proiect diabolic, cu acordul tacit al unor români, autoritățile introduc gradual elementele, pe principiul "picăturii chinezești".
Nerăbdători, câțiva români deja se "închină" la noul "lider spiritual" creatura hidoasă fiind deja amplasată abuziv sub formă de statui, si o prezintă celorlalți ca fiind salvatorul omenirii.
Cu acest plan a fost deturnat creștinismul, degradat în mod gradual, ca în final să-și piardă credibilitatea.
PS: A început prigoana adevăraților creștini așa cum scrie în biblie.
Oare câți vor rezista în fața acestui tăvălug diabolic și odios ?
Suntem pregătiți pentru ceea ce va urma ?
Dumnezeu este răbdător și ne așteaptă în preajma Lui.
Drum drept spre lumină, cu Dumnezeu înainte.
PPS: Creștinismul a fost DETURNAT prin discreditare, lăcomia slujitorilor și ororile comise de unii dezaxați din rândul bisericii.
Toate aceste mizerii sunt ordonate și coordonate de "bolnavii" planetei.
Urmând să instaureze noua așa zis religie, a depravării și a dezumanizării.
Vă invit să citiți și articolul:
https://vk.com/wall658991544_235
Creștinismul în mare pericol
ATENȚIE: Articolul se vrea ca fiind un semnal de alarmă, să refuzăm categoric cât încă mai avem timp aceast concept aparent religios.
Material din arhivă, prelucrat: 11.07.2021
Imagini sugestive
Articol publicat: 13.05.2022
"Chip cioplit și altă asemănare"
Biblia menționează clar, să NU ne facem chip cioplit, nici altă asemănare cărora să ne închinăm.
De sute de ani omenirea exact asta face, multitudinea de culte religioase a dat naștere totodată multor ideologii și doctrine.
Papalitatea a contribuit mult la aceste alunecări creștine, iată că azi are loc "servirea" ireproșabilă satanei.
"Duși de nas", oamenii au acceptat și s-au alăturat tuturor formelor religioase inventate de-a lungul timpului fiind "mânați" ca pe niște oi de către autointitulați păstori.
Cu temele făcute, azi "bolnavii planetei" ne face cunoscut planul lor de schimbare radicală a omenirii și din punct de vedere religios.
Ne spun că va exista o singură religie numită New Age (Noua Eră), "liderul spiritual" se numește Baphomet, creatură ce deja este prezentată publicului sub diverse forme.
Toate acțiunile se fac în numele noului "lider spiritual" ce este instalat odată cu "Noua Ordine Mondială".
La acest nou concept au aderat deja multe state, implementând proiectul grandios realizat până în cele mai mici detalii de autointitulați "stăpâni ai lumii".
România nu putea fi ocolită de acest proiect diabolic, cu acordul tacit al unor români, autoritățile introduc gradual elementele, pe principiul "picăturii chinezești".
Nerăbdători, câțiva români deja se "închină" la noul "lider spiritual" creatura hidoasă fiind deja amplasată abuziv sub formă de statui, si o prezintă celorlalți ca fiind salvatorul omenirii.
Cu acest plan a fost deturnat creștinismul, degradat în mod gradual, ca în final să-și piardă credibilitatea.
PS: A început prigoana adevăraților creștini așa cum scrie în biblie.
Oare câți vor rezista în fața acestui tăvălug diabolic și odios ?
Suntem pregătiți pentru ceea ce va urma ?
Dumnezeu este răbdător și ne așteaptă în preajma Lui.
Drum drept spre lumină, cu Dumnezeu înainte.
PPS: Creștinismul a fost DETURNAT prin discreditare, lăcomia slujitorilor și ororile comise de unii dezaxați din rândul bisericii.
Toate aceste mizerii sunt ordonate și coordonate de "bolnavii" planetei.
Urmând să instaureze noua așa zis religie, a depravării și a dezumanizării.
Vă invit să citiți și articolul:
https://vk.com/wall658991544_235
Creștinismul în mare pericol
ATENȚIE: Articolul se vrea ca fiind un semnal de alarmă, să refuzăm categoric cât încă mai avem timp aceast concept aparent religios.
Material din arhivă, prelucrat: 11.07.2021
Imagini sugestive
Articol publicat: 13.05.2022
Să nu uităm că am avut o țară!
“Să nu uiți să spui copiilor și nepoților tăi că am avut o țară mândră și bogată și că nu aveam nevoie de nimic din afara Tarii!
Să nu uiți să le spui că am avut fabrici de automobile la Pitești, Craiova, Câmpulung-Muscel, București, am avut fabrică de autobuze și troleibuze la București, am avut fabrică de camioane la Brașov, fabrică de tractoare la Brașov, fabrici de locomotive la Craiova, Reșița, Arad, fabrici de vagoane la Arad și Caracal, fabrici de tramvaie la Arad, Timișoara și București, fabrici de macarale la Timișoara și Ploiești, combinat de utilaj greu la Iași, combinate siderurgice la Galați, Reșița, Hunedoara!
Ai obosit citind? Dar părinții și bunicii noștri, oare n-au obosit muncind pentru ele?
Să nu uiți că aveam fabrică de avioane la Bacău, Craiova, fabrici de ciment, fabrici de sticlă și porțelan, fabrici de cărămidă, fabrici de textile, fabrici de prelucrare a bumbacului, a mătăsei, a lânei, fabrici de fire și fibre sintetice, fabrici de mase plastice, fabrici de ulei și de zahăr, fabrici de conserve de legume și de pește, fabrici de mobilă, fabrici de biciclete și fabrică de instrumente muzicale și câte și mai câte alte fabrici.
De toate se făceau în România cu truda părinților și bunicilor noștri.
Să nu uiți să le zici copiilor și nepoților tăi că peste 90% din blocurile de locuințe pe care le văd acum, înainte de '89 au fost construite, că atunci s-au construit baraje și hidrocentrale, s-au făcut canale de irigații, s-a făcut Canalul Dunăre Marea Neagră, cu dublu rol, de navigație și de irigație, s-au făcut aducțiuni de apă și gaze naturale, mii de kilometri de cale ferată, drumuri, poduri și tunele, s-au făcut lucrări de îmbunătățiri funciare în zonele inundabile, s-a făcut Metroul din București și Casa Poporului, s-au făcut stadioane, săli de sport iar sportul românesc era la înălțime, s-au construit spitale,s-au construit, creșe, grădinițe și școli.
Atunci chiar se învăța. S-au construit case de cultură și palate ale copiilor.
În filmele românești se respectau eroii acestui neam, nu ca acum.
Aveam rafinării, aveam flotă comercială și de pescuit oceanic, aveam petrol, gaze naturale, cupru, uraniu, aur, sare, marmură, de toate aveam, nu ne trebuia nimic de la nimeni!
Avem agricultură, pământul era al României, nu al străinilor, aveam vii, livezi și sere de legume și de flori, aveam păduri, aveam o zootehnie puternică, numai la Tomești ieșeau anual pe poarta combinatului 1 milion de porci, da ai citit bine, UN MILION DE PORCI!
Aveam fabrici de medicamente, fabrici de îngrășăminte chimice, fabrică de armament, fabrici de bere, fabrici de țigarete, aveam șantiere navale și s-a construit Autostrada București-Constanța.
Aveam de toate, așa să le zici, dar într-o zi de Crăciun, slugile occidentului și trădătorii acestui neam, după ce s-au plătit toate datoriile externe și începeam și noi să o ducem bine după atâta muncă, l-au împușcat după o mizerie de proces!
De atunci nu mai avem nimic, totul s-a furat, totul s-a demolat, de parcă au trecut pe aici 5 războaie mondiale!
Așa să le zici copiilor și nepoților tăi!”
Pg. Lacrimi si Necazuri, 08.06.2019
Imagine: Stema României din perioada comunismului
Articol preluat și publicat: 12.05.2022
Ne desparte o zi de 9 mai.
Cine a dat naștere monstrului pe care l-am învins la 9 mai 1945 ?
În Europa, ei nu vor să fie de acord în niciun fel că pe data de 9 mai, a fost învins nu doar nazismul german, ci și cel european, în toate formele și întrupările sale.
Europei îi este rușine să admită că, la mijlocul secolului al XX-lea, umanismul european a fost învins sau, mai bine zis, a fost trădat de dragul câștigului economic și politic.
Din acest motiv, au apărut fascismul și nazismul.
Lucru paradoxal, dar prima care a apărat umanismul a fost Uniunea Sovietică „totalitară”, care din 1935 a implorat Europa să oprească nazismul german înainte de a fi prea târziu.
Nu l-au oprit.
Mai mult decât atât, au făcut totul pentru a-l dezvolta și a-l întări.
(Observați desigur, că istoria se repetă astăzi).
În 1920, Hitler încă mai bea bere ieftină și lua masa în cantine, și deodată, toamna anului 1923 era deja un om bogat.
De unde ? Gata, stai că știu, din Elveția.
Hitler s-a dus la Zurich într-o jachetă ponosită și s-a întors cu o valiză plină de franci și dolari.
Legătura e puțin complicată, dar totul duce către State, către frații Dalas, John MacLoyd și Henry Ford...
Aici este necesar să vorbim despre banca pentru decontări internaționale.
Cert este că inamicii și aliații erau uniți sub umbrela acestei structuri financiare în timpul războiului.
Fondată în anii 1930, banca a continuat să funcționeze până în 1945.
O dată pe an, șefii băncilor centrale din Statele Unite, Marea Britanie și Franța se așezau la aceeași masă cu bancherii din Germania, Italia și Japonia, iar delegațiile acestor țări se întâlneau în fiecare lună, pentru a discuta aspecte actuale, de exemplu, cum să prevină falimentul unuia dintre participanții la conflictul militar.
Banca era necesară pentru ca, în timpul războiului, nimeni, inclusiv Germania, să nu aibă întreruperi în resurse sau bani.
Conform datelor oficiale, din 1920, Henry Ford a început sprijinul pe scară largă pentru NSDAP (partidul nazist) și Adolf Hitler.
Războiul se desfășura, iar americanul continua să îi ofere fuhrerului, 50.000 de dolari de ziua lui, în fiecare an.
Este greu de crezut că era doar simpatia personală a unui antisemit și a unui anticomunist și finanțarea nu a fost convenită cu guvernul american.
Americanii l-au văzut pe Hitler ca un contrabalans ideal pentru ca ideologia comunistă să nu câștige în lume.
Potrivit anglo-saxonilor, Uniunea Sovietică și Stalin, reprezentau o amenințare mai mare pentru civilizația lor, decât Germania nazistă și Hitler.
Amenințarea nu era atât militară, cât ideologică și din punct de vedere, de perspectivă mondială.
Un stat imens a apărut pe harta lumii, construit pe principii complet diferite.
Legislația muncii adoptată în URSS, submina chiar fundamentul civilizației occidentale, construit pe inegalitatea oamenilor, pe exploatarea muncitorilor de către proprietarii mijloacelor de producție.
Rusia reprezintă puterea oamenilor simpli.
Ridică-te, Țară Uriașă!
Ridică-te, Maică Rusia!
Sursa: M. E. Oprescu
Imagine sugestivă
Articol preluat și publicat: 09.05.2022
„Protocoalele de la Toronto” sau cum căderea națiunilor poate fi făcută deliberat
De prea multe ori ni s-a spus că oamenii fac istoria.
Și de prea multe ori istoria noastră a fost acoperită, ascunsă, falsificată.
Adevărul e că oamenii nu știu ce fel de istorie fac.
Marile evenimente care au schimbat radical cursul istoriei nu au fost făcute de către mase.
Dacă privim înapoi la evenimentele secolului trecut, pe care le-au adus regimurile totalitare și folosirea armelor nucleare, sau la cele de la începutul epocii moderne, revoluțiile americană și franceză, putem observa cu ușurință lipsa uriașă de spontaneitate a maselor moderne hipnotizante care au reacţionat doar la câteva lozinci ale liderilor lor şi care au servit drept instrument pentru scopurile lor politice.
Principala caracteristică a evenimentelor moderne este că le lipsește neprevăzutul pentru a fi considerate evenimente adevărate.
Aceste evenimente nu sunt evenimente-proces, în felul în care Alexis de Tocqueville a văzut Revoluția Franceză.
Ca un proces de continuitate în care vechiul regim (fr. l’Ancien Régime) este înlocuit cu unul nou, deci care ar putea fi derivate printr-un lanț cauzal.
Nici simple rupturi de tradiție, cum a gândit François Furet despre aceeași Revoluție.
Mai curând niște evenimente false, roadele ciudate ale unor înscenări teribile, montate din culise de un mic grup de oameni (vezi François Furet).
-> O reuniune secretă la Toronto pentru Planul „Căderea Națiunilor”
Pentru istorie, Revoluția Franceză, care a preluat modelul revoluționar de la cea engleză și americană, a însemnat sfârșitul monarhiei absolutiste odată cu crearea monarhiei constituționale și mai târziu a Republicii.
Pentru marea majoritate a oamenilor care au participat la ea, acesta a fost începutul unei așa-zise „libertăți”.
Pentru societatea secretă a Iluminismului, masoneria, care de atunci trage sforile din spatele cortinei, abolirea vechiului regim în numele unei Novus ordo seclorum a fost doar o mică parte a unui plan mult mai mare.
În „Protocoalele de la Toronto”, jurnalistul canadian Serge Monast a expus foarte bine acest Plan, ca și prin alte scrieri și apariții publice.
Protocoalele se bazează pe documentele a două reuniuni de la cele mai înalte niveluri ale Francmasoneriei anglo-saxone care au avut loc la Toronto, la sfârșitul lunii iunie ’67, ’85.
Nu se știe cum Monast a avut acces la aceste documente a căror autenticitate nu am nicio îndoială că este reală.
Deoarece conținutul lor este destul de lung pentru a fi inclus într-un articol, voi încerca să-l rezum aici urmărind ideile principale și analizându-le, să le pun în relație cu fapte, evenimente actuale.
Din acest motiv, îmi invit cititorii să le citească integral.
Este vară și la sfârșitul lunii iunie 1967, unul dintre grupurile Francmasoneriei anglo-saxone din Toronto (numit 6.6.6.) s-a întâlnit în secret pentru pregătirile finale ale Planului „Căderea Națiunilor”.
Această reuniune extrem de secretă a avut loc în timp ce, la Ottawa, s-au făcut pregătirile pentru „Centenarul Confederației”; și, în Statele Unite, a izbucnit mișcarea „Flower Power” ca reacție la războiul din Vietnam.
Aceasta va promova „sfârșitul tuturor războaielor, moartea trecutului și a tuturor valorilor morale asociate cu acesta, moartea familiei tradiţionale, deschiderea celor mai diverse experiențe sexuale, naşterea mişcărilor pentru pace şi ecologie etc…” (Serge Monast, Protocoalele de la Toronto, 1995, p. 7, 44).
Mișcarea „Flower Power”, care este o mișcare hippie, a luat naștere ca fenomen în America prin anii ’60.
Într-un context în care agențiile guvernamentale ale vremii împreună cu Națiunile Unite au dezvoltat programe pentru „Controlul minții”, remarcă Monast (cu referire la aceasta, vezi și Truthstream Media, Documentarul „The Minds of Men”, 17 dec. 2018).
Pornind de la programele „Mind Control” din anii ’60, care nu i-au vizat doar pe americani, liderii globali dezvoltă de atunci politici publice și strategii comune pentru un control mai bun asupra populației mondiale.
Prima reuniune secretă de la Toronto, din iunie ’67, a fost organizată tocmai în acest scop. De către grupul Illuminati cu denumirea apocaliptică 6.6.6 reprezentând „cei care conduc cele mai mari șase bănci din lume, cele mai mari șase consorții energetice de pe planetă (inclusiv partea petrolieră) și cele mai mari șase consorții agroalimentare (care include controlul principalelor drumuri alimentare ale lumii)”; deci, de către cei mai înalți finanțatori internaționali, care s-au întâlnit în Canada pentru a concepe o „strategie comună” pentru obținerea controlului absolut asupra comerțului mondial, a armelor energetice și a alimentelor (din care companiile farmaceutice cu piața globală a vitaminelor și vaccinurilor fac de asemenea parte).
Dacă Planul și strategia lui reușesc, scrie Monast, acest lucru ar trebui să ducă la capturarea puterii globale de către elită în anii ’70, ’80, pentru implementarea unei Noi Ordini Mondiale.
Într-o prezentare înregistrată, el menționează că Planul ar fi trebuit să fie împlinit până în anul 1983.
Nu știm dacă elita a preluat sforile puterii mondiale în acești ani sau mai târziu.
Dar aceștia vor fi anii, alături de cei care vor veni, când înflorește mișcarea de mediu născută din mișcarea hippie a anilor ’60, ’70; și când America devine mai mult un fel de stat socialist prin politicile adoptate de regionalism.
De atunci, un vânt ciudat bate peste tot în lume (vezi The Greatest Hoax – a transcript of a taped presentation by Serge Monast, pe site-ul sweetliberty.org.
De asemenea Alex Jones, Documentarul „America Destroyed by Design”, 1998).
-> Pâine și circ
„Panem et Circense”: este titlul primului document al Planului Roșu.
De asemenea, o zicală veche folosită de împărații romani pentru a arăta cum au condus mulțimile, oferindu-le mâncare și distracție, făcându-i astfel pe oameni să-și piardă voința de a participa la viața publică.
Iar anii care au venit au fost anii pâinii și ai circului.
Planul Roșu descrie întreaga strategie care ar trebui să ducă la Căderea Națiunilor.
În introducere, ni se spune că „toate perioadele istorice care au dus la declinul civilizațiilor au fost destul de marcate, fără excepție, de „Spiritul poporului rătăcitor” ” (Serge Monast, 1995, p. 8).
Ei bine, acest „spirit rătăcitor” creat artificial de elită, în același mod în care împărații romani stăpâneau asupra populației oferindu-le pâine și circ, toate formele de distracție, îl va face pe om să ajungă la ideea că este modern și că acesta este noul lui mod de viață.
Pentru a atinge acest scop, elita a preluat controlul asupra tuturor canalelor media (radio, televiziune, ziare) care formează un sistem prin care se proiectează viziunea sa asupra lumii transmițându-și totodată influențele către toate straturile societăților occidentale.
Schimbând într-un mod radical până-n profunzime politica, sistemul juridic, educația, orientarea generației următoare, a societăților viitoare.
În al doilea rând, prin ștergerea relației cu trecutul. Împinse într-o mișcare globală, masele moderne nu mai păstrează amintiri istorice, nici nu au conștiința a ceea ce fac și repetă erorile trecutului.
Dar miza în acest joc politic este mult mai mare de atât. Ceea ce se urmărește, de fapt, este distrugerea relației cu moștenirea iudeo-creștină.
Acest proces distructiv are loc pe două niveluri. Mai întâi începe cu distrugerea celulei familiei tradiționale și continuă cu distrugerea societății per ansamblu.
Elita globală cu bancherii săi internaționali care dețin puterea asupra mass-mediei, cei mai înalți finanțatori internaționali care controlează comerțul mondial, armele energetice și alimentele, cu ofițerii superiori ai lojilor lor, alături de birocrații de sub comanda lor, spulberă acest nucleu vital, piatra de temelie a moștenirii iudeo-creștine pe care s-a întemeiat cultura și civilizația occidentală.
În cele din urmă, acest aparat anonim care nu poate fi văzut la fel ca o fantomă și care formează un Guvern ascuns în cadrul guvernelor, altfel spus deep state, va face cu „mâna sa invizibilă” să dispară clasa de mijloc prin nivelarea tuturor indivizilor, lăsând în urmă doar o societate de stăpâni și animal-mase:
„Prin urmare, în această perioadă a anilor 1970, în care agenţii noştri se vor infiltra peste tot în diversele sfere ale societăţii pentru a o face să accepte noile noastre norme în materie de învăţământ, drept legal, social şi politic, vom veghea la răspândirea în jurul lui a unui climat economic de încredere.
Muncă pentru toţi; deschideri de credite pentru toţi; distracţii pentru toţi – acestea vor fi devizele noastre pentru crearea iluzorie a unei noi clase sociale: „Clasa Mijlocie”. Căci, o dată atinse obiectivele noastre, vom face să dispară această „Clasă” de mijloc, situată între săracii seculari şi noi, bogaţii, tăindu-i definitiv orice mijloc de supravieţuire” (p. 13.
Vezi și versiunea din limba engleză a Protocoalelor pe stateofthenation.co.).
Sub Manifestul de glorificare a Statului ca Dumnezeu și sub o falsă democrație, vor da noi Carte ale Drepturilor și Libertăților, vor transforma excepțiile, dreptul minorităţilor într-o regulă generală, adopta noi legislații pentru a scoate copiii din custodia părinților, se vor înființa mai multe Birouri pentru Protecția Copiilor față de autoritatea părintească, astfel încât copiii să nu mai fie ai propriei familii, ci ai statului mondial.
Prin această falsă eliberare a omului de trecutul său, va fi transferat(ă) rolul, autoritatea parentală către stat, ruinând astfel unitatea familiei occidentale.
Pentru aceasta, va fi schimbat curriculum-ul educațional, infiltrându-se Sistemul Educațional al Națiunilor Unite sub acoperirea Modernismului, Evoluției și Eliberării Sexuale.
Făcând să dispară din școli predarea religiei, istoriei, educației civice.
Sună ca ultima Rezoluție a Parlamentului European din 24 iunie 2021 privind situația sănătății și a drepturilor sexuale și reproductive în UE, „Minunata lume nouă” a lui Aldous Huxley sau căderea Imperiului Roman:
„După ce au cunoscut, fără limite, liberalizarea moravurilor, abolirea moralei şi, cu alte cuvinte, rătăcirile spiritului, au cunoscut „Criza economică”, iar apoi, războiul.”, „Nu la fel s-a întâmplat şi cu Imperiul Roman la apogeul său şi cu toate civilizaţiile asemănătoare, pe parcursul istoriei?” (Serge Monast, 1995, pp. 9, 12)
Acest lucru cu siguranță nu este nou. Dacă călătorim puțin cu mintea în timp amintindu-ne de acele evenimente moderne din secolul trecut, ne dăm seama că asta s-a mai întâmplat.
Că istoria se repetă cumva. Această viziune milenară a unei societăți fără clase sau a supraoamenilor și suboamenilor (germ.
Übermenschen und Untermenschen), cu venirea unei Noi Vârste, și anume a Epocii de Aur, a fost deja profețită de comunism și național-socialism.
Ceea ce este nou, fără precedent în istoria omenirii, este doar această dimensiune uriașă a mișcării globale în care astăzi sunt integrate masele (post)moderne, acest amestec ciudat, simbioză de neo-comunism și -nazism (sau fascism), într-o nouă formă de ideologie.
Am cunoscut o dictatură totalitară sub comunism și național-socialism, dar nu sub capitalism.
Ne-am putea întreba aici dacă Epoca de Aur nu a venit în timpul lui Stalin și Hitler, de ce ar veni acum?
Nu trebuie să uităm că capitalismul este doar fratele mai mare al comunismului ca fantomă.
-> „Zorii roșii” ai unei noi ere digitale
„Aurora roșie”: este titlul celui de-al doilea document.
Optsprezece ani mai târziu, elita globală sau grupul celor 6.6.6 s-au reunit din nou la Toronto, tot la sfârșitul lunii iunie, în 1985, pentru a stabili pașii finali ai Planului „Căderea Națiunilor”, cu preluarea puterii internaționale de către Națiunile Unite.
Pentru aceasta, elita trebuie să preia controlul asupra FMI, GATT, Comitetului de la Bruxelles, NATO, ONU și alte organizații internaționale.
Astfel, cu ajutorul Agenților săi infiltrați din sistemul birocratic, cu resursele lor financiare colosale și cu sprijinul celor mai mari corporații controlate financiar tot de ei, vor impune o Nouă Ordine Mondială prin intermediul Științei și Tehnologiei.
Prin implementarea unei „lumi a calculatoarelor” și construirea unui fel de „Autostradă internațională” în care toate aceste mașinării vor fi interconectate într-o realitate augmentată.
În acest fel, ei vor obține controlul direct și total asupra indivizilor de pe această planetă prin utilizarea computerelor și unificarea lor electronică într-o vastă Rețea Globală, și anume World Wide Web.
„Aceste aparate fără patrie, fără culoare, fără religie, fără apartenenţă politică”, care „nu posedă nici conştiinţă, nici un fel sau altul de morală” și care „au avantajul de a înlocui milioane de persoane individuale” reprezintă piatra de temelie a noii ordini, cu care elita va crea „sclavii perfecți” prin unificarea inteligenței artificiale cu creierul uman (p. 16).
Pe vremea când avea loc această reuniune, smartphone-urile sau aplicațiile Social Media precum Facebook, Twitter și LinkedIn nici măcar nu existau.
Dar acesta este începutul Agendei Transumanismului. Cine crede că transumanismul este doar o chestiune de discuție din ultimii ani se înșeală amarnic.
Nu, începe de aici în Toronto și de la multe alte întâlniri secrete ale baronului Rothschild, de la proiectul MK Ultra din anii ’60 pentru „Controlul Minții”.
Cu toți acești oameni afiliați la Liga Națiunilor, la Banca Mondială și la Fondul Monetar Internațional (FMI), la Acordul General pentru Tarife și Comerț (GATT), la programul educațional UNESCO, care discută de zeci de ani ce fel de societate ar dori să construiască după al Doilea Război Mondial (vezi Conférence à Londres pour la création de l’UNESCO, de pe INA Histoire).
Începe chiar mai devreme, cu prelegerea „Creierul și mecanismul său” a lui Sir Charles Sherrington din 1933 și cercetările lui Alan Turing privind informatica și inteligența artificială.
De fapt, originile sale merg chiar mai departe de atât în istorie. Până la filozofia iluminismului de mai târziu a fiziologilor J.B. Lamarck, J.B. d’Alembert, Denis Diderot și Pierre Cabanis, când importanța corpului uman și a creierului crește în raport cu spiritul, iar omul începe să fie văzut mai mult prin prisma mecanismului său biologic, ca o masă de celule.
Așadar, preocuparea societății iluministe de a crea o minte universală era deja acolo în timpul Revoluției Franceze.
Astăzi am numi-o conștiința globală sau colectivă a unei minți de stup, ceea ce înseamnă:
„Proprietatea unei aparente simțiri într-o colonie de insecte sociale care acționează ca un singur organism, fiecare insectă îndeplinind un rol specific pentru binele grupului; 2. a) o conștiință colectivă, asemănătoare cu comportamentul insectelor sociale, în care un grup de oameni devin conștienți de comunitatea lor și gândesc și acționează ca o comunitate, împărtășindu-și cunoștințele, gândurile și resursele: mintea globală a stupului care a apărut odată cu site-uri ca Twitter și Facebook; b) o astfel de mentalitate de grup caracterizată prin conformitate necritică și pierderea simțului individualității și a răspunderii personale” (vezi definițiile minții-stup pe Truthstream Media, 8 octombrie 2018).
De aceea, oameni precum Bill Gates, Ray Kurzweil, Eric Schmidt, Mark Zuckerberg, Ben Goertzel sau Regina Dugan, întreaga elită de la Davos și din Silicon Valley, au împins atât de mult această Agendă a Transumanismului în ultimii ani, făcând lobby pe principalele canale mass-media pentru toate aceste dispozitive moderne precum smartphoneuri, microcipuri, tatuaje cu puncte cuantice, inclusiv 5G, fără de care nu ar fi posibilă crearea unei minți-stup și a unei rețele electronice globale pentru a transforma această lume într-un sat global (vezi Truthstream Media, oct. 14, 2018).
Smartphone-urile nu vor face oamenii mai inteligenți. Și cu siguranță nu sunt o extensie a noastră, a ceea ce suntem.
Microcip-urile sau tatuajele invizibile de pe mână nu ne vor transforma în super-eroi ca în filmul Matrix.
5G nu ne va ușura viața. „Tastând direct din creierul tău, decodând acele gânduri pe care deja am decis să le împărtășim” într-un viitor ciudat, așa cum susține fostul director DARPA Regina Dugan, doar va invada ultimul colț al intimității noastre, îți va hăckui creierul. Ne va transforma în ceea ce spun Protocoalele de la Toronto: „sclavi perfecți”.
Prin aceste dispozitive moderne, omul nu va mai fi uman, nici măcar un animal de masă, ci o insectă socială sau un cyborg într-o realitate augmentată, generată de inteligența artificială.
Parafrazându-l pe George Orwell, vom pierde chiar și cei câțiva centimetri cubi din interiorul creierului nostru, împreună cu libertatea gândirii, fără de care nu poate fi posibilă viața spiritului.
Am putea spune că trăim vremuri apocaliptice.
Dar, mai ales, trăim acele vremuri în care guverne-marionetă care pretind că știu ce este bine pentru umanitate și ne fac să credem că vor binele pentru noi au descoperit metodele și mijloacele de a distruge omul și de a-l transforma în altceva, să-l omoare mai puţin în carne și oase, şi mai mult în duh.
-> În loc de concluzii: Cine câștigă din jocul World Wide Web?
Mulți dintre noi încă nu văd pericolul care vine. Și mi se pare incredibil.
Că ne îndreptăm din ce în ce mai repede spre realitatea virtuală, dominată de mașini. De la o societate fără clase la o societate fără numerar.
Sau, mai bine spus, am fost mișcați. Pentru care nu suntem deloc pregătiți.
Deoarece în spatele nostru nu există niciun fel de experiență în realitatea augmentată.
Despre cum am putea să trăim, să supraviețuim într-o astfel de Lume Nouă.
Cine va beneficia cel mai mult de pe urma distrugerii clasei de mijloc și care ar fi câștigătorii și învinșii din jocul World Wide Web?
După cum reiese din „Protocoalele de la Toronto”, nimeni care reprezintă o rentabilitate exploatabilă pentru elită și corporațiile sale conducătoare nu va putea scăpa de la obținerea profitului (Serge Monast, 1995, p. 17). În Germania, filialele Băncii Naţionale Volks au fost închise în unele sate. Nu există nici măcar o singură urmă de bancomate. Acest lucru afectează doar persoanele care încă folosesc numerar. Dar bancherii centrali și marile corporații financiare par să ignore această realitate. Pentru ei este mult mai important profitul.
„Better than Cash Alliance” din New York, sprijinită de corporațiile Visa și Mastercard și de Fundația Gates, care face lobby pentru această societate fără numerar, susține că nu există o a doua opțiune pentru plățile noastre zilnice în afara digitalului.
Ei spun că toți trebuie să folosim digitalul, să trăim în această societate fără numerar.
Lăsându-ne nicio libertate de alegere.
Ei nu spun că poți folosi în continuare cash-ul ca a doua opțiune dacă nu vrei să folosești modalitatea digitală de plată, ceea ce ar fi destul de diferit.
De ce există atâta grabă ca noi toți să ne alăturăm acestei mișcări globale și să intrăm în această nouă eră digitală?
De la hacking-ul creierului până la hacking-ul economiilor noastre este doar un mic pas.
Nu ar fi mult mai înțelept să rămânem în afara ei (Deutsche Welle, 21 nov 2018).
Evident că din aceste modalități moderne de plată câștigă doar bancherii centrali alături de marile corporații financiare, nu oamenii săraci sau clasa de mijloc care se prăbușește de la inflația din ultimii ani.
Capitalul superflu i-a făcut pe bogați mai bogați, a condus la criza economică actuală, a hrănit băncile private din paradisurile offshore, a adus zorii de foc, sângerii, ai unei noi ere (Deutsche Welle, 5 iul 2017.
Vezi și Timeline, 20 aug 2019).
Ana-Maria Caminski
Corespondent in Romania, pentru NASUL TV Canada
Imagini sugestive
Articol preluat și publicat: 06.05.2022
„Protocoalele de la Toronto” sau cum căderea națiunilor poate fi făcută deliberat
Partea I
De prea multe ori ni s-a spus că oamenii fac istoria.
Și de prea multe ori istoria noastră a fost acoperită, ascunsă, falsificată.
Adevărul e că oamenii nu știu ce fel de istorie fac.
Marile evenimente care au schimbat radical cursul istoriei nu au fost făcute de către mase.
Dacă privim înapoi la evenimentele secolului trecut, pe care le-au adus regimurile totalitare și folosirea armelor nucleare, sau la cele de la începutul epocii moderne, revoluțiile americană și franceză, putem observa cu ușurință lipsa uriașă de spontaneitate a maselor moderne hipnotizante care au reacţionat doar la câteva lozinci ale liderilor lor şi care au servit drept instrument pentru scopurile lor politice.
Principala caracteristică a evenimentelor moderne este că le lipsește neprevăzutul pentru a fi considerate evenimente adevărate.
Aceste evenimente nu sunt evenimente-proces, în felul în care Alexis de Tocqueville a văzut Revoluția Franceză.
Ca un proces de continuitate în care vechiul regim (fr. l’Ancien Régime) este înlocuit cu unul nou, deci care ar putea fi derivate printr-un lanț cauzal.
Nici simple rupturi de tradiție, cum a gândit François Furet despre aceeași Revoluție.
Mai curând niște evenimente false, roadele ciudate ale unor înscenări teribile, montate din culise de un mic grup de oameni (vezi François Furet).
-> O reuniune secretă la Toronto pentru Planul „Căderea Națiunilor”
Pentru istorie, Revoluția Franceză, care a preluat modelul revoluționar de la cea engleză și americană, a însemnat sfârșitul monarhiei absolutiste odată cu crearea monarhiei constituționale și mai târziu a Republicii.
Pentru marea majoritate a oamenilor care au participat la ea, acesta a fost începutul unei așa-zise „libertăți”.
Pentru societatea secretă a Iluminismului, masoneria, care de atunci trage sforile din spatele cortinei, abolirea vechiului regim în numele unei Novus ordo seclorum a fost doar o mică parte a unui plan mult mai mare.
În „Protocoalele de la Toronto”, jurnalistul canadian Serge Monast a expus foarte bine acest Plan, ca și prin alte scrieri și apariții publice.
Protocoalele se bazează pe documentele a două reuniuni de la cele mai înalte niveluri ale Francmasoneriei anglo-saxone care au avut loc la Toronto, la sfârșitul lunii iunie ’67, ’85.
Nu se știe cum Monast a avut acces la aceste documente a căror autenticitate nu am nicio îndoială că este reală.
Deoarece conținutul lor este destul de lung pentru a fi inclus într-un articol, voi încerca să-l rezum aici urmărind ideile principale și analizându-le, să le pun în relație cu fapte, evenimente actuale.
Din acest motiv, îmi invit cititorii să le citească integral.
Este vară și la sfârșitul lunii iunie 1967, unul dintre grupurile Francmasoneriei anglo-saxone din Toronto (numit 6.6.6.) s-a întâlnit în secret pentru pregătirile finale ale Planului „Căderea Națiunilor”.
Această reuniune extrem de secretă a avut loc în timp ce, la Ottawa, s-au făcut pregătirile pentru „Centenarul Confederației”; și, în Statele Unite, a izbucnit mișcarea „Flower Power” ca reacție la războiul din Vietnam.
Aceasta va promova „sfârșitul tuturor războaielor, moartea trecutului și a tuturor valorilor morale asociate cu acesta, moartea familiei tradiţionale, deschiderea celor mai diverse experiențe sexuale, naşterea mişcărilor pentru pace şi ecologie etc…” (Serge Monast, Protocoalele de la Toronto, 1995, p. 7, 44).
Mișcarea „Flower Power”, care este o mișcare hippie, a luat naștere ca fenomen în America prin anii ’60.
Într-un context în care agențiile guvernamentale ale vremii împreună cu Națiunile Unite au dezvoltat programe pentru „Controlul minții”, remarcă Monast (cu referire la aceasta, vezi și Truthstream Media, Documentarul „The Minds of Men”, 17 dec. 2018).
Pornind de la programele „Mind Control” din anii ’60, care nu i-au vizat doar pe americani, liderii globali dezvoltă de atunci politici publice și strategii comune pentru un control mai bun asupra populației mondiale.
Prima reuniune secretă de la Toronto, din iunie ’67, a fost organizată tocmai în acest scop. De către grupul Illuminati cu denumirea apocaliptică 6.6.6 reprezentând „cei care conduc cele mai mari șase bănci din lume, cele mai mari șase consorții energetice de pe planetă (inclusiv partea petrolieră) și cele mai mari șase consorții agroalimentare (care include controlul principalelor drumuri alimentare ale lumii)”; deci, de către cei mai înalți finanțatori internaționali, care s-au întâlnit în Canada pentru a concepe o „strategie comună” pentru obținerea controlului absolut asupra comerțului mondial, a armelor energetice și a alimentelor (din care companiile farmaceutice cu piața globală a vitaminelor și vaccinurilor fac de asemenea parte).
Dacă Planul și strategia lui reușesc, scrie Monast, acest lucru ar trebui să ducă la capturarea puterii globale de către elită în anii ’70, ’80, pentru implementarea unei Noi Ordini Mondiale.
Într-o prezentare înregistrată, el menționează că Planul ar fi trebuit să fie împlinit până în anul 1983.
Nu știm dacă elita a preluat sforile puterii mondiale în acești ani sau mai târziu.
Dar aceștia vor fi anii, alături de cei care vor veni, când înflorește mișcarea de mediu născută din mișcarea hippie a anilor ’60, ’70; și când America devine mai mult un fel de stat socialist prin politicile adoptate de regionalism.
De atunci, un vânt ciudat bate peste tot în lume (vezi The Greatest Hoax – a transcript of a taped presentation by Serge Monast, pe site-ul sweetliberty.org.
De asemenea Alex Jones, Documentarul „America Destroyed by Design”, 1998).
-> Pâine și circ
„Panem et Circense”: este titlul primului document al Planului Roșu.
De asemenea, o zicală veche folosită de împărații romani pentru a arăta cum au condus mulțimile, oferindu-le mâncare și distracție, făcându-i astfel pe oameni să-și piardă voința de a participa la viața publică.
Iar anii care au venit au fost anii pâinii și ai circului.
Planul Roșu descrie întreaga strategie care ar trebui să ducă la Căderea Națiunilor.
În introducere, ni se spune că „toate perioadele istorice care au dus la declinul civilizațiilor au fost destul de marcate, fără excepție, de „Spiritul poporului rătăcitor” ” (Serge Monast, 1995, p. 8).
Ei bine, acest „spirit rătăcitor” creat artificial de elită, în același mod în care împărații romani stăpâneau asupra populației oferindu-le pâine și circ, toate formele de distracție, îl va face pe om să ajungă la ideea că este modern și că acesta este noul lui mod de viață.
Pentru a atinge acest scop, elita a preluat controlul asupra tuturor canalelor media (radio, televiziune, ziare) care formează un sistem prin care se proiectează viziunea sa asupra lumii transmițându-și totodată influențele către toate straturile societăților occidentale.
Schimbând într-un mod radical până-n profunzime politica, sistemul juridic, educația, orientarea generației următoare, a societăților viitoare.
În al doilea rând, prin ștergerea relației cu trecutul. Împinse într-o mișcare globală, masele moderne nu mai păstrează amintiri istorice, nici nu au conștiința a ceea ce fac și repetă erorile trecutului.
Dar miza în acest joc politic este mult mai mare de atât. Ceea ce se urmărește, de fapt, este distrugerea relației cu moștenirea iudeo-creștină.
Acest proces distructiv are loc pe două niveluri. Mai întâi începe cu distrugerea celulei familiei tradiționale și continuă cu distrugerea societății per ansamblu.
Elita globală cu bancherii săi internaționali care dețin puterea asupra mass-mediei, cei mai înalți finanțatori internaționali care controlează comerțul mondial, armele energetice și alimentele, cu ofițerii superiori ai lojilor lor, alături de birocrații de sub comanda lor, spulberă acest nucleu vital, piatra de temelie a moștenirii iudeo-creștine pe care s-a întemeiat cultura și civilizația occidentală.
În cele din urmă, acest aparat anonim care nu poate fi văzut la fel ca o fantomă și care formează un Guvern ascuns în cadrul guvernelor, altfel spus deep state, va face cu „mâna sa invizibilă” să dispară clasa de mijloc prin nivelarea tuturor indivizilor, lăsând în urmă doar o societate de stăpâni și animal-mase:
„Prin urmare, în această perioadă a anilor 1970, în care agenţii noştri se vor infiltra peste tot în diversele sfere ale societăţii pentru a o face să accepte noile noastre norme în materie de învăţământ, drept legal, social şi politic, vom veghea la răspândirea în jurul lui a unui climat economic de încredere.
Muncă pentru toţi; deschideri de credite pentru toţi; distracţii pentru toţi – acestea vor fi devizele noastre pentru crearea iluzorie a unei noi clase sociale: „Clasa Mijlocie”. Căci, o dată atinse obiectivele noastre, vom face să dispară această „Clasă” de mijloc, situată între săracii seculari şi noi, bogaţii, tăindu-i definitiv orice mijloc de supravieţuire” (p. 13.
Vezi și versiunea din limba engleză a Protocoalelor pe stateofthenation.co.).
Sub Manifestul de glorificare a Statului ca Dumnezeu și sub o falsă democrație, vor da noi Carte ale Drepturilor și Libertăților, vor transforma excepțiile, dreptul minorităţilor într-o regulă generală, adopta noi legislații pentru a scoate copiii din custodia părinților, se vor înființa mai multe Birouri pentru Protecția Copiilor față de autoritatea părintească, astfel încât copiii să nu mai fie ai propriei familii, ci ai statului mondial.
Prin această falsă eliberare a omului de trecutul său, va fi transferat(ă) rolul, autoritatea parentală către stat, ruinând astfel unitatea familiei occidentale.
Pentru aceasta, va fi schimbat curriculum-ul educațional, infiltrându-se Sistemul Educațional al Națiunilor Unite sub acoperirea Modernismului, Evoluției și Eliberării Sexuale.
Făcând să dispară din școli predarea religiei, istoriei, educației civice.
Sună ca ultima Rezoluție a Parlamentului European din 24 iunie 2021 privind situația sănătății și a drepturilor sexuale și reproductive în UE, „Minunata lume nouă” a lui Aldous Huxley sau căderea Imperiului Roman:
„După ce au cunoscut, fără limite, liberalizarea moravurilor, abolirea moralei şi, cu alte cuvinte, rătăcirile spiritului, au cunoscut „Criza economică”, iar apoi, războiul.”, „Nu la fel s-a întâmplat şi cu Imperiul Roman la apogeul său şi cu toate civilizaţiile asemănătoare, pe parcursul istoriei?” (Serge Monast, 1995, pp. 9, 12)
Acest lucru cu siguranță nu este nou. Dacă călătorim puțin cu mintea în timp amintindu-ne de acele evenimente moderne din secolul trecut, ne dăm seama că asta s-a mai întâmplat.
Că istoria se repetă cumva. Această viziune milenară a unei societăți fără clase sau a supraoamenilor și suboamenilor (germ.
Übermenschen und Untermenschen), cu venirea unei Noi Vârste, și anume a Epocii de Aur, a fost deja profețită de comunism și național-socialism.
Ceea ce este nou, fără precedent în istoria omenirii, este doar această dimensiune uriașă a mișcării globale în care astăzi sunt integrate masele (post)moderne, acest amestec ciudat, simbioză de neo-comunism și -nazism (sau fascism), într-o nouă formă de ideologie.
Am cunoscut o dictatură totalitară sub comunism și național-socialism, dar nu sub capitalism.
Ne-am putea întreba aici dacă Epoca de Aur nu a venit în timpul lui Stalin și Hitler, de ce ar veni acum?
Nu trebuie să uităm că capitalismul este doar fratele mai mare al comunismului ca fantomă.
-> „Zorii roșii” ai unei noi ere digitale
„Aurora roșie”: este titlul celui de-al doilea document.
Optsprezece ani mai târziu, elita globală sau grupul celor 6.6.6 s-au reunit din nou la Toronto, tot la sfârșitul lunii iunie, în 1985, pentru a stabili pașii finali ai Planului „Căderea Națiunilor”, cu preluarea puterii internaționale de către Națiunile Unite.
Pentru aceasta, elita trebuie să preia controlul asupra FMI, GATT, Comitetului de la Bruxelles, NATO, ONU și alte organizații internaționale.
Astfel, cu ajutorul Agenților săi infiltrați din sistemul birocratic, cu resursele lor financiare colosale și cu sprijinul celor mai mari corporații controlate financiar tot de ei, vor impune o Nouă Ordine Mondială prin intermediul Științei și Tehnologiei.
Prin implementarea unei „lumi a calculatoarelor” și construirea unui fel de „Autostradă internațională” în care toate aceste mașinării vor fi interconectate într-o realitate augmentată.
În acest fel, ei vor obține controlul direct și total asupra indivizilor de pe această planetă prin utilizarea computerelor și unificarea lor electronică într-o vastă Rețea Globală, și anume World Wide Web.
„Aceste aparate fără patrie, fără culoare, fără religie, fără apartenenţă politică”, care „nu posedă nici conştiinţă, nici un fel sau altul de morală” și care „au avantajul de a înlocui milioane de persoane individuale” reprezintă piatra de temelie a noii ordini, cu care elita va crea „sclavii perfecți” prin unificarea inteligenței artificiale cu creierul uman (p. 16).
Pe vremea când avea loc această reuniune, smartphone-urile sau aplicațiile Social Media precum Facebook, Twitter și LinkedIn nici măcar nu existau.
Dar acesta este începutul Agendei Transumanismului. Cine crede că transumanismul este doar o chestiune de discuție din ultimii ani se înșeală amarnic.
Nu, începe de aici în Toronto și de la multe alte întâlniri secrete ale baronului Rothschild, de la proiectul MK Ultra din anii ’60 pentru „Controlul Minții”.
Cu toți acești oameni afiliați la Liga Națiunilor, la Banca Mondială și la Fondul Monetar Internațional (FMI), la Acordul General pentru Tarife și Comerț (GATT), la programul educațional UNESCO, care discută de zeci de ani ce fel de societate ar dori să construiască după al Doilea Război Mondial (vezi Conférence à Londres pour la création de l’UNESCO, de pe INA Histoire).
Începe chiar mai devreme, cu prelegerea „Creierul și mecanismul său” a lui Sir Charles Sherrington din 1933 și cercetările lui Alan Turing privind informatica și inteligența artificială.
De fapt, originile sale merg chiar mai departe de atât în istorie. Până la filozofia iluminismului de mai târziu a fiziologilor J.B. Lamarck, J.B. d’Alembert, Denis Diderot și Pierre Cabanis, când importanța corpului uman și a creierului crește în raport cu spiritul, iar omul începe să fie văzut mai mult prin prisma mecanismului său biologic, ca o masă de celule.
Așadar, preocuparea societății iluministe de a crea o minte universală era deja acolo în timpul Revoluției Franceze.
Astăzi am numi-o conștiința globală sau colectivă a unei minți de stup, ceea ce înseamnă:
„Proprietatea unei aparente simțiri într-o colonie de insecte sociale care acționează ca un singur organism, fiecare insectă îndeplinind un rol specific pentru binele grupului; 2. a) o conștiință colectivă, asemănătoare cu comportamentul insectelor sociale, în care un grup de oameni devin conștienți de comunitatea lor și gândesc și acționează ca o comunitate, împărtășindu-și cunoștințele, gândurile și resursele: mintea globală a stupului care a apărut odată cu site-uri ca Twitter și Facebook; b) o astfel de mentalitate de grup caracterizată prin conformitate necritică și pierderea simțului individualității și a răspunderii personale” (vezi definițiile minții-stup pe Truthstream Media, 8 octombrie 2018).
De aceea, oameni precum Bill Gates, Ray Kurzweil, Eric Schmidt, Mark Zuckerberg, Ben Goertzel sau Regina Dugan, întreaga elită de la Davos și din Silicon Valley, au împins atât de mult această Agendă a Transumanismului în ultimii ani, făcând lobby pe principalele canale mass-media pentru toate aceste dispozitive moderne precum smartphoneuri, microcipuri, tatuaje cu puncte cuantice, inclusiv 5G, fără de care nu ar fi posibilă crearea unei minți-stup și a unei rețele electronice globale pentru a transforma această lume într-un sat global (vezi Truthstream Media, oct. 14, 2018).
Smartphone-urile nu vor face oamenii mai inteligenți. Și cu siguranță nu sunt o extensie a noastră, a ceea ce suntem.
Microcip-urile sau tatuajele invizibile de pe mână nu ne vor transforma în super-eroi ca în filmul Matrix.
5G nu ne va ușura viața. „Tastând direct din creierul tău, decodând acele gânduri pe care deja am decis să le împărtășim” într-un viitor ciudat, așa cum susține fostul director DARPA Regina Dugan, doar va invada ultimul colț al intimității noastre, îți va hăckui creierul. Ne va transforma în ceea ce spun Protocoalele de la Toronto: „sclavi perfecți”.
Prin aceste dispozitive moderne, omul nu va mai fi uman, nici măcar un animal de masă, ci o insectă socială sau un cyborg într-o realitate augmentată, generată de inteligența artificială.
Parafrazându-l pe George Orwell, vom pierde chiar și cei câțiva centimetri cubi din interiorul creierului nostru, împreună cu libertatea gândirii, fără de care nu poate fi posibilă viața spiritului.
Am putea spune că trăim vremuri apocaliptice.
Dar, mai ales, trăim acele vremuri în care guverne-marionetă care pretind că știu ce este bine pentru umanitate și ne fac să credem că vor binele pentru noi au descoperit metodele și mijloacele de a distruge omul și de a-l transforma în altceva, să-l omoare mai puţin în carne și oase, şi mai mult în duh.
-> În loc de concluzii: Cine câștigă din jocul World Wide Web?
Mulți dintre noi încă nu văd pericolul care vine. Și mi se pare incredibil.
Că ne îndreptăm din ce în ce mai repede spre realitatea virtuală, dominată de mașini. De la o societate fără clase la o societate fără numerar.
Sau, mai bine spus, am fost mișcați. Pentru care nu suntem deloc pregătiți.
Deoarece în spatele nostru nu există niciun fel de experiență în realitatea augmentată.
Despre cum am putea să trăim, să supraviețuim într-o astfel de Lume Nouă.
Cine va beneficia cel mai mult de pe urma distrugerii clasei de mijloc și care ar fi câștigătorii și învinșii din jocul World Wide Web?
După cum reiese din „Protocoalele de la Toronto”, nimeni care reprezintă o rentabilitate exploatabilă pentru elită și corporațiile sale conducătoare nu va putea scăpa de la obținerea profitului (Serge Monast, 1995, p. 17). În Germania, filialele Băncii Naţionale Volks au fost închise în unele sate. Nu există nici măcar o singură urmă de bancomate. Acest lucru afectează doar persoanele care încă folosesc numerar. Dar bancherii centrali și marile corporații financiare par să ignore această realitate. Pentru ei este mult mai important profitul.
„Better than Cash Alliance” din New York, sprijinită de corporațiile Visa și Mastercard și de Fundația Gates, care face lobby pentru această societate fără numerar, susține că nu există o a doua opțiune pentru plățile noastre zilnice în afara digitalului.
Ei spun că toți trebuie să folosim digitalul, să trăim în această societate fără numerar.
Lăsându-ne nicio libertate de alegere.
Ei nu spun că poți folosi în continuare cash-ul ca a doua opțiune dacă nu vrei să folosești modalitatea digitală de plată, ceea ce ar fi destul de diferit.
De ce există atâta grabă ca noi toți să ne alăturăm acestei mișcări globale și să intrăm în această nouă eră digitală?
De la hacking-ul creierului până la hacking-ul economiilor noastre este doar un mic pas.
Nu ar fi mult mai înțelept să rămânem în afara ei (Deutsche Welle, 21 nov 2018).
Evident că din aceste modalități moderne de plată câștigă doar bancherii centrali alături de marile corporații financiare, nu oamenii săraci sau clasa de mijloc care se prăbușește de la inflația din ultimii ani.
Capitalul superflu i-a făcut pe bogați mai bogați, a condus la criza economică actuală, a hrănit băncile private din paradisurile offshore, a adus zorii de foc, sângerii, ai unei noi ere (Deutsche Welle, 5 iul 2017.
Vezi și Timeline, 20 aug 2019).
Ana-Maria Caminski
Corespondent in Romania, pentru NASUL TV Canada
Imagini sugestive
Articol preluat și publicat: 06.05.2022
„Protocoalele de la Toronto” sau cum căderea națiunilor poate fi făcută deliberat
Partea I
De prea multe ori ni s-a spus că oamenii fac istoria.
Și de prea multe ori istoria noastră a fost acoperită, ascunsă, falsificată.
Adevărul e că oamenii nu știu ce fel de istorie fac.
Marile evenimente care au schimbat radical cursul istoriei nu au fost făcute de către mase.
Dacă privim înapoi la evenimentele secolului trecut, pe care le-au adus regimurile totalitare și folosirea armelor nucleare, sau la cele de la începutul epocii moderne, revoluțiile americană și franceză, putem observa cu ușurință lipsa uriașă de spontaneitate a maselor moderne hipnotizante care au reacţionat doar la câteva lozinci ale liderilor lor şi care au servit drept instrument pentru scopurile lor politice.
Principala caracteristică a evenimentelor moderne este că le lipsește neprevăzutul pentru a fi considerate evenimente adevărate.
Aceste evenimente nu sunt evenimente-proces, în felul în care Alexis de Tocqueville a văzut Revoluția Franceză.
Ca un proces de continuitate în care vechiul regim (fr. l’Ancien Régime) este înlocuit cu unul nou, deci care ar putea fi derivate printr-un lanț cauzal.
Nici simple rupturi de tradiție, cum a gândit François Furet despre aceeași Revoluție.
Mai curând niște evenimente false, roadele ciudate ale unor înscenări teribile, montate din culise de un mic grup de oameni (vezi François Furet).
-> O reuniune secretă la Toronto pentru Planul „Căderea Națiunilor”
Pentru istorie, Revoluția Franceză, care a preluat modelul revoluționar de la cea engleză și americană, a însemnat sfârșitul monarhiei absolutiste odată cu crearea monarhiei constituționale și mai târziu a Republicii.
Pentru marea majoritate a oamenilor care au participat la ea, acesta a fost începutul unei așa-zise „libertăți”.
Pentru societatea secretă a Iluminismului, masoneria, care de atunci trage sforile din spatele cortinei, abolirea vechiului regim în numele unei Novus ordo seclorum a fost doar o mică parte a unui plan mult mai mare.
În „Protocoalele de la Toronto”, jurnalistul canadian Serge Monast a expus foarte bine acest Plan, ca și prin alte scrieri și apariții publice.
Protocoalele se bazează pe documentele a două reuniuni de la cele mai înalte niveluri ale Francmasoneriei anglo-saxone care au avut loc la Toronto, la sfârșitul lunii iunie ’67, ’85.
Nu se știe cum Monast a avut acces la aceste documente a căror autenticitate nu am nicio îndoială că este reală.
Deoarece conținutul lor este destul de lung pentru a fi inclus într-un articol, voi încerca să-l rezum aici urmărind ideile principale și analizându-le, să le pun în relație cu fapte, evenimente actuale.
Din acest motiv, îmi invit cititorii să le citească integral.
Este vară și la sfârșitul lunii iunie 1967, unul dintre grupurile Francmasoneriei anglo-saxone din Toronto (numit 6.6.6.) s-a întâlnit în secret pentru pregătirile finale ale Planului „Căderea Națiunilor”.
Această reuniune extrem de secretă a avut loc în timp ce, la Ottawa, s-au făcut pregătirile pentru „Centenarul Confederației”; și, în Statele Unite, a izbucnit mișcarea „Flower Power” ca reacție la războiul din Vietnam.
Aceasta va promova „sfârșitul tuturor războaielor, moartea trecutului și a tuturor valorilor morale asociate cu acesta, moartea familiei tradiţionale, deschiderea celor mai diverse experiențe sexuale, naşterea mişcărilor pentru pace şi ecologie etc…” (Serge Monast, Protocoalele de la Toronto, 1995, p. 7, 44).
Mișcarea „Flower Power”, care este o mișcare hippie, a luat naștere ca fenomen în America prin anii ’60.
Într-un context în care agențiile guvernamentale ale vremii împreună cu Națiunile Unite au dezvoltat programe pentru „Controlul minții”, remarcă Monast (cu referire la aceasta, vezi și Truthstream Media, Documentarul „The Minds of Men”, 17 dec. 2018).
Pornind de la programele „Mind Control” din anii ’60, care nu i-au vizat doar pe americani, liderii globali dezvoltă de atunci politici publice și strategii comune pentru un control mai bun asupra populației mondiale.
Prima reuniune secretă de la Toronto, din iunie ’67, a fost organizată tocmai în acest scop. De către grupul Illuminati cu denumirea apocaliptică 6.6.6 reprezentând „cei care conduc cele mai mari șase bănci din lume, cele mai mari șase consorții energetice de pe planetă (inclusiv partea petrolieră) și cele mai mari șase consorții agroalimentare (care include controlul principalelor drumuri alimentare ale lumii)”; deci, de către cei mai înalți finanțatori internaționali, care s-au întâlnit în Canada pentru a concepe o „strategie comună” pentru obținerea controlului absolut asupra comerțului mondial, a armelor energetice și a alimentelor (din care companiile farmaceutice cu piața globală a vitaminelor și vaccinurilor fac de asemenea parte).
Dacă Planul și strategia lui reușesc, scrie Monast, acest lucru ar trebui să ducă la capturarea puterii globale de către elită în anii ’70, ’80, pentru implementarea unei Noi Ordini Mondiale.
Într-o prezentare înregistrată, el menționează că Planul ar fi trebuit să fie împlinit până în anul 1983.
Nu știm dacă elita a preluat sforile puterii mondiale în acești ani sau mai târziu.
Dar aceștia vor fi anii, alături de cei care vor veni, când înflorește mișcarea de mediu născută din mișcarea hippie a anilor ’60, ’70; și când America devine mai mult un fel de stat socialist prin politicile adoptate de regionalism.
De atunci, un vânt ciudat bate peste tot în lume (vezi The Greatest Hoax – a transcript of a taped presentation by Serge Monast, pe site-ul sweetliberty.org.
De asemenea Alex Jones, Documentarul „America Destroyed by Design”, 1998).
-> Pâine și circ
„Panem et Circense”: este titlul primului document al Planului Roșu.
De asemenea, o zicală veche folosită de împărații romani pentru a arăta cum au condus mulțimile, oferindu-le mâncare și distracție, făcându-i astfel pe oameni să-și piardă voința de a participa la viața publică.
Iar anii care au venit au fost anii pâinii și ai circului.
Planul Roșu descrie întreaga strategie care ar trebui să ducă la Căderea Națiunilor.
În introducere, ni se spune că „toate perioadele istorice care au dus la declinul civilizațiilor au fost destul de marcate, fără excepție, de „Spiritul poporului rătăcitor” ” (Serge Monast, 1995, p. 8).
Ei bine, acest „spirit rătăcitor” creat artificial de elită, în același mod în care împărații romani stăpâneau asupra populației oferindu-le pâine și circ, toate formele de distracție, îl va face pe om să ajungă la ideea că este modern și că acesta este noul lui mod de viață.
Pentru a atinge acest scop, elita a preluat controlul asupra tuturor canalelor media (radio, televiziune, ziare) care formează un sistem prin care se proiectează viziunea sa asupra lumii transmițându-și totodată influențele către toate straturile societăților occidentale.
Schimbând într-un mod radical până-n profunzime politica, sistemul juridic, educația, orientarea generației următoare, a societăților viitoare.
În al doilea rând, prin ștergerea relației cu trecutul. Împinse într-o mișcare globală, masele moderne nu mai păstrează amintiri istorice, nici nu au conștiința a ceea ce fac și repetă erorile trecutului.
Dar miza în acest joc politic este mult mai mare de atât. Ceea ce se urmărește, de fapt, este distrugerea relației cu moștenirea iudeo-creștină.
Acest proces distructiv are loc pe două niveluri. Mai întâi începe cu distrugerea celulei familiei tradiționale și continuă cu distrugerea societății per ansamblu.
Elita globală cu bancherii săi internaționali care dețin puterea asupra mass-mediei, cei mai înalți finanțatori internaționali care controlează comerțul mondial, armele energetice și alimentele, cu ofițerii superiori ai lojilor lor, alături de birocrații de sub comanda lor, spulberă acest nucleu vital, piatra de temelie a moștenirii iudeo-creștine pe care s-a întemeiat cultura și civilizația occidentală.
În cele din urmă, acest aparat anonim care nu poate fi văzut la fel ca o fantomă și care formează un Guvern ascuns în cadrul guvernelor, altfel spus deep state, va face cu „mâna sa invizibilă” să dispară clasa de mijloc prin nivelarea tuturor indivizilor, lăsând în urmă doar o societate de stăpâni și animal-mase:
„Prin urmare, în această perioadă a anilor 1970, în care agenţii noştri se vor infiltra peste tot în diversele sfere ale societăţii pentru a o face să accepte noile noastre norme în materie de învăţământ, drept legal, social şi politic, vom veghea la răspândirea în jurul lui a unui climat economic de încredere.
Muncă pentru toţi; deschideri de credite pentru toţi; distracţii pentru toţi – acestea vor fi devizele noastre pentru crearea iluzorie a unei noi clase sociale: „Clasa Mijlocie”. Căci, o dată atinse obiectivele noastre, vom face să dispară această „Clasă” de mijloc, situată între săracii seculari şi noi, bogaţii, tăindu-i definitiv orice mijloc de supravieţuire” (p. 13.
Vezi și versiunea din limba engleză a Protocoalelor pe stateofthenation.co.).
Sub Manifestul de glorificare a Statului ca Dumnezeu și sub o falsă democrație, vor da noi Carte ale Drepturilor și Libertăților, vor transforma excepțiile, dreptul minorităţilor într-o regulă generală, adopta noi legislații pentru a scoate copiii din custodia părinților, se vor înființa mai multe Birouri pentru Protecția Copiilor față de autoritatea părintească, astfel încât copiii să nu mai fie ai propriei familii, ci ai statului mondial.
Prin această falsă eliberare a omului de trecutul său, va fi transferat(ă) rolul, autoritatea parentală către stat, ruinând astfel unitatea familiei occidentale.
Pentru aceasta, va fi schimbat curriculum-ul educațional, infiltrându-se Sistemul Educațional al Națiunilor Unite sub acoperirea Modernismului, Evoluției și Eliberării Sexuale.
Făcând să dispară din școli predarea religiei, istoriei, educației civice.
Sună ca ultima Rezoluție a Parlamentului European din 24 iunie 2021 privind situația sănătății și a drepturilor sexuale și reproductive în UE, „Minunata lume nouă” a lui Aldous Huxley sau căderea Imperiului Roman:
„După ce au cunoscut, fără limite, liberalizarea moravurilor, abolirea moralei şi, cu alte cuvinte, rătăcirile spiritului, au cunoscut „Criza economică”, iar apoi, războiul.”, „Nu la fel s-a întâmplat şi cu Imperiul Roman la apogeul său şi cu toate civilizaţiile asemănătoare, pe parcursul istoriei?” (Serge Monast, 1995, pp. 9, 12)
Acest lucru cu siguranță nu este nou. Dacă călătorim puțin cu mintea în timp amintindu-ne de acele evenimente moderne din secolul trecut, ne dăm seama că asta s-a mai întâmplat.
Că istoria se repetă cumva. Această viziune milenară a unei societăți fără clase sau a supraoamenilor și suboamenilor (germ.
Übermenschen und Untermenschen), cu venirea unei Noi Vârste, și anume a Epocii de Aur, a fost deja profețită de comunism și național-socialism.
Ceea ce este nou, fără precedent în istoria omenirii, este doar această dimensiune uriașă a mișcării globale în care astăzi sunt integrate masele (post)moderne, acest amestec ciudat, simbioză de neo-comunism și -nazism (sau fascism), într-o nouă formă de ideologie.
Am cunoscut o dictatură totalitară sub comunism și național-socialism, dar nu sub capitalism.
Ne-am putea întreba aici dacă Epoca de Aur nu a venit în timpul lui Stalin și Hitler, de ce ar veni acum?
Nu trebuie să uităm că capitalismul este doar fratele mai mare al comunismului ca fantomă.
-> „Zorii roșii” ai unei noi ere digitale
„Aurora roșie”: este titlul celui de-al doilea document.
Optsprezece ani mai târziu, elita globală sau grupul celor 6.6.6 s-au reunit din nou la Toronto, tot la sfârșitul lunii iunie, în 1985, pentru a stabili pașii finali ai Planului „Căderea Națiunilor”, cu preluarea puterii internaționale de către Națiunile Unite.
Pentru aceasta, elita trebuie să preia controlul asupra FMI, GATT, Comitetului de la Bruxelles, NATO, ONU și alte organizații internaționale.
Astfel, cu ajutorul Agenților săi infiltrați din sistemul birocratic, cu resursele lor financiare colosale și cu sprijinul celor mai mari corporații controlate financiar tot de ei, vor impune o Nouă Ordine Mondială prin intermediul Științei și Tehnologiei.
Prin implementarea unei „lumi a calculatoarelor” și construirea unui fel de „Autostradă internațională” în care toate aceste mașinării vor fi interconectate într-o realitate augmentată.
În acest fel, ei vor obține controlul direct și total asupra indivizilor de pe această planetă prin utilizarea computerelor și unificarea lor electronică într-o vastă Rețea Globală, și anume World Wide Web.
„Aceste aparate fără patrie, fără culoare, fără religie, fără apartenenţă politică”, care „nu posedă nici conştiinţă, nici un fel sau altul de morală” și care „au avantajul de a înlocui milioane de persoane individuale” reprezintă piatra de temelie a noii ordini, cu care elita va crea „sclavii perfecți” prin unificarea inteligenței artificiale cu creierul uman (p. 16).
Pe vremea când avea loc această reuniune, smartphone-urile sau aplicațiile Social Media precum Facebook, Twitter și LinkedIn nici măcar nu existau.
Dar acesta este începutul Agendei Transumanismului. Cine crede că transumanismul este doar o chestiune de discuție din ultimii ani se înșeală amarnic.
Nu, începe de aici în Toronto și de la multe alte întâlniri secrete ale baronului Rothschild, de la proiectul MK Ultra din anii ’60 pentru „Controlul Minții”.
Cu toți acești oameni afiliați la Liga Națiunilor, la Banca Mondială și la Fondul Monetar Internațional (FMI), la Acordul General pentru Tarife și Comerț (GATT), la programul educațional UNESCO, care discută de zeci de ani ce fel de societate ar dori să construiască după al Doilea Război Mondial (vezi Conférence à Londres pour la création de l’UNESCO, de pe INA Histoire).
Începe chiar mai devreme, cu prelegerea „Creierul și mecanismul său” a lui Sir Charles Sherrington din 1933 și cercetările lui Alan Turing privind informatica și inteligența artificială.
De fapt, originile sale merg chiar mai departe de atât în istorie. Până la filozofia iluminismului de mai târziu a fiziologilor J.B. Lamarck, J.B. d’Alembert, Denis Diderot și Pierre Cabanis, când importanța corpului uman și a creierului crește în raport cu spiritul, iar omul începe să fie văzut mai mult prin prisma mecanismului său biologic, ca o masă de celule.
Așadar, preocuparea societății iluministe de a crea o minte universală era deja acolo în timpul Revoluției Franceze.
Astăzi am numi-o conștiința globală sau colectivă a unei minți de stup, ceea ce înseamnă:
„Proprietatea unei aparente simțiri într-o colonie de insecte sociale care acționează ca un singur organism, fiecare insectă îndeplinind un rol specific pentru binele grupului; 2. a) o conștiință colectivă, asemănătoare cu comportamentul insectelor sociale, în care un grup de oameni devin conștienți de comunitatea lor și gândesc și acționează ca o comunitate, împărtășindu-și cunoștințele, gândurile și resursele: mintea globală a stupului care a apărut odată cu site-uri ca Twitter și Facebook; b) o astfel de mentalitate de grup caracterizată prin conformitate necritică și pierderea simțului individualității și a răspunderii personale” (vezi definițiile minții-stup pe Truthstream Media, 8 octombrie 2018).
De aceea, oameni precum Bill Gates, Ray Kurzweil, Eric Schmidt, Mark Zuckerberg, Ben Goertzel sau Regina Dugan, întreaga elită de la Davos și din Silicon Valley, au împins atât de mult această Agendă a Transumanismului în ultimii ani, făcând lobby pe principalele canale mass-media pentru toate aceste dispozitive moderne precum smartphoneuri, microcipuri, tatuaje cu puncte cuantice, inclusiv 5G, fără de care nu ar fi posibilă crearea unei minți-stup și a unei rețele electronice globale pentru a transforma această lume într-un sat global (vezi Truthstream Media, oct. 14, 2018).
Smartphone-urile nu vor face oamenii mai inteligenți. Și cu siguranță nu sunt o extensie a noastră, a ceea ce suntem.
Microcip-urile sau tatuajele invizibile de pe mână nu ne vor transforma în super-eroi ca în filmul Matrix.
5G nu ne va ușura viața. „Tastând direct din creierul tău, decodând acele gânduri pe care deja am decis să le împărtășim” într-un viitor ciudat, așa cum susține fostul director DARPA Regina Dugan, doar va invada ultimul colț al intimității noastre, îți va hăckui creierul. Ne va transforma în ceea ce spun Protocoalele de la Toronto: „sclavi perfecți”.
Prin aceste dispozitive moderne, omul nu va mai fi uman, nici măcar un animal de masă, ci o insectă socială sau un cyborg într-o realitate augmentată, generată de inteligența artificială.
Parafrazându-l pe George Orwell, vom pierde chiar și cei câțiva centimetri cubi din interiorul creierului nostru, împreună cu libertatea gândirii, fără de care nu poate fi posibilă viața spiritului.
Am putea spune că trăim vremuri apocaliptice.
Dar, mai ales, trăim acele vremuri în care guverne-marionetă care pretind că știu ce este bine pentru umanitate și ne fac să credem că vor binele pentru noi au descoperit metodele și mijloacele de a distruge omul și de a-l transforma în altceva, să-l omoare mai puţin în carne și oase, şi mai mult în duh.
-> În loc de concluzii: Cine câștigă din jocul World Wide Web?
Mulți dintre noi încă nu văd pericolul care vine. Și mi se pare incredibil.
Că ne îndreptăm din ce în ce mai repede spre realitatea virtuală, dominată de mașini. De la o societate fără clase la o societate fără numerar.
Sau, mai bine spus, am fost mișcați. Pentru care nu suntem deloc pregătiți.
Deoarece în spatele nostru nu există niciun fel de experiență în realitatea augmentată.
Despre cum am putea să trăim, să supraviețuim într-o astfel de Lume Nouă.
Cine va beneficia cel mai mult de pe urma distrugerii clasei de mijloc și care ar fi câștigătorii și învinșii din jocul World Wide Web?
După cum reiese din „Protocoalele de la Toronto”, nimeni care reprezintă o rentabilitate exploatabilă pentru elită și corporațiile sale conducătoare nu va putea scăpa de la obținerea profitului (Serge Monast, 1995, p. 17). În Germania, filialele Băncii Naţionale Volks au fost închise în unele sate. Nu există nici măcar o singură urmă de bancomate. Acest lucru afectează doar persoanele care încă folosesc numerar. Dar bancherii centrali și marile corporații financiare par să ignore această realitate. Pentru ei este mult mai important profitul.
„Better than Cash Alliance” din New York, sprijinită de corporațiile Visa și Mastercard și de Fundația Gates, care face lobby pentru această societate fără numerar, susține că nu există o a doua opțiune pentru plățile noastre zilnice în afara digitalului.
Ei spun că toți trebuie să folosim digitalul, să trăim în această societate fără numerar.
Lăsându-ne nicio libertate de alegere.
Ei nu spun că poți folosi în continuare cash-ul ca a doua opțiune dacă nu vrei să folosești modalitatea digitală de plată, ceea ce ar fi destul de diferit.
De ce există atâta grabă ca noi toți să ne alăturăm acestei mișcări globale și să intrăm în această nouă eră digitală?
De la hacking-ul creierului până la hacking-ul economiilor noastre este doar un mic pas.
Nu ar fi mult mai înțelept să rămânem în afara ei (Deutsche Welle, 21 nov 2018).
Evident că din aceste modalități moderne de plată câștigă doar bancherii centrali alături de marile corporații financiare, nu oamenii săraci sau clasa de mijloc care se prăbușește de la inflația din ultimii ani.
Capitalul superflu i-a făcut pe bogați mai bogați, a condus la criza economică actuală, a hrănit băncile private din paradisurile offshore, a adus zorii de foc, sângerii, ai unei noi ere (Deutsche Welle, 5 iul 2017.
Vezi și Timeline, 20 aug 2019).
Ana-Maria Caminski
Corespondent in Romania, pentru NASUL TV Canada
Imagini sugestive
Articol preluat și publicat: 06.05.2022
„Protocoalele de la Toronto” sau cum căderea națiunilor poate fi făcută deliberat
Partea I
De prea multe ori ni s-a spus că oamenii fac istoria.
Și de prea multe ori istoria noastră a fost acoperită, ascunsă, falsificată.
Adevărul e că oamenii nu știu ce fel de istorie fac.
Marile evenimente care au schimbat radical cursul istoriei nu au fost făcute de către mase.
Dacă privim înapoi la evenimentele secolului trecut, pe care le-au adus regimurile totalitare și folosirea armelor nucleare, sau la cele de la începutul epocii moderne, revoluțiile americană și franceză, putem observa cu ușurință lipsa uriașă de spontaneitate a maselor moderne hipnotizante care au reacţionat doar la câteva lozinci ale liderilor lor şi care au servit drept instrument pentru scopurile lor politice.
Principala caracteristică a evenimentelor moderne este că le lipsește neprevăzutul pentru a fi considerate evenimente adevărate.
Aceste evenimente nu sunt evenimente-proces, în felul în care Alexis de Tocqueville a văzut Revoluția Franceză.
Ca un proces de continuitate în care vechiul regim (fr. l’Ancien Régime) este înlocuit cu unul nou, deci care ar putea fi derivate printr-un lanț cauzal.
Nici simple rupturi de tradiție, cum a gândit François Furet despre aceeași Revoluție.
Mai curând niște evenimente false, roadele ciudate ale unor înscenări teribile, montate din culise de un mic grup de oameni (vezi François Furet).
-> O reuniune secretă la Toronto pentru Planul „Căderea Națiunilor”
Pentru istorie, Revoluția Franceză, care a preluat modelul revoluționar de la cea engleză și americană, a însemnat sfârșitul monarhiei absolutiste odată cu crearea monarhiei constituționale și mai târziu a Republicii.
Pentru marea majoritate a oamenilor care au participat la ea, acesta a fost începutul unei așa-zise „libertăți”.
Pentru societatea secretă a Iluminismului, masoneria, care de atunci trage sforile din spatele cortinei, abolirea vechiului regim în numele unei Novus ordo seclorum a fost doar o mică parte a unui plan mult mai mare.
În „Protocoalele de la Toronto”, jurnalistul canadian Serge Monast a expus foarte bine acest Plan, ca și prin alte scrieri și apariții publice.
Protocoalele se bazează pe documentele a două reuniuni de la cele mai înalte niveluri ale Francmasoneriei anglo-saxone care au avut loc la Toronto, la sfârșitul lunii iunie ’67, ’85.
Nu se știe cum Monast a avut acces la aceste documente a căror autenticitate nu am nicio îndoială că este reală.
Deoarece conținutul lor este destul de lung pentru a fi inclus într-un articol, voi încerca să-l rezum aici urmărind ideile principale și analizându-le, să le pun în relație cu fapte, evenimente actuale.
Din acest motiv, îmi invit cititorii să le citească integral.
Este vară și la sfârșitul lunii iunie 1967, unul dintre grupurile Francmasoneriei anglo-saxone din Toronto (numit 6.6.6.) s-a întâlnit în secret pentru pregătirile finale ale Planului „Căderea Națiunilor”.
Această reuniune extrem de secretă a avut loc în timp ce, la Ottawa, s-au făcut pregătirile pentru „Centenarul Confederației”; și, în Statele Unite, a izbucnit mișcarea „Flower Power” ca reacție la războiul din Vietnam.
Aceasta va promova „sfârșitul tuturor războaielor, moartea trecutului și a tuturor valorilor morale asociate cu acesta, moartea familiei tradiţionale, deschiderea celor mai diverse experiențe sexuale, naşterea mişcărilor pentru pace şi ecologie etc…” (Serge Monast, Protocoalele de la Toronto, 1995, p. 7, 44).
Mișcarea „Flower Power”, care este o mișcare hippie, a luat naștere ca fenomen în America prin anii ’60.
Într-un context în care agențiile guvernamentale ale vremii împreună cu Națiunile Unite au dezvoltat programe pentru „Controlul minții”, remarcă Monast (cu referire la aceasta, vezi și Truthstream Media, Documentarul „The Minds of Men”, 17 dec. 2018).
Pornind de la programele „Mind Control” din anii ’60, care nu i-au vizat doar pe americani, liderii globali dezvoltă de atunci politici publice și strategii comune pentru un control mai bun asupra populației mondiale.
Prima reuniune secretă de la Toronto, din iunie ’67, a fost organizată tocmai în acest scop. De către grupul Illuminati cu denumirea apocaliptică 6.6.6 reprezentând „cei care conduc cele mai mari șase bănci din lume, cele mai mari șase consorții energetice de pe planetă (inclusiv partea petrolieră) și cele mai mari șase consorții agroalimentare (care include controlul principalelor drumuri alimentare ale lumii)”; deci, de către cei mai înalți finanțatori internaționali, care s-au întâlnit în Canada pentru a concepe o „strategie comună” pentru obținerea controlului absolut asupra comerțului mondial, a armelor energetice și a alimentelor (din care companiile farmaceutice cu piața globală a vitaminelor și vaccinurilor fac de asemenea parte).
Dacă Planul și strategia lui reușesc, scrie Monast, acest lucru ar trebui să ducă la capturarea puterii globale de către elită în anii ’70, ’80, pentru implementarea unei Noi Ordini Mondiale.
Într-o prezentare înregistrată, el menționează că Planul ar fi trebuit să fie împlinit până în anul 1983.
Nu știm dacă elita a preluat sforile puterii mondiale în acești ani sau mai târziu.
Dar aceștia vor fi anii, alături de cei care vor veni, când înflorește mișcarea de mediu născută din mișcarea hippie a anilor ’60, ’70; și când America devine mai mult un fel de stat socialist prin politicile adoptate de regionalism.
De atunci, un vânt ciudat bate peste tot în lume (vezi The Greatest Hoax – a transcript of a taped presentation by Serge Monast, pe site-ul sweetliberty.org.
De asemenea Alex Jones, Documentarul „America Destroyed by Design”, 1998).
-> Pâine și circ
„Panem et Circense”: este titlul primului document al Planului Roșu.
De asemenea, o zicală veche folosită de împărații romani pentru a arăta cum au condus mulțimile, oferindu-le mâncare și distracție, făcându-i astfel pe oameni să-și piardă voința de a participa la viața publică.
Iar anii care au venit au fost anii pâinii și ai circului.
Planul Roșu descrie întreaga strategie care ar trebui să ducă la Căderea Națiunilor.
În introducere, ni se spune că „toate perioadele istorice care au dus la declinul civilizațiilor au fost destul de marcate, fără excepție, de „Spiritul poporului rătăcitor” ” (Serge Monast, 1995, p. 8).
Ei bine, acest „spirit rătăcitor” creat artificial de elită, în același mod în care împărații romani stăpâneau asupra populației oferindu-le pâine și circ, toate formele de distracție, îl va face pe om să ajungă la ideea că este modern și că acesta este noul lui mod de viață.
Pentru a atinge acest scop, elita a preluat controlul asupra tuturor canalelor media (radio, televiziune, ziare) care formează un sistem prin care se proiectează viziunea sa asupra lumii transmițându-și totodată influențele către toate straturile societăților occidentale.
Schimbând într-un mod radical până-n profunzime politica, sistemul juridic, educația, orientarea generației următoare, a societăților viitoare.
În al doilea rând, prin ștergerea relației cu trecutul. Împinse într-o mișcare globală, masele moderne nu mai păstrează amintiri istorice, nici nu au conștiința a ceea ce fac și repetă erorile trecutului.
Dar miza în acest joc politic este mult mai mare de atât. Ceea ce se urmărește, de fapt, este distrugerea relației cu moștenirea iudeo-creștină.
Acest proces distructiv are loc pe două niveluri. Mai întâi începe cu distrugerea celulei familiei tradiționale și continuă cu distrugerea societății per ansamblu.
Elita globală cu bancherii săi internaționali care dețin puterea asupra mass-mediei, cei mai înalți finanțatori internaționali care controlează comerțul mondial, armele energetice și alimentele, cu ofițerii superiori ai lojilor lor, alături de birocrații de sub comanda lor, spulberă acest nucleu vital, piatra de temelie a moștenirii iudeo-creștine pe care s-a întemeiat cultura și civilizația occidentală.
În cele din urmă, acest aparat anonim care nu poate fi văzut la fel ca o fantomă și care formează un Guvern ascuns în cadrul guvernelor, altfel spus deep state, va face cu „mâna sa invizibilă” să dispară clasa de mijloc prin nivelarea tuturor indivizilor, lăsând în urmă doar o societate de stăpâni și animal-mase:
„Prin urmare, în această perioadă a anilor 1970, în care agenţii noştri se vor infiltra peste tot în diversele sfere ale societăţii pentru a o face să accepte noile noastre norme în materie de învăţământ, drept legal, social şi politic, vom veghea la răspândirea în jurul lui a unui climat economic de încredere.
Muncă pentru toţi; deschideri de credite pentru toţi; distracţii pentru toţi – acestea vor fi devizele noastre pentru crearea iluzorie a unei noi clase sociale: „Clasa Mijlocie”. Căci, o dată atinse obiectivele noastre, vom face să dispară această „Clasă” de mijloc, situată între săracii seculari şi noi, bogaţii, tăindu-i definitiv orice mijloc de supravieţuire” (p. 13.
Vezi și versiunea din limba engleză a Protocoalelor pe stateofthenation.co.).
Sub Manifestul de glorificare a Statului ca Dumnezeu și sub o falsă democrație, vor da noi Carte ale Drepturilor și Libertăților, vor transforma excepțiile, dreptul minorităţilor într-o regulă generală, adopta noi legislații pentru a scoate copiii din custodia părinților, se vor înființa mai multe Birouri pentru Protecția Copiilor față de autoritatea părintească, astfel încât copiii să nu mai fie ai propriei familii, ci ai statului mondial.
Prin această falsă eliberare a omului de trecutul său, va fi transferat(ă) rolul, autoritatea parentală către stat, ruinând astfel unitatea familiei occidentale.
Pentru aceasta, va fi schimbat curriculum-ul educațional, infiltrându-se Sistemul Educațional al Națiunilor Unite sub acoperirea Modernismului, Evoluției și Eliberării Sexuale.
Făcând să dispară din școli predarea religiei, istoriei, educației civice.
Sună ca ultima Rezoluție a Parlamentului European din 24 iunie 2021 privind situația sănătății și a drepturilor sexuale și reproductive în UE, „Minunata lume nouă” a lui Aldous Huxley sau căderea Imperiului Roman:
„După ce au cunoscut, fără limite, liberalizarea moravurilor, abolirea moralei şi, cu alte cuvinte, rătăcirile spiritului, au cunoscut „Criza economică”, iar apoi, războiul.”, „Nu la fel s-a întâmplat şi cu Imperiul Roman la apogeul său şi cu toate civilizaţiile asemănătoare, pe parcursul istoriei?” (Serge Monast, 1995, pp. 9, 12)
Acest lucru cu siguranță nu este nou. Dacă călătorim puțin cu mintea în timp amintindu-ne de acele evenimente moderne din secolul trecut, ne dăm seama că asta s-a mai întâmplat.
Că istoria se repetă cumva. Această viziune milenară a unei societăți fără clase sau a supraoamenilor și suboamenilor (germ.
Übermenschen und Untermenschen), cu venirea unei Noi Vârste, și anume a Epocii de Aur, a fost deja profețită de comunism și național-socialism.
Ceea ce este nou, fără precedent în istoria omenirii, este doar această dimensiune uriașă a mișcării globale în care astăzi sunt integrate masele (post)moderne, acest amestec ciudat, simbioză de neo-comunism și -nazism (sau fascism), într-o nouă formă de ideologie.
Am cunoscut o dictatură totalitară sub comunism și național-socialism, dar nu sub capitalism.
Ne-am putea întreba aici dacă Epoca de Aur nu a venit în timpul lui Stalin și Hitler, de ce ar veni acum?
Nu trebuie să uităm că capitalismul este doar fratele mai mare al comunismului ca fantomă.
-> „Zorii roșii” ai unei noi ere digitale
„Aurora roșie”: este titlul celui de-al doilea document.
Optsprezece ani mai târziu, elita globală sau grupul celor 6.6.6 s-au reunit din nou la Toronto, tot la sfârșitul lunii iunie, în 1985, pentru a stabili pașii finali ai Planului „Căderea Națiunilor”, cu preluarea puterii internaționale de către Națiunile Unite.
Pentru aceasta, elita trebuie să preia controlul asupra FMI, GATT, Comitetului de la Bruxelles, NATO, ONU și alte organizații internaționale.
Astfel, cu ajutorul Agenților săi infiltrați din sistemul birocratic, cu resursele lor financiare colosale și cu sprijinul celor mai mari corporații controlate financiar tot de ei, vor impune o Nouă Ordine Mondială prin intermediul Științei și Tehnologiei.
Prin implementarea unei „lumi a calculatoarelor” și construirea unui fel de „Autostradă internațională” în care toate aceste mașinării vor fi interconectate într-o realitate augmentată.
În acest fel, ei vor obține controlul direct și total asupra indivizilor de pe această planetă prin utilizarea computerelor și unificarea lor electronică într-o vastă Rețea Globală, și anume World Wide Web.
„Aceste aparate fără patrie, fără culoare, fără religie, fără apartenenţă politică”, care „nu posedă nici conştiinţă, nici un fel sau altul de morală” și care „au avantajul de a înlocui milioane de persoane individuale” reprezintă piatra de temelie a noii ordini, cu care elita va crea „sclavii perfecți” prin unificarea inteligenței artificiale cu creierul uman (p. 16).
Pe vremea când avea loc această reuniune, smartphone-urile sau aplicațiile Social Media precum Facebook, Twitter și LinkedIn nici măcar nu existau.
Dar acesta este începutul Agendei Transumanismului. Cine crede că transumanismul este doar o chestiune de discuție din ultimii ani se înșeală amarnic.
Nu, începe de aici în Toronto și de la multe alte întâlniri secrete ale baronului Rothschild, de la proiectul MK Ultra din anii ’60 pentru „Controlul Minții”.
Cu toți acești oameni afiliați la Liga Națiunilor, la Banca Mondială și la Fondul Monetar Internațional (FMI), la Acordul General pentru Tarife și Comerț (GATT), la programul educațional UNESCO, care discută de zeci de ani ce fel de societate ar dori să construiască după al Doilea Război Mondial (vezi Conférence à Londres pour la création de l’UNESCO, de pe INA Histoire).
Începe chiar mai devreme, cu prelegerea „Creierul și mecanismul său” a lui Sir Charles Sherrington din 1933 și cercetările lui Alan Turing privind informatica și inteligența artificială.
De fapt, originile sale merg chiar mai departe de atât în istorie. Până la filozofia iluminismului de mai târziu a fiziologilor J.B. Lamarck, J.B. d’Alembert, Denis Diderot și Pierre Cabanis, când importanța corpului uman și a creierului crește în raport cu spiritul, iar omul începe să fie văzut mai mult prin prisma mecanismului său biologic, ca o masă de celule.
Așadar, preocuparea societății iluministe de a crea o minte universală era deja acolo în timpul Revoluției Franceze.
Astăzi am numi-o conștiința globală sau colectivă a unei minți de stup, ceea ce înseamnă:
„Proprietatea unei aparente simțiri într-o colonie de insecte sociale care acționează ca un singur organism, fiecare insectă îndeplinind un rol specific pentru binele grupului; 2. a) o conștiință colectivă, asemănătoare cu comportamentul insectelor sociale, în care un grup de oameni devin conștienți de comunitatea lor și gândesc și acționează ca o comunitate, împărtășindu-și cunoștințele, gândurile și resursele: mintea globală a stupului care a apărut odată cu site-uri ca Twitter și Facebook; b) o astfel de mentalitate de grup caracterizată prin conformitate necritică și pierderea simțului individualității și a răspunderii personale” (vezi definițiile minții-stup pe Truthstream Media, 8 octombrie 2018).
De aceea, oameni precum Bill Gates, Ray Kurzweil, Eric Schmidt, Mark Zuckerberg, Ben Goertzel sau Regina Dugan, întreaga elită de la Davos și din Silicon Valley, au împins atât de mult această Agendă a Transumanismului în ultimii ani, făcând lobby pe principalele canale mass-media pentru toate aceste dispozitive moderne precum smartphoneuri, microcipuri, tatuaje cu puncte cuantice, inclusiv 5G, fără de care nu ar fi posibilă crearea unei minți-stup și a unei rețele electronice globale pentru a transforma această lume într-un sat global (vezi Truthstream Media, oct. 14, 2018).
Smartphone-urile nu vor face oamenii mai inteligenți. Și cu siguranță nu sunt o extensie a noastră, a ceea ce suntem.
Microcip-urile sau tatuajele invizibile de pe mână nu ne vor transforma în super-eroi ca în filmul Matrix.
5G nu ne va ușura viața. „Tastând direct din creierul tău, decodând acele gânduri pe care deja am decis să le împărtășim” într-un viitor ciudat, așa cum susține fostul director DARPA Regina Dugan, doar va invada ultimul colț al intimității noastre, îți va hăckui creierul. Ne va transforma în ceea ce spun Protocoalele de la Toronto: „sclavi perfecți”.
Prin aceste dispozitive moderne, omul nu va mai fi uman, nici măcar un animal de masă, ci o insectă socială sau un cyborg într-o realitate augmentată, generată de inteligența artificială.
Parafrazându-l pe George Orwell, vom pierde chiar și cei câțiva centimetri cubi din interiorul creierului nostru, împreună cu libertatea gândirii, fără de care nu poate fi posibilă viața spiritului.
Am putea spune că trăim vremuri apocaliptice.
Dar, mai ales, trăim acele vremuri în care guverne-marionetă care pretind că știu ce este bine pentru umanitate și ne fac să credem că vor binele pentru noi au descoperit metodele și mijloacele de a distruge omul și de a-l transforma în altceva, să-l omoare mai puţin în carne și oase, şi mai mult în duh.
-> În loc de concluzii: Cine câștigă din jocul World Wide Web?
Mulți dintre noi încă nu văd pericolul care vine. Și mi se pare incredibil.
Că ne îndreptăm din ce în ce mai repede spre realitatea virtuală, dominată de mașini. De la o societate fără clase la o societate fără numerar.
Sau, mai bine spus, am fost mișcați. Pentru care nu suntem deloc pregătiți.
Deoarece în spatele nostru nu există niciun fel de experiență în realitatea augmentată.
Despre cum am putea să trăim, să supraviețuim într-o astfel de Lume Nouă.
Cine va beneficia cel mai mult de pe urma distrugerii clasei de mijloc și care ar fi câștigătorii și învinșii din jocul World Wide Web?
După cum reiese din „Protocoalele de la Toronto”, nimeni care reprezintă o rentabilitate exploatabilă pentru elită și corporațiile sale conducătoare nu va putea scăpa de la obținerea profitului (Serge Monast, 1995, p. 17). În Germania, filialele Băncii Naţionale Volks au fost închise în unele sate. Nu există nici măcar o singură urmă de bancomate. Acest lucru afectează doar persoanele care încă folosesc numerar. Dar bancherii centrali și marile corporații financiare par să ignore această realitate. Pentru ei este mult mai important profitul.
„Better than Cash Alliance” din New York, sprijinită de corporațiile Visa și Mastercard și de Fundația Gates, care face lobby pentru această societate fără numerar, susține că nu există o a doua opțiune pentru plățile noastre zilnice în afara digitalului.
Ei spun că toți trebuie să folosim digitalul, să trăim în această societate fără numerar.
Lăsându-ne nicio libertate de alegere.
Ei nu spun că poți folosi în continuare cash-ul ca a doua opțiune dacă nu vrei să folosești modalitatea digitală de plată, ceea ce ar fi destul de diferit.
De ce există atâta grabă ca noi toți să ne alăturăm acestei mișcări globale și să intrăm în această nouă eră digitală?
De la hacking-ul creierului până la hacking-ul economiilor noastre este doar un mic pas.
Nu ar fi mult mai înțelept să rămânem în afara ei (Deutsche Welle, 21 nov 2018).
Evident că din aceste modalități moderne de plată câștigă doar bancherii centrali alături de marile corporații financiare, nu oamenii săraci sau clasa de mijloc care se prăbușește de la inflația din ultimii ani.
Capitalul superflu i-a făcut pe bogați mai bogați, a condus la criza economică actuală, a hrănit băncile private din paradisurile offshore, a adus zorii de foc, sângerii, ai unei noi ere (Deutsche Welle, 5 iul 2017.
Vezi și Timeline, 20 aug 2019).
Ana-Maria Caminski
Corespondent in Romania, pentru NASUL TV Canada
Imagini sugestive
Articol preluat și publicat: 06.05.2022
Olteanul-şef de gară care a oprit de două ori trenul NATO, la Pieleşti, şi i-a scos din minţi pe americani: „Băsescu a zis că mă dă personal afară, dar eu n-am cedat”
Florin Pătrăchioiu a devenit cunoscut în toată ţara, dar şi peste hotare după ce, în 1999, a stârnit un scandal de proporţii la nivelul şefilor statului, oprind în gara Pieleşti, atât la dus, cât şi la întors, trenul NATO, pentru că nu avea actele în regulă.
Garnitura era încărcată cu echipament militar.
După ani de la eveniment, spune că, în ciuda scandalurilor, ar proceda la fel, ştiind că ce a făcut a fost legal.
Florin Pătrăchioiu (64 de ani) povesteşte că, în anul 1999, mai exact în timpul războiului din Iugoslavia, un tren NATO format din 20 de vagoane, toate încărcate cu armament militar, se îndrepta spre o unitate militară din Craiova.
Garnitura a oprit în gara Pieleşti, din judeţul Dolj, iar în momentul în care a văzut că nu avea toate actele în regulă a decis, în calitate de şef de gară, să ţină transportul pe loc timp de patru ore.
Traian Băsescu era, în perioada respectivă, ministru al Transporturilor şi a fost extrem de supărat de cele întâmplate la Dolj.
„Băsescu m-a ameninţat că, dacă nu dau drumul trenului încărcat cu armament militar, o să îmi pierd funcţia.
Toată lumea a zis că sunt nebun, dar eu nu am cedat presiunilor. Trenul NATO nu a plecat din gara Pieleşti decât în momentul în care toate documentele au fost în regulă.
Am văzut clar că transportul militar nu era vămuit. Patru ore a staţionat în gara Pieleşti, iar toată lumea era disperată.
Mulţi au crezut că o să fiu omorât, dar mie nu mi-a fost frică de absolut nimic. Eu mi-am făcut datoria şi am respectat legea.
Chiar dacă au trecut 16 ani de atunci, cu mâna pe inimă vă spun că nu îmi pare rău pentru cum am acţionat pe data de 3 iunie 1999.
Nimeni nu ar fi avut curajul meu“, a povestit, pentru „Adevărul”, fostul şef de gară din Pieleşti.
Bărbatul povesteşte acum că, exact la o lună de la incident, s-a terminat războiul în Iugoslavia, iar americanii au fost nevoiţi să treacă cu trenul, la întoarcere, prin aceeaşi gară.
Au avut neşansa să treacă chiar în ziua în care Florin Pătrăchioiu era la muncă.
De această dată, tot din ordinul olteanului, convoiul de vagoane a staţionat două săptămâni.
Motivul a fost acelaşi: trenul nu avea documentele în regulă.
„Le-am spus americanilor că trebuie să plătească taxe de transport de 20.000 de dolari şi 37.100 de lei.
Au refuzat categoric, iar eu le-am spus clar: de aici nu plecaţi decât când sunteţi în regulă cu toate documentele.
În anul 1999, preşedintele României era Emil Constantinescu, care a fost mai supărat decât Traian Băsescu că nu am lăsat, a doua oară, trenul NATO să plece din gara Pieleşti.
Până nu au plătit toţi banii, nu le-am dat voie să plece. Au stat 14 zile în gară. Telefonul şefilor suna încontinuu, dar nimeni nu a avut ce să îmi facă.
Nici măcar ameninţările cu moartea nu m-au speriat. Eu sunt un om puternic şi niciodată nu m-am dat bătut.
Recunosc că mi-a fost frică, dar nu pentru mine, ci pentru familia mea. Nu ştiam ce o să se întâmple cu adevărat.
A fost un act de curaj pentru care puteam plăti scump“, a mai povestit Florin Pătrăchioiu.
Olteanul care a oprit în anul 1999 trenul NATO a mai povestit că şefii lui au demarat o anchetă, însă la final s-a dovedit că şi-a făcut treaba.
Ba, mai mult, a fost recompensat cu trei salarii.
„Traian Băsescu mi-a spus că o să vină personal la gara din Pieleşti pentru a mă da afară.
Nu mai ştiu exact ziua în care a spus că o să sosească, dar l-am aşteptat până la ora 21.00.
După trei zile, am aflat că o să fiu premiat pentru că mi-am făcut datoria. În anul 2003 m-am întâlnit cu Traian Băsescu, el era primarul Capitalei.
M-am dus direct la el, iar când a aflat cine sunt a început să râdă. Mi-a spus verde în faţă următoarele cuvinte: «Ştii câte dureri de cap mi-ai dat?
Am zis că eşti nebun de legat şi am vrut să te dau afară personal.
Am aflat că ţi-ai făcut datoria, iar de oameni ca tine ţara are nevoie»“, a mai precizat şeful de gară din Pieleşti, care a oprit trenul NATO în anul 1999.
Cum a ajuns subiect de film
Povestea fostului şef de gară din Pieleşti a devenit subiect de film pentru regretatul regizor Cristian Nemescu.
Acesta a venit personal în localitatea doljeană pentru a-l cunoaşte pe olteanul care s-a pus în calea trenului NATO.
Imediat, a pus la cale să realizeze un film, iar personajul principal (Florin Pătrăchioiu) a obţinut şi un rol.
„Pelicula realizată se numeşte «California Dreamin’», iar în film a jucat şi celebrul actor Armand Assante.
Răzvan Vasilescu este cel care a jucat rolul impiegatului în filmul lui Cristian Nemescu.
Când au aflat povestea din gura mea, toţi au rămas uimiţi.
Mi-au spus că am avut mare curaj şi că oameni ca mine există mai rar.
Filmul putea fi făcut în Pieleşti, dar aceasta este situaţia.
Decizia i-a aparţinut regretatului regizor Cristain Nemescu.
Eu le-am povestit absolut totul, iar filmul a fost extrem de bine realizat.
Chiar mi-a plăcut ce am văzut“, a mai declarat olteanul.
Filmul a câştigat, în 2007, premiul „Un Certain Regard” la Festivalul de la Cannes.
Cristian Nemescu şi-a pierdut viaţa în 2006, alături de inginerul său de sunet, Andrei Toncu, într-un accident rutier.
„California dreamin” a rămas aşa cum fusese aranjat de Nemescu înainte de accident şi, implicit, fără sfârşitul pe care l-ar fi dorit regizorul.
Pelicula a mai fost premiată şi la ediţia a II-a a galei Gopo din 2008, când a obţinut patru distincţii.
„Am plâns când am aflat că regizorul care s-a inspirat din povestea mea de viaţă şi a realizat un film a murit.
Cristian Nemescu era un om minunat, iar pe platoul de filmare tot timpul m-a întrebat dacă sunt bine.
Mă bucur că am reuşit să las ceva în urma prin realizarea acestei pelicule.
Este bine ca oamenii să înveţe ceva din povestea mea de viaţă.
Chiar dacă au trecut 16 ani de atunci pentru mine este ca şi cum s-ar fi întâmplat ieri.
Nu ai cum să uiţi aşa ceva.
Eu m-am pensionat pe caz de boală, dar nu am uitat niciodată de locul de muncă.
Mai sunt zile în care trec prin gara din Pieleşti doar să îmi aduc aminte de ce a fost odată”, a mai precizat olteanul.
https://youtu.be/Xwj1lg85wps
Florin Pătrăchioiu şi-a propus, în anul 2008, să ocupe fotoliul de primar în localitatea unde a oprit trenul NATO.
A pierdut, însă, alegerile şi, deocamdată, s-a retras din viaţa publică şi vrea să se cuteriere lumea în lung şi în lat: „Nu ştiu ce o să fac peste un an sau doi.
Deocamdată nu am un plan, dar viaţa ne poate rezerva multe lucruri.
Pot oricând să demarez un proiect important pentru comunitate şi să mă implic mai mult în viaţa oamenilor”.
Sursa: publicația adevărul
Articol preluat și publicat: 04.05.2022
Olteanul-şef de gară care a oprit de două ori trenul NATO, la Pieleşti, şi i-a scos din minţi pe americani: „Băsescu a zis că mă dă personal afară, dar eu n-am cedat”
Florin Pătrăchioiu a devenit cunoscut în toată ţara, dar şi peste hotare după ce, în 1999, a stârnit un scandal de proporţii la nivelul şefilor statului, oprind în gara Pieleşti, atât la dus, cât şi la întors, trenul NATO, pentru că nu avea actele în regulă.
Garnitura era încărcată cu echipament militar.
După ani de la eveniment, spune că, în ciuda scandalurilor, ar proceda la fel, ştiind că ce a făcut a fost legal.
Florin Pătrăchioiu (64 de ani) povesteşte că, în anul 1999, mai exact în timpul războiului din Iugoslavia, un tren NATO format din 20 de vagoane, toate încărcate cu armament militar, se îndrepta spre o unitate militară din Craiova.
Garnitura a oprit în gara Pieleşti, din judeţul Dolj, iar în momentul în care a văzut că nu avea toate actele în regulă a decis, în calitate de şef de gară, să ţină transportul pe loc timp de patru ore.
Traian Băsescu era, în perioada respectivă, ministru al Transporturilor şi a fost extrem de supărat de cele întâmplate la Dolj.
„Băsescu m-a ameninţat că, dacă nu dau drumul trenului încărcat cu armament militar, o să îmi pierd funcţia.
Toată lumea a zis că sunt nebun, dar eu nu am cedat presiunilor. Trenul NATO nu a plecat din gara Pieleşti decât în momentul în care toate documentele au fost în regulă.
Am văzut clar că transportul militar nu era vămuit. Patru ore a staţionat în gara Pieleşti, iar toată lumea era disperată.
Mulţi au crezut că o să fiu omorât, dar mie nu mi-a fost frică de absolut nimic. Eu mi-am făcut datoria şi am respectat legea.
Chiar dacă au trecut 16 ani de atunci, cu mâna pe inimă vă spun că nu îmi pare rău pentru cum am acţionat pe data de 3 iunie 1999.
Nimeni nu ar fi avut curajul meu“, a povestit, pentru „Adevărul”, fostul şef de gară din Pieleşti.
Bărbatul povesteşte acum că, exact la o lună de la incident, s-a terminat războiul în Iugoslavia, iar americanii au fost nevoiţi să treacă cu trenul, la întoarcere, prin aceeaşi gară.
Au avut neşansa să treacă chiar în ziua în care Florin Pătrăchioiu era la muncă.
De această dată, tot din ordinul olteanului, convoiul de vagoane a staţionat două săptămâni.
Motivul a fost acelaşi: trenul nu avea documentele în regulă.
„Le-am spus americanilor că trebuie să plătească taxe de transport de 20.000 de dolari şi 37.100 de lei.
Au refuzat categoric, iar eu le-am spus clar: de aici nu plecaţi decât când sunteţi în regulă cu toate documentele.
În anul 1999, preşedintele României era Emil Constantinescu, care a fost mai supărat decât Traian Băsescu că nu am lăsat, a doua oară, trenul NATO să plece din gara Pieleşti.
Până nu au plătit toţi banii, nu le-am dat voie să plece. Au stat 14 zile în gară. Telefonul şefilor suna încontinuu, dar nimeni nu a avut ce să îmi facă.
Nici măcar ameninţările cu moartea nu m-au speriat. Eu sunt un om puternic şi niciodată nu m-am dat bătut.
Recunosc că mi-a fost frică, dar nu pentru mine, ci pentru familia mea. Nu ştiam ce o să se întâmple cu adevărat.
A fost un act de curaj pentru care puteam plăti scump“, a mai povestit Florin Pătrăchioiu.
Olteanul care a oprit în anul 1999 trenul NATO a mai povestit că şefii lui au demarat o anchetă, însă la final s-a dovedit că şi-a făcut treaba.
Ba, mai mult, a fost recompensat cu trei salarii.
„Traian Băsescu mi-a spus că o să vină personal la gara din Pieleşti pentru a mă da afară.
Nu mai ştiu exact ziua în care a spus că o să sosească, dar l-am aşteptat până la ora 21.00.
După trei zile, am aflat că o să fiu premiat pentru că mi-am făcut datoria. În anul 2003 m-am întâlnit cu Traian Băsescu, el era primarul Capitalei.
M-am dus direct la el, iar când a aflat cine sunt a început să râdă. Mi-a spus verde în faţă următoarele cuvinte: «Ştii câte dureri de cap mi-ai dat?
Am zis că eşti nebun de legat şi am vrut să te dau afară personal.
Am aflat că ţi-ai făcut datoria, iar de oameni ca tine ţara are nevoie»“, a mai precizat şeful de gară din Pieleşti, care a oprit trenul NATO în anul 1999.
Cum a ajuns subiect de film
Povestea fostului şef de gară din Pieleşti a devenit subiect de film pentru regretatul regizor Cristian Nemescu.
Acesta a venit personal în localitatea doljeană pentru a-l cunoaşte pe olteanul care s-a pus în calea trenului NATO.
Imediat, a pus la cale să realizeze un film, iar personajul principal (Florin Pătrăchioiu) a obţinut şi un rol.
„Pelicula realizată se numeşte «California Dreamin’», iar în film a jucat şi celebrul actor Armand Assante.
Răzvan Vasilescu este cel care a jucat rolul impiegatului în filmul lui Cristian Nemescu.
Când au aflat povestea din gura mea, toţi au rămas uimiţi.
Mi-au spus că am avut mare curaj şi că oameni ca mine există mai rar.
Filmul putea fi făcut în Pieleşti, dar aceasta este situaţia.
Decizia i-a aparţinut regretatului regizor Cristain Nemescu.
Eu le-am povestit absolut totul, iar filmul a fost extrem de bine realizat.
Chiar mi-a plăcut ce am văzut“, a mai declarat olteanul.
Filmul a câştigat, în 2007, premiul „Un Certain Regard” la Festivalul de la Cannes.
Cristian Nemescu şi-a pierdut viaţa în 2006, alături de inginerul său de sunet, Andrei Toncu, într-un accident rutier.
„California dreamin” a rămas aşa cum fusese aranjat de Nemescu înainte de accident şi, implicit, fără sfârşitul pe care l-ar fi dorit regizorul.
Pelicula a mai fost premiată şi la ediţia a II-a a galei Gopo din 2008, când a obţinut patru distincţii.
„Am plâns când am aflat că regizorul care s-a inspirat din povestea mea de viaţă şi a realizat un film a murit.
Cristian Nemescu era un om minunat, iar pe platoul de filmare tot timpul m-a întrebat dacă sunt bine.
Mă bucur că am reuşit să las ceva în urma prin realizarea acestei pelicule.
Este bine ca oamenii să înveţe ceva din povestea mea de viaţă.
Chiar dacă au trecut 16 ani de atunci pentru mine este ca şi cum s-ar fi întâmplat ieri.
Nu ai cum să uiţi aşa ceva.
Eu m-am pensionat pe caz de boală, dar nu am uitat niciodată de locul de muncă.
Mai sunt zile în care trec prin gara din Pieleşti doar să îmi aduc aminte de ce a fost odată”, a mai precizat olteanul.
Florin Pătrăchioiu şi-a propus, în anul 2008, să ocupe fotoliul de primar în localitatea unde a oprit trenul NATO.
A pierdut, însă, alegerile şi, deocamdată, s-a retras din viaţa publică şi vrea să se cuteriere lumea în lung şi în lat: „Nu ştiu ce o să fac peste un an sau doi.
Deocamdată nu am un plan, dar viaţa ne poate rezerva multe lucruri.
Pot oricând să demarez un proiect important pentru comunitate şi să mă implic mai mult în viaţa oamenilor”.
Sursa: publicația adevărul
Articol preluat și publicat: 04.05.2022
CONDIȚIONAREA COLECTIVĂ
În 1956, filozoful evreu german Günther Anders a scris această reflecție, nu știm dacă a fost premonitorie sau programatică:
„Pentru a înăbuși orice revoltă în avans, este important să nu o faceți violent.
Metodele arhaice precum cea a lui Hitler sunt în mod clar depășite.
Este suficient să creați o condiționare colectivă atât de puternică încât însăși ideea de revoltă să nu existe.
Vor veni și mai multe.
Pentru mintea oamenilor.
Ideal ar fi formarea indivizilor de la naștere prin limitarea aptitudinilor lor biologice înnăscute…
Apoi, am continua să condiționăm prin reducerea drastică a nivelului și calității educației, pentru a o readuce la o formă de integrare profesională.
Un individ needucat are doar un orizont de gândire limitat și cu cât gândul lui se limitează mai mult la preocupări materiale, mediocre, cu atât se poate revolta mai puțin.
Trebuie să ne asigurăm că accesul la cunoaștere devine din ce în ce mai dificil și mai elitist… …că decalajul se mărește între oameni și știință, că informațiile destinate publicului larg sunt anesteziate de orice conținut subversiv.
Mai ales fără filozofie.
Din nou, este necesar să folosim persuasiunea și nu violența directă: vom difuza masiv, prin intermediul televiziunii, divertisment uluitor, mereu măgulind emoționalul, instinctivul.
Vom ocupa spiritele cu ceea ce este zadarnic și jucăuș.
Este bine cu vorbărie neîncetată și muzică, pentru a împiedica mintea să se întrebe, să gândească, să reflecteze.
Vom pune sexualitatea pe primul plan al intereselor umane.
Ca anestezic social, nu există nimic mai bun.
În general, vom avea grijă să alungăm seriozitatea din existență, să ne batem joc de tot ce are o valoare ridicată, să menținem o apologie constantă pentru lejeritate; astfel încât euforia reclamei, a consumului să devină standardul fericirii umane și modelul libertății...
Condiționarea va produce o astfel de integrare a sinelui, încât singura teamă (care va trebui menținută) va fi aceea de a fi exclus din sistem și deci de a nu mai putea accesa condițiile materiale necesare fericirii.
Omul de masă, astfel produs, trebuie tratat ca ceea ce este: un produs, un vițel și trebuie să fie supravegheat așa cum ar trebui să fie o turmă.
Orice lucru care îi permite lucidității să adoarmă, mintea lui critică este bună din punct de vedere social, ceea ce ar risca să-l trezească trebuie combătut, ridiculizat, înăbușit…
Orice doctrină care contestă sistemul trebuie mai întâi catalogată drept subversivă și teroristă, iar cei care o susțin trebuie apoi tratați ca atare”.
Günther Anders –
Învechirea omului, 1956
PS: Astfel de idei puse în planuri datează de foarte mult timp, cum răbdarea are limită, globaliștii au demarat tăvălugul împotriva omenirii.
Și iată de ce oamenii nemulțumiți nu se revoltă, fiind ocupați tot timpul cu lucruri fără însemnătate.
Text preluat, primit de un amic pe WhatsApp
Imagine sugestivă
Articol publicat: 23.08.2022
Dragilor, nu mai distribuiți goange prin internet!
Rândurile citate nu-i aparțin lui Anders ci unui agarici (Serge Carfantan) care pretinde că "producția" amintită a fost inspirată din "Învechirea omului"!
3 ani în urmă
👍 0
❤️ 0
😂 0
😮 0
😢 0
😠 0
👏 0
Alexandru Coţarcă
3 ani în urmă
Suveranitatea Romaniei, istorie sau nici macar atat
Devalizarea României, prosperitatea țărilor occidentale și nu numai
Cine controlează din afară PSD, PNL, USR, PMP, ALDE și UDMR? 90% din activitățile comerciale din România aparține azi străinilor.
Iată mai jos cifrele adevărului.
În spatele perdelei groase de fum politic România a devenit Colonie.
Iată cine sunt cu adevărat stăpânii noștri (nu, nu sunt americanii…) și ce trebuie să facem pentru a dăinui ca neam.
Suveranitatea României s-a topit în focul care a ars capitalul privat autohton.
Imperiul Corporatist trece prin foc și sabie Lumea Veche.
Istorie, eroi, legende, culturi și destine, toate se prăbușesc în genunea ciclonului globalist hrănit de zeul BAN.
Pentru cei care încă admiră ”investitorii străini” care ”plătesc bine” am o veste proastă: profiturile nu rămân în țară iar taxele sunt minime sau neplătite cu anii.
Cei care-mi urmăresc analizele și comentariile știu că mă limitez la date concrete, nu polemizez pe teme generale și nu citesc în globul viitorului politic al României.
Iată cine controlează astăzi imensa majoritate a Produsului Intern Brut al Coloniei România:
TOP 10 AUTO (Producție, Distribuție, Comerț)
1. Dacia. Capital Francez
2. Ford. Capital SUA
3. Continental. Capital Germania
4. Autoliv. Capital Suedia
5. Takata. Capital Japonia
6. Renault. Capital Franța
7. Porsche. Capital Austria
8. Hella. Capital Germania
9. Michelin. Capital Franța
10. Mercedes. Capital Germania
TOP 10 COMERȚ (Alimentar și Bricolaj)
1. Kaufland. Capital Germania
2. Carrefour. Capital Franța
3. LIDL. Capital Germania
4. Dedeman. Capital România
5. Auchan. Capital Franța
6. Metro. Capital Germania
7. Mega Image. Capital Olanda/Belgia
8. Profi Rom. Capital fond de investiții
9. Selgros. Capital Elveția
10. Rewe. Capital Germania
TOP 10 ENERGIE (energie, petrol, gaze)
1. OMV Petrom. Capital Austria
2. Rompetrol Rafinare. Capital China
3. E. ON. Capital Germania
4. MOL. Capital Ungaria
5. Engie. Capital Franța
6. Electrica Furnizare. Capital de Stat
7. Electrica. Capital de Stat
8. Romgaz. Capital de Stat
9. Hidroelectrica. Capital de Stat
10. Transelectrica. Capital de Stat
TOP 10 INDUSTRIE (Metalurgie, Siderurgie, Chimie)
1. ArcelorMittal. Capital Marea Britanie
2. ALRO. Capital Rusia
3. Daewoo-Mangalia. Capital Olanda
4. Arctic. Capital Turcia
5. Azomureș. Capital Elveția
6. Silcotub. Capital Luxemburg
7. TMK-Artrom. Capital Rusia
8. Oltchim. Capital majoritar de Stat
9 De Longhi. Capital Italia
10. Astra. Capital Germania
TOP 10 INDUSTRIE ALIMENTARĂ ȘI BĂUTURI
1. Coca-Cola HBC. Capital Grecia
2. Ursus. Capital Japonia
3. BUNGE. Capital SUA
4. Heineken. Capital Olanda
5. Expur. Capital Franța
6. Smithfield. Capital China
7. Agrana. Capital Austria
8. Nestle. Capital Elveția
9. Quadrant. Capital SUA
10. Prutul. Capital-antreprenor
TOP 10 TELECOMUNICAȚII ȘI IT
1. Orange. Capital Franța
2. Vodafone. Capital Marea Britanie
3. RCS & RDS. Capital România
4. Telekom. Capital Grecia
5. Oracle. Capital SUA
6. IBM. Capital SUA
7. Ericsson. Capital străin
8. UPC. Capital străin
9. Bitdefender. Capital România
10. Endava. Capital străin
TOP 10 BĂNCI
1. BCR. Capital Austria
2. Transilvania. Capital România
3. BRD. Capital Franța
4. Raiffeisen. Capital Austria
5. Unicredit. Capital Italia
6. CEC. Capital de Stat
7. ING Bank. CAPITAL Olanda
8. Alpha Bank. Capital Grecia
9. BancPost. A fuzionat cu Banca Transilvania. Capital România
10. Garanti Bank. Capital Turcia
Se observă acum clar cum America Republicană a lui Trump sau cea Democrată a lui Clinton nu prea există din punct de vedere al mizei economice de la noi din țară.
În schimb există MASIV capitalul German, Francez, Austriac și Olandez.
Concluziile mele:
– Capitalul privat autohton a dispărut, Românii nu mai au puterea de a-și decide soarta, de a se dezvolta independent și de a supraviețui suveran în hotarele istorice.
– „Partenerul nostru strategic” se stinge.
Imperiul American apune, Dolarul pierde teren și curând nu va mai avea statutul de „Reserve Currency”, secând astfel perena fântână a bunăstării americane.
Preţul combustibilului a explodat, iar sistemul de sănătate – cel care mai există – e privat.
N-ai bani, suferi!
Despre învăţământ nu mai amintesc.
Se face pe unde-apuci, dacă-ţi mai arde întrucât prima luptă care se să e cea cu foametea.
Probabil şi libienii se întreabă acum cu disperare, cum de au fost toate acestea posibile?
Uite-aşa, luând de bun tot ce vine de la criminalii profesionişti.
Naivitatea – ca să nu-i spun prostia – se plăteşte greu.
Dacă faceţi paralele între noi şi ei, sunteţi tentaţi să staţi liniştiţi pe moment.
La noi abia acum se creionează întreg genocidul asupra ţării.
Ne îndatorăm fără nicio justificare, cumpărăm arme nefuncţionale şi depăşite tehnic plătind ca la curve, cu banii înainte, vedem toate aceste abuzuri, dar luăm poziţia ghiocelului.
Tocmai ce s-a statutat că singurul serviciu medical pe care-l veţi primi gratuit este cel de urgenţă.
Adică acolo unde-ţi fac un calmant şi-ţi dau o trimitere. Pentru restul va trebui să plătiţi.
Petrolul nu vă mai aparţine, gazele din Marea Neagră au fosta date pe gratis.
V-a mai rămas şi vouă ceva: lista infinită de taxe pe care trebuie să le plătiţi statului sau monopoliştilor cărora statul le-a dat liber la jaf(societăţi de asigurări, bănci, tutun, etc.).
În timpul ăsta ardelenilor li se suflă dulce în urechi „gând de autonomie”.
De ce?
Ca să stârnească haosul, să declanşeze nebunia.
Deoarece din nebunia popoarelor profită ei.
Ăsta e abia începutul. Nu vă culcaţi pe-o ureche: va fi şi mai rău.
Vă vor introduce taxe insuportabile pe case, în timp ce „din raţiuni sociale” vor proteja marii proprietari de imobile.
Vă vor zdrobi şi nu se vor opri nici atunci.
Nici când veţi dispărea fizic nu le va fi îndeajuns.
Se vor zbate să vă şteargă şi din memoria omenirii.
Vă reamintesc un lucru simplu: la 1 Decembrie doar un singur om a avut curajul să-i strige Plăvanului ce-a avut de strigat.
Restul s-au limitat la a-l privi bovin.
Dacă nu cumva l-or fi dat pe bietul om pe mâna securiştilor.
Asta e atitudinea care vă inculpă, care vă va condamana până la urmă la fel ca pe libieni.
Treziţi-vă până nu va fi prea târziu!
Text preluat, autor: Dan DIACONU
Imagine sugestivă
Articol publicat: 28.07.2022
Alexandru Coţarcă
4 ani în urmă
Mărășești 24-26 iunie 2022 - Foto 9
Români uniți pentru tricolor la Mărășești
În zilele de 24, 25 și 26 iunie 2022 români patrioți ce au putut fi prezenți la Mărășești au reînprospătat și anul acesta culorile drapelului național.
Pe pământul unde ostași români și-au vărsat sângele pentru apărarea patriei au pășit cu credință și smerenie oameni ce au dat însemnătate sacrificiilor făcute.
Peste drum de Mausoleul Eroilor Mărășești stă de strajă patriei tricolorul de mărime impresionantă vopsit pe o platformă de beton, simbol vizibil chiar de la mare altitudine.
Proeminența culorilor ne arată importanța și semnificația acestora: Albastrul cerului sub care viețuiesc creațiile lui Dumnezeu în „Grădina Maicii Domnului”, Galbenul spicului de grâu din care pâinea hrănește ființa umană, Roșul sângelui vărsat de ostașii români în luptele pentru apărarea patriei și neamului românesc.
Scurtă prezentare
Prima piatră de temelie a Mausoleului Eroilor Mărășești era așezată în data de 6 august 1923, monumentul a fost ridicat după planurile arhitectului George Cristinel.
În vara anului 1924 a început reînhumarea osemintelor ostașilor căzuți pe câmpul de luptă, în criptele Mausoleului, iar în septembrie au fost depuse în sarcofagul central rămășițele pământești ale generalului Eremia Grigorescu, comandant al Armatei I Române din timpul bătăliei Mărășeștilor.
Mausoleul adăpostește, în cele 154 de cripte individuale și 9 cripte comune, dispuse radial pe cele 18 culoare, rămășițele pământești a 5.073 ostași și ofițeri, printre care fetița – eroină Măriuca Zaharia, căpitanul Grigore Ignat, locotenent Gabriel Pruncu.
Pe frontspiciul Mausoleului s-au înscris cuvintele „Întru Slava Eroilor Neamului” și numele localităților unde s-au purtat principalele bătălii de pe Frontul Românesc.
Este remarcabilă fraza Măriucăi în care spunea: „vreau să fac și eu ceva pentru țara mea”.
Români uniți pentru tricolor
Inițiativa organizării evenimentului „Români PENTRU tricoloR" de la Mărășești din zilele 24, 25 și 26 iunie 2022 aparține patriotului și naționalistului Marian Motocu, numit în spațiul public „olteanul încăpățânat”.
Prin mișcarea naționalistă „41 pentru România” s-a făcut strigarea la unitate și implicare, totul pentru țară și neamul românesc.
Discursul emoționant al domnului General Radu Theodoru ne-a reamintit cine și de ce suntem astăzi pe acest pământ, dar mai ales sacrificiile ostașilor români.
Domnul General a mai menționat că fără unitate nu putem avea continuitate și că aceste vremuri tulburi sunt un real pericol pentru națiunea română.
Foto preluate de la: Adrian Robertin Dinu și Marian Motocu
Text redactat, articol publicat: 27.06.2022
Alexandru Coţarcă
4 ani în urmă
Mărășești 24-26 iunie 2022 - Foto 8
Români uniți sub tricolor la Mărășești
În zilele de 24, 25 și 26 iunie 2022 români patrioți ce au putut fi prezenți la Mărășești au reînprospătat și anul acesta culorile drapelului național.
Pe pământul unde ostași români și-au vărsat sângele pentru apărarea patriei au pășit cu credință și smerenie oameni ce au dat însemnătate sacrificiilor făcute.
Peste drum de Mausoleul Eroilor Mărășești stă de strajă patriei tricolorul de mărime impresionantă vopsit pe o platformă de beton, simbol vizibil chiar de la mare altitudine.
Proeminența culorilor ne arată importanța și semnificația acestora: Albastrul cerului sub care viețesc creațiile lui Dumnezeu în „Grădina Maicii Domnului”, Galbenul spicului de grâu din care pâinea hrănește ființa umană, Roșul sângelui vărsat de ostașii români în luptele pentru apărarea patriei și neamului românesc.
Scurtă prezentare
Prima piatră de temelie a Mausoleului Eroilor Mărășești era așezată în data de 6 august 1923, monumentul a fost ridicat după planurile arhitectului George Cristinel.
În vara anului 1924 a început reînhumarea osemintelor ostașilor căzuți pe câmpul de luptă, în criptele Mausoleului, iar în septembrie au fost depuse în sarcofagul central rămășițele pământești ale generalului Eremia Grigorescu, comandant al Armatei I Române din timpul bătăliei Mărășeștilor.
Mausoleul adăpostește, în cele 154 de cripte individuale și 9 cripte comune, dispuse radial pe cele 18 culoare, rămășițele pământești a 5.073 ostași și ofițeri, printre care fetița – eroină Măriuca Zaharia, căpitanul Grigore Ignat, locotenent Gabriel Pruncu.
Pe frontspiciul Mausoleului s-au înscris cuvintele „Întru Slava Eroilor Neamului” și numele localităților unde s-au purtat principalele bătălii de pe Frontul Românesc.
Este remarcabilă fraza Măriucăi în care spunea: „vreau să fac și eu ceva pentru țara mea”.
Români uniți sub tricolor
Inițiativa organizării evenimentului de la Mărășești din zilele 24, 25 și 26 iunie 2022 aparține patriotului și naționalistului Marian Motocu, numit în spațiul public „olteanul încăpățânat”.
Prin mișcarea naționalistă „41 pentru România” s-a făcut strigarea la unitate și implicare, totul pentru țară și neamul românesc.
Discursul emoționant al domnului General Radu Theodoru ne-a reamintit cine și de ce suntem astăzi pe acest pământ, dar mai ales sacrificiile ostașilor români.
Domnul General a mai menționat că fără unitate nu putem avea continuitate și că aceste vremuri tulburi sunt un real pericol pentru națiunea română.
Foto preluate de la: Adrian Robertin Dinu și Marian Motocu
Text redactat, articol publicat: 27.06.2022
Alexandru Coţarcă
4 ani în urmă
Mărășești 24-26 iunie 2022 - Foto 7
Români uniți sub tricolor la Mărășești
În zilele de 24, 25 și 26 iunie 2022 români patrioți ce au putut fi prezenți la Mărășești au reînprospătat și anul acesta culorile drapelului național.
Pe pământul unde ostași români și-au vărsat sângele pentru apărarea patriei au pășit cu credință și smerenie oameni ce au dat însemnătate sacrificiilor făcute.
Peste drum de Mausoleul Eroilor Mărășești stă de strajă patriei tricolorul de mărime impresionantă vopsit pe o platformă de beton, simbol vizibil chiar de la mare altitudine.
Proeminența culorilor ne arată importanța și semnificația acestora: Albastrul cerului sub care viețesc creațiile lui Dumnezeu în „Grădina Maicii Domnului”, Galbenul spicului de grâu din care pâinea hrănește ființa umană, Roșul sângelui vărsat de ostașii români în luptele pentru apărarea patriei și neamului românesc.
Scurtă prezentare
Prima piatră de temelie a Mausoleului Eroilor Mărășești era așezată în data de 6 august 1923, monumentul a fost ridicat după planurile arhitectului George Cristinel.
În vara anului 1924 a început reînhumarea osemintelor ostașilor căzuți pe câmpul de luptă, în criptele Mausoleului, iar în septembrie au fost depuse în sarcofagul central rămășițele pământești ale generalului Eremia Grigorescu, comandant al Armatei I Române din timpul bătăliei Mărășeștilor.
Mausoleul adăpostește, în cele 154 de cripte individuale și 9 cripte comune, dispuse radial pe cele 18 culoare, rămășițele pământești a 5.073 ostași și ofițeri, printre care fetița – eroină Măriuca Zaharia, căpitanul Grigore Ignat, locotenent Gabriel Pruncu.
Pe frontspiciul Mausoleului s-au înscris cuvintele „Întru Slava Eroilor Neamului” și numele localităților unde s-au purtat principalele bătălii de pe Frontul Românesc.
Este remarcabilă fraza Măriucăi în care spunea: „vreau să fac și eu ceva pentru țara mea”.
Români uniți sub tricolor
Inițiativa organizării evenimentului de la Mărășești din zilele 24, 25 și 26 iunie 2022 aparține patriotului și naționalistului Marian Motocu, numit în spațiul public „olteanul încăpățânat”.
Prin mișcarea naționalistă „41 pentru România” s-a făcut strigarea la unitate și implicare, totul pentru țară și neamul românesc.
Discursul emoționant al domnului General Radu Theodoru ne-a reamintit cine și de ce suntem astăzi pe acest pământ, dar mai ales sacrificiile ostașilor români.
Domnul General a mai menționat că fără unitate nu putem avea continuitate și că aceste vremuri tulburi sunt un real pericol pentru națiunea română.
Foto preluate de la: Adrian Robertin Dinu și Marian Motocu
Text redactat, articol publicat: 27.06.2022
Alexandru Coţarcă
4 ani în urmă
Mărășești 24-26 iunie 2022 - Foto 6
Români uniți sub tricolor la Mărășești
În zilele de 24, 25 și 26 iunie 2022 români patrioți ce au putut fi prezenți la Mărășești au reînprospătat și anul acesta culorile drapelului național.
Pe pământul unde ostași români și-au vărsat sângele pentru apărarea patriei au pășit cu credință și smerenie oameni ce au dat însemnătate sacrificiilor făcute.
Peste drum de Mausoleul Eroilor Mărășești stă de strajă patriei tricolorul de mărime impresionantă vopsit pe o platformă de beton, simbol vizibil chiar de la mare altitudine.
Proeminența culorilor ne arată importanța și semnificația acestora: Albastrul cerului sub care viețesc creațiile lui Dumnezeu în „Grădina Maicii Domnului”, Galbenul spicului de grâu din care pâinea hrănește ființa umană, Roșul sângelui vărsat de ostașii români în luptele pentru apărarea patriei și neamului românesc.
Scurtă prezentare
Prima piatră de temelie a Mausoleului Eroilor Mărășești era așezată în data de 6 august 1923, monumentul a fost ridicat după planurile arhitectului George Cristinel.
În vara anului 1924 a început reînhumarea osemintelor ostașilor căzuți pe câmpul de luptă, în criptele Mausoleului, iar în septembrie au fost depuse în sarcofagul central rămășițele pământești ale generalului Eremia Grigorescu, comandant al Armatei I Române din timpul bătăliei Mărășeștilor.
Mausoleul adăpostește, în cele 154 de cripte individuale și 9 cripte comune, dispuse radial pe cele 18 culoare, rămășițele pământești a 5.073 ostași și ofițeri, printre care fetița – eroină Măriuca Zaharia, căpitanul Grigore Ignat, locotenent Gabriel Pruncu.
Pe frontspiciul Mausoleului s-au înscris cuvintele „Întru Slava Eroilor Neamului” și numele localităților unde s-au purtat principalele bătălii de pe Frontul Românesc.
Este remarcabilă fraza Măriucăi în care spunea: „vreau să fac și eu ceva pentru țara mea”.
Români uniți sub tricolor
Inițiativa organizării evenimentului de la Mărășești din zilele 24, 25 și 26 iunie 2022 aparține patriotului și naționalistului Marian Motocu, numit în spațiul public „olteanul încăpățânat”.
Prin mișcarea naționalistă „41 pentru România” s-a făcut strigarea la unitate și implicare, totul pentru țară și neamul românesc.
Discursul emoționant al domnului General Radu Theodoru ne-a reamintit cine și de ce suntem astăzi pe acest pământ, dar mai ales sacrificiile ostașilor români.
Domnul General a mai menționat că fără unitate nu putem avea continuitate și că aceste vremuri tulburi sunt un real pericol pentru națiunea română.
Foto preluate de la: Adrian Robertin Dinu și Marian Motocu
Text redactat, articol publicat: 27.06.2022
Alexandru Coţarcă
4 ani în urmă
Mărășești 24-26 iunie 2022 - Foto 5
Români uniți sub tricolor la Mărășești
În zilele de 24, 25 și 26 iunie 2022 români patrioți ce au putut fi prezenți la Mărășești au reînprospătat și anul acesta culorile drapelului național.
Pe pământul unde ostași români și-au vărsat sângele pentru apărarea patriei au pășit cu credință și smerenie oameni ce au dat însemnătate sacrificiilor făcute.
Peste drum de Mausoleul Eroilor Mărășești stă de strajă patriei tricolorul de mărime impresionantă vopsit pe o platformă de beton, simbol vizibil chiar de la mare altitudine.
Proeminența culorilor ne arată importanța și semnificația acestora: Albastrul cerului sub care viețesc creațiile lui Dumnezeu în „Grădina Maicii Domnului”, Galbenul spicului de grâu din care pâinea hrănește ființa umană, Roșul sângelui vărsat de ostașii români în luptele pentru apărarea patriei și neamului românesc.
Scurtă prezentare
Prima piatră de temelie a Mausoleului Eroilor Mărășești era așezată în data de 6 august 1923, monumentul a fost ridicat după planurile arhitectului George Cristinel.
În vara anului 1924 a început reînhumarea osemintelor ostașilor căzuți pe câmpul de luptă, în criptele Mausoleului, iar în septembrie au fost depuse în sarcofagul central rămășițele pământești ale generalului Eremia Grigorescu, comandant al Armatei I Române din timpul bătăliei Mărășeștilor.
Mausoleul adăpostește, în cele 154 de cripte individuale și 9 cripte comune, dispuse radial pe cele 18 culoare, rămășițele pământești a 5.073 ostași și ofițeri, printre care fetița – eroină Măriuca Zaharia, căpitanul Grigore Ignat, locotenent Gabriel Pruncu.
Pe frontspiciul Mausoleului s-au înscris cuvintele „Întru Slava Eroilor Neamului” și numele localităților unde s-au purtat principalele bătălii de pe Frontul Românesc.
Este remarcabilă fraza Măriucăi în care spunea: „vreau să fac și eu ceva pentru țara mea”.
Români uniți sub tricolor
Inițiativa organizării evenimentului de la Mărășești din zilele 24, 25 și 26 iunie 2022 aparține patriotului și naționalistului Marian Motocu, numit în spațiul public „olteanul încăpățânat”.
Prin mișcarea naționalistă „41 pentru România” s-a făcut strigarea la unitate și implicare, totul pentru țară și neamul românesc.
Discursul emoționant al domnului General Radu Theodoru ne-a reamintit cine și de ce suntem astăzi pe acest pământ, dar mai ales sacrificiile ostașilor români.
Domnul General a mai menționat că fără unitate nu putem avea continuitate și că aceste vremuri tulburi sunt un real pericol pentru națiunea română.
Foto preluate de la: Adrian Robertin Dinu și Marian Motocu
Text redactat, articol publicat: 27.06.2022
Alexandru Coţarcă
4 ani în urmă
Mărășești 24-26 iunie 2022 - Foto 4
Români uniți sub tricolor la Mărășești
În zilele de 24, 25 și 26 iunie 2022 români patrioți ce au putut fi prezenți la Mărășești au reînprospătat și anul acesta culorile drapelului național.
Pe pământul unde ostași români și-au vărsat sângele pentru apărarea patriei au pășit cu credință și smerenie oameni ce au dat însemnătate sacrificiilor făcute.
Peste drum de Mausoleul Eroilor Mărășești stă de strajă patriei tricolorul de mărime impresionantă vopsit pe o platformă de beton, simbol vizibil chiar de la mare altitudine.
Proeminența culorilor ne arată importanța și semnificația acestora: Albastrul cerului sub care viețesc creațiile lui Dumnezeu în „Grădina Maicii Domnului”, Galbenul spicului de grâu din care pâinea hrănește ființa umană, Roșul sângelui vărsat de ostașii români în luptele pentru apărarea patriei și neamului românesc.
Scurtă prezentare
Prima piatră de temelie a Mausoleului Eroilor Mărășești era așezată în data de 6 august 1923, monumentul a fost ridicat după planurile arhitectului George Cristinel.
În vara anului 1924 a început reînhumarea osemintelor ostașilor căzuți pe câmpul de luptă, în criptele Mausoleului, iar în septembrie au fost depuse în sarcofagul central rămășițele pământești ale generalului Eremia Grigorescu, comandant al Armatei I Române din timpul bătăliei Mărășeștilor.
Mausoleul adăpostește, în cele 154 de cripte individuale și 9 cripte comune, dispuse radial pe cele 18 culoare, rămășițele pământești a 5.073 ostași și ofițeri, printre care fetița – eroină Măriuca Zaharia, căpitanul Grigore Ignat, locotenent Gabriel Pruncu.
Pe frontspiciul Mausoleului s-au înscris cuvintele „Întru Slava Eroilor Neamului” și numele localităților unde s-au purtat principalele bătălii de pe Frontul Românesc.
Este remarcabilă fraza Măriucăi în care spunea: „vreau să fac și eu ceva pentru țara mea”.
Români uniți sub tricolor
Inițiativa organizării evenimentului de la Mărășești din zilele 24, 25 și 26 iunie 2022 aparține patriotului și naționalistului Marian Motocu, numit în spațiul public „olteanul încăpățânat”.
Prin mișcarea naționalistă „41 pentru România” s-a făcut strigarea la unitate și implicare, totul pentru țară și neamul românesc.
Discursul emoționant al domnului General Radu Theodoru ne-a reamintit cine și de ce suntem astăzi pe acest pământ, dar mai ales sacrificiile ostașilor români.
Domnul General a mai menționat că fără unitate nu putem avea continuitate și că aceste vremuri tulburi sunt un real pericol pentru națiunea română.
Foto preluate de la: Adrian Robertin Dinu și Marian Motocu
Text redactat, articol publicat: 27.06.2022
Alexandru Coţarcă
4 ani în urmă
Mărășești 24-26 iunie 2022 - Foto 3
Români uniți sub tricolor la Mărășești
În zilele de 24, 25 și 26 iunie 2022 români patrioți ce au putut fi prezenți la Mărășești au reînprospătat și anul acesta culorile drapelului național.
Pe pământul unde ostași români și-au vărsat sângele pentru apărarea patriei au pășit cu credință și smerenie oameni ce au dat însemnătate sacrificiilor făcute.
Peste drum de Mausoleul Eroilor Mărășești stă de strajă patriei tricolorul de mărime impresionantă vopsit pe o platformă de beton, simbol vizibil chiar de la mare altitudine.
Proeminența culorilor ne arată importanța și semnificația acestora: Albastrul cerului sub care viețesc creațiile lui Dumnezeu în „Grădina Maicii Domnului”, Galbenul spicului de grâu din care pâinea hrănește ființa umană, Roșul sângelui vărsat de ostașii români în luptele pentru apărarea patriei și neamului românesc.
Scurtă prezentare
Prima piatră de temelie a Mausoleului Eroilor Mărășești era așezată în data de 6 august 1923, monumentul a fost ridicat după planurile arhitectului George Cristinel.
În vara anului 1924 a început reînhumarea osemintelor ostașilor căzuți pe câmpul de luptă, în criptele Mausoleului, iar în septembrie au fost depuse în sarcofagul central rămășițele pământești ale generalului Eremia Grigorescu, comandant al Armatei I Române din timpul bătăliei Mărășeștilor.
Mausoleul adăpostește, în cele 154 de cripte individuale și 9 cripte comune, dispuse radial pe cele 18 culoare, rămășițele pământești a 5.073 ostași și ofițeri, printre care fetița – eroină Măriuca Zaharia, căpitanul Grigore Ignat, locotenent Gabriel Pruncu.
Pe frontspiciul Mausoleului s-au înscris cuvintele „Întru Slava Eroilor Neamului” și numele localităților unde s-au purtat principalele bătălii de pe Frontul Românesc.
Este remarcabilă fraza Măriucăi în care spunea: „vreau să fac și eu ceva pentru țara mea”.
Români uniți sub tricolor
Inițiativa organizării evenimentului de la Mărășești din zilele 24, 25 și 26 iunie 2022 aparține patriotului și naționalistului Marian Motocu, numit în spațiul public „olteanul încăpățânat”.
Prin mișcarea naționalistă „41 pentru România” s-a făcut strigarea la unitate și implicare, totul pentru țară și neamul românesc.
Discursul emoționant al domnului General Radu Theodoru ne-a reamintit cine și de ce suntem astăzi pe acest pământ, dar mai ales sacrificiile ostașilor români.
Domnul General a mai menționat că fără unitate nu putem avea continuitate și că aceste vremuri tulburi sunt un real pericol pentru națiunea română.
Foto preluate de la: Adrian Robertin Dinu și Marian Motocu
Text redactat, articol publicat: 27.06.2022
Alexandru Coţarcă
4 ani în urmă
Mărășești 24-26 iunie 2022 - Foto 2
Români uniți sub tricolor la Mărășești
În zilele de 24, 25 și 26 iunie 2022 români patrioți ce au putut fi prezenți la Mărășești au reînprospătat și anul acesta culorile drapelului național.
Pe pământul unde ostași români și-au vărsat sângele pentru apărarea patriei au pășit cu credință și smerenie oameni ce au dat însemnătate sacrificiilor făcute.
Peste drum de Mausoleul Eroilor Mărășești stă de strajă patriei tricolorul de mărime impresionantă vopsit pe o platformă de beton, simbol vizibil chiar de la mare altitudine.
Proeminența culorilor ne arată importanța și semnificația acestora: Albastrul cerului sub care viețesc creațiile lui Dumnezeu în „Grădina Maicii Domnului”, Galbenul spicului de grâu din care pâinea hrănește ființa umană, Roșul sângelui vărsat de ostașii români în luptele pentru apărarea patriei și neamului românesc.
Scurtă prezentare
Prima piatră de temelie a Mausoleului Eroilor Mărășești era așezată în data de 6 august 1923, monumentul a fost ridicat după planurile arhitectului George Cristinel.
În vara anului 1924 a început reînhumarea osemintelor ostașilor căzuți pe câmpul de luptă, în criptele Mausoleului, iar în septembrie au fost depuse în sarcofagul central rămășițele pământești ale generalului Eremia Grigorescu, comandant al Armatei I Române din timpul bătăliei Mărășeștilor.
Mausoleul adăpostește, în cele 154 de cripte individuale și 9 cripte comune, dispuse radial pe cele 18 culoare, rămășițele pământești a 5.073 ostași și ofițeri, printre care fetița – eroină Măriuca Zaharia, căpitanul Grigore Ignat, locotenent Gabriel Pruncu.
Pe frontspiciul Mausoleului s-au înscris cuvintele „Întru Slava Eroilor Neamului” și numele localităților unde s-au purtat principalele bătălii de pe Frontul Românesc.
Este remarcabilă fraza Măriucăi în care spunea: „vreau să fac și eu ceva pentru țara mea”.
Români uniți sub tricolor
Inițiativa organizării evenimentului de la Mărășești din zilele 24, 25 și 26 iunie 2022 aparține patriotului și naționalistului Marian Motocu, numit în spațiul public „olteanul încăpățânat”.
Prin mișcarea naționalistă „41 pentru România” s-a făcut strigarea la unitate și implicare, totul pentru țară și neamul românesc.
Discursul emoționant al domnului General Radu Theodoru ne-a reamintit cine și de ce suntem astăzi pe acest pământ, dar mai ales sacrificiile ostașilor români.
Domnul General a mai menționat că fără unitate nu putem avea continuitate și că aceste vremuri tulburi sunt un real pericol pentru națiunea română.
Foto preluate de la: Adrian Robertin Dinu și Marian Motocu
Text redactat, articol publicat: 27.06.2022
Alexandru Coţarcă
4 ani în urmă
Mărășești 24-26 iunie 2022 - Foto 1
Români uniți sub tricolor la Mărășești
În zilele de 24, 25 și 26 iunie 2022 români patrioți ce au putut fi prezenți la Mărășești au reînprospătat și anul acesta culorile drapelului național.
Pe pământul unde ostași români și-au vărsat sângele pentru apărarea patriei au pășit cu credință și smerenie oameni ce au dat însemnătate sacrificiilor făcute.
Peste drum de Mausoleul Eroilor Mărășești stă de strajă patriei tricolorul de mărime impresionantă vopsit pe o platformă de beton, simbol vizibil chiar de la mare altitudine.
Proeminența culorilor ne arată importanța și semnificația acestora: Albastrul cerului sub care viețesc creațiile lui Dumnezeu în „Grădina Maicii Domnului”, Galbenul spicului de grâu din care pâinea hrănește ființa umană, Roșul sângelui vărsat de ostașii români în luptele pentru apărarea patriei și neamului românesc.
Scurtă prezentare
Prima piatră de temelie a Mausoleului Eroilor Mărășești era așezată în data de 6 august 1923, monumentul a fost ridicat după planurile arhitectului George Cristinel.
În vara anului 1924 a început reînhumarea osemintelor ostașilor căzuți pe câmpul de luptă, în criptele Mausoleului, iar în septembrie au fost depuse în sarcofagul central rămășițele pământești ale generalului Eremia Grigorescu, comandant al Armatei I Române din timpul bătăliei Mărășeștilor.
Mausoleul adăpostește, în cele 154 de cripte individuale și 9 cripte comune, dispuse radial pe cele 18 culoare, rămășițele pământești a 5.073 ostași și ofițeri, printre care fetița – eroină Măriuca Zaharia, căpitanul Grigore Ignat, locotenent Gabriel Pruncu.
Pe frontspiciul Mausoleului s-au înscris cuvintele „Întru Slava Eroilor Neamului” și numele localităților unde s-au purtat principalele bătălii de pe Frontul Românesc.
Este remarcabilă fraza Măriucăi în care spunea: „vreau să fac și eu ceva pentru țara mea”.
Români uniți sub tricolor
Inițiativa organizării evenimentului de la Mărășești din zilele 24, 25 și 26 iunie 2022 aparține patriotului și naționalistului Marian Motocu, numit în spațiul public „olteanul încăpățânat”.
Prin mișcarea naționalistă „41 pentru România” s-a făcut strigarea la unitate și implicare, totul pentru țară și neamul românesc.
Discursul emoționant al domnului General Radu Theodoru ne-a reamintit cine și de ce suntem astăzi pe acest pământ, dar mai ales sacrificiile ostașilor români.
Domnul General a mai menționat că fără unitate nu putem avea continuitate și că aceste vremuri tulburi sunt un real pericol pentru națiunea română.
Foto preluate de la: Adrian Robertin Dinu și Marian Motocu
Text redactat, articol publicat: 27.06.2022
Alexandru Coţarcă
4 ani în urmă
Mausoleul Eroilor Mărășești
Români uniți sub tricolor la Mărășești
În zilele de 24, 25 și 26 iunie 2022 români patrioți ce au putut fi prezenți la Mărășești au reînprospătat și anul acesta culorile drapelului național.
Pe pământul unde ostași români și-au vărsat sângele pentru apărarea patriei au pășit cu credință și smerenie oameni ce au dat însemnătate sacrificiilor făcute.
Peste drum de Mausoleul Eroilor Mărășești stă de strajă patriei tricolorul de mărime impresionantă vopsit pe o platformă de beton, simbol vizibil chiar de la mare altitudine.
Proeminența culorilor ne arată importanța și semnificația acestora: Albastrul cerului sub care viețesc creațiile lui Dumnezeu în „Grădina Maicii Domnului”, Galbenul spicului de grâu din care pâinea hrănește ființa umană, Roșul sângelui vărsat de ostașii români în luptele pentru apărarea patriei și neamului românesc.
Scurtă prezentare
Prima piatră de temelie a Mausoleului Eroilor Mărășești era așezată în data de 6 august 1923, monumentul a fost ridicat după planurile arhitectului George Cristinel.
În vara anului 1924 a început reînhumarea osemintelor ostașilor căzuți pe câmpul de luptă, în criptele Mausoleului, iar în septembrie au fost depuse în sarcofagul central rămășițele pământești ale generalului Eremia Grigorescu, comandant al Armatei I Române din timpul bătăliei Mărășeștilor.
Mausoleul adăpostește, în cele 154 de cripte individuale și 9 cripte comune, dispuse radial pe cele 18 culoare, rămășițele pământești a 5.073 ostași și ofițeri, printre care fetița – eroină Măriuca Zaharia, căpitanul Grigore Ignat, locotenent Gabriel Pruncu.
Pe frontspiciul Mausoleului s-au înscris cuvintele „Întru Slava Eroilor Neamului” și numele localităților unde s-au purtat principalele bătălii de pe Frontul Românesc.
Este remarcabilă fraza Măriucăi în care spunea: „vreau să fac și eu ceva pentru țara mea”.
Români uniți sub tricolor
Inițiativa organizării evenimentului de la Mărășești din zilele 24, 25 și 26 iunie 2022 aparține patriotului și naționalistului Marian Motocu, numit în spațiul public „olteanul încăpățânat”.
Prin mișcarea naționalistă „41 pentru România” s-a făcut strigarea la unitate și implicare, totul pentru țară și neamul românesc.
Discursul emoționant al domnului General Radu Theodoru ne-a reamintit cine și de ce suntem astăzi pe acest pământ, dar mai ales sacrificiile ostașilor români.
Domnul General a mai menționat că fără unitate nu putem avea continuitate și că aceste vremuri tulburi sunt un real pericol pentru națiunea română.
Foto preluate de la: Adrian Robertin Dinu și Marian Motocu
Text redactat, articol publicat: 27.06.2022
Alexandru Coţarcă
4 ani în urmă
Ziua drapelului național al României 1
Ziua drapelului național al României
Ziua Drapelului Național este ziua de 26 iunie, care a fost proclamată astfel prin Legea nr. 96 din 20 mai 1998.
Conform legii, această zi va fi marcată de către autoritățile publice și de celelalte instituții ale statului prin organizarea unor programe și manifestări cultural-educative, cu caracter evocator sau științific, consacrate istoriei patriei, precum și prin ceremonii militare specifice, organizate în cadrul unităților Ministerului Apărării Naționale și ale Ministerului de Interne.
Scurtă istorie a Zilei Drapelului Naţional
În 1834, când Ţările Române au început să se dezvolte din punct de vedere economic, când conştiinţa naţională cerea unitatea şi libertatea ţării, domnitorul Ţării Româneşti, Alexandru D. Ghica Vodă, a obţinut de la otomani învoirea „de a pune steag românesc corăbiilor negustoreşti şi oştirii"
Steagul destinat corăbiilor avea două culori (galben şi roşu), cel atribuit armatei era compus din trei (roşu, galben şi albastru) şi un vultur la mijloc.
Acesta este socotit drept începutul adoptării tricolorului pe pământ românesc.
O informaţie o descoperim printre mărturiile unui francmason Jean Alexandre Vaillant, (chemat şi stabilit în Muntenia în 1830, profesor şi director al „Colegiului Sf. Sava” din Bucureşti 1831-1834), potrivit căruia tricolorul ar fi fluturat pentru prima dată în ziua de 29 iulie 1839, pe muntele Pleşuva (zona Comarnic – jud. Prahova) Astfel, arborarea de către Vaillant a tricolorului ca drapel al Principatelor este, poate, cea mai veche atestare documentară a acestui fapt.
Tricolorul românesc era cunoscut încă din deceniul 4 al secolului XIX drept simbol naţional cu cel puţin un deceniu înainte de oficializarea sa.
În timpul revoluţiei de la 1848 Tricolorul a fost adoptat ca simbol al naţiunii în prima zi a victoriei revoluţiei burghezo – democratică (1848 – 1849), 14/26 iunie, când a avut loc abdicarea domnitorului Gheorghe Bibescu, instaurarea Guvernului provizoriu de la Bucureşti şi promulgarea decretului nr. 1 de instituire a drapelului naţional.
Revoluţionarii de la 1848, atât cei din Transilvania, cât şi cei din Ţara Românească, au arborat steagul tricolor, ca simbol al luptei lor, având inscripţionat lozinca: „Frăţia”: „Dreptate – Frăţie” şi dându-i denumire de „stindard al libertăţii”.
O lună mai târziu, „văzând cu nu s-a înţeles încă cum trebuiesc făcute stindardele naţionale“, decretul guvernamental nr. 252, din 13 iulie 1848, preciza din nou că “stindardele vor fi tricolore.
Culorile sunt: albastru închis, galben deschis şi roşu carmin”. Ele vor fi dispuse vertical şi vor fi aranjate în ordinea următoare: „lângă lemn vine albastru, apoi galben şi apoi roşu fâlfâind“.
În Adunarea populară desfăşurată pe dealul Filaretului din Bucureşti, în ziua de 15 iunie 1848, s-a celebrat ziua de 11 iunie, începutul revoluţiei, ”zi de mântuire pentru toată România”, sub flamurile tricolore.
Tot în acel an istoric 1848, în acea impresionantă Adunare de la Blaj, 3/15 mai, s-a înălţat „flamura cea mare tricoloră a naţiunii române”, a întregii naţiuni române.
Potrivit unei alte ipoteze tricolorul se impune ca drapel naţional în 1859, odată cu dubla alegere a lui Alexandru Ioan Cuza, culorile steagului fiind dispuse însă pe orizontală.
Primul drapel din 1859, aflat în uz până în 1862, a avut fâşia albastră plasată sus, urmând ca, în a doua parte a domniei lui Cuza, fâşia roşie sa fie dispusă pe partea superioară.
După venirea lui Carol I, steagurile vor avea benzile dispuse pe verticală, România aliniindu-se astfel regulilor respectate de steagurile europene.
Ziua Drapelului Naţional a fost instituită pentru a marca ziua de 26 iunie 1848, când Guvernul revoluţionar a decretat ca Tricolorul - roşu, galben şi albastru - să reprezinte steagul naţional al tuturor românilor; cele trei culori împărţite în mod egal reprezintă principiul egalităţii, orientarea culorilor în sus semnifică verticalitatea, cifra trei este numărul perfect, pe lângă ţara noastră mai existând alte trei ţări europene tradiţionale cu steagul tripartit în mod egal şi vertical: Franţa, Italia şi Belgia.
Articol publicat cu prilejul zilei naționale a drapelului României, 26 iunie
Alexandru Coţarcă
4 ani în urmă
Imnul trei culori - Ciprian Porumbescu
Ziua drapelului național al României
Ziua Drapelului Național este ziua de 26 iunie, care a fost proclamată astfel prin Legea nr. 96 din 20 mai 1998.
Conform legii, această zi va fi marcată de către autoritățile publice și de celelalte instituții ale statului prin organizarea unor programe și manifestări cultural-educative, cu caracter evocator sau științific, consacrate istoriei patriei, precum și prin ceremonii militare specifice, organizate în cadrul unităților Ministerului Apărării Naționale și ale Ministerului de Interne.
Scurtă istorie a Zilei Drapelului Naţional
În 1834, când Ţările Române au început să se dezvolte din punct de vedere economic, când conştiinţa naţională cerea unitatea şi libertatea ţării, domnitorul Ţării Româneşti, Alexandru D. Ghica Vodă, a obţinut de la otomani învoirea „de a pune steag românesc corăbiilor negustoreşti şi oştirii"
Steagul destinat corăbiilor avea două culori (galben şi roşu), cel atribuit armatei era compus din trei (roşu, galben şi albastru) şi un vultur la mijloc.
Acesta este socotit drept începutul adoptării tricolorului pe pământ românesc.
O informaţie o descoperim printre mărturiile unui francmason Jean Alexandre Vaillant, (chemat şi stabilit în Muntenia în 1830, profesor şi director al „Colegiului Sf. Sava” din Bucureşti 1831-1834), potrivit căruia tricolorul ar fi fluturat pentru prima dată în ziua de 29 iulie 1839, pe muntele Pleşuva (zona Comarnic – jud. Prahova) Astfel, arborarea de către Vaillant a tricolorului ca drapel al Principatelor este, poate, cea mai veche atestare documentară a acestui fapt.
Tricolorul românesc era cunoscut încă din deceniul 4 al secolului XIX drept simbol naţional cu cel puţin un deceniu înainte de oficializarea sa.
În timpul revoluţiei de la 1848 Tricolorul a fost adoptat ca simbol al naţiunii în prima zi a victoriei revoluţiei burghezo – democratică (1848 – 1849), 14/26 iunie, când a avut loc abdicarea domnitorului Gheorghe Bibescu, instaurarea Guvernului provizoriu de la Bucureşti şi promulgarea decretului nr. 1 de instituire a drapelului naţional.
Revoluţionarii de la 1848, atât cei din Transilvania, cât şi cei din Ţara Românească, au arborat steagul tricolor, ca simbol al luptei lor, având inscripţionat lozinca: „Frăţia”: „Dreptate – Frăţie” şi dându-i denumire de „stindard al libertăţii”.
O lună mai târziu, „văzând cu nu s-a înţeles încă cum trebuiesc făcute stindardele naţionale“, decretul guvernamental nr. 252, din 13 iulie 1848, preciza din nou că “stindardele vor fi tricolore.
Culorile sunt: albastru închis, galben deschis şi roşu carmin”. Ele vor fi dispuse vertical şi vor fi aranjate în ordinea următoare: „lângă lemn vine albastru, apoi galben şi apoi roşu fâlfâind“.
În Adunarea populară desfăşurată pe dealul Filaretului din Bucureşti, în ziua de 15 iunie 1848, s-a celebrat ziua de 11 iunie, începutul revoluţiei, ”zi de mântuire pentru toată România”, sub flamurile tricolore.
Tot în acel an istoric 1848, în acea impresionantă Adunare de la Blaj, 3/15 mai, s-a înălţat „flamura cea mare tricoloră a naţiunii române”, a întregii naţiuni române.
Potrivit unei alte ipoteze tricolorul se impune ca drapel naţional în 1859, odată cu dubla alegere a lui Alexandru Ioan Cuza, culorile steagului fiind dispuse însă pe orizontală.
Primul drapel din 1859, aflat în uz până în 1862, a avut fâşia albastră plasată sus, urmând ca, în a doua parte a domniei lui Cuza, fâşia roşie sa fie dispusă pe partea superioară.
După venirea lui Carol I, steagurile vor avea benzile dispuse pe verticală, România aliniindu-se astfel regulilor respectate de steagurile europene.
Ziua Drapelului Naţional a fost instituită pentru a marca ziua de 26 iunie 1848, când Guvernul revoluţionar a decretat ca Tricolorul - roşu, galben şi albastru - să reprezinte steagul naţional al tuturor românilor; cele trei culori împărţite în mod egal reprezintă principiul egalităţii, orientarea culorilor în sus semnifică verticalitatea, cifra trei este numărul perfect, pe lângă ţara noastră mai existând alte trei ţări europene tradiţionale cu steagul tripartit în mod egal şi vertical: Franţa, Italia şi Belgia.
Articol publicat cu prilejul zilei naționale a drapelului României, 26 iunie
Alexandru Coţarcă
4 ani în urmă
Drapelul României cu stema
Ziua drapelului național al României
Ziua Drapelului Național este ziua de 26 iunie, care a fost proclamată astfel prin Legea nr. 96 din 20 mai 1998.
Conform legii, această zi va fi marcată de către autoritățile publice și de celelalte instituții ale statului prin organizarea unor programe și manifestări cultural-educative, cu caracter evocator sau științific, consacrate istoriei patriei, precum și prin ceremonii militare specifice, organizate în cadrul unităților Ministerului Apărării Naționale și ale Ministerului de Interne.
Scurtă istorie a Zilei Drapelului Naţional
În 1834, când Ţările Române au început să se dezvolte din punct de vedere economic, când conştiinţa naţională cerea unitatea şi libertatea ţării, domnitorul Ţării Româneşti, Alexandru D. Ghica Vodă, a obţinut de la otomani învoirea „de a pune steag românesc corăbiilor negustoreşti şi oştirii"
Steagul destinat corăbiilor avea două culori (galben şi roşu), cel atribuit armatei era compus din trei (roşu, galben şi albastru) şi un vultur la mijloc.
Acesta este socotit drept începutul adoptării tricolorului pe pământ românesc.
O informaţie o descoperim printre mărturiile unui francmason Jean Alexandre Vaillant, (chemat şi stabilit în Muntenia în 1830, profesor şi director al „Colegiului Sf. Sava” din Bucureşti 1831-1834), potrivit căruia tricolorul ar fi fluturat pentru prima dată în ziua de 29 iulie 1839, pe muntele Pleşuva (zona Comarnic – jud. Prahova) Astfel, arborarea de către Vaillant a tricolorului ca drapel al Principatelor este, poate, cea mai veche atestare documentară a acestui fapt.
Tricolorul românesc era cunoscut încă din deceniul 4 al secolului XIX drept simbol naţional cu cel puţin un deceniu înainte de oficializarea sa.
În timpul revoluţiei de la 1848 Tricolorul a fost adoptat ca simbol al naţiunii în prima zi a victoriei revoluţiei burghezo – democratică (1848 – 1849), 14/26 iunie, când a avut loc abdicarea domnitorului Gheorghe Bibescu, instaurarea Guvernului provizoriu de la Bucureşti şi promulgarea decretului nr. 1 de instituire a drapelului naţional.
Revoluţionarii de la 1848, atât cei din Transilvania, cât şi cei din Ţara Românească, au arborat steagul tricolor, ca simbol al luptei lor, având inscripţionat lozinca: „Frăţia”: „Dreptate – Frăţie” şi dându-i denumire de „stindard al libertăţii”.
O lună mai târziu, „văzând cu nu s-a înţeles încă cum trebuiesc făcute stindardele naţionale“, decretul guvernamental nr. 252, din 13 iulie 1848, preciza din nou că “stindardele vor fi tricolore.
Culorile sunt: albastru închis, galben deschis şi roşu carmin”. Ele vor fi dispuse vertical şi vor fi aranjate în ordinea următoare: „lângă lemn vine albastru, apoi galben şi apoi roşu fâlfâind“.
În Adunarea populară desfăşurată pe dealul Filaretului din Bucureşti, în ziua de 15 iunie 1848, s-a celebrat ziua de 11 iunie, începutul revoluţiei, ”zi de mântuire pentru toată România”, sub flamurile tricolore.
Tot în acel an istoric 1848, în acea impresionantă Adunare de la Blaj, 3/15 mai, s-a înălţat „flamura cea mare tricoloră a naţiunii române”, a întregii naţiuni române.
Potrivit unei alte ipoteze tricolorul se impune ca drapel naţional în 1859, odată cu dubla alegere a lui Alexandru Ioan Cuza, culorile steagului fiind dispuse însă pe orizontală.
Primul drapel din 1859, aflat în uz până în 1862, a avut fâşia albastră plasată sus, urmând ca, în a doua parte a domniei lui Cuza, fâşia roşie sa fie dispusă pe partea superioară.
După venirea lui Carol I, steagurile vor avea benzile dispuse pe verticală, România aliniindu-se astfel regulilor respectate de steagurile europene.
Ziua Drapelului Naţional a fost instituită pentru a marca ziua de 26 iunie 1848, când Guvernul revoluţionar a decretat ca Tricolorul - roşu, galben şi albastru - să reprezinte steagul naţional al tuturor românilor; cele trei culori împărţite în mod egal reprezintă principiul egalităţii, orientarea culorilor în sus semnifică verticalitatea, cifra trei este numărul perfect, pe lângă ţara noastră mai existând alte trei ţări europene tradiţionale cu steagul tripartit în mod egal şi vertical: Franţa, Italia şi Belgia.
Articol publicat cu prilejul zilei naționale a drapelului României, 26 iunie
Alexandru Coţarcă
4 ani în urmă
Președintele Academiei Române
Academia Română, emblema intelectualității românești
Scurt istoric:
Înfiinţarea supremei instituţii de cultură şi de ştiinţă a României a fost precedată de constante şi susţinute eforturi, ale căror începuturi apar în secolul al XVI-lea, în vremea domnilor Petru Cercel al Ţării Româneşti şi Despot Vodă al Moldovei, primii care au intenţionat să creeze „academii” în cele două capitale - la Târgovişte şi, respectiv, la Suceava.
Încercări s-au înregistrat şi în anii următori, concretizate îndeosebi în organizarea Academiilor domneşti de la Bucureşti (1688) şi Iaşi (1707), în care s-au format viitoarele elite creştine din întreg Sud-Estul european şi din Orientul Apropiat şi care vor deveni, în secolul al XIX-lea, primele universităţi din România.
Societatea românească în curs de modernizare avea nevoie însă de o alt fel de academie, organizată după modelul celor din Europa occidentală, adică de un for al personalităţilor eminente ale vieţii intelectuale, un grup de reflecţie şi acţiune, care să contribuie la progresul general al societăţii prin ştiinţă şi cultură.
Prima formă imaginată pentru această concentrare de învăţaţi au fost societăţile cu scopuri în general literare şi culturale, apărute mai întâi din iniţiative locale la Braşov (1821), Bucureşti (1844), Sibiu (1861), Cernăuţi (1862).
Succesul lor a încurajat eforturile în direcţia creării unei instituţii centrale pentru promovarea creaţiei literare şi ştiinţifice, dar mai cu seamă pentru întocmirea unui dicţionar şi unui glosar al limbii române.
Aceasta a fost instituţia înfiinţată la 1/13 aprilie 1866 - Societatea Literară Română - care şi-a început însă activitatea în anul următor, sub numele de Societatea Academică Română.
Noua instituţie a fost de la începuturile ei naţională, enciclopedică şi activă.
A fost naţională, adică reprezentativă pentru cultura din întreg spaţiul românesc.
Conform decretului de înfiinţare, cei 21 de membri fondatori erau personalităţi marcante atât din Moldova şi Ţara Românească, dar şi din teritoriile româneşti aflate sub stăpânirea imperiilor străine: habsburgic (Transilvania, Banat, Maramureş, Bucovina), ţarist (Basarabia) şi otoman (din rândul aromânilor din Peninsula Balcanică).
În 1879 Societatea Academică Română a fost declarată, printr-o lege specială, institut naţional, sub numele de Academia Română - „persoană morală şi independentă în toate lucrările, de orice natură” -, denumire ce s-a menţinut apoi neîntrerupt până astăzi; doar în perioada 1948-1989 ea a primit, pe lângă denumirea de „Academie” şi numele statului român, figurând astfel ca Academia Republicii Populare Române (în intervalul 1948-1965) şi Academia Republicii Socialiste România (în perioada 1965-1989); din 1990 a revenit la denumirea ei firească, tradiţională, de Academia Română.
Academia Română a cunoscut, asemenea tuturor instituţiilor de cultură ale ţării, vitregiile regimului comunist totalitar, ale cărui ingerinţe s-au făcut simţite din plin.
Astfel, au fost excluşi din Academie 98 de membri titulari, corespondenţi şi de onoare, consideraţi, datorită gândirii, operei şi convingerilor lor politice, drept neadaptabili noilor orientări ale culturii şi ostili regimului comunist.
Epurări s-au făcut şi în rândurile cercetătorilor din institutele Academiei.
Totodată, proprietăţile Academiei au fost şi ele supuse naţionalizării.
Ulterior, Academia a fost deposedată, adesea fără formele legale elementare, de unele colecţii de documente, monede, piese arheologice şi opere de artă, transferate abuziv altor instituţii şi recuperate parţial după 1989.
În pofida tuturor acestor vicisitudini, activitatea Academiei Române a continuat în întreaga perioadă totalitară.
Progrese s-au înregistrat în fiecare domeniu de cercetare, ele fiind obţinute nu numai cu devotament şi aplicaţie, dar şi cu îndrăzneală şi deseori cu numeroase riscuri.
Astfel, cercetătorii au căutat să păstreze contactele cu cuceririle ştiinţifice pe plan mondial, prin participări la reuniuni internaţionale, prin corespondenţă şi schimb de publicaţii, prin legături directe cu specialişti străini, prin organizarea, în ţară, a unor reuniuni ştiinţifice internaţionale, în toate domeniile ştiinţei, unele de mare răsunet (congresele mondiale de sociologie rurală, Congresul internaţional de istorie, Congresul de cibernetică, Conferinţa internaţională de matematică, Congresul Institutului Internaţional de Finanţe Publice ş.a.).
În anul 1990, odată cu reîntoarcerea în subordinea Academiei Române a institutelor sale de cercetare, supremul for de ştiinţă şi de cultură al ţării a revenit la menirea ei iniţială.
Sursa: website-ul Academiei Române
Material de arhivă
Caracter de prezentare și informare
Articol preluat și publicat: 23.06.2022
Alexandru Coţarcă
4 ani în urmă
Inaugurarea Societăţii Literare Române, 1...13 August 1867
Academia Română, emblema intelectualității românești
Scurt istoric:
Înfiinţarea supremei instituţii de cultură şi de ştiinţă a României a fost precedată de constante şi susţinute eforturi, ale căror începuturi apar în secolul al XVI-lea, în vremea domnilor Petru Cercel al Ţării Româneşti şi Despot Vodă al Moldovei, primii care au intenţionat să creeze „academii” în cele două capitale - la Târgovişte şi, respectiv, la Suceava.
Încercări s-au înregistrat şi în anii următori, concretizate îndeosebi în organizarea Academiilor domneşti de la Bucureşti (1688) şi Iaşi (1707), în care s-au format viitoarele elite creştine din întreg Sud-Estul european şi din Orientul Apropiat şi care vor deveni, în secolul al XIX-lea, primele universităţi din România.
Societatea românească în curs de modernizare avea nevoie însă de o alt fel de academie, organizată după modelul celor din Europa occidentală, adică de un for al personalităţilor eminente ale vieţii intelectuale, un grup de reflecţie şi acţiune, care să contribuie la progresul general al societăţii prin ştiinţă şi cultură.
Prima formă imaginată pentru această concentrare de învăţaţi au fost societăţile cu scopuri în general literare şi culturale, apărute mai întâi din iniţiative locale la Braşov (1821), Bucureşti (1844), Sibiu (1861), Cernăuţi (1862).
Succesul lor a încurajat eforturile în direcţia creării unei instituţii centrale pentru promovarea creaţiei literare şi ştiinţifice, dar mai cu seamă pentru întocmirea unui dicţionar şi unui glosar al limbii române.
Aceasta a fost instituţia înfiinţată la 1/13 aprilie 1866 - Societatea Literară Română - care şi-a început însă activitatea în anul următor, sub numele de Societatea Academică Română.
Noua instituţie a fost de la începuturile ei naţională, enciclopedică şi activă.
A fost naţională, adică reprezentativă pentru cultura din întreg spaţiul românesc.
Conform decretului de înfiinţare, cei 21 de membri fondatori erau personalităţi marcante atât din Moldova şi Ţara Românească, dar şi din teritoriile româneşti aflate sub stăpânirea imperiilor străine: habsburgic (Transilvania, Banat, Maramureş, Bucovina), ţarist (Basarabia) şi otoman (din rândul aromânilor din Peninsula Balcanică).
În 1879 Societatea Academică Română a fost declarată, printr-o lege specială, institut naţional, sub numele de Academia Română - „persoană morală şi independentă în toate lucrările, de orice natură” -, denumire ce s-a menţinut apoi neîntrerupt până astăzi; doar în perioada 1948-1989 ea a primit, pe lângă denumirea de „Academie” şi numele statului român, figurând astfel ca Academia Republicii Populare Române (în intervalul 1948-1965) şi Academia Republicii Socialiste România (în perioada 1965-1989); din 1990 a revenit la denumirea ei firească, tradiţională, de Academia Română.
Academia Română a cunoscut, asemenea tuturor instituţiilor de cultură ale ţării, vitregiile regimului comunist totalitar, ale cărui ingerinţe s-au făcut simţite din plin.
Astfel, au fost excluşi din Academie 98 de membri titulari, corespondenţi şi de onoare, consideraţi, datorită gândirii, operei şi convingerilor lor politice, drept neadaptabili noilor orientări ale culturii şi ostili regimului comunist.
Epurări s-au făcut şi în rândurile cercetătorilor din institutele Academiei.
Totodată, proprietăţile Academiei au fost şi ele supuse naţionalizării.
Ulterior, Academia a fost deposedată, adesea fără formele legale elementare, de unele colecţii de documente, monede, piese arheologice şi opere de artă, transferate abuziv altor instituţii şi recuperate parţial după 1989.
În pofida tuturor acestor vicisitudini, activitatea Academiei Române a continuat în întreaga perioadă totalitară.
Progrese s-au înregistrat în fiecare domeniu de cercetare, ele fiind obţinute nu numai cu devotament şi aplicaţie, dar şi cu îndrăzneală şi deseori cu numeroase riscuri.
Astfel, cercetătorii au căutat să păstreze contactele cu cuceririle ştiinţifice pe plan mondial, prin participări la reuniuni internaţionale, prin corespondenţă şi schimb de publicaţii, prin legături directe cu specialişti străini, prin organizarea, în ţară, a unor reuniuni ştiinţifice internaţionale, în toate domeniile ştiinţei, unele de mare răsunet (congresele mondiale de sociologie rurală, Congresul internaţional de istorie, Congresul de cibernetică, Conferinţa internaţională de matematică, Congresul Institutului Internaţional de Finanţe Publice ş.a.).
În anul 1990, odată cu reîntoarcerea în subordinea Academiei Române a institutelor sale de cercetare, supremul for de ştiinţă şi de cultură al ţării a revenit la menirea ei iniţială.
Sursa: website-ul Academiei Române
Material de arhivă
Caracter de prezentare și informare
Articol preluat și publicat: 23.06.2022
Alexandru Coţarcă
4 ani în urmă
Academia Română
Academia Română, emblema intelectualității românești
Scurt istoric:
Înfiinţarea supremei instituţii de cultură şi de ştiinţă a României a fost precedată de constante şi susţinute eforturi, ale căror începuturi apar în secolul al XVI-lea, în vremea domnilor Petru Cercel al Ţării Româneşti şi Despot Vodă al Moldovei, primii care au intenţionat să creeze „academii” în cele două capitale - la Târgovişte şi, respectiv, la Suceava.
Încercări s-au înregistrat şi în anii următori, concretizate îndeosebi în organizarea Academiilor domneşti de la Bucureşti (1688) şi Iaşi (1707), în care s-au format viitoarele elite creştine din întreg Sud-Estul european şi din Orientul Apropiat şi care vor deveni, în secolul al XIX-lea, primele universităţi din România.
Societatea românească în curs de modernizare avea nevoie însă de o alt fel de academie, organizată după modelul celor din Europa occidentală, adică de un for al personalităţilor eminente ale vieţii intelectuale, un grup de reflecţie şi acţiune, care să contribuie la progresul general al societăţii prin ştiinţă şi cultură.
Prima formă imaginată pentru această concentrare de învăţaţi au fost societăţile cu scopuri în general literare şi culturale, apărute mai întâi din iniţiative locale la Braşov (1821), Bucureşti (1844), Sibiu (1861), Cernăuţi (1862).
Succesul lor a încurajat eforturile în direcţia creării unei instituţii centrale pentru promovarea creaţiei literare şi ştiinţifice, dar mai cu seamă pentru întocmirea unui dicţionar şi unui glosar al limbii române.
Aceasta a fost instituţia înfiinţată la 1/13 aprilie 1866 - Societatea Literară Română - care şi-a început însă activitatea în anul următor, sub numele de Societatea Academică Română.
Noua instituţie a fost de la începuturile ei naţională, enciclopedică şi activă.
A fost naţională, adică reprezentativă pentru cultura din întreg spaţiul românesc.
Conform decretului de înfiinţare, cei 21 de membri fondatori erau personalităţi marcante atât din Moldova şi Ţara Românească, dar şi din teritoriile româneşti aflate sub stăpânirea imperiilor străine: habsburgic (Transilvania, Banat, Maramureş, Bucovina), ţarist (Basarabia) şi otoman (din rândul aromânilor din Peninsula Balcanică).
În 1879 Societatea Academică Română a fost declarată, printr-o lege specială, institut naţional, sub numele de Academia Română - „persoană morală şi independentă în toate lucrările, de orice natură” -, denumire ce s-a menţinut apoi neîntrerupt până astăzi; doar în perioada 1948-1989 ea a primit, pe lângă denumirea de „Academie” şi numele statului român, figurând astfel ca Academia Republicii Populare Române (în intervalul 1948-1965) şi Academia Republicii Socialiste România (în perioada 1965-1989); din 1990 a revenit la denumirea ei firească, tradiţională, de Academia Română.
Academia Română a cunoscut, asemenea tuturor instituţiilor de cultură ale ţării, vitregiile regimului comunist totalitar, ale cărui ingerinţe s-au făcut simţite din plin.
Astfel, au fost excluşi din Academie 98 de membri titulari, corespondenţi şi de onoare, consideraţi, datorită gândirii, operei şi convingerilor lor politice, drept neadaptabili noilor orientări ale culturii şi ostili regimului comunist.
Epurări s-au făcut şi în rândurile cercetătorilor din institutele Academiei.
Totodată, proprietăţile Academiei au fost şi ele supuse naţionalizării.
Ulterior, Academia a fost deposedată, adesea fără formele legale elementare, de unele colecţii de documente, monede, piese arheologice şi opere de artă, transferate abuziv altor instituţii şi recuperate parţial după 1989.
În pofida tuturor acestor vicisitudini, activitatea Academiei Române a continuat în întreaga perioadă totalitară.
Progrese s-au înregistrat în fiecare domeniu de cercetare, ele fiind obţinute nu numai cu devotament şi aplicaţie, dar şi cu îndrăzneală şi deseori cu numeroase riscuri.
Astfel, cercetătorii au căutat să păstreze contactele cu cuceririle ştiinţifice pe plan mondial, prin participări la reuniuni internaţionale, prin corespondenţă şi schimb de publicaţii, prin legături directe cu specialişti străini, prin organizarea, în ţară, a unor reuniuni ştiinţifice internaţionale, în toate domeniile ştiinţei, unele de mare răsunet (congresele mondiale de sociologie rurală, Congresul internaţional de istorie, Congresul de cibernetică, Conferinţa internaţională de matematică, Congresul Institutului Internaţional de Finanţe Publice ş.a.).
În anul 1990, odată cu reîntoarcerea în subordinea Academiei Române a institutelor sale de cercetare, supremul for de ştiinţă şi de cultură al ţării a revenit la menirea ei iniţială.
Sursa: website-ul Academiei Române
Material de arhivă
Caracter de prezentare și informare
Articol preluat și publicat: 23.06.2022
Alexandru Coţarcă
4 ani în urmă
Drapelul României - Edit
Români uniți sub tricolor
41 pentru ROMÂNIA este un concept civic, o mișcare cu adevărat a patrioților și naționaliștilor români.
Prima deviză a mișcării este UNITATEA, români laolaltă având ca prioritate patria mamă România.
Această minunată și bogată așezare în care dăinuim de veacuri prin rădăcinile înfipte bine în ogor.
De-a lungul timpului pe la noi au vântuit mii de păgâni, însă am rezistat și am rămas aici pe veci stăpâni.
Nu a fost de ajuns faptul că suntem locuitori de drept în „Grădina Maicii Domnului”, străbunii noștri au trebuit să lupte cu hoardele de vrăjmași.
Cu spirit patriotic și naționalist ostașii români și-au dat cel mai de preț lucru, viața.
Prin jertfa ostașilor români a fost sfințit și mai mult pământul românesc cu sângele lor vărsat.
Din nou se aude strigăt de război și ochi păgâni se-îndreapă către noi.
Fără culoare, cu arme de temut din multe direcții vrăjmași se năpustesc asupra noastră.
Pe toți cei ce vor venii, noi îi vom goni, n-avem pământ a dărui.
Țara noatră e un colț de rai, tricolorul este grai.
Să ne ierți nenea Iancule că ne-am trezit mai greu.
Nu suntem mulți, dar vom lupta până la capăt.
Aveam o țară scumpă și mândră, avem și iarăși vom avea.
Dușmanul care astăzi râde curând va tremura privind la ea.
Articol manifest
Imagine: Drapelul României cu sigla mișcării „41 pentru ROMÂNIA”
Drepturi rezervate - Ⓒ - Civic Media
Autor: Alexandru Coțarcă
Text redactat, articol publicat: 23.06.2022
Alexandru Coţarcă
4 ani în urmă
Monumentul Eroilor din primul război mondial - Pe aici nu se trece
Români pentru Tricolor! Tabără de Muncă la Mărășești 24-26 Iunie 2022
Marian Motocu anunță o amplă tabără de muncă la Mărașești în perioada 24-26 iunie 2022, cu scopul revopsirii tricolorului profanat în culorile Ucrainei, dar și cu scopul de a consolida rețeaua de naționaliști militanți.
La această acțiune sunt bineveniți toți cei care gândesc și simt românește.
Acesta anunță prezența unor nume mari precum Generalul Radu Theodoru, Nicolae Roman, Văduva, Gigă Manole și alții.
Un popor unit, o credință vie, o ocazie istorică.
Suntem ceea ce suntem!
„41 pentru România”
A venit timpul ca cei ce au uitat, să-și aducă aminte că aici este ROMÂNIA și că “PE AICI NU SE (mai) TRECE !!!
Vă invit să vă oferiți două zile la cort, unde străbunii noștrii și-au dat viata că noi să ne putem bucura de liniște, libertate și românism, împreună cu frati români din toate colțurile țării, unde, împreună vom restabili culorile tricolorului.
În data de 26, vom asista la încununarea muncii noastre cu salve de focuri de armă și fanfară militară.
Vor fi corturi și locuri umbroase amenajate, evenimentul este oficial, legal, multă muncă a fost investită în organizare.
Demersul lui Marian urmărește să sfințească țara prin muncă și să-i apropie pe naționaliștii dispuși să facă deplasarea. Invitația este deschisă pentru toată lumea.
La eveniment va fi prezent și un magazin naționalist.
Marian Motocu: Dacă se îndură bunul Dumnezeu, reușim să trezim nația.
Și de-o fi așa, atunci…. voi putea spune că mi-am făcut datoria și mă pot întoarce la munca mea de alpinist și la casa mea de la țară, unde bălăriile au năpădit și pământul așteaptă să fie muncit.
Putem să dăm înainte dacă vrem. Să facem ceva pentru țara asta, nu pentru noi și gloria noastră, ci pentru urmașii noștri și slava lui Dumnezeu.
Sistemul vrea să lase o țară depopulată pentru a fi jefuită și locuită de oameni străini credinței noastre și locului ăstuia.
Noi începem o altă lucrare. O lucrare la sfârșitul căreia să lăsăm în urmă o țară ca soarele sfânt de pe cer.
PS:
Eveniment inițiat și organizat de români patrioți și naționaliști uniți sub tricolor.
Mișcarea naționalistă „41 pentru România”, concept civic. prin reprezentanții săi ne cheamă la Unire.
Străbunii ne strigă din morminte să recuperăm țara din mâinile hoardelor de păgâni, o țară pentru care ei au luptat și și-au dat cel mai de preț lucru, viața.
Nu uita că ești român,
Pe la noi au vântuit mii de păgâni,
Dar am rămas aici pe veci stăpâni,
Rădăcina noastră stă de veacuri înfiptă în ogor.
Imagine: Sigla mișcării naționaliste „41 pentru România”
Foto: Marian Motocu primind binecuvântarea de la Generalul Radu Theodoru
Foto: Monumentul Eroilor din primul război mondial - Pe aici nu se trece
Autor text: Sterie Ciumetti, Incorect Politic
Articol preluat și publicat: 20.06.2022
Alexandru Coţarcă
4 ani în urmă
41 pentru România - siglă
Români pentru Tricolor! Tabără de Muncă la Mărășești 24-26 Iunie 2022
Marian Motocu anunță o amplă tabără de muncă la Mărașești în perioada 24-26 iunie 2022, cu scopul revopsirii tricolorului profanat în culorile Ucrainei, dar și cu scopul de a consolida rețeaua de naționaliști militanți.
La această acțiune sunt bineveniți toți cei care gândesc și simt românește.
Acesta anunță prezența unor nume mari precum Generalul Radu Theodoru, Nicolae Roman, Văduva, Gigă Manole și alții.
Un popor unit, o credință vie, o ocazie istorică.
Suntem ceea ce suntem!
„41 pentru România”
A venit timpul ca cei ce au uitat, să-și aducă aminte că aici este ROMÂNIA și că “PE AICI NU SE (mai) TRECE !!!
Vă invit să vă oferiți două zile la cort, unde străbunii noștrii și-au dat viata că noi să ne putem bucura de liniște, libertate și românism, împreună cu frati români din toate colțurile țării, unde, împreună vom restabili culorile tricolorului.
În data de 26, vom asista la încununarea muncii noastre cu salve de focuri de armă și fanfară militară.
Vor fi corturi și locuri umbroase amenajate, evenimentul este oficial, legal, multă muncă a fost investită în organizare.
Demersul lui Marian urmărește să sfințească țara prin muncă și să-i apropie pe naționaliștii dispuși să facă deplasarea. Invitația este deschisă pentru toată lumea.
La eveniment va fi prezent și un magazin naționalist.
Marian Motocu: Dacă se îndură bunul Dumnezeu, reușim să trezim nația.
Și de-o fi așa, atunci…. voi putea spune că mi-am făcut datoria și mă pot întoarce la munca mea de alpinist și la casa mea de la țară, unde bălăriile au năpădit și pământul așteaptă să fie muncit.
Putem să dăm înainte dacă vrem. Să facem ceva pentru țara asta, nu pentru noi și gloria noastră, ci pentru urmașii noștri și slava lui Dumnezeu.
Sistemul vrea să lase o țară depopulată pentru a fi jefuită și locuită de oameni străini credinței noastre și locului ăstuia.
Noi începem o altă lucrare. O lucrare la sfârșitul căreia să lăsăm în urmă o țară ca soarele sfânt de pe cer.
Imagine: Sigla mișcării naționaliste „41 pentru România”
Foto: Marian Motocu primind binecuvântarea de la Generalul Radu Theodoru
Foto: Monumentul Eroilor din primul război mondial - Pe aici nu se trece
Autor text: Sterie Ciumetti, Incorect Politic
Articol preluat și publicat: 20.06.2022
Alexandru Coţarcă
4 ani în urmă
binecuvântarea de la Generalul Radu Theodoru
Români pentru Tricolor! Tabără de Muncă la Mărășești 24-26 Iunie 2022
Marian Motocu anunță o amplă tabără de muncă la Mărașești în perioada 24-26 iunie 2022, cu scopul revopsirii tricolorului profanat în culorile Ucrainei, dar și cu scopul de a consolida rețeaua de naționaliști militanți.
La această acțiune sunt bineveniți toți cei care gândesc și simt românește.
Acesta anunță prezența unor nume mari precum Generalul Radu Theodoru, Nicolae Roman, Văduva, Gigă Manole și alții.
Un popor unit, o credință vie, o ocazie istorică.
Suntem ceea ce suntem!
„41 pentru România”
A venit timpul ca cei ce au uitat, să-și aducă aminte că aici este ROMÂNIA și că “PE AICI NU SE (mai) TRECE !!!
Vă invit să vă oferiți două zile la cort, unde străbunii noștrii și-au dat viata că noi să ne putem bucura de liniște, libertate și românism, împreună cu frati români din toate colțurile țării, unde, împreună vom restabili culorile tricolorului.
În data de 26, vom asista la încununarea muncii noastre cu salve de focuri de armă și fanfară militară.
Vor fi corturi și locuri umbroase amenajate, evenimentul este oficial, legal, multă muncă a fost investită în organizare.
Demersul lui Marian urmărește să sfințească țara prin muncă și să-i apropie pe naționaliștii dispuși să facă deplasarea. Invitația este deschisă pentru toată lumea.
La eveniment va fi prezent și un magazin naționalist.
Marian Motocu: Dacă se îndură bunul Dumnezeu, reușim să trezim nația.
Și de-o fi așa, atunci…. voi putea spune că mi-am făcut datoria și mă pot întoarce la munca mea de alpinist și la casa mea de la țară, unde bălăriile au năpădit și pământul așteaptă să fie muncit.
Putem să dăm înainte dacă vrem. Să facem ceva pentru țara asta, nu pentru noi și gloria noastră, ci pentru urmașii noștri și slava lui Dumnezeu.
Sistemul vrea să lase o țară depopulată pentru a fi jefuită și locuită de oameni străini credinței noastre și locului ăstuia.
Noi începem o altă lucrare. O lucrare la sfârșitul căreia să lăsăm în urmă o țară ca soarele sfânt de pe cer.
Imagine: Sigla mișcării naționaliste „41 pentru România”
Foto: Marian Motocu primind binecuvântarea de la Generalul Radu Theodoru
Foto: Monumentul Eroilor din primul război mondial - Pe aici nu se trece
Autor text: Sterie Ciumetti, Incorect Politic
Articol preluat și publicat: 20.06.2022
Alexandru Coţarcă
4 ani în urmă
Pliante - foto prezentare
15 iunie 1889 - o zi nemărginită
În dimineața zilei de 15 iunie 1889, Mihai Eminescu, marele poet, prozator și jurnalist pleca dintre noi pentru totdeauna, lăsând în urma sa o uriașă zestre literară.
Cu România în suflet și-n trăiri, a colindat „în lung și-n lat” minunata țară pentru a cunoaște tot ce înseamnă această așezare și neamul ce dăinuiește aici de mii de ani.
Cu dorința de a cunoaște cât mai mult, întra în contact și dialoga cu oameni din toate clasele sociale.
Aproape orice întâlnire devenea pentru Eminescu sursă de inspirație, fiind totodată nerăbdator să aștearnă pe hărtie impresiile și gândurile sale.
Scrierile deosebite și încărcate de inspirație apăreau din mânuirea condeiului, așezănd cu grijă cuvintele pe colile ce stau și acum ca mărturia acelor vremuri.
Mare parte din scrierile marelui român Eminescu au fost, sunt, și vor fi mereu ghid pentru neamul ales să se nască și să locuiască în „Grădina Maicii Domnului”.
Probabil că nimeni nu a descris și nu a prezentat mai bine în scrierile sale, așa cum a făcut-o Eminescu, descriind România și neamul românesc.
Se mai poate spune că mare parte din scriitorii ce l-au succedat pe Eminescu s-au inspirat din operele sale.
Născut la data de 15 ianuarie 1850 conform actelor publice, totuși într-un registru al membrilor Junimii, Eminescu însuși și-a trecut data nașterii ca fiind 20 decembrie 1849, iar în documentele gimnaziului din Cernăuți unde a studiat Eminescu este trecută data de 14 decembrie 1849.
Locul nașterii, unde a și copilărit este satul Ipotești, județul Botoșani, stare evocată cu adâncă nostalgie în poezia de mai târziu (Fiind băiet… sau O, rămâi).
Romantismul lui Eminescu
Este foarte cunoscută povestea de dragoste a lui Eminescu cu Veronica Micle, fapt ce se regăsește în multe din scrierile sale literare, prin poezii, proză și scrisori.
În perioada 1869 - 1872 este student la Viena, urmează ca „auditor extraordinar” Facultatea de Filozofie și Drept (dar audiază și cursuri de la alte facultăți).
Tot la Viena, în aceeași perioadă o cunoaște pe Veronica, femeia de care se și îndrăgostește când s-au reîntâlnit la Iași, cu toate că era căsătorită la acel moment.
În 6 august 1879 înceta din viață Ștefan Micle, soțul Veronicăi, la ceva timp Eminescu cerând-o în căsătorie, făcând și planuri în acest sens, însă nerealizabile.
Atât Eminescu, cât și apropiați ce au făcut notări la acea vreme, menționează și alte relații amoroase pe care le-ar fi avut.
Amintim din poeziile dedicate unei femei pe care o plăcea sunt „Pe lângă plopii fără soț” și „O rămâi”.
În perioada studiilor, în scrierile sale, Eminescu dedică din suflet rânduri doar cadrului didactic de limba și literatura română Aron Pumnul.
Fiind marcat de moartea celui ce i-a fost cu adevărat dascăl și „părinte” îndrumător, Eminescu compune poezia intitulată „La mormântul lui Aron Pumnul”.
O parte însemnată din viața sa Eminescu și-a petrecut-o la București, într-un oraș cosmopolit numit la acea vreme și „Micul Paris”.
Obișnuia adesea să meargă la restaurantul „Casa Capșa”, situat ca și acum pe Calea Victoriei, Nr. 36, locul unde să întâlnea cu prietenii săi, printre aceștia s-au numărat nume grele ale culturii secolului al XIX-lea, cum ar fi: Ion Creangă, Ioan Slavici, Ion Luca Caragiale, Vasile Alecsandri, Nicolae Densușianu și alții.
Natura a fost cea mai mare sursă de inspirație în scrierile lui Eminescu, aspect vizibil în mai toate cărțile.
Teiul, simbolul parfumului și relaxării, unul din locurile unde scrisul prindea viață.
Aici putem aminti de renumitul Tei din parcul Copou, aflat în centrul orașului Iași, vechea capitală a Moldovei, teiul stă și azi mărturie, parcă fiind de strajă patriei.
În cariera sa de jurnalist Eminescu se alătură publicației „Timpul” din Bucucrești în anul 1877, ziarul oficial al Partidului Conservator.
Publicație cu care colaborează o perioadă ca redactor, contribuind la realizarea multor articole, mai ales pe teme economice și politice.
Prin articolele sale publicate mai ales în perioada în care a lucrat la Timpul a reușit să-i deranjeze pe câțiva lideri importanți din acest mare partid.
Implicarea lui Eminescu în jurnalism și politică i-au creat mari probleme, lideri politici ai acelor vremuri plănuind să-l oprească cumva, așa avea să apară sloganul, celebru în epocă, „Ia mai opriți-l pe Eminescu ăsta!”.
Și totuși Eminescu nu a fost pe placul tuturor!
Nu au fost puțini cei care i-au creat probleme lui Eminescu, cu această ocazie amintim câteva nume: Alexandru Grama, Alexandru Macedonski, Grigore Ventura și alții.
Titu Maiorescu fost un om dualist în viața lui Eminescu, fiindu-i în același timp prieten dar și dușman.
Problema Maiorescu nu se poate epuiza doar așa, ea trebuie tratată aplicat.
De altfel se întâmplă frecvent ca scriitorii să se urască și chiar să se șicaneze între ei.
O tristă și dificilă perioadă din viața lui Eminescu
Pe neașteptate, în vara anului 1883 Eminescu este afectat de primele probleme de sănătate.
La București, în 23 iunie, pe o căldură înăbușitoare, se interesează pentru remedierea problemelor apărute și este nevoit să solicite sprijin medical.
După scurt timp, adică la 28 iunie, starea sa de sănătate se agravează și este internat în sanatoriul doctorului Șuțu, cu diagnosticul de „manie acută”.
În luna octombrie a aceluiași an, cu sprijinul prietenilor, Eminescu este dus la un sanatoriu din Viena, unde se recuperează.
Însă, în toamna anului 1884 problemele reapar și este internat la spitalul Sf. Spiridon, la scurt timp revenind în activitate.
În vara lui 1886 din nou starea lui de sănătate se agravează, primind îngrijiri medicale la ospiciul de la Mănăstirea Neamț.
Transferat de la un spital la altul și primind diverse tratamente, în dimineața zilei de 15 iunie 1889 Eminescu pierde lupta cu boala, plecând pentru totdeauna la numai 39 de ani.
Cei ce au scris despre acest aspect negativ din viața lui Eminescu, au căutat să „despice firul în patru”, punând în evidență detalii, astfel lezându-i imaginea.
Eminescu a fost, este, și va fi pentru totdeauna Luceafărul literaturii române și lumina neamului românesc.
Autor text: Alexandru Coțarcă
Mihai Eminescu, fotografie realizata de Jan Tomas (1841-1912) în 1869, la Praga
Articol dedicat evenimentului cultural „EMINESCU, OM, GENIU și POET DIVIN”
Alexandru Coţarcă
4 ani în urmă
Pliant - verso
15 iunie 1889 - o zi nemărginită
În dimineața zilei de 15 iunie 1889, Mihai Eminescu, marele poet, prozator și jurnalist pleca dintre noi pentru totdeauna, lăsând în urma sa o uriașă zestre literară.
Cu România în suflet și-n trăiri, a colindat „în lung și-n lat” minunata țară pentru a cunoaște tot ce înseamnă această așezare și neamul ce dăinuiește aici de mii de ani.
Cu dorința de a cunoaște cât mai mult, întra în contact și dialoga cu oameni din toate clasele sociale.
Aproape orice întâlnire devenea pentru Eminescu sursă de inspirație, fiind totodată nerăbdator să aștearnă pe hărtie impresiile și gândurile sale.
Scrierile deosebite și încărcate de inspirație apăreau din mânuirea condeiului, așezănd cu grijă cuvintele pe colile ce stau și acum ca mărturia acelor vremuri.
Mare parte din scrierile marelui român Eminescu au fost, sunt, și vor fi mereu ghid pentru neamul ales să se nască și să locuiască în „Grădina Maicii Domnului”.
Probabil că nimeni nu a descris și nu a prezentat mai bine în scrierile sale, așa cum a făcut-o Eminescu, descriind România și neamul românesc.
Se mai poate spune că mare parte din scriitorii ce l-au succedat pe Eminescu s-au inspirat din operele sale.
Născut la data de 15 ianuarie 1850 conform actelor publice, totuși într-un registru al membrilor Junimii, Eminescu însuși și-a trecut data nașterii ca fiind 20 decembrie 1849, iar în documentele gimnaziului din Cernăuți unde a studiat Eminescu este trecută data de 14 decembrie 1849.
Locul nașterii, unde a și copilărit este satul Ipotești, județul Botoșani, stare evocată cu adâncă nostalgie în poezia de mai târziu (Fiind băiet… sau O, rămâi).
Romantismul lui Eminescu
Este foarte cunoscută povestea de dragoste a lui Eminescu cu Veronica Micle, fapt ce se regăsește în multe din scrierile sale literare, prin poezii, proză și scrisori.
În perioada 1869 - 1872 este student la Viena, urmează ca „auditor extraordinar” Facultatea de Filozofie și Drept (dar audiază și cursuri de la alte facultăți).
Tot la Viena, în aceeași perioadă o cunoaște pe Veronica, femeia de care se și îndrăgostește când s-au reîntâlnit la Iași, cu toate că era căsătorită la acel moment.
În 6 august 1879 înceta din viață Ștefan Micle, soțul Veronicăi, la ceva timp Eminescu cerând-o în căsătorie, făcând și planuri în acest sens, însă nerealizabile.
Atât Eminescu, cât și apropiați ce au făcut notări la acea vreme, menționează și alte relații amoroase pe care le-ar fi avut.
Amintim din poeziile dedicate unei femei pe care o plăcea sunt „Pe lângă plopii fără soț” și „O rămâi”.
În perioada studiilor, în scrierile sale, Eminescu dedică din suflet rânduri doar cadrului didactic de limba și literatura română Aron Pumnul.
Fiind marcat de moartea celui ce i-a fost cu adevărat dascăl și „părinte” îndrumător, Eminescu compune poezia intitulată „La mormântul lui Aron Pumnul”.
O parte însemnată din viața sa Eminescu și-a petrecut-o la București, într-un oraș cosmopolit numit la acea vreme și „Micul Paris”.
Obișnuia adesea să meargă la restaurantul „Casa Capșa”, situat ca și acum pe Calea Victoriei, Nr. 36, locul unde să întâlnea cu prietenii săi, printre aceștia s-au numărat nume grele ale culturii secolului al XIX-lea, cum ar fi: Ion Creangă, Ioan Slavici, Ion Luca Caragiale, Vasile Alecsandri, Nicolae Densușianu și alții.
Natura a fost cea mai mare sursă de inspirație în scrierile lui Eminescu, aspect vizibil în mai toate cărțile.
Teiul, simbolul parfumului și relaxării, unul din locurile unde scrisul prindea viață.
Aici putem aminti de renumitul Tei din parcul Copou, aflat în centrul orașului Iași, vechea capitală a Moldovei, teiul stă și azi mărturie, parcă fiind de strajă patriei.
În cariera sa de jurnalist Eminescu se alătură publicației „Timpul” din Bucucrești în anul 1877, ziarul oficial al Partidului Conservator.
Publicație cu care colaborează o perioadă ca redactor, contribuind la realizarea multor articole, mai ales pe teme economice și politice.
Prin articolele sale publicate mai ales în perioada în care a lucrat la Timpul a reușit să-i deranjeze pe câțiva lideri importanți din acest mare partid.
Implicarea lui Eminescu în jurnalism și politică i-au creat mari probleme, lideri politici ai acelor vremuri plănuind să-l oprească cumva, așa avea să apară sloganul, celebru în epocă, „Ia mai opriți-l pe Eminescu ăsta!”.
Și totuși Eminescu nu a fost pe placul tuturor!
Nu au fost puțini cei care i-au creat probleme lui Eminescu, cu această ocazie amintim câteva nume: Alexandru Grama, Alexandru Macedonski, Grigore Ventura și alții.
Titu Maiorescu fost un om dualist în viața lui Eminescu, fiindu-i în același timp prieten dar și dușman.
Problema Maiorescu nu se poate epuiza doar așa, ea trebuie tratată aplicat.
De altfel se întâmplă frecvent ca scriitorii să se urască și chiar să se șicaneze între ei.
O tristă și dificilă perioadă din viața lui Eminescu
Pe neașteptate, în vara anului 1883 Eminescu este afectat de primele probleme de sănătate.
La București, în 23 iunie, pe o căldură înăbușitoare, se interesează pentru remedierea problemelor apărute și este nevoit să solicite sprijin medical.
După scurt timp, adică la 28 iunie, starea sa de sănătate se agravează și este internat în sanatoriul doctorului Șuțu, cu diagnosticul de „manie acută”.
În luna octombrie a aceluiași an, cu sprijinul prietenilor, Eminescu este dus la un sanatoriu din Viena, unde se recuperează.
Însă, în toamna anului 1884 problemele reapar și este internat la spitalul Sf. Spiridon, la scurt timp revenind în activitate.
În vara lui 1886 din nou starea lui de sănătate se agravează, primind îngrijiri medicale la ospiciul de la Mănăstirea Neamț.
Transferat de la un spital la altul și primind diverse tratamente, în dimineața zilei de 15 iunie 1889 Eminescu pierde lupta cu boala, plecând pentru totdeauna la numai 39 de ani.
Cei ce au scris despre acest aspect negativ din viața lui Eminescu, au căutat să „despice firul în patru”, punând în evidență detalii, astfel lezându-i imaginea.
Eminescu a fost, este, și va fi pentru totdeauna Luceafărul literaturii române și lumina neamului românesc.
Autor text: Alexandru Coțarcă
Mihai Eminescu, fotografie realizata de Jan Tomas (1841-1912) în 1869, la Praga
Articol dedicat evenimentului cultural „EMINESCU, OM, GENIU și POET DIVIN”
Folosim cookie-uri strict necesare pentru autentificare si securitate. Cookie-urile pentru preferinte,
analitice sau marketing rulează doar dacă alegi să le accepți. Poți schimba oricând alegerea.
Politica de cookie-uri
Strict necesareNecesare pentru autentificare, securitate, sesiune, preferinte cerute explicit si salvarea consimtamantului.
PreferintePăstrează opțiuni de afișare și personalizare care nu sunt esențiale pentru funcționarea de bază.
AnaliticeNe ajuta sa intelegem agregat cum este folosit site-ul si ce trebuie imbunatatit.
MarketingPermite măsurarea campaniilor și conținut personalizat de promovare, dacă va fi activat.