Olteanul-şef de gară care a oprit de două ori trenul NATO, la Pieleşti, şi i-a scos din minţi pe americani: „Băsescu a zis că mă dă personal afară, dar eu n-am cedat”
Florin Pătrăchioiu a devenit cunoscut în toată ţara, dar şi peste hotare după ce, în 1999, a stârnit un scandal de proporţii la nivelul şefilor statului, oprind în gara Pieleşti, atât la dus, cât şi la întors, trenul NATO, pentru că nu avea actele în regulă.
Garnitura era încărcată cu echipament militar.
După ani de la eveniment, spune că, în ciuda scandalurilor, ar proceda la fel, ştiind că ce a făcut a fost legal.
Florin Pătrăchioiu (64 de ani) povesteşte că, în anul 1999, mai exact în timpul războiului din Iugoslavia, un tren NATO format din 20 de vagoane, toate încărcate cu armament militar, se îndrepta spre o unitate militară din Craiova.
Garnitura a oprit în gara Pieleşti, din judeţul Dolj, iar în momentul în care a văzut că nu avea toate actele în regulă a decis, în calitate de şef de gară, să ţină transportul pe loc timp de patru ore.
Traian Băsescu era, în perioada respectivă, ministru al Transporturilor şi a fost extrem de supărat de cele întâmplate la Dolj.
„Băsescu m-a ameninţat că, dacă nu dau drumul trenului încărcat cu armament militar, o să îmi pierd funcţia.
Toată lumea a zis că sunt nebun, dar eu nu am cedat presiunilor. Trenul NATO nu a plecat din gara Pieleşti decât în momentul în care toate documentele au fost în regulă.
Am văzut clar că transportul militar nu era vămuit. Patru ore a staţionat în gara Pieleşti, iar toată lumea era disperată.
Mulţi au crezut că o să fiu omorât, dar mie nu mi-a fost frică de absolut nimic. Eu mi-am făcut datoria şi am respectat legea.
Chiar dacă au trecut 16 ani de atunci, cu mâna pe inimă vă spun că nu îmi pare rău pentru cum am acţionat pe data de 3 iunie 1999.
Nimeni nu ar fi avut curajul meu“, a povestit, pentru „Adevărul”, fostul şef de gară din Pieleşti.
Bărbatul povesteşte acum că, exact la o lună de la incident, s-a terminat războiul în Iugoslavia, iar americanii au fost nevoiţi să treacă cu trenul, la întoarcere, prin aceeaşi gară.
Au avut neşansa să treacă chiar în ziua în care Florin Pătrăchioiu era la muncă.
De această dată, tot din ordinul olteanului, convoiul de vagoane a staţionat două săptămâni.
Motivul a fost acelaşi: trenul nu avea documentele în regulă.
„Le-am spus americanilor că trebuie să plătească taxe de transport de 20.000 de dolari şi 37.100 de lei.
Au refuzat categoric, iar eu le-am spus clar: de aici nu plecaţi decât când sunteţi în regulă cu toate documentele.
În anul 1999, preşedintele României era Emil Constantinescu, care a fost mai supărat decât Traian Băsescu că nu am lăsat, a doua oară, trenul NATO să plece din gara Pieleşti.
Până nu au plătit toţi banii, nu le-am dat voie să plece. Au stat 14 zile în gară. Telefonul şefilor suna încontinuu, dar nimeni nu a avut ce să îmi facă.
Nici măcar ameninţările cu moartea nu m-au speriat. Eu sunt un om puternic şi niciodată nu m-am dat bătut.
Recunosc că mi-a fost frică, dar nu pentru mine, ci pentru familia mea. Nu ştiam ce o să se întâmple cu adevărat.
A fost un act de curaj pentru care puteam plăti scump“, a mai povestit Florin Pătrăchioiu.
Olteanul care a oprit în anul 1999 trenul NATO a mai povestit că şefii lui au demarat o anchetă, însă la final s-a dovedit că şi-a făcut treaba.
Ba, mai mult, a fost recompensat cu trei salarii.
„Traian Băsescu mi-a spus că o să vină personal la gara din Pieleşti pentru a mă da afară.
Nu mai ştiu exact ziua în care a spus că o să sosească, dar l-am aşteptat până la ora 21.00.
După trei zile, am aflat că o să fiu premiat pentru că mi-am făcut datoria. În anul 2003 m-am întâlnit cu Traian Băsescu, el era primarul Capitalei.
M-am dus direct la el, iar când a aflat cine sunt a început să râdă. Mi-a spus verde în faţă următoarele cuvinte: «Ştii câte dureri de cap mi-ai dat?
Am zis că eşti nebun de legat şi am vrut să te dau afară personal.
Am aflat că ţi-ai făcut datoria, iar de oameni ca tine ţara are nevoie»“, a mai precizat şeful de gară din Pieleşti, care a oprit trenul NATO în anul 1999.
Cum a ajuns subiect de film
Povestea fostului şef de gară din Pieleşti a devenit subiect de film pentru regretatul regizor Cristian Nemescu.
Acesta a venit personal în localitatea doljeană pentru a-l cunoaşte pe olteanul care s-a pus în calea trenului NATO.
Imediat, a pus la cale să realizeze un film, iar personajul principal (Florin Pătrăchioiu) a obţinut şi un rol.
„Pelicula realizată se numeşte «California Dreamin’», iar în film a jucat şi celebrul actor Armand Assante.
Răzvan Vasilescu este cel care a jucat rolul impiegatului în filmul lui Cristian Nemescu.
Când au aflat povestea din gura mea, toţi au rămas uimiţi.
Mi-au spus că am avut mare curaj şi că oameni ca mine există mai rar.
Filmul putea fi făcut în Pieleşti, dar aceasta este situaţia.
Decizia i-a aparţinut regretatului regizor Cristain Nemescu.
Eu le-am povestit absolut totul, iar filmul a fost extrem de bine realizat.
Chiar mi-a plăcut ce am văzut“, a mai declarat olteanul.
Filmul a câştigat, în 2007, premiul „Un Certain Regard” la Festivalul de la Cannes.
Cristian Nemescu şi-a pierdut viaţa în 2006, alături de inginerul său de sunet, Andrei Toncu, într-un accident rutier.
„California dreamin” a rămas aşa cum fusese aranjat de Nemescu înainte de accident şi, implicit, fără sfârşitul pe care l-ar fi dorit regizorul.
Pelicula a mai fost premiată şi la ediţia a II-a a galei Gopo din 2008, când a obţinut patru distincţii.
„Am plâns când am aflat că regizorul care s-a inspirat din povestea mea de viaţă şi a realizat un film a murit.
Cristian Nemescu era un om minunat, iar pe platoul de filmare tot timpul m-a întrebat dacă sunt bine.
Mă bucur că am reuşit să las ceva în urma prin realizarea acestei pelicule.
Este bine ca oamenii să înveţe ceva din povestea mea de viaţă.
Chiar dacă au trecut 16 ani de atunci pentru mine este ca şi cum s-ar fi întâmplat ieri.
Nu ai cum să uiţi aşa ceva.
Eu m-am pensionat pe caz de boală, dar nu am uitat niciodată de locul de muncă.
Mai sunt zile în care trec prin gara din Pieleşti doar să îmi aduc aminte de ce a fost odată”, a mai precizat olteanul.
Florin Pătrăchioiu şi-a propus, în anul 2008, să ocupe fotoliul de primar în localitatea unde a oprit trenul NATO.
A pierdut, însă, alegerile şi, deocamdată, s-a retras din viaţa publică şi vrea să se cuteriere lumea în lung şi în lat: „Nu ştiu ce o să fac peste un an sau doi.
Deocamdată nu am un plan, dar viaţa ne poate rezerva multe lucruri.
Pot oricând să demarez un proiect important pentru comunitate şi să mă implic mai mult în viaţa oamenilor”.
Sursa: publicația adevărul
Articol preluat și publicat: 04.05.2022
Olteanul-şef de gară care a oprit de două ori trenul NATO, la Pieleşti, şi i-a scos din minţi pe americani: „Băsescu a zis că mă dă personal afară, dar eu n-am cedat”
Florin Pătrăchioiu a devenit cunoscut în toată ţara, dar şi peste hotare după ce, în 1999, a stârnit un scandal de proporţii la nivelul şefilor statului, oprind în gara Pieleşti, atât la dus, cât şi la întors, trenul NATO, pentru că nu avea actele în regulă.
Garnitura era încărcată cu echipament militar.
După ani de la eveniment, spune că, în ciuda scandalurilor, ar proceda la fel, ştiind că ce a făcut a fost legal.
Florin Pătrăchioiu (64 de ani) povesteşte că, în anul 1999, mai exact în timpul războiului din Iugoslavia, un tren NATO format din 20 de vagoane, toate încărcate cu armament militar, se îndrepta spre o unitate militară din Craiova.
Garnitura a oprit în gara Pieleşti, din judeţul Dolj, iar în momentul în care a văzut că nu avea toate actele în regulă a decis, în calitate de şef de gară, să ţină transportul pe loc timp de patru ore.
Traian Băsescu era, în perioada respectivă, ministru al Transporturilor şi a fost extrem de supărat de cele întâmplate la Dolj.
„Băsescu m-a ameninţat că, dacă nu dau drumul trenului încărcat cu armament militar, o să îmi pierd funcţia.
Toată lumea a zis că sunt nebun, dar eu nu am cedat presiunilor. Trenul NATO nu a plecat din gara Pieleşti decât în momentul în care toate documentele au fost în regulă.
Am văzut clar că transportul militar nu era vămuit. Patru ore a staţionat în gara Pieleşti, iar toată lumea era disperată.
Mulţi au crezut că o să fiu omorât, dar mie nu mi-a fost frică de absolut nimic. Eu mi-am făcut datoria şi am respectat legea.
Chiar dacă au trecut 16 ani de atunci, cu mâna pe inimă vă spun că nu îmi pare rău pentru cum am acţionat pe data de 3 iunie 1999.
Nimeni nu ar fi avut curajul meu“, a povestit, pentru „Adevărul”, fostul şef de gară din Pieleşti.
Bărbatul povesteşte acum că, exact la o lună de la incident, s-a terminat războiul în Iugoslavia, iar americanii au fost nevoiţi să treacă cu trenul, la întoarcere, prin aceeaşi gară.
Au avut neşansa să treacă chiar în ziua în care Florin Pătrăchioiu era la muncă.
De această dată, tot din ordinul olteanului, convoiul de vagoane a staţionat două săptămâni.
Motivul a fost acelaşi: trenul nu avea documentele în regulă.
„Le-am spus americanilor că trebuie să plătească taxe de transport de 20.000 de dolari şi 37.100 de lei.
Au refuzat categoric, iar eu le-am spus clar: de aici nu plecaţi decât când sunteţi în regulă cu toate documentele.
În anul 1999, preşedintele României era Emil Constantinescu, care a fost mai supărat decât Traian Băsescu că nu am lăsat, a doua oară, trenul NATO să plece din gara Pieleşti.
Până nu au plătit toţi banii, nu le-am dat voie să plece. Au stat 14 zile în gară. Telefonul şefilor suna încontinuu, dar nimeni nu a avut ce să îmi facă.
Nici măcar ameninţările cu moartea nu m-au speriat. Eu sunt un om puternic şi niciodată nu m-am dat bătut.
Recunosc că mi-a fost frică, dar nu pentru mine, ci pentru familia mea. Nu ştiam ce o să se întâmple cu adevărat.
A fost un act de curaj pentru care puteam plăti scump“, a mai povestit Florin Pătrăchioiu.
Olteanul care a oprit în anul 1999 trenul NATO a mai povestit că şefii lui au demarat o anchetă, însă la final s-a dovedit că şi-a făcut treaba.
Ba, mai mult, a fost recompensat cu trei salarii.
„Traian Băsescu mi-a spus că o să vină personal la gara din Pieleşti pentru a mă da afară.
Nu mai ştiu exact ziua în care a spus că o să sosească, dar l-am aşteptat până la ora 21.00.
După trei zile, am aflat că o să fiu premiat pentru că mi-am făcut datoria. În anul 2003 m-am întâlnit cu Traian Băsescu, el era primarul Capitalei.
M-am dus direct la el, iar când a aflat cine sunt a început să râdă. Mi-a spus verde în faţă următoarele cuvinte: «Ştii câte dureri de cap mi-ai dat?
Am zis că eşti nebun de legat şi am vrut să te dau afară personal.
Am aflat că ţi-ai făcut datoria, iar de oameni ca tine ţara are nevoie»“, a mai precizat şeful de gară din Pieleşti, care a oprit trenul NATO în anul 1999.
Cum a ajuns subiect de film
Povestea fostului şef de gară din Pieleşti a devenit subiect de film pentru regretatul regizor Cristian Nemescu.
Acesta a venit personal în localitatea doljeană pentru a-l cunoaşte pe olteanul care s-a pus în calea trenului NATO.
Imediat, a pus la cale să realizeze un film, iar personajul principal (Florin Pătrăchioiu) a obţinut şi un rol.
„Pelicula realizată se numeşte «California Dreamin’», iar în film a jucat şi celebrul actor Armand Assante.
Răzvan Vasilescu este cel care a jucat rolul impiegatului în filmul lui Cristian Nemescu.
Când au aflat povestea din gura mea, toţi au rămas uimiţi.
Mi-au spus că am avut mare curaj şi că oameni ca mine există mai rar.
Filmul putea fi făcut în Pieleşti, dar aceasta este situaţia.
Decizia i-a aparţinut regretatului regizor Cristain Nemescu.
Eu le-am povestit absolut totul, iar filmul a fost extrem de bine realizat.
Chiar mi-a plăcut ce am văzut“, a mai declarat olteanul.
Filmul a câştigat, în 2007, premiul „Un Certain Regard” la Festivalul de la Cannes.
Cristian Nemescu şi-a pierdut viaţa în 2006, alături de inginerul său de sunet, Andrei Toncu, într-un accident rutier.
„California dreamin” a rămas aşa cum fusese aranjat de Nemescu înainte de accident şi, implicit, fără sfârşitul pe care l-ar fi dorit regizorul.
Pelicula a mai fost premiată şi la ediţia a II-a a galei Gopo din 2008, când a obţinut patru distincţii.
„Am plâns când am aflat că regizorul care s-a inspirat din povestea mea de viaţă şi a realizat un film a murit.
Cristian Nemescu era un om minunat, iar pe platoul de filmare tot timpul m-a întrebat dacă sunt bine.
Mă bucur că am reuşit să las ceva în urma prin realizarea acestei pelicule.
Este bine ca oamenii să înveţe ceva din povestea mea de viaţă.
Chiar dacă au trecut 16 ani de atunci pentru mine este ca şi cum s-ar fi întâmplat ieri.
Nu ai cum să uiţi aşa ceva.
Eu m-am pensionat pe caz de boală, dar nu am uitat niciodată de locul de muncă.
Mai sunt zile în care trec prin gara din Pieleşti doar să îmi aduc aminte de ce a fost odată”, a mai precizat olteanul.
Florin Pătrăchioiu şi-a propus, în anul 2008, să ocupe fotoliul de primar în localitatea unde a oprit trenul NATO.
A pierdut, însă, alegerile şi, deocamdată, s-a retras din viaţa publică şi vrea să se cuteriere lumea în lung şi în lat: „Nu ştiu ce o să fac peste un an sau doi.
Deocamdată nu am un plan, dar viaţa ne poate rezerva multe lucruri.
Pot oricând să demarez un proiect important pentru comunitate şi să mă implic mai mult în viaţa oamenilor”.
Sursa: publicația adevărul
Articol preluat și publicat: 04.05.2022
Civic Media prezintă subiectele zilei – 30.04.2022
1. Vizita câtorva „demnitari” din capul satului, pardon, din capul statului în Ucraina.
Zilele trecute premierul Nicolae Ciucă, șeful PSD Marcel Ciolacu, ministrul de externe Bogdan Aurescu, ministru apărării Vasile Dîncu și Florin Cîțu au mers în Ucraina la invitația președintelui Volodimir Zelenski.
Principalele discuții au fost cu privire la sprijinul logistic și uman militar împotriva Federației Ruse.
Deja soldați români angajați au plecat pe cont propriu să lupte alături de militari ucrainieni.
Pe ascuns, sub pretextul ajutoarelor umanitare, autoritățile statului român au trimis ucrainienilor arme și muniție.
2. Un nou virus, un nou pretext de control și eugenie mondială.
De data asta molima se adresează copiilor de până în 15 ani, fiind vorba de o boală teribilă numită hepatită.
Încă un pretext de a bloca societatea cu instrumentul de tortură denumit carantină, izolare.
Ocazie ideală pentru autorități să extragă copiii din familii, motivând că-i va duce în locuri sigure pentru a fi tratați, asta că tot există un proiect de lege în acest sens.
Iată „găselnița” șceleraților de a pune „labele” pe copiii noștri, folosindu-i în diverse scopuri, dar mai ales în ritualuri satanice și acte sexuale.
3. România la pachet cu Republica Moldova, două state înfrățite artificial pentru a fi aruncate în războiul realizat de globaliști.
Cum Republica Moldova nu este acum membră NATO și UE, deci nu ar putea face parte din hora globaliștilor.
Că tot există dorința a unor avizi de afirmare cu ideologia de unire a Moldovei cu țara mamă România, ocazie numai bună pentru globaliști în planul cu războiul.
Alipirea Republicii Moldova la țara mamă, face ca granițele NATO și UE să înainteze spre est, acest fapt ne fiind acceptat de Federația Rusă, existând document scris și semnat în acest sens.
4. Alegeri prezidențiale furate și în Franța după rețetă americană.
Așa cum era de așteptat, alegerile din Franța au fost furate, câștigând Emmanuel Macron al II-lea mandat.
Marine Le Pen părea mulțumită în fața presei de rezultatele obținute, chiar dacă nu a câștigat a spus că salută progresul naționaliștilor, poate că nici nu și-ar fi dorit să câștige, făcând totuși niște jocuri.
Încă 5 ani la conducerea Franței cu omul globaliștilor, cu „brațele de fier” va împinge tăvălugul marei resetări pe bătrânul continent.
Protestatari din nou în stradă, mai ales vestitele „veste galbene”, nemulțumiți de rezultate, dar fără a putea schimba ceva.
5. Înstrăinarea resurselor, planul terorismului de stat.
N-au stat mult pe gânduri „aleșii neamului” să pună și Hidroelectrica pe lista înstrăinării, făcând primii pași prin listarea la bursă.
O altă resursă oferită ca tribut globaliștilor sunt gazele din Marea Neagră, resurse ce vor fi exploatate de companii americane.
În sertarul legilor din parlament se află și proiectul de privatizare a sistemului de sănătate, fiind oferit pe lucru de nimic companiilor străine, astfel românii care au contribuit la CNAS de 32 de ani sunt din nou „trași pe sfoară”.
Numai în doi ani de PLANdemie au fost sifonați prin sistemul de „nesănătate” cca 30 miliarde Euro, bani împrumutați de la șacalii ce dețin tiparnița.
6. Ieșirea României din UE, păreri pro și contra.
Poate că nu am știut, dar am simțit cu toții efectele clauzelor de contrat pentru aderarea României la Uniunea Europeană.
Închiderea și distrugerea industeriei au fost printre primele condiții, retehnologizarea lor ar fi devenit un concurent periculos pentru companiile occidentale.
Căpușele statului român importă de 32 de ani mărfuri de calitate îndoielnică și chiar periculoase.
Devenind în același timp campioni la importul de obiceiuri și stiluri de viață cum sunt: dezumanizarea și depravarea.
Ștergerea, distrugerea valorilor morale și materiale, diluarea națiunii române, renunțarea la suveranitate și independență, pierderea identității și bogățiilor de tot felul.
7. Suveranitatea României, o formă fără fond cu proiect de lege irealizabil.
Câțiva activiști civici vorbesc despre suveranitatea României, fluturând acest aspect ca o strategie de campanie.
E drept că suveranitatea este menționată de Constituție, dar cine mai apără și reprezintă legea fundamentală ?
CCR-ul nu a reacționat niciodată ferm în cei 31 de ani de existență a Constituției post-decembriste.
Zilele trecute găsesc un material de prezentare audio, realizat de cunoscutul Cristian Alexandrescu, cu tema suveranității.
Epopeea Trista A Suveranitatii Romaniei De Dupa 1989 * Romania Si-a Cedat Suveranitatea - https://youtu.be/JRZVjwqkH5Y
Am distribuit acest material pe câteva platforme social-media, chiar și unui activist cu „suveranitatea-n gură” prin media, care îmi și răspunde scurt și realist.
Eu: Are sau nu dreptate, dar parcă mă trec fiorii...
Eu: Totodată îmi creează sentimentul de furie.
Dacă lucrurile stau chiar așa, suntem ai nimănui și sortiți sfârșitului.
El: Are dreptate, da.
El: România este o entitate comercială.
Cam așa stau lucruile cu suveranitatea României, așa se explică toate mizeriile petrecute în cei 32 de ani scurși de la așa zisa revoluție, care de fapt a fost o lovitură de stat.
8. Constituția României, o carte de lecturat în vânt.
Am citit de câteva ori Constituția României, mai ales partea de drepturi și libertăți, interesat fiind.
Din curiozitate am studiat textul Constituției scrisă și publicată în anul 1991, totodată am studiat și textul Constituției modificate în anul 2003
Nu mică mi-a fost mirarea observând modificările și diferențele realizate în defavoarea statului român și a poporului.
Cu atenția necesară se poate observa și înțelege dezastrul care s-a produs.
Multe din mudificările Constituției s-au realizat la solicitarea Comisiei Europene, reprezentând condițiile necesare pentru aderarea României la Uniunea Europeană.
Experți ai UE aflați în România pentru studiul Constituției și a legilor comandă atunci când este necesar modificarea lor conform condițiilor impuse.
Nu întâmplător a fost realizată Legea Nr. 28 din 15 martie 1991, lege prin care România a devenit Corporație Financiară Internațională.
Puteți citi: LEGE Nr. 28 din 15 martie 1991 https://vk.com/wall658991544_7
9. Structura americană FEMA a preluat în întregime IGSU România.
Despre acest aspect am scris trei articole pe care le puteți citi:
Protocol FEMA, și în România de ceva timp - https://vk.com/wall658991544_827
Dacă vreți pe scrut să spun, situația este gravă, vedeți experimentele sociale din Australia și China.
Imagine: Sigla Civic Media
Text redactat sâmbătă, 30 aprilie 2022
Drepturi rezervate - Ⓒ - Pastila Civică
Autor: Alexandru Coțarcă
Articol publicat: 01.05.2022
Protocol FEMA, și în România de ceva timp
S-a întâmplat și s-a dat uitării, în data de 15 noiembrie 2017 DSU și FEMA au devenit parteneri oficiali pentru reducerea riscului la dezastre.
Vocile unor colegi din presă s-au auzit spunând că documentele au fost semnate într-un cadru restrâns, chiar la ambasada SUA de la București.
-> Iată comunicatul de presă făcut de Departamentul pentru Situații de Urgență (DSU) la acea dată:
"Departamentul pentru Situații de Urgență (DSU) și Agenția Federală pentru Managementul Situațiilor de Urgență (FEMA) din Statele Unite ale Americii au pus bazele astăzi, 15 noiembrie, la Bruxelles, unei colaborări pe termen lung, prin semnarea unui protocol de colaborare care prevede, printre altele, creșterea rezilienței și pregătirii celor două țări pentru a face față dezastrelor.
Protocolul a fost semnat la sediul Delegației Permanente a SUA la NATO de șeful Departamentului pentru Situații de Urgență, dr. Raed Arafat și administratorul adjunct pentru protecție și pregătire națională din cadrul FEMA, prof. dr. Daniel Kaniewski.
Scopul protocolului este acela de a crește nivelul de reziliență și de a reduce riscul de dezastre atât în România, cât și în Statele Unite ale Americii, de a facilita colaborarea în caz de dezastre și de a face schimb de experiență în domeniul pregătirii pentru situațiile de urgență.
Pentru a pune în aplicare acest protocol, DSU și FEMA vor crea un punct de contact care să permită schimbul de informații non-stop și care să faciliteze coordonarea.
De asemenea, cele două instituții vor face schimb de experiență pe baza situațiilor de urgență pe care au trebuit să le gestioneze și vor organiza seminarii și conferințe pentru pregătirea personalului din serviciile de urgență.
Acordul semnat între DSU și FEMA are o valabilitate de cinci ani, cu posibilitatea de prelungire.
Colaborarea dintre DSU și FEMA a început în 2016 când a fost semnat un memorandum privind organizarea unor cursuri de instruire pe partea de reziliență și asigurarea continuității în cazul unor dezastre.
Protocolul dintre DSU și FEMA a avut drept scop dezvoltarea unor programe de pregătire pentru personalul care lucrează în serviciile de urgență și răspuns la dezastre.
Continuitatea operațiunilor este efortul organizațiilor individuale de a asigura funcționarea continuă a serviciilor esențiale în timpul dezastrelor sau a altor urgențe care pot întrerupe funcționarea normală a operațiunilor.
Primul curs a avut loc în luna noiembrie 2016 cu reprezentanți din cadrul DSU, Inspectoratului General pentru Situații de Urgență, Administrației Prezidențiale, Secretariatului General al Guvernului, Serviciului Român de Informații, Ministerului Afacerilor Interne, Ministerului Apărării Naționale, ai unităților de primiri urgențe, urmând ca în anii următori să se desfășoare și alte cursuri.
Aceste cursuri sunt menite să asigure și să îmbunătățească capacitățile și cunoștințele participanților în privința continuității operațiunilor."
Aparent această colaborare ar fi în favoarea noastră, menit a ne salva în caz de dezastre.
Adevărul este cu totul altul și pregătit până în cele mai mici detalii pentru aceste vremuri.
Despre agenția americană FEMA am scris trei articole, de prea puțini citite conform impactului măsurat de social-media.
-> Campuri de tip FEMA - https://vk.com/wall658991544_74
-> Au început să funcționeze lagărele de tip FEMA - https://vk.com/wall658991544_159
-> Spitale modulare cu destinație numai de "ei" știută - https://vk.com/wall658991544_426
Nu a trecut mult timp de atunci, și iată că spusele mele de adeveresc., deși nu mi-aș fi dorit acest lucru.
Cu bani de la UE, autoritățile statului român au comandat demararea lucrărilor de recondiționare și modernizare a fostelor închisori comuniste.
Ce coincidență, chiar și centrele de detenție a dizidenților politici intră în reabilitare.
Apropo, vă mai amintiți de "Experimentul Pitești" ?
Istoria s-ar putea repeta, și asta recent, "proprietarii" planetei nu ne mai suportă și nu mai au răbdare cu noi.
"Firmele de casă" a le "băieților deștepți" munesc la din greu confecționând containere cu care vor fi realizate centre de detenție pentru "neastâmpărați".
Containerele echipare cu instalații de aparentă climatizare vor fi adevărate încăperi de gazare, menite să curme rapid viețile oamenilor.
Amplasate în zone pustii și protejate de armată, centrele FEMA sunt faza finală, strigătele de disperare și durere ale oamenilor nu vor fi auzite.
Și iată cum scrierile din cartea Noua Ordine Mondială se împlinesc, iar noi nu schițăm nici măcar un gest spre a ne opune.
Imagine preluată: Departamentul pentru Situații de Urgență (DSU)
Text redactat, articol publicat: 28.04.2022
[user=4076]Violeta Balog[/user] Bună întrebare și de bun simț, numai că acești șcelerați fac orice, mai ales la ordine din afară.
Ca la un semn, toate guvernele statelor au suspendat drepturile omului, legislațiile și chiar constituțiile, toate astea sub pretextul unei pandemii.
Dragi Români !
În prag de marea sărbătoare a învierii domnului Iisus Hristos, urez tuturor sănătate, înțelepciune și prosperitate alături de cei dragi.
Dar nu ne ascundem de semenii noștri nevoiași, astfel că facem fapte bune, oferim daruri și zâmbete.
În aceste momente grele pentru națiunea română și pentru întreaga lume, momente grele datorate problemelor medicale și geo-politice.
Trebuie fim UNIȚI mai mult ca oricând, și împreună mergând în sprijinul celor nevoiași.
Orice mic efort material va fi bine venit pentru ei.
Trebuie să renunțăm la orgolii și rivalități de orice fel pentru totdeauna.
Lumina vine din oameni !
Mesaje dedicate sărbătorii pascale:
- Fie ca bucuria Învierii Domnului să vă aducă în suflet linişte, pace şi fericirea de a petrece aceste clipe magice alături de cei dragi. Hristos a înviat!
- E atâta lumină în jur, pentru fiecare dintre noi. Lasă lumina să intre în casa sufletului tău şi te vei simţi cu adevărat împlinit. Hristos a înviat!
- Redescoperă sentimentele sincere ce ţi se adăpostesc în suflet, fii mai bun cu cei ce au nevoie de dragoste şi sprijin şi la fel de iubitor şi plin de caldură cum numai tu ştii să fii! Hristos a înviat!
Articol dedicat sărbătorii pascale
Paștele Ortodox anul acesta: Duminică, 24 aprilie 2022
Imagini sugestive
Publicare: 22.04.2022
Dragi Români !
În prag de marea sărbătoare a învierii domnului Iisus Hristos, urez tuturor sănătate, înțelepciune și prosperitate alături de cei dragi.
Dar nu ne ascundem de semenii noștri nevoiași, astfel că facem fapte bune, oferim daruri și zâmbete.
În aceste momente grele pentru națiunea română și pentru întreaga lume, momente grele datorate problemelor medicale și geo-politice.
Trebuie fim UNIȚI mai mult ca oricând, și împreună mergând în sprijinul celor nevoiași.
Orice mic efort material va fi bine venit pentru ei.
Trebuie să renunțăm la orgolii și rivalități de orice fel pentru totdeauna.
Lumina vine din oameni !
Mesaje dedicate sărbătorii pascale:
- Fie ca bucuria Învierii Domnului să vă aducă în suflet linişte, pace şi fericirea de a petrece aceste clipe magice alături de cei dragi. Hristos a înviat!
- E atâta lumină în jur, pentru fiecare dintre noi. Lasă lumina să intre în casa sufletului tău şi te vei simţi cu adevărat împlinit. Hristos a înviat!
- Redescoperă sentimentele sincere ce ţi se adăpostesc în suflet, fii mai bun cu cei ce au nevoie de dragoste şi sprijin şi la fel de iubitor şi plin de caldură cum numai tu ştii să fii! Hristos a înviat!
Articol dedicat sărbătorii pascale
Paștele Ortodox anul acesta: Duminică, 24 aprilie 2022
Imagini sugestive
Publicare: 22.04.2022
Salutare vă spun vouă frați români!
M-am gândit să realizez pe platforma social-media Telegram grupul -> 41 pentru România <-
Ideea grupului este pentru comunicare cu scopurile de trezire, conștientizare, unitate, implicare și luptă pentru România, țara noastră lăsată moștenire de străbunii noștri.
Având în vedere că multe platforme social-media au început să cenzureze și să restricționeze activitățile patrioților cu adevărat naționaliști, va trebui să căutăm alternative, astfel românii să comunice și să se informeze încontinuare.
Marian Motocu, inițiatorul Mișcării 41 pentru România ne cheamă la unitate de mai bine de 6 ani, colindând prin toată țara pentru a se întâlni cu oamenii la dialog și înformare despre ceea ce se întâmplă.
Trebuia să vină un eveniment dramatic și major ca să ne trezească precum un duș rece, dar chiar și așa, dușul rece a trezit prea puțini români, asta arată cât de sofisticate sunt armele sistemului, prin care am fost manipulați, reduși la tăcere și controlați în cei 32 de ani trecuți de la lovitura de stat numită pompos "Revoliție".
Timpul trece cu mare repeziciune, lucruri se întâmplă în același ritm, de multe ori ne scapă încât nici nu înțelegem ce se întâmplă, aceasta fiind ultima armă teribilă cu care se "trage" asupra noastră.
Nu este o joacă, nu este un film S.F., ci este teribila realitate în care trăim, în care direcția este una singură, exterminarea.
În multe țări se dezvoltă "curentul" naționalist, popoare simt marele pericol creat și amplificat de autointitulați și nevăzuți "stăpâni ai lumii".
Așa a luat "naștere" lupta între globaliști și suveraniști.
Chiar dacă sunt puțini, suveraniștii au cel mai mare și puternic aliat, acela este Dumnezeu.
Dumnezeu este lumină, iubire, înțelepciune, creație, cunoaștere și putere.
Mai multe se va discuta pe noul grup de Telegram, acolo unde fiecare poate să-și împărtășească cunoștințele și ideile.
De asemenea, se vor organiza chat-uri audio și video, unde românii patrioți au cuvântul.
Join group Telegram: https://t.me/+1ZWuIwjwg_FmMDlk
Imagine: Sigla Mișcării Naționaliste 41 pentru România
Articol de promovare
Text redactat, articol publicat: 20.04.2022
[user=2826]Boba Fett[/user] 41 reprezintă numărul județelor, fiind o mișcare pentru toți românii.
Și pe Telegram, platformă destul de popularizată.
Ce-i drept, până mai acum ceva timp ne-am concentrat pe Facebook, unde sunt cei mai mulți oameni, dar cenzura a atuns cote alarmante.
În curând și pe Signal.
Civic Media prezintă subiectele zilei – 17.04.2022
1) România este prioritatea românilor:
Trebuia să se întâmple evenimente nefericite pentru a ne unii, mobiliza să ne apărăm viețile, bunurile, drepturile și interesele,
Timid, curentul naționalist se dezvoltă și în România,
Mișcarea “41 pentru România” este chemarea la unitate, acțiune și solidaritate,
Numai iubirea de familie, de conaționali și de patrie va putea contribui la independența, păstrarea identității și suveranității României.
2) Criza economică și politică:
Datoria publică a depășit procentul de 50% din PIB, situație critică ce va duce curând la falimentul României,
Agricultura românească se află în mare pericol, seceta anunță recolte foarte slabe, fapt ce va genera criza alimentară,
Autoritățile refuză să stopeze exportul de cereale, legume și fructe,
Prin comerțul din România al multi-naționalelor sunt externalizate sume imense din economia românească,
Întreaga clasă politică, cu mici excepții, a dus România în pragul dezastrului,
Grupuri mari de interese au acaparat bogățiile țării și românii au fost determinați să nu aibă nici-o reacție.
3) Tensiunile din Ucraina și criza refugiaților:
În Ucraina au loc conflicte cu tentă de război, despre care presa centrală ne vorbește într-un mod apocaliptic,
Politicieni fac și semneză declarații instigatoare la război,
SUA pune presiune pe statele europene să intervină în sprijinul Ucrainei,
Oficiali ai Federației Ruse vorbesc despre descoperirile din Ucraina, cu privire la baze militare Americane și Laboratoare de arme biologice,
Cetățeni ucrainieni fac declarații șoc despre ceea ce se întâmplă cu adevărat,
Criza refugiaților scoate la iveală mișcarea unor cetățeni non-ucrainieni, scopul fiind o nouă etapă din “Planul Kalergi”,
Le plângem de milă refugiaților ucrainieni și îi prigonim pe conaționalii noștri,
Poliția română îi face dosar penal unei femei românce care a mers împreună cu copii săi să ceară de mâncare la unul din centrele pentru refugiați.
4) Criza climatică, un fapt sau un pretext ?
Mai nou, autoritățile ne vorbesc prin intermediul presei despre criza climatică,
O nouă escrocherie cu care sunt șantajați oamenii pentru a accepta măsuri aberante,
Chiar forțele speciale cu logistica din dotare contribuie la tulburări climaterice,
Încălzirea globală, un subiect pe care nu-l mai acceptă nici copii de grădiniță,
După sute de ani, a nins în sudul extrem al Europei, vezi Grecia și pe continentul African,
Angajați ai unor companii sunt premiați pentru “dârele morții” și “otrăvirea solului” sub diverse pretexte,
Forța naturii se arată din ce în ce mai mult și își revendică ceea ce i-a aparținut.
5) Se întoarce covidul ?
Din ce în ce mai multe voci din lumea medicală ne vorbește despre revenirea covidului, pretextând mutații datorate ridicării restricțiilor în majoritatea statelor,
În acest sens, China a dat din nou tonul prin reinstaurarea stării de urgență, închiderea multor regiuni, carantinarea și celelalte măsuri specifice,
Chinezii din regiunile în care s-a decretat din nou starea de urgență au fost blocați în locuințele lor pe perioadă nedeterminată,
Situația este atât de gravă încât mulți își pun capăt zilelor în diverse moduri, cele mai frecvente acte, fiind aruncarea de la ferestrele cladirilor,
O altă mare problemă în China, este importul, dar mai ales exportul de mărfuri,
Oficiali chinezi vorbesc tot mai mult de intervenții în Taiwan.
6) Împreună ajutăm Nașul TV, televiziunea liberă:
Dacă mare parte din presa centrală se află sub comanda globaliștilor prin multi-naționale și finanțări de la guvern sub diverse pretexte,
Presa liberă și independentă este ținta globaliștilor prin instrumentele de forță ala cum sunt CNA, servicii și lacheii sistemului,
Cu toate presiunile care s-au făcut până acum din partea autorităților române, Nașul Tv a continuat să fie echidistant, echilibrat, conservator și mai ales realist,
Pentru ca a îndrăznit să fie altfel, Nașul Tv este cea mai amendată televiziune, sumele cumulate au ajuns la 375.000 Lei
Echipa Nașul Tv, condusă de Radu Moraru ne-a oferit și continuă să o facă, cele mai bune și verificate informații,
Astfel nu am căzut pradă fricii și terorii „pulverizate” de autorități prin “vuvuzelele lor de casă”,
A sosit momentul să fim solidari și să ajutăm Nașul Tv, fiecare după posibilitățile financiare,
Să nu uităm, că Nașul Tv a rămas singura televiziune națională ce emite prin Cablu și celelalte rețele.
7) Mare parte din presa centrală comit fapte prevăzute de Codul Penal:
Pentru că lacheii trusturilor de presă și-au făcut de cap la ordinele stăpânilor din umbră, terorizând oamenii prin stiri false și regizate, ei trebuie pedepsiți conform Codului Penal după cum urmează:
Art. 404 – Comunicarea de informații false.
Comunicarea sau răspândirea, prin orice mijloace, de știri, date sau informații false ori de documente falsificate, cunoscând caracterul fals al acestora, dacă prin aceasta se pune în pericol securitatea națională, se pedepsește cu închisoarea de la unu la 5 ani.
Art. 405 – Probaganda pentru război.
Alin. (1) – Probaganda pentru război de agresiune, precum și răspândirea de știri tendențioase sau inventate, în scopul provocării unui război de agresiune, se pedepsesc cu închisoarea de la 2 la 7 ani și interzicerea exercitării unor drepturi.
Alin. (2) – Cu aceeași pedeapsă se sancționează faptele prevăzute în alin. (1), săvârșite în scopul provocării unui război de agresiune împotriva României sau a unui conflict armat intern.
Constituția României prevede libera exprimare prin Art. 30, dar nu cum procedează unii,
De aceea, nu poate fi încălcat nici Art. 368 Cod Penal, care spune:
Art. 368 – Instigarea publică.
Alin. (1) – Fapta de a îndemna publicul, verbal, în scris sau prin alte mijloace, să săvârșească infracțiuni se pedepsește cu închisoarea de la 3 luni la 3 ani sau amendă, fără a se putea depăși pedeapsa prevăzută de lege pentru infracțiunea la săvârșirea căreia s-a instigat.
Alin. (2) – Dacă fapta prevăzută în alin. (1) este comisă de un funcționar public, pedeapsa este închisoarea de la unu la 5 ani și interzicerea exercitării unor drepturi, fără a se putea depăși pedeapsa prevăzută de lege pentru infracțiunea la săvârșirea căreia s-a instigat.
Alin. (3) – Dacă instigarea publică a avut ca urmare comiterea infracțiunii la care s-a instigat, pedeapsa este cea prevăzută de lege pentru acea infracțiune.
Constituția României, Art. 30, Alin (7)
Sunt interzise de lege defăimarea tării si a natiunii, indemnul la război de agresiune, la ură natională, rasială, de clasă sau religioasă, incitarea la discriminare, la separatism teritorial sau la violentă publică, precum si manifestările obscene, contrare bunelor moravuri.
8) Francezii își aleg președintele, Le Pen sau Macron ?
Curentul naționalist este și în Franța, unde în ultimul timp a luat o și mai mare amploare,
După doi ani de exercițiu globalist sub pretextul pandemiei, francezii își manifestă nemulțumirile față de măsurile impuse de autorități, cele mai mari mișcări sunt făcuite de celebrele “veste galbene”,
Pe 24 aprilie în Franța are loc al 2-lea tur de scrutin, în cursa pentru funcția de președinte au rămas Emmanuel Macron și Marine Le Pen,
Dacă funturile voturilor nu vor fi ca în America, când Donald Trump a pierdut în fața lui Joe Biden, Le Pen ar putea fi președintele Franței, o susținătoare a drepturilor și libertăților fundamentale ale omului,
La o întâlnire publică, Le Pen a fost felicitată de Vladimir Putin, președintele Federației Ruse pentru inițiativele și implicările în viața civică.
9) La mulți ani tuturor de ziua floriilor:
Cu ocazia zilei de florii, urez un sincer și prietenos La Mulți Ani tuturor ce poartă nume de floare.
Cu o săptămână înainte de Paște mă adresez românilor și fac apel la înțelepciune, unitate, tărie de caracter, implicare și sănătate.
Text redactat duminică, 17 aprilie 2022
Drepturi rezervate - Ⓒ - Pastila Civică
Autor: Alexandru Coțarcă
"De ce avem CNP - codul de sclav și cine l-a impus!
Cronologic:
- 1972 - primirea României în FMI
- 1972 - 1980 -> România a contractat, sub Ceaușescu, împrumuturi de 11 miliarde de dolari de la Banca Mondială și FMI, pentru care a achitat, până în martie 1989, 21 de miliarde de dolari!
- 2 martie 1978 introducerea CNP fortat de FMI - decretul nr. 59 al Consiliului de Stat, semnat de preşedintele Republicii Socialiste România.
Fără CNP, nu primeam bani pentru dezvoltare.
Prin CNP, fiecare cetățean devenea girant al împrumutului.
După plata datoriei CNP-ul devenea nul, adică sclav, martie 1989, Ceaușescu a anunțat lichidarea datoriei externe, reușită, în principal, prin exportarea ani la rândul a celei mai mari părți a producției alimentare.
Vedeți legătura dintre CNP şi împrumuturile contractate la FMI (Fondul Monetar International) şi BIRD (Banca Mondială)!?
Aleșii trădători fac împrumuturi, fură banii, iar gloata moare datoare.
La asta se rezumă TOTUL în lupta politică pentru putere.
De aceea noi v-am zis mereu: nu votați, stați dracu' acasă, ca nu știți pe ce lume trăiți!
Decretul nr. 59/1978 pentru modificarea Legii nr. 5/1971 cu privire la actele de identitate ale cetățenilor români, precum și la procedura schimbării domiciliului și a reședinței Art. 301.
- Ministerul de Interne, Comitetul pentru Problemele Consiliilor Populare și Direcția Centrală de Statistică vor stabili un cod numeric personal pentru toți cetățenii români, precum și pentru străinii cu domiciliul în România.
Codul numeric personal va fi înscris în actele de identitate, de stare civilă și în alte acte personale."
Consiliul de Stat - Text publicat în M.Of. al României.
În vigoare de la 03 mai 1978.
CNP-ul este modul în care noi, oamenii devenim doar o marfa cu care se gireaza!
Țările când se îndatorează, girează cu oamenii, transformați în mijloace de muncă care produc plus-valoare.
Devenim o investiție, nu prin faptul că evoluam, ci prin taxele pe care le plătim, și faptul că suntem transformați în mijloc de producție în sine, ca și utilajele un fel de mijloace fixe ale unui țări, devenim obiecte de inventar în patrimoniul unui stat!
Devenim elemente patrimoniale de pasiv dpdv statistic, și active, din perspectiva contabilă și avem și perioadă de amortizare... forurile mondiale la care ne îndatorăm cer GIRAREA CU POPULATIA!
Ceaușescu a plătit datoria externă a României și a dispus LEGAL de subjugarea populației în folosul obținerii independenței și suveranității NAȚIONALE.
După acest interval individul român era LIBER și SUVERAN în "suveranitatea României".
Notă, deci a făcut bine și rău că nu a anunuțat populația... poporul ce înseamnă CNP-ul, nu a spus poprului că banca BNR nu a fost niciodată naționalizată pentru că este propietatea lui Rothschild.
Ceaușescu a făcut înțelegere cu ei să aibă un procent mai mare în economie, și acum inapoi la Cuza, ce a făcut Ceaușescu, la copiat pe Cuza, amandoi in masonerie.
Cuza masonul patriot a obținut unirea mică la schimbul înființării pe teritoriul României așa numitei case federale, care ghiciți ce este azi, banca BNR, care nu se numește Banca Națională a României.
Această bancă este o firmă înființată în 1880 și nu aparține nicidecum României, ci familiei Rothschild.
Numele adevărat al acestei bănci este „Nathan Rothschild Bank” (NRB).
Privește sigla acestei băncii!
Pe siglă vei vedea inițialele NRB, care înseamnă „Nathan Rothschild Bank”.
Rothschild înseamnă „scut roșu”.
În interiorul siglei acestei bănci se află un scut care este în fapt simbolul familiei Rothschild.
Atunci francomasonii au îngropat românul 2m sub pământ.
Cuza a crezut că îi păcălește fix ca Ceușescu, nu le-a mai plătit franciza și gata, i-au luat capul.
Ceaușescu a făcut același lucru, plus că a consimțit că vaccinul de hepatită să fie adus și finanțat de Clubul Rotari de la roma, unde și azi sunt membri Mugur Isărescu și Călin Georgescu.
Și ce credeți că era în vaccin ? nimic altceva decât ruleta rusească, HIV, adică au infestați cca 6000 mii de copii.
Când spitalul Victor Babeș l-a anunuțat pe Ceaușescu de primele cazuri, s-a dat ordin imediat de inchidere a secției și tăcere de mormânt.
Text preluat și parțial corectat
Imagine sugestivă
Articol publicat: 14.04.2022
La data de 12 aprilie 1989, Nicolae Ceaușescu a anunțat că a plătit toată datoria externă a României
„Data de 12 aprilie 1989 a rămas cunoscută pentru faptul că Nicolae Ceaușescu a făcut publică încheierea plății datoriei externe, ce se ridica la 21 miliarde de dolari, ba chiar mai avea de recuperat 2,5 miliarde de dolari.
„România nu mai plătește tribut nimănui”, a spus atunci Nicolae Ceaușescu.
„Singura țară care și-a plătit datoria a fost România, în anii ’80.
Atât. Este singura excepție pe care am găsit-o!”, a declarat Martin Armstrong, fostul președinte al Princeton Economics International Ltd.
În continuare vom cita o parte din discursul de-atunci al lui Nicolae Ceaușescu:
„Zilele de 12-14 aprilie marchează, se poate spune, o deplină independență economică și politică a României!
Pentru prima dată în istoria sa îndelungată, România nu mai are nici-o datorie externă, nu mai plătește tribut nimănui și este cu adevărat independentă și economic, și politic!
La sfârșitul lunii martie am lichidat datoria externă a țării, care în 1980 reprezenta peste 11 miliarde de dolari.
În total, din 1975 până în martie 1989, am plătit circa 21 de miliarde de dolari, din care dobânda reprezintă peste 7 miliarde de dolari.
În acestea nu sunt cuprinse datoriile pe care le-am avut în ruble și care, de asemenea, au fost de mult achitate.
În prezent, țara noastră are de încasat din creditele pe care le-a acordat diferitelor state peste 2,5 miliarde de dolari.”
Sursa: https://www.dir.org.ro/
Foto: Nicolae Ceaușescu
Articol preluat și publicat: 12.04.2022
Pastila Civică - Să ne cunoaștem drepturile
A fost nevoie să se întâmple un mare eveniment, să simțim "biciul" autorităților statului ca să ne trezim și să realizăm dezastrul
CONDIȚIONAREA COLECTIVĂ
În 1956, filozoful evreu german Günther Anders a scris această reflecție, nu știm dacă a fost premonitorie sau programatică:
„Pentru a înăbuși orice revoltă în avans, este important să nu o faceți violent.
Metodele arhaice precum cea a lui Hitler sunt în mod clar depășite.
Este suficient să creați o condiționare colectivă atât de puternică încât însăși ideea de revoltă să nu existe.
Vor veni și mai multe.
Pentru mintea oamenilor.
Ideal ar fi formarea indivizilor de la naștere prin limitarea aptitudinilor lor biologice înnăscute…
Apoi, am continua să condiționăm prin reducerea drastică a nivelului și calității educației, pentru a o readuce la o formă de integrare profesională.
Un individ needucat are doar un orizont de gândire limitat și cu cât gândul lui se limitează mai mult la preocupări materiale, mediocre, cu atât se poate revolta mai puțin.
Trebuie să ne asigurăm că accesul la cunoaștere devine din ce în ce mai dificil și mai elitist… …că decalajul se mărește între oameni și știință, că informațiile destinate publicului larg sunt anesteziate de orice conținut subversiv.
Mai ales fără filozofie.
Din nou, este necesar să folosim persuasiunea și nu violența directă: vom difuza masiv, prin intermediul televiziunii, divertisment uluitor, mereu măgulind emoționalul, instinctivul.
Vom ocupa spiritele cu ceea ce este zadarnic și jucăuș.
Este bine cu vorbărie neîncetată și muzică, pentru a împiedica mintea să se întrebe, să gândească, să reflecteze.
Vom pune sexualitatea pe primul plan al intereselor umane.
Ca anestezic social, nu există nimic mai bun.
În general, vom avea grijă să alungăm seriozitatea din existență, să ne batem joc de tot ce are o valoare ridicată, să menținem o apologie constantă pentru lejeritate; astfel încât euforia reclamei, a consumului să devină standardul fericirii umane și modelul libertății...
Condiționarea va produce o astfel de integrare a sinelui, încât singura teamă (care va trebui menținută) va fi aceea de a fi exclus din sistem și deci de a nu mai putea accesa condițiile materiale necesare fericirii.
Omul de masă, astfel produs, trebuie tratat ca ceea ce este: un produs, un vițel și trebuie să fie supravegheat așa cum ar trebui să fie o turmă.
Orice lucru care îi permite lucidității să adoarmă, mintea lui critică este bună din punct de vedere social, ceea ce ar risca să-l trezească trebuie combătut, ridiculizat, înăbușit…
Orice doctrină care contestă sistemul trebuie mai întâi catalogată drept subversivă și teroristă, iar cei care o susțin trebuie apoi tratați ca atare”.
Günther Anders –
Învechirea omului, 1956
PS: Astfel de idei puse în planuri datează de foarte mult timp, cum răbdarea are limită, globaliștii au demarat tăvălugul împotriva omenirii.
Și iată de ce oamenii nemulțumiți nu se revoltă, fiind ocupați tot timpul cu lucruri fără însemnătate.
Text preluat, primit de un amic pe WhatsApp
Imagine sugestivă
Articol publicat: 23.08.2022
Dragilor, nu mai distribuiți goange prin internet!
Rândurile citate nu-i aparțin lui Anders ci unui agarici (Serge Carfantan) care pretinde că "producția" amintită a fost inspirată din "Învechirea omului"!
3 ani în urmă
👍 0
❤️ 0
😂 0
😮 0
😢 0
😠 0
👏 0
Alexandru Coţarcă
3 ani în urmă
Suveranitatea Romaniei, istorie sau nici macar atat
Devalizarea României, prosperitatea țărilor occidentale și nu numai
Cine controlează din afară PSD, PNL, USR, PMP, ALDE și UDMR? 90% din activitățile comerciale din România aparține azi străinilor.
Iată mai jos cifrele adevărului.
În spatele perdelei groase de fum politic România a devenit Colonie.
Iată cine sunt cu adevărat stăpânii noștri (nu, nu sunt americanii…) și ce trebuie să facem pentru a dăinui ca neam.
Suveranitatea României s-a topit în focul care a ars capitalul privat autohton.
Imperiul Corporatist trece prin foc și sabie Lumea Veche.
Istorie, eroi, legende, culturi și destine, toate se prăbușesc în genunea ciclonului globalist hrănit de zeul BAN.
Pentru cei care încă admiră ”investitorii străini” care ”plătesc bine” am o veste proastă: profiturile nu rămân în țară iar taxele sunt minime sau neplătite cu anii.
Cei care-mi urmăresc analizele și comentariile știu că mă limitez la date concrete, nu polemizez pe teme generale și nu citesc în globul viitorului politic al României.
Iată cine controlează astăzi imensa majoritate a Produsului Intern Brut al Coloniei România:
TOP 10 AUTO (Producție, Distribuție, Comerț)
1. Dacia. Capital Francez
2. Ford. Capital SUA
3. Continental. Capital Germania
4. Autoliv. Capital Suedia
5. Takata. Capital Japonia
6. Renault. Capital Franța
7. Porsche. Capital Austria
8. Hella. Capital Germania
9. Michelin. Capital Franța
10. Mercedes. Capital Germania
TOP 10 COMERȚ (Alimentar și Bricolaj)
1. Kaufland. Capital Germania
2. Carrefour. Capital Franța
3. LIDL. Capital Germania
4. Dedeman. Capital România
5. Auchan. Capital Franța
6. Metro. Capital Germania
7. Mega Image. Capital Olanda/Belgia
8. Profi Rom. Capital fond de investiții
9. Selgros. Capital Elveția
10. Rewe. Capital Germania
TOP 10 ENERGIE (energie, petrol, gaze)
1. OMV Petrom. Capital Austria
2. Rompetrol Rafinare. Capital China
3. E. ON. Capital Germania
4. MOL. Capital Ungaria
5. Engie. Capital Franța
6. Electrica Furnizare. Capital de Stat
7. Electrica. Capital de Stat
8. Romgaz. Capital de Stat
9. Hidroelectrica. Capital de Stat
10. Transelectrica. Capital de Stat
TOP 10 INDUSTRIE (Metalurgie, Siderurgie, Chimie)
1. ArcelorMittal. Capital Marea Britanie
2. ALRO. Capital Rusia
3. Daewoo-Mangalia. Capital Olanda
4. Arctic. Capital Turcia
5. Azomureș. Capital Elveția
6. Silcotub. Capital Luxemburg
7. TMK-Artrom. Capital Rusia
8. Oltchim. Capital majoritar de Stat
9 De Longhi. Capital Italia
10. Astra. Capital Germania
TOP 10 INDUSTRIE ALIMENTARĂ ȘI BĂUTURI
1. Coca-Cola HBC. Capital Grecia
2. Ursus. Capital Japonia
3. BUNGE. Capital SUA
4. Heineken. Capital Olanda
5. Expur. Capital Franța
6. Smithfield. Capital China
7. Agrana. Capital Austria
8. Nestle. Capital Elveția
9. Quadrant. Capital SUA
10. Prutul. Capital-antreprenor
TOP 10 TELECOMUNICAȚII ȘI IT
1. Orange. Capital Franța
2. Vodafone. Capital Marea Britanie
3. RCS & RDS. Capital România
4. Telekom. Capital Grecia
5. Oracle. Capital SUA
6. IBM. Capital SUA
7. Ericsson. Capital străin
8. UPC. Capital străin
9. Bitdefender. Capital România
10. Endava. Capital străin
TOP 10 BĂNCI
1. BCR. Capital Austria
2. Transilvania. Capital România
3. BRD. Capital Franța
4. Raiffeisen. Capital Austria
5. Unicredit. Capital Italia
6. CEC. Capital de Stat
7. ING Bank. CAPITAL Olanda
8. Alpha Bank. Capital Grecia
9. BancPost. A fuzionat cu Banca Transilvania. Capital România
10. Garanti Bank. Capital Turcia
Se observă acum clar cum America Republicană a lui Trump sau cea Democrată a lui Clinton nu prea există din punct de vedere al mizei economice de la noi din țară.
În schimb există MASIV capitalul German, Francez, Austriac și Olandez.
Concluziile mele:
– Capitalul privat autohton a dispărut, Românii nu mai au puterea de a-și decide soarta, de a se dezvolta independent și de a supraviețui suveran în hotarele istorice.
– „Partenerul nostru strategic” se stinge.
Imperiul American apune, Dolarul pierde teren și curând nu va mai avea statutul de „Reserve Currency”, secând astfel perena fântână a bunăstării americane.
Preţul combustibilului a explodat, iar sistemul de sănătate – cel care mai există – e privat.
N-ai bani, suferi!
Despre învăţământ nu mai amintesc.
Se face pe unde-apuci, dacă-ţi mai arde întrucât prima luptă care se să e cea cu foametea.
Probabil şi libienii se întreabă acum cu disperare, cum de au fost toate acestea posibile?
Uite-aşa, luând de bun tot ce vine de la criminalii profesionişti.
Naivitatea – ca să nu-i spun prostia – se plăteşte greu.
Dacă faceţi paralele între noi şi ei, sunteţi tentaţi să staţi liniştiţi pe moment.
La noi abia acum se creionează întreg genocidul asupra ţării.
Ne îndatorăm fără nicio justificare, cumpărăm arme nefuncţionale şi depăşite tehnic plătind ca la curve, cu banii înainte, vedem toate aceste abuzuri, dar luăm poziţia ghiocelului.
Tocmai ce s-a statutat că singurul serviciu medical pe care-l veţi primi gratuit este cel de urgenţă.
Adică acolo unde-ţi fac un calmant şi-ţi dau o trimitere. Pentru restul va trebui să plătiţi.
Petrolul nu vă mai aparţine, gazele din Marea Neagră au fosta date pe gratis.
V-a mai rămas şi vouă ceva: lista infinită de taxe pe care trebuie să le plătiţi statului sau monopoliştilor cărora statul le-a dat liber la jaf(societăţi de asigurări, bănci, tutun, etc.).
În timpul ăsta ardelenilor li se suflă dulce în urechi „gând de autonomie”.
De ce?
Ca să stârnească haosul, să declanşeze nebunia.
Deoarece din nebunia popoarelor profită ei.
Ăsta e abia începutul. Nu vă culcaţi pe-o ureche: va fi şi mai rău.
Vă vor introduce taxe insuportabile pe case, în timp ce „din raţiuni sociale” vor proteja marii proprietari de imobile.
Vă vor zdrobi şi nu se vor opri nici atunci.
Nici când veţi dispărea fizic nu le va fi îndeajuns.
Se vor zbate să vă şteargă şi din memoria omenirii.
Vă reamintesc un lucru simplu: la 1 Decembrie doar un singur om a avut curajul să-i strige Plăvanului ce-a avut de strigat.
Restul s-au limitat la a-l privi bovin.
Dacă nu cumva l-or fi dat pe bietul om pe mâna securiştilor.
Asta e atitudinea care vă inculpă, care vă va condamana până la urmă la fel ca pe libieni.
Treziţi-vă până nu va fi prea târziu!
Text preluat, autor: Dan DIACONU
Imagine sugestivă
Articol publicat: 28.07.2022
Alexandru Coţarcă
4 ani în urmă
Mărășești 24-26 iunie 2022 - Foto 9
Români uniți pentru tricolor la Mărășești
În zilele de 24, 25 și 26 iunie 2022 români patrioți ce au putut fi prezenți la Mărășești au reînprospătat și anul acesta culorile drapelului național.
Pe pământul unde ostași români și-au vărsat sângele pentru apărarea patriei au pășit cu credință și smerenie oameni ce au dat însemnătate sacrificiilor făcute.
Peste drum de Mausoleul Eroilor Mărășești stă de strajă patriei tricolorul de mărime impresionantă vopsit pe o platformă de beton, simbol vizibil chiar de la mare altitudine.
Proeminența culorilor ne arată importanța și semnificația acestora: Albastrul cerului sub care viețuiesc creațiile lui Dumnezeu în „Grădina Maicii Domnului”, Galbenul spicului de grâu din care pâinea hrănește ființa umană, Roșul sângelui vărsat de ostașii români în luptele pentru apărarea patriei și neamului românesc.
Scurtă prezentare
Prima piatră de temelie a Mausoleului Eroilor Mărășești era așezată în data de 6 august 1923, monumentul a fost ridicat după planurile arhitectului George Cristinel.
În vara anului 1924 a început reînhumarea osemintelor ostașilor căzuți pe câmpul de luptă, în criptele Mausoleului, iar în septembrie au fost depuse în sarcofagul central rămășițele pământești ale generalului Eremia Grigorescu, comandant al Armatei I Române din timpul bătăliei Mărășeștilor.
Mausoleul adăpostește, în cele 154 de cripte individuale și 9 cripte comune, dispuse radial pe cele 18 culoare, rămășițele pământești a 5.073 ostași și ofițeri, printre care fetița – eroină Măriuca Zaharia, căpitanul Grigore Ignat, locotenent Gabriel Pruncu.
Pe frontspiciul Mausoleului s-au înscris cuvintele „Întru Slava Eroilor Neamului” și numele localităților unde s-au purtat principalele bătălii de pe Frontul Românesc.
Este remarcabilă fraza Măriucăi în care spunea: „vreau să fac și eu ceva pentru țara mea”.
Români uniți pentru tricolor
Inițiativa organizării evenimentului „Români PENTRU tricoloR" de la Mărășești din zilele 24, 25 și 26 iunie 2022 aparține patriotului și naționalistului Marian Motocu, numit în spațiul public „olteanul încăpățânat”.
Prin mișcarea naționalistă „41 pentru România” s-a făcut strigarea la unitate și implicare, totul pentru țară și neamul românesc.
Discursul emoționant al domnului General Radu Theodoru ne-a reamintit cine și de ce suntem astăzi pe acest pământ, dar mai ales sacrificiile ostașilor români.
Domnul General a mai menționat că fără unitate nu putem avea continuitate și că aceste vremuri tulburi sunt un real pericol pentru națiunea română.
Foto preluate de la: Adrian Robertin Dinu și Marian Motocu
Text redactat, articol publicat: 27.06.2022
Alexandru Coţarcă
4 ani în urmă
Mărășești 24-26 iunie 2022 - Foto 8
Români uniți sub tricolor la Mărășești
În zilele de 24, 25 și 26 iunie 2022 români patrioți ce au putut fi prezenți la Mărășești au reînprospătat și anul acesta culorile drapelului național.
Pe pământul unde ostași români și-au vărsat sângele pentru apărarea patriei au pășit cu credință și smerenie oameni ce au dat însemnătate sacrificiilor făcute.
Peste drum de Mausoleul Eroilor Mărășești stă de strajă patriei tricolorul de mărime impresionantă vopsit pe o platformă de beton, simbol vizibil chiar de la mare altitudine.
Proeminența culorilor ne arată importanța și semnificația acestora: Albastrul cerului sub care viețesc creațiile lui Dumnezeu în „Grădina Maicii Domnului”, Galbenul spicului de grâu din care pâinea hrănește ființa umană, Roșul sângelui vărsat de ostașii români în luptele pentru apărarea patriei și neamului românesc.
Scurtă prezentare
Prima piatră de temelie a Mausoleului Eroilor Mărășești era așezată în data de 6 august 1923, monumentul a fost ridicat după planurile arhitectului George Cristinel.
În vara anului 1924 a început reînhumarea osemintelor ostașilor căzuți pe câmpul de luptă, în criptele Mausoleului, iar în septembrie au fost depuse în sarcofagul central rămășițele pământești ale generalului Eremia Grigorescu, comandant al Armatei I Române din timpul bătăliei Mărășeștilor.
Mausoleul adăpostește, în cele 154 de cripte individuale și 9 cripte comune, dispuse radial pe cele 18 culoare, rămășițele pământești a 5.073 ostași și ofițeri, printre care fetița – eroină Măriuca Zaharia, căpitanul Grigore Ignat, locotenent Gabriel Pruncu.
Pe frontspiciul Mausoleului s-au înscris cuvintele „Întru Slava Eroilor Neamului” și numele localităților unde s-au purtat principalele bătălii de pe Frontul Românesc.
Este remarcabilă fraza Măriucăi în care spunea: „vreau să fac și eu ceva pentru țara mea”.
Români uniți sub tricolor
Inițiativa organizării evenimentului de la Mărășești din zilele 24, 25 și 26 iunie 2022 aparține patriotului și naționalistului Marian Motocu, numit în spațiul public „olteanul încăpățânat”.
Prin mișcarea naționalistă „41 pentru România” s-a făcut strigarea la unitate și implicare, totul pentru țară și neamul românesc.
Discursul emoționant al domnului General Radu Theodoru ne-a reamintit cine și de ce suntem astăzi pe acest pământ, dar mai ales sacrificiile ostașilor români.
Domnul General a mai menționat că fără unitate nu putem avea continuitate și că aceste vremuri tulburi sunt un real pericol pentru națiunea română.
Foto preluate de la: Adrian Robertin Dinu și Marian Motocu
Text redactat, articol publicat: 27.06.2022
Alexandru Coţarcă
4 ani în urmă
Mărășești 24-26 iunie 2022 - Foto 7
Români uniți sub tricolor la Mărășești
În zilele de 24, 25 și 26 iunie 2022 români patrioți ce au putut fi prezenți la Mărășești au reînprospătat și anul acesta culorile drapelului național.
Pe pământul unde ostași români și-au vărsat sângele pentru apărarea patriei au pășit cu credință și smerenie oameni ce au dat însemnătate sacrificiilor făcute.
Peste drum de Mausoleul Eroilor Mărășești stă de strajă patriei tricolorul de mărime impresionantă vopsit pe o platformă de beton, simbol vizibil chiar de la mare altitudine.
Proeminența culorilor ne arată importanța și semnificația acestora: Albastrul cerului sub care viețesc creațiile lui Dumnezeu în „Grădina Maicii Domnului”, Galbenul spicului de grâu din care pâinea hrănește ființa umană, Roșul sângelui vărsat de ostașii români în luptele pentru apărarea patriei și neamului românesc.
Scurtă prezentare
Prima piatră de temelie a Mausoleului Eroilor Mărășești era așezată în data de 6 august 1923, monumentul a fost ridicat după planurile arhitectului George Cristinel.
În vara anului 1924 a început reînhumarea osemintelor ostașilor căzuți pe câmpul de luptă, în criptele Mausoleului, iar în septembrie au fost depuse în sarcofagul central rămășițele pământești ale generalului Eremia Grigorescu, comandant al Armatei I Române din timpul bătăliei Mărășeștilor.
Mausoleul adăpostește, în cele 154 de cripte individuale și 9 cripte comune, dispuse radial pe cele 18 culoare, rămășițele pământești a 5.073 ostași și ofițeri, printre care fetița – eroină Măriuca Zaharia, căpitanul Grigore Ignat, locotenent Gabriel Pruncu.
Pe frontspiciul Mausoleului s-au înscris cuvintele „Întru Slava Eroilor Neamului” și numele localităților unde s-au purtat principalele bătălii de pe Frontul Românesc.
Este remarcabilă fraza Măriucăi în care spunea: „vreau să fac și eu ceva pentru țara mea”.
Români uniți sub tricolor
Inițiativa organizării evenimentului de la Mărășești din zilele 24, 25 și 26 iunie 2022 aparține patriotului și naționalistului Marian Motocu, numit în spațiul public „olteanul încăpățânat”.
Prin mișcarea naționalistă „41 pentru România” s-a făcut strigarea la unitate și implicare, totul pentru țară și neamul românesc.
Discursul emoționant al domnului General Radu Theodoru ne-a reamintit cine și de ce suntem astăzi pe acest pământ, dar mai ales sacrificiile ostașilor români.
Domnul General a mai menționat că fără unitate nu putem avea continuitate și că aceste vremuri tulburi sunt un real pericol pentru națiunea română.
Foto preluate de la: Adrian Robertin Dinu și Marian Motocu
Text redactat, articol publicat: 27.06.2022
Alexandru Coţarcă
4 ani în urmă
Mărășești 24-26 iunie 2022 - Foto 6
Români uniți sub tricolor la Mărășești
În zilele de 24, 25 și 26 iunie 2022 români patrioți ce au putut fi prezenți la Mărășești au reînprospătat și anul acesta culorile drapelului național.
Pe pământul unde ostași români și-au vărsat sângele pentru apărarea patriei au pășit cu credință și smerenie oameni ce au dat însemnătate sacrificiilor făcute.
Peste drum de Mausoleul Eroilor Mărășești stă de strajă patriei tricolorul de mărime impresionantă vopsit pe o platformă de beton, simbol vizibil chiar de la mare altitudine.
Proeminența culorilor ne arată importanța și semnificația acestora: Albastrul cerului sub care viețesc creațiile lui Dumnezeu în „Grădina Maicii Domnului”, Galbenul spicului de grâu din care pâinea hrănește ființa umană, Roșul sângelui vărsat de ostașii români în luptele pentru apărarea patriei și neamului românesc.
Scurtă prezentare
Prima piatră de temelie a Mausoleului Eroilor Mărășești era așezată în data de 6 august 1923, monumentul a fost ridicat după planurile arhitectului George Cristinel.
În vara anului 1924 a început reînhumarea osemintelor ostașilor căzuți pe câmpul de luptă, în criptele Mausoleului, iar în septembrie au fost depuse în sarcofagul central rămășițele pământești ale generalului Eremia Grigorescu, comandant al Armatei I Române din timpul bătăliei Mărășeștilor.
Mausoleul adăpostește, în cele 154 de cripte individuale și 9 cripte comune, dispuse radial pe cele 18 culoare, rămășițele pământești a 5.073 ostași și ofițeri, printre care fetița – eroină Măriuca Zaharia, căpitanul Grigore Ignat, locotenent Gabriel Pruncu.
Pe frontspiciul Mausoleului s-au înscris cuvintele „Întru Slava Eroilor Neamului” și numele localităților unde s-au purtat principalele bătălii de pe Frontul Românesc.
Este remarcabilă fraza Măriucăi în care spunea: „vreau să fac și eu ceva pentru țara mea”.
Români uniți sub tricolor
Inițiativa organizării evenimentului de la Mărășești din zilele 24, 25 și 26 iunie 2022 aparține patriotului și naționalistului Marian Motocu, numit în spațiul public „olteanul încăpățânat”.
Prin mișcarea naționalistă „41 pentru România” s-a făcut strigarea la unitate și implicare, totul pentru țară și neamul românesc.
Discursul emoționant al domnului General Radu Theodoru ne-a reamintit cine și de ce suntem astăzi pe acest pământ, dar mai ales sacrificiile ostașilor români.
Domnul General a mai menționat că fără unitate nu putem avea continuitate și că aceste vremuri tulburi sunt un real pericol pentru națiunea română.
Foto preluate de la: Adrian Robertin Dinu și Marian Motocu
Text redactat, articol publicat: 27.06.2022
Alexandru Coţarcă
4 ani în urmă
Mărășești 24-26 iunie 2022 - Foto 5
Români uniți sub tricolor la Mărășești
În zilele de 24, 25 și 26 iunie 2022 români patrioți ce au putut fi prezenți la Mărășești au reînprospătat și anul acesta culorile drapelului național.
Pe pământul unde ostași români și-au vărsat sângele pentru apărarea patriei au pășit cu credință și smerenie oameni ce au dat însemnătate sacrificiilor făcute.
Peste drum de Mausoleul Eroilor Mărășești stă de strajă patriei tricolorul de mărime impresionantă vopsit pe o platformă de beton, simbol vizibil chiar de la mare altitudine.
Proeminența culorilor ne arată importanța și semnificația acestora: Albastrul cerului sub care viețesc creațiile lui Dumnezeu în „Grădina Maicii Domnului”, Galbenul spicului de grâu din care pâinea hrănește ființa umană, Roșul sângelui vărsat de ostașii români în luptele pentru apărarea patriei și neamului românesc.
Scurtă prezentare
Prima piatră de temelie a Mausoleului Eroilor Mărășești era așezată în data de 6 august 1923, monumentul a fost ridicat după planurile arhitectului George Cristinel.
În vara anului 1924 a început reînhumarea osemintelor ostașilor căzuți pe câmpul de luptă, în criptele Mausoleului, iar în septembrie au fost depuse în sarcofagul central rămășițele pământești ale generalului Eremia Grigorescu, comandant al Armatei I Române din timpul bătăliei Mărășeștilor.
Mausoleul adăpostește, în cele 154 de cripte individuale și 9 cripte comune, dispuse radial pe cele 18 culoare, rămășițele pământești a 5.073 ostași și ofițeri, printre care fetița – eroină Măriuca Zaharia, căpitanul Grigore Ignat, locotenent Gabriel Pruncu.
Pe frontspiciul Mausoleului s-au înscris cuvintele „Întru Slava Eroilor Neamului” și numele localităților unde s-au purtat principalele bătălii de pe Frontul Românesc.
Este remarcabilă fraza Măriucăi în care spunea: „vreau să fac și eu ceva pentru țara mea”.
Români uniți sub tricolor
Inițiativa organizării evenimentului de la Mărășești din zilele 24, 25 și 26 iunie 2022 aparține patriotului și naționalistului Marian Motocu, numit în spațiul public „olteanul încăpățânat”.
Prin mișcarea naționalistă „41 pentru România” s-a făcut strigarea la unitate și implicare, totul pentru țară și neamul românesc.
Discursul emoționant al domnului General Radu Theodoru ne-a reamintit cine și de ce suntem astăzi pe acest pământ, dar mai ales sacrificiile ostașilor români.
Domnul General a mai menționat că fără unitate nu putem avea continuitate și că aceste vremuri tulburi sunt un real pericol pentru națiunea română.
Foto preluate de la: Adrian Robertin Dinu și Marian Motocu
Text redactat, articol publicat: 27.06.2022
Alexandru Coţarcă
4 ani în urmă
Mărășești 24-26 iunie 2022 - Foto 4
Români uniți sub tricolor la Mărășești
În zilele de 24, 25 și 26 iunie 2022 români patrioți ce au putut fi prezenți la Mărășești au reînprospătat și anul acesta culorile drapelului național.
Pe pământul unde ostași români și-au vărsat sângele pentru apărarea patriei au pășit cu credință și smerenie oameni ce au dat însemnătate sacrificiilor făcute.
Peste drum de Mausoleul Eroilor Mărășești stă de strajă patriei tricolorul de mărime impresionantă vopsit pe o platformă de beton, simbol vizibil chiar de la mare altitudine.
Proeminența culorilor ne arată importanța și semnificația acestora: Albastrul cerului sub care viețesc creațiile lui Dumnezeu în „Grădina Maicii Domnului”, Galbenul spicului de grâu din care pâinea hrănește ființa umană, Roșul sângelui vărsat de ostașii români în luptele pentru apărarea patriei și neamului românesc.
Scurtă prezentare
Prima piatră de temelie a Mausoleului Eroilor Mărășești era așezată în data de 6 august 1923, monumentul a fost ridicat după planurile arhitectului George Cristinel.
În vara anului 1924 a început reînhumarea osemintelor ostașilor căzuți pe câmpul de luptă, în criptele Mausoleului, iar în septembrie au fost depuse în sarcofagul central rămășițele pământești ale generalului Eremia Grigorescu, comandant al Armatei I Române din timpul bătăliei Mărășeștilor.
Mausoleul adăpostește, în cele 154 de cripte individuale și 9 cripte comune, dispuse radial pe cele 18 culoare, rămășițele pământești a 5.073 ostași și ofițeri, printre care fetița – eroină Măriuca Zaharia, căpitanul Grigore Ignat, locotenent Gabriel Pruncu.
Pe frontspiciul Mausoleului s-au înscris cuvintele „Întru Slava Eroilor Neamului” și numele localităților unde s-au purtat principalele bătălii de pe Frontul Românesc.
Este remarcabilă fraza Măriucăi în care spunea: „vreau să fac și eu ceva pentru țara mea”.
Români uniți sub tricolor
Inițiativa organizării evenimentului de la Mărășești din zilele 24, 25 și 26 iunie 2022 aparține patriotului și naționalistului Marian Motocu, numit în spațiul public „olteanul încăpățânat”.
Prin mișcarea naționalistă „41 pentru România” s-a făcut strigarea la unitate și implicare, totul pentru țară și neamul românesc.
Discursul emoționant al domnului General Radu Theodoru ne-a reamintit cine și de ce suntem astăzi pe acest pământ, dar mai ales sacrificiile ostașilor români.
Domnul General a mai menționat că fără unitate nu putem avea continuitate și că aceste vremuri tulburi sunt un real pericol pentru națiunea română.
Foto preluate de la: Adrian Robertin Dinu și Marian Motocu
Text redactat, articol publicat: 27.06.2022
Alexandru Coţarcă
4 ani în urmă
Mărășești 24-26 iunie 2022 - Foto 3
Români uniți sub tricolor la Mărășești
În zilele de 24, 25 și 26 iunie 2022 români patrioți ce au putut fi prezenți la Mărășești au reînprospătat și anul acesta culorile drapelului național.
Pe pământul unde ostași români și-au vărsat sângele pentru apărarea patriei au pășit cu credință și smerenie oameni ce au dat însemnătate sacrificiilor făcute.
Peste drum de Mausoleul Eroilor Mărășești stă de strajă patriei tricolorul de mărime impresionantă vopsit pe o platformă de beton, simbol vizibil chiar de la mare altitudine.
Proeminența culorilor ne arată importanța și semnificația acestora: Albastrul cerului sub care viețesc creațiile lui Dumnezeu în „Grădina Maicii Domnului”, Galbenul spicului de grâu din care pâinea hrănește ființa umană, Roșul sângelui vărsat de ostașii români în luptele pentru apărarea patriei și neamului românesc.
Scurtă prezentare
Prima piatră de temelie a Mausoleului Eroilor Mărășești era așezată în data de 6 august 1923, monumentul a fost ridicat după planurile arhitectului George Cristinel.
În vara anului 1924 a început reînhumarea osemintelor ostașilor căzuți pe câmpul de luptă, în criptele Mausoleului, iar în septembrie au fost depuse în sarcofagul central rămășițele pământești ale generalului Eremia Grigorescu, comandant al Armatei I Române din timpul bătăliei Mărășeștilor.
Mausoleul adăpostește, în cele 154 de cripte individuale și 9 cripte comune, dispuse radial pe cele 18 culoare, rămășițele pământești a 5.073 ostași și ofițeri, printre care fetița – eroină Măriuca Zaharia, căpitanul Grigore Ignat, locotenent Gabriel Pruncu.
Pe frontspiciul Mausoleului s-au înscris cuvintele „Întru Slava Eroilor Neamului” și numele localităților unde s-au purtat principalele bătălii de pe Frontul Românesc.
Este remarcabilă fraza Măriucăi în care spunea: „vreau să fac și eu ceva pentru țara mea”.
Români uniți sub tricolor
Inițiativa organizării evenimentului de la Mărășești din zilele 24, 25 și 26 iunie 2022 aparține patriotului și naționalistului Marian Motocu, numit în spațiul public „olteanul încăpățânat”.
Prin mișcarea naționalistă „41 pentru România” s-a făcut strigarea la unitate și implicare, totul pentru țară și neamul românesc.
Discursul emoționant al domnului General Radu Theodoru ne-a reamintit cine și de ce suntem astăzi pe acest pământ, dar mai ales sacrificiile ostașilor români.
Domnul General a mai menționat că fără unitate nu putem avea continuitate și că aceste vremuri tulburi sunt un real pericol pentru națiunea română.
Foto preluate de la: Adrian Robertin Dinu și Marian Motocu
Text redactat, articol publicat: 27.06.2022
Alexandru Coţarcă
4 ani în urmă
Mărășești 24-26 iunie 2022 - Foto 2
Români uniți sub tricolor la Mărășești
În zilele de 24, 25 și 26 iunie 2022 români patrioți ce au putut fi prezenți la Mărășești au reînprospătat și anul acesta culorile drapelului național.
Pe pământul unde ostași români și-au vărsat sângele pentru apărarea patriei au pășit cu credință și smerenie oameni ce au dat însemnătate sacrificiilor făcute.
Peste drum de Mausoleul Eroilor Mărășești stă de strajă patriei tricolorul de mărime impresionantă vopsit pe o platformă de beton, simbol vizibil chiar de la mare altitudine.
Proeminența culorilor ne arată importanța și semnificația acestora: Albastrul cerului sub care viețesc creațiile lui Dumnezeu în „Grădina Maicii Domnului”, Galbenul spicului de grâu din care pâinea hrănește ființa umană, Roșul sângelui vărsat de ostașii români în luptele pentru apărarea patriei și neamului românesc.
Scurtă prezentare
Prima piatră de temelie a Mausoleului Eroilor Mărășești era așezată în data de 6 august 1923, monumentul a fost ridicat după planurile arhitectului George Cristinel.
În vara anului 1924 a început reînhumarea osemintelor ostașilor căzuți pe câmpul de luptă, în criptele Mausoleului, iar în septembrie au fost depuse în sarcofagul central rămășițele pământești ale generalului Eremia Grigorescu, comandant al Armatei I Române din timpul bătăliei Mărășeștilor.
Mausoleul adăpostește, în cele 154 de cripte individuale și 9 cripte comune, dispuse radial pe cele 18 culoare, rămășițele pământești a 5.073 ostași și ofițeri, printre care fetița – eroină Măriuca Zaharia, căpitanul Grigore Ignat, locotenent Gabriel Pruncu.
Pe frontspiciul Mausoleului s-au înscris cuvintele „Întru Slava Eroilor Neamului” și numele localităților unde s-au purtat principalele bătălii de pe Frontul Românesc.
Este remarcabilă fraza Măriucăi în care spunea: „vreau să fac și eu ceva pentru țara mea”.
Români uniți sub tricolor
Inițiativa organizării evenimentului de la Mărășești din zilele 24, 25 și 26 iunie 2022 aparține patriotului și naționalistului Marian Motocu, numit în spațiul public „olteanul încăpățânat”.
Prin mișcarea naționalistă „41 pentru România” s-a făcut strigarea la unitate și implicare, totul pentru țară și neamul românesc.
Discursul emoționant al domnului General Radu Theodoru ne-a reamintit cine și de ce suntem astăzi pe acest pământ, dar mai ales sacrificiile ostașilor români.
Domnul General a mai menționat că fără unitate nu putem avea continuitate și că aceste vremuri tulburi sunt un real pericol pentru națiunea română.
Foto preluate de la: Adrian Robertin Dinu și Marian Motocu
Text redactat, articol publicat: 27.06.2022
Alexandru Coţarcă
4 ani în urmă
Mărășești 24-26 iunie 2022 - Foto 1
Români uniți sub tricolor la Mărășești
În zilele de 24, 25 și 26 iunie 2022 români patrioți ce au putut fi prezenți la Mărășești au reînprospătat și anul acesta culorile drapelului național.
Pe pământul unde ostași români și-au vărsat sângele pentru apărarea patriei au pășit cu credință și smerenie oameni ce au dat însemnătate sacrificiilor făcute.
Peste drum de Mausoleul Eroilor Mărășești stă de strajă patriei tricolorul de mărime impresionantă vopsit pe o platformă de beton, simbol vizibil chiar de la mare altitudine.
Proeminența culorilor ne arată importanța și semnificația acestora: Albastrul cerului sub care viețesc creațiile lui Dumnezeu în „Grădina Maicii Domnului”, Galbenul spicului de grâu din care pâinea hrănește ființa umană, Roșul sângelui vărsat de ostașii români în luptele pentru apărarea patriei și neamului românesc.
Scurtă prezentare
Prima piatră de temelie a Mausoleului Eroilor Mărășești era așezată în data de 6 august 1923, monumentul a fost ridicat după planurile arhitectului George Cristinel.
În vara anului 1924 a început reînhumarea osemintelor ostașilor căzuți pe câmpul de luptă, în criptele Mausoleului, iar în septembrie au fost depuse în sarcofagul central rămășițele pământești ale generalului Eremia Grigorescu, comandant al Armatei I Române din timpul bătăliei Mărășeștilor.
Mausoleul adăpostește, în cele 154 de cripte individuale și 9 cripte comune, dispuse radial pe cele 18 culoare, rămășițele pământești a 5.073 ostași și ofițeri, printre care fetița – eroină Măriuca Zaharia, căpitanul Grigore Ignat, locotenent Gabriel Pruncu.
Pe frontspiciul Mausoleului s-au înscris cuvintele „Întru Slava Eroilor Neamului” și numele localităților unde s-au purtat principalele bătălii de pe Frontul Românesc.
Este remarcabilă fraza Măriucăi în care spunea: „vreau să fac și eu ceva pentru țara mea”.
Români uniți sub tricolor
Inițiativa organizării evenimentului de la Mărășești din zilele 24, 25 și 26 iunie 2022 aparține patriotului și naționalistului Marian Motocu, numit în spațiul public „olteanul încăpățânat”.
Prin mișcarea naționalistă „41 pentru România” s-a făcut strigarea la unitate și implicare, totul pentru țară și neamul românesc.
Discursul emoționant al domnului General Radu Theodoru ne-a reamintit cine și de ce suntem astăzi pe acest pământ, dar mai ales sacrificiile ostașilor români.
Domnul General a mai menționat că fără unitate nu putem avea continuitate și că aceste vremuri tulburi sunt un real pericol pentru națiunea română.
Foto preluate de la: Adrian Robertin Dinu și Marian Motocu
Text redactat, articol publicat: 27.06.2022
Alexandru Coţarcă
4 ani în urmă
Mausoleul Eroilor Mărășești
Români uniți sub tricolor la Mărășești
În zilele de 24, 25 și 26 iunie 2022 români patrioți ce au putut fi prezenți la Mărășești au reînprospătat și anul acesta culorile drapelului național.
Pe pământul unde ostași români și-au vărsat sângele pentru apărarea patriei au pășit cu credință și smerenie oameni ce au dat însemnătate sacrificiilor făcute.
Peste drum de Mausoleul Eroilor Mărășești stă de strajă patriei tricolorul de mărime impresionantă vopsit pe o platformă de beton, simbol vizibil chiar de la mare altitudine.
Proeminența culorilor ne arată importanța și semnificația acestora: Albastrul cerului sub care viețesc creațiile lui Dumnezeu în „Grădina Maicii Domnului”, Galbenul spicului de grâu din care pâinea hrănește ființa umană, Roșul sângelui vărsat de ostașii români în luptele pentru apărarea patriei și neamului românesc.
Scurtă prezentare
Prima piatră de temelie a Mausoleului Eroilor Mărășești era așezată în data de 6 august 1923, monumentul a fost ridicat după planurile arhitectului George Cristinel.
În vara anului 1924 a început reînhumarea osemintelor ostașilor căzuți pe câmpul de luptă, în criptele Mausoleului, iar în septembrie au fost depuse în sarcofagul central rămășițele pământești ale generalului Eremia Grigorescu, comandant al Armatei I Române din timpul bătăliei Mărășeștilor.
Mausoleul adăpostește, în cele 154 de cripte individuale și 9 cripte comune, dispuse radial pe cele 18 culoare, rămășițele pământești a 5.073 ostași și ofițeri, printre care fetița – eroină Măriuca Zaharia, căpitanul Grigore Ignat, locotenent Gabriel Pruncu.
Pe frontspiciul Mausoleului s-au înscris cuvintele „Întru Slava Eroilor Neamului” și numele localităților unde s-au purtat principalele bătălii de pe Frontul Românesc.
Este remarcabilă fraza Măriucăi în care spunea: „vreau să fac și eu ceva pentru țara mea”.
Români uniți sub tricolor
Inițiativa organizării evenimentului de la Mărășești din zilele 24, 25 și 26 iunie 2022 aparține patriotului și naționalistului Marian Motocu, numit în spațiul public „olteanul încăpățânat”.
Prin mișcarea naționalistă „41 pentru România” s-a făcut strigarea la unitate și implicare, totul pentru țară și neamul românesc.
Discursul emoționant al domnului General Radu Theodoru ne-a reamintit cine și de ce suntem astăzi pe acest pământ, dar mai ales sacrificiile ostașilor români.
Domnul General a mai menționat că fără unitate nu putem avea continuitate și că aceste vremuri tulburi sunt un real pericol pentru națiunea română.
Foto preluate de la: Adrian Robertin Dinu și Marian Motocu
Text redactat, articol publicat: 27.06.2022
Alexandru Coţarcă
4 ani în urmă
Ziua drapelului național al României 1
Ziua drapelului național al României
Ziua Drapelului Național este ziua de 26 iunie, care a fost proclamată astfel prin Legea nr. 96 din 20 mai 1998.
Conform legii, această zi va fi marcată de către autoritățile publice și de celelalte instituții ale statului prin organizarea unor programe și manifestări cultural-educative, cu caracter evocator sau științific, consacrate istoriei patriei, precum și prin ceremonii militare specifice, organizate în cadrul unităților Ministerului Apărării Naționale și ale Ministerului de Interne.
Scurtă istorie a Zilei Drapelului Naţional
În 1834, când Ţările Române au început să se dezvolte din punct de vedere economic, când conştiinţa naţională cerea unitatea şi libertatea ţării, domnitorul Ţării Româneşti, Alexandru D. Ghica Vodă, a obţinut de la otomani învoirea „de a pune steag românesc corăbiilor negustoreşti şi oştirii"
Steagul destinat corăbiilor avea două culori (galben şi roşu), cel atribuit armatei era compus din trei (roşu, galben şi albastru) şi un vultur la mijloc.
Acesta este socotit drept începutul adoptării tricolorului pe pământ românesc.
O informaţie o descoperim printre mărturiile unui francmason Jean Alexandre Vaillant, (chemat şi stabilit în Muntenia în 1830, profesor şi director al „Colegiului Sf. Sava” din Bucureşti 1831-1834), potrivit căruia tricolorul ar fi fluturat pentru prima dată în ziua de 29 iulie 1839, pe muntele Pleşuva (zona Comarnic – jud. Prahova) Astfel, arborarea de către Vaillant a tricolorului ca drapel al Principatelor este, poate, cea mai veche atestare documentară a acestui fapt.
Tricolorul românesc era cunoscut încă din deceniul 4 al secolului XIX drept simbol naţional cu cel puţin un deceniu înainte de oficializarea sa.
În timpul revoluţiei de la 1848 Tricolorul a fost adoptat ca simbol al naţiunii în prima zi a victoriei revoluţiei burghezo – democratică (1848 – 1849), 14/26 iunie, când a avut loc abdicarea domnitorului Gheorghe Bibescu, instaurarea Guvernului provizoriu de la Bucureşti şi promulgarea decretului nr. 1 de instituire a drapelului naţional.
Revoluţionarii de la 1848, atât cei din Transilvania, cât şi cei din Ţara Românească, au arborat steagul tricolor, ca simbol al luptei lor, având inscripţionat lozinca: „Frăţia”: „Dreptate – Frăţie” şi dându-i denumire de „stindard al libertăţii”.
O lună mai târziu, „văzând cu nu s-a înţeles încă cum trebuiesc făcute stindardele naţionale“, decretul guvernamental nr. 252, din 13 iulie 1848, preciza din nou că “stindardele vor fi tricolore.
Culorile sunt: albastru închis, galben deschis şi roşu carmin”. Ele vor fi dispuse vertical şi vor fi aranjate în ordinea următoare: „lângă lemn vine albastru, apoi galben şi apoi roşu fâlfâind“.
În Adunarea populară desfăşurată pe dealul Filaretului din Bucureşti, în ziua de 15 iunie 1848, s-a celebrat ziua de 11 iunie, începutul revoluţiei, ”zi de mântuire pentru toată România”, sub flamurile tricolore.
Tot în acel an istoric 1848, în acea impresionantă Adunare de la Blaj, 3/15 mai, s-a înălţat „flamura cea mare tricoloră a naţiunii române”, a întregii naţiuni române.
Potrivit unei alte ipoteze tricolorul se impune ca drapel naţional în 1859, odată cu dubla alegere a lui Alexandru Ioan Cuza, culorile steagului fiind dispuse însă pe orizontală.
Primul drapel din 1859, aflat în uz până în 1862, a avut fâşia albastră plasată sus, urmând ca, în a doua parte a domniei lui Cuza, fâşia roşie sa fie dispusă pe partea superioară.
După venirea lui Carol I, steagurile vor avea benzile dispuse pe verticală, România aliniindu-se astfel regulilor respectate de steagurile europene.
Ziua Drapelului Naţional a fost instituită pentru a marca ziua de 26 iunie 1848, când Guvernul revoluţionar a decretat ca Tricolorul - roşu, galben şi albastru - să reprezinte steagul naţional al tuturor românilor; cele trei culori împărţite în mod egal reprezintă principiul egalităţii, orientarea culorilor în sus semnifică verticalitatea, cifra trei este numărul perfect, pe lângă ţara noastră mai existând alte trei ţări europene tradiţionale cu steagul tripartit în mod egal şi vertical: Franţa, Italia şi Belgia.
Articol publicat cu prilejul zilei naționale a drapelului României, 26 iunie
Alexandru Coţarcă
4 ani în urmă
Imnul trei culori - Ciprian Porumbescu
Ziua drapelului național al României
Ziua Drapelului Național este ziua de 26 iunie, care a fost proclamată astfel prin Legea nr. 96 din 20 mai 1998.
Conform legii, această zi va fi marcată de către autoritățile publice și de celelalte instituții ale statului prin organizarea unor programe și manifestări cultural-educative, cu caracter evocator sau științific, consacrate istoriei patriei, precum și prin ceremonii militare specifice, organizate în cadrul unităților Ministerului Apărării Naționale și ale Ministerului de Interne.
Scurtă istorie a Zilei Drapelului Naţional
În 1834, când Ţările Române au început să se dezvolte din punct de vedere economic, când conştiinţa naţională cerea unitatea şi libertatea ţării, domnitorul Ţării Româneşti, Alexandru D. Ghica Vodă, a obţinut de la otomani învoirea „de a pune steag românesc corăbiilor negustoreşti şi oştirii"
Steagul destinat corăbiilor avea două culori (galben şi roşu), cel atribuit armatei era compus din trei (roşu, galben şi albastru) şi un vultur la mijloc.
Acesta este socotit drept începutul adoptării tricolorului pe pământ românesc.
O informaţie o descoperim printre mărturiile unui francmason Jean Alexandre Vaillant, (chemat şi stabilit în Muntenia în 1830, profesor şi director al „Colegiului Sf. Sava” din Bucureşti 1831-1834), potrivit căruia tricolorul ar fi fluturat pentru prima dată în ziua de 29 iulie 1839, pe muntele Pleşuva (zona Comarnic – jud. Prahova) Astfel, arborarea de către Vaillant a tricolorului ca drapel al Principatelor este, poate, cea mai veche atestare documentară a acestui fapt.
Tricolorul românesc era cunoscut încă din deceniul 4 al secolului XIX drept simbol naţional cu cel puţin un deceniu înainte de oficializarea sa.
În timpul revoluţiei de la 1848 Tricolorul a fost adoptat ca simbol al naţiunii în prima zi a victoriei revoluţiei burghezo – democratică (1848 – 1849), 14/26 iunie, când a avut loc abdicarea domnitorului Gheorghe Bibescu, instaurarea Guvernului provizoriu de la Bucureşti şi promulgarea decretului nr. 1 de instituire a drapelului naţional.
Revoluţionarii de la 1848, atât cei din Transilvania, cât şi cei din Ţara Românească, au arborat steagul tricolor, ca simbol al luptei lor, având inscripţionat lozinca: „Frăţia”: „Dreptate – Frăţie” şi dându-i denumire de „stindard al libertăţii”.
O lună mai târziu, „văzând cu nu s-a înţeles încă cum trebuiesc făcute stindardele naţionale“, decretul guvernamental nr. 252, din 13 iulie 1848, preciza din nou că “stindardele vor fi tricolore.
Culorile sunt: albastru închis, galben deschis şi roşu carmin”. Ele vor fi dispuse vertical şi vor fi aranjate în ordinea următoare: „lângă lemn vine albastru, apoi galben şi apoi roşu fâlfâind“.
În Adunarea populară desfăşurată pe dealul Filaretului din Bucureşti, în ziua de 15 iunie 1848, s-a celebrat ziua de 11 iunie, începutul revoluţiei, ”zi de mântuire pentru toată România”, sub flamurile tricolore.
Tot în acel an istoric 1848, în acea impresionantă Adunare de la Blaj, 3/15 mai, s-a înălţat „flamura cea mare tricoloră a naţiunii române”, a întregii naţiuni române.
Potrivit unei alte ipoteze tricolorul se impune ca drapel naţional în 1859, odată cu dubla alegere a lui Alexandru Ioan Cuza, culorile steagului fiind dispuse însă pe orizontală.
Primul drapel din 1859, aflat în uz până în 1862, a avut fâşia albastră plasată sus, urmând ca, în a doua parte a domniei lui Cuza, fâşia roşie sa fie dispusă pe partea superioară.
După venirea lui Carol I, steagurile vor avea benzile dispuse pe verticală, România aliniindu-se astfel regulilor respectate de steagurile europene.
Ziua Drapelului Naţional a fost instituită pentru a marca ziua de 26 iunie 1848, când Guvernul revoluţionar a decretat ca Tricolorul - roşu, galben şi albastru - să reprezinte steagul naţional al tuturor românilor; cele trei culori împărţite în mod egal reprezintă principiul egalităţii, orientarea culorilor în sus semnifică verticalitatea, cifra trei este numărul perfect, pe lângă ţara noastră mai existând alte trei ţări europene tradiţionale cu steagul tripartit în mod egal şi vertical: Franţa, Italia şi Belgia.
Articol publicat cu prilejul zilei naționale a drapelului României, 26 iunie
Alexandru Coţarcă
4 ani în urmă
Drapelul României cu stema
Ziua drapelului național al României
Ziua Drapelului Național este ziua de 26 iunie, care a fost proclamată astfel prin Legea nr. 96 din 20 mai 1998.
Conform legii, această zi va fi marcată de către autoritățile publice și de celelalte instituții ale statului prin organizarea unor programe și manifestări cultural-educative, cu caracter evocator sau științific, consacrate istoriei patriei, precum și prin ceremonii militare specifice, organizate în cadrul unităților Ministerului Apărării Naționale și ale Ministerului de Interne.
Scurtă istorie a Zilei Drapelului Naţional
În 1834, când Ţările Române au început să se dezvolte din punct de vedere economic, când conştiinţa naţională cerea unitatea şi libertatea ţării, domnitorul Ţării Româneşti, Alexandru D. Ghica Vodă, a obţinut de la otomani învoirea „de a pune steag românesc corăbiilor negustoreşti şi oştirii"
Steagul destinat corăbiilor avea două culori (galben şi roşu), cel atribuit armatei era compus din trei (roşu, galben şi albastru) şi un vultur la mijloc.
Acesta este socotit drept începutul adoptării tricolorului pe pământ românesc.
O informaţie o descoperim printre mărturiile unui francmason Jean Alexandre Vaillant, (chemat şi stabilit în Muntenia în 1830, profesor şi director al „Colegiului Sf. Sava” din Bucureşti 1831-1834), potrivit căruia tricolorul ar fi fluturat pentru prima dată în ziua de 29 iulie 1839, pe muntele Pleşuva (zona Comarnic – jud. Prahova) Astfel, arborarea de către Vaillant a tricolorului ca drapel al Principatelor este, poate, cea mai veche atestare documentară a acestui fapt.
Tricolorul românesc era cunoscut încă din deceniul 4 al secolului XIX drept simbol naţional cu cel puţin un deceniu înainte de oficializarea sa.
În timpul revoluţiei de la 1848 Tricolorul a fost adoptat ca simbol al naţiunii în prima zi a victoriei revoluţiei burghezo – democratică (1848 – 1849), 14/26 iunie, când a avut loc abdicarea domnitorului Gheorghe Bibescu, instaurarea Guvernului provizoriu de la Bucureşti şi promulgarea decretului nr. 1 de instituire a drapelului naţional.
Revoluţionarii de la 1848, atât cei din Transilvania, cât şi cei din Ţara Românească, au arborat steagul tricolor, ca simbol al luptei lor, având inscripţionat lozinca: „Frăţia”: „Dreptate – Frăţie” şi dându-i denumire de „stindard al libertăţii”.
O lună mai târziu, „văzând cu nu s-a înţeles încă cum trebuiesc făcute stindardele naţionale“, decretul guvernamental nr. 252, din 13 iulie 1848, preciza din nou că “stindardele vor fi tricolore.
Culorile sunt: albastru închis, galben deschis şi roşu carmin”. Ele vor fi dispuse vertical şi vor fi aranjate în ordinea următoare: „lângă lemn vine albastru, apoi galben şi apoi roşu fâlfâind“.
În Adunarea populară desfăşurată pe dealul Filaretului din Bucureşti, în ziua de 15 iunie 1848, s-a celebrat ziua de 11 iunie, începutul revoluţiei, ”zi de mântuire pentru toată România”, sub flamurile tricolore.
Tot în acel an istoric 1848, în acea impresionantă Adunare de la Blaj, 3/15 mai, s-a înălţat „flamura cea mare tricoloră a naţiunii române”, a întregii naţiuni române.
Potrivit unei alte ipoteze tricolorul se impune ca drapel naţional în 1859, odată cu dubla alegere a lui Alexandru Ioan Cuza, culorile steagului fiind dispuse însă pe orizontală.
Primul drapel din 1859, aflat în uz până în 1862, a avut fâşia albastră plasată sus, urmând ca, în a doua parte a domniei lui Cuza, fâşia roşie sa fie dispusă pe partea superioară.
După venirea lui Carol I, steagurile vor avea benzile dispuse pe verticală, România aliniindu-se astfel regulilor respectate de steagurile europene.
Ziua Drapelului Naţional a fost instituită pentru a marca ziua de 26 iunie 1848, când Guvernul revoluţionar a decretat ca Tricolorul - roşu, galben şi albastru - să reprezinte steagul naţional al tuturor românilor; cele trei culori împărţite în mod egal reprezintă principiul egalităţii, orientarea culorilor în sus semnifică verticalitatea, cifra trei este numărul perfect, pe lângă ţara noastră mai existând alte trei ţări europene tradiţionale cu steagul tripartit în mod egal şi vertical: Franţa, Italia şi Belgia.
Articol publicat cu prilejul zilei naționale a drapelului României, 26 iunie
Alexandru Coţarcă
4 ani în urmă
Președintele Academiei Române
Academia Română, emblema intelectualității românești
Scurt istoric:
Înfiinţarea supremei instituţii de cultură şi de ştiinţă a României a fost precedată de constante şi susţinute eforturi, ale căror începuturi apar în secolul al XVI-lea, în vremea domnilor Petru Cercel al Ţării Româneşti şi Despot Vodă al Moldovei, primii care au intenţionat să creeze „academii” în cele două capitale - la Târgovişte şi, respectiv, la Suceava.
Încercări s-au înregistrat şi în anii următori, concretizate îndeosebi în organizarea Academiilor domneşti de la Bucureşti (1688) şi Iaşi (1707), în care s-au format viitoarele elite creştine din întreg Sud-Estul european şi din Orientul Apropiat şi care vor deveni, în secolul al XIX-lea, primele universităţi din România.
Societatea românească în curs de modernizare avea nevoie însă de o alt fel de academie, organizată după modelul celor din Europa occidentală, adică de un for al personalităţilor eminente ale vieţii intelectuale, un grup de reflecţie şi acţiune, care să contribuie la progresul general al societăţii prin ştiinţă şi cultură.
Prima formă imaginată pentru această concentrare de învăţaţi au fost societăţile cu scopuri în general literare şi culturale, apărute mai întâi din iniţiative locale la Braşov (1821), Bucureşti (1844), Sibiu (1861), Cernăuţi (1862).
Succesul lor a încurajat eforturile în direcţia creării unei instituţii centrale pentru promovarea creaţiei literare şi ştiinţifice, dar mai cu seamă pentru întocmirea unui dicţionar şi unui glosar al limbii române.
Aceasta a fost instituţia înfiinţată la 1/13 aprilie 1866 - Societatea Literară Română - care şi-a început însă activitatea în anul următor, sub numele de Societatea Academică Română.
Noua instituţie a fost de la începuturile ei naţională, enciclopedică şi activă.
A fost naţională, adică reprezentativă pentru cultura din întreg spaţiul românesc.
Conform decretului de înfiinţare, cei 21 de membri fondatori erau personalităţi marcante atât din Moldova şi Ţara Românească, dar şi din teritoriile româneşti aflate sub stăpânirea imperiilor străine: habsburgic (Transilvania, Banat, Maramureş, Bucovina), ţarist (Basarabia) şi otoman (din rândul aromânilor din Peninsula Balcanică).
În 1879 Societatea Academică Română a fost declarată, printr-o lege specială, institut naţional, sub numele de Academia Română - „persoană morală şi independentă în toate lucrările, de orice natură” -, denumire ce s-a menţinut apoi neîntrerupt până astăzi; doar în perioada 1948-1989 ea a primit, pe lângă denumirea de „Academie” şi numele statului român, figurând astfel ca Academia Republicii Populare Române (în intervalul 1948-1965) şi Academia Republicii Socialiste România (în perioada 1965-1989); din 1990 a revenit la denumirea ei firească, tradiţională, de Academia Română.
Academia Română a cunoscut, asemenea tuturor instituţiilor de cultură ale ţării, vitregiile regimului comunist totalitar, ale cărui ingerinţe s-au făcut simţite din plin.
Astfel, au fost excluşi din Academie 98 de membri titulari, corespondenţi şi de onoare, consideraţi, datorită gândirii, operei şi convingerilor lor politice, drept neadaptabili noilor orientări ale culturii şi ostili regimului comunist.
Epurări s-au făcut şi în rândurile cercetătorilor din institutele Academiei.
Totodată, proprietăţile Academiei au fost şi ele supuse naţionalizării.
Ulterior, Academia a fost deposedată, adesea fără formele legale elementare, de unele colecţii de documente, monede, piese arheologice şi opere de artă, transferate abuziv altor instituţii şi recuperate parţial după 1989.
În pofida tuturor acestor vicisitudini, activitatea Academiei Române a continuat în întreaga perioadă totalitară.
Progrese s-au înregistrat în fiecare domeniu de cercetare, ele fiind obţinute nu numai cu devotament şi aplicaţie, dar şi cu îndrăzneală şi deseori cu numeroase riscuri.
Astfel, cercetătorii au căutat să păstreze contactele cu cuceririle ştiinţifice pe plan mondial, prin participări la reuniuni internaţionale, prin corespondenţă şi schimb de publicaţii, prin legături directe cu specialişti străini, prin organizarea, în ţară, a unor reuniuni ştiinţifice internaţionale, în toate domeniile ştiinţei, unele de mare răsunet (congresele mondiale de sociologie rurală, Congresul internaţional de istorie, Congresul de cibernetică, Conferinţa internaţională de matematică, Congresul Institutului Internaţional de Finanţe Publice ş.a.).
În anul 1990, odată cu reîntoarcerea în subordinea Academiei Române a institutelor sale de cercetare, supremul for de ştiinţă şi de cultură al ţării a revenit la menirea ei iniţială.
Sursa: website-ul Academiei Române
Material de arhivă
Caracter de prezentare și informare
Articol preluat și publicat: 23.06.2022
Alexandru Coţarcă
4 ani în urmă
Inaugurarea Societăţii Literare Române, 1...13 August 1867
Academia Română, emblema intelectualității românești
Scurt istoric:
Înfiinţarea supremei instituţii de cultură şi de ştiinţă a României a fost precedată de constante şi susţinute eforturi, ale căror începuturi apar în secolul al XVI-lea, în vremea domnilor Petru Cercel al Ţării Româneşti şi Despot Vodă al Moldovei, primii care au intenţionat să creeze „academii” în cele două capitale - la Târgovişte şi, respectiv, la Suceava.
Încercări s-au înregistrat şi în anii următori, concretizate îndeosebi în organizarea Academiilor domneşti de la Bucureşti (1688) şi Iaşi (1707), în care s-au format viitoarele elite creştine din întreg Sud-Estul european şi din Orientul Apropiat şi care vor deveni, în secolul al XIX-lea, primele universităţi din România.
Societatea românească în curs de modernizare avea nevoie însă de o alt fel de academie, organizată după modelul celor din Europa occidentală, adică de un for al personalităţilor eminente ale vieţii intelectuale, un grup de reflecţie şi acţiune, care să contribuie la progresul general al societăţii prin ştiinţă şi cultură.
Prima formă imaginată pentru această concentrare de învăţaţi au fost societăţile cu scopuri în general literare şi culturale, apărute mai întâi din iniţiative locale la Braşov (1821), Bucureşti (1844), Sibiu (1861), Cernăuţi (1862).
Succesul lor a încurajat eforturile în direcţia creării unei instituţii centrale pentru promovarea creaţiei literare şi ştiinţifice, dar mai cu seamă pentru întocmirea unui dicţionar şi unui glosar al limbii române.
Aceasta a fost instituţia înfiinţată la 1/13 aprilie 1866 - Societatea Literară Română - care şi-a început însă activitatea în anul următor, sub numele de Societatea Academică Română.
Noua instituţie a fost de la începuturile ei naţională, enciclopedică şi activă.
A fost naţională, adică reprezentativă pentru cultura din întreg spaţiul românesc.
Conform decretului de înfiinţare, cei 21 de membri fondatori erau personalităţi marcante atât din Moldova şi Ţara Românească, dar şi din teritoriile româneşti aflate sub stăpânirea imperiilor străine: habsburgic (Transilvania, Banat, Maramureş, Bucovina), ţarist (Basarabia) şi otoman (din rândul aromânilor din Peninsula Balcanică).
În 1879 Societatea Academică Română a fost declarată, printr-o lege specială, institut naţional, sub numele de Academia Română - „persoană morală şi independentă în toate lucrările, de orice natură” -, denumire ce s-a menţinut apoi neîntrerupt până astăzi; doar în perioada 1948-1989 ea a primit, pe lângă denumirea de „Academie” şi numele statului român, figurând astfel ca Academia Republicii Populare Române (în intervalul 1948-1965) şi Academia Republicii Socialiste România (în perioada 1965-1989); din 1990 a revenit la denumirea ei firească, tradiţională, de Academia Română.
Academia Română a cunoscut, asemenea tuturor instituţiilor de cultură ale ţării, vitregiile regimului comunist totalitar, ale cărui ingerinţe s-au făcut simţite din plin.
Astfel, au fost excluşi din Academie 98 de membri titulari, corespondenţi şi de onoare, consideraţi, datorită gândirii, operei şi convingerilor lor politice, drept neadaptabili noilor orientări ale culturii şi ostili regimului comunist.
Epurări s-au făcut şi în rândurile cercetătorilor din institutele Academiei.
Totodată, proprietăţile Academiei au fost şi ele supuse naţionalizării.
Ulterior, Academia a fost deposedată, adesea fără formele legale elementare, de unele colecţii de documente, monede, piese arheologice şi opere de artă, transferate abuziv altor instituţii şi recuperate parţial după 1989.
În pofida tuturor acestor vicisitudini, activitatea Academiei Române a continuat în întreaga perioadă totalitară.
Progrese s-au înregistrat în fiecare domeniu de cercetare, ele fiind obţinute nu numai cu devotament şi aplicaţie, dar şi cu îndrăzneală şi deseori cu numeroase riscuri.
Astfel, cercetătorii au căutat să păstreze contactele cu cuceririle ştiinţifice pe plan mondial, prin participări la reuniuni internaţionale, prin corespondenţă şi schimb de publicaţii, prin legături directe cu specialişti străini, prin organizarea, în ţară, a unor reuniuni ştiinţifice internaţionale, în toate domeniile ştiinţei, unele de mare răsunet (congresele mondiale de sociologie rurală, Congresul internaţional de istorie, Congresul de cibernetică, Conferinţa internaţională de matematică, Congresul Institutului Internaţional de Finanţe Publice ş.a.).
În anul 1990, odată cu reîntoarcerea în subordinea Academiei Române a institutelor sale de cercetare, supremul for de ştiinţă şi de cultură al ţării a revenit la menirea ei iniţială.
Sursa: website-ul Academiei Române
Material de arhivă
Caracter de prezentare și informare
Articol preluat și publicat: 23.06.2022
Alexandru Coţarcă
4 ani în urmă
Academia Română
Academia Română, emblema intelectualității românești
Scurt istoric:
Înfiinţarea supremei instituţii de cultură şi de ştiinţă a României a fost precedată de constante şi susţinute eforturi, ale căror începuturi apar în secolul al XVI-lea, în vremea domnilor Petru Cercel al Ţării Româneşti şi Despot Vodă al Moldovei, primii care au intenţionat să creeze „academii” în cele două capitale - la Târgovişte şi, respectiv, la Suceava.
Încercări s-au înregistrat şi în anii următori, concretizate îndeosebi în organizarea Academiilor domneşti de la Bucureşti (1688) şi Iaşi (1707), în care s-au format viitoarele elite creştine din întreg Sud-Estul european şi din Orientul Apropiat şi care vor deveni, în secolul al XIX-lea, primele universităţi din România.
Societatea românească în curs de modernizare avea nevoie însă de o alt fel de academie, organizată după modelul celor din Europa occidentală, adică de un for al personalităţilor eminente ale vieţii intelectuale, un grup de reflecţie şi acţiune, care să contribuie la progresul general al societăţii prin ştiinţă şi cultură.
Prima formă imaginată pentru această concentrare de învăţaţi au fost societăţile cu scopuri în general literare şi culturale, apărute mai întâi din iniţiative locale la Braşov (1821), Bucureşti (1844), Sibiu (1861), Cernăuţi (1862).
Succesul lor a încurajat eforturile în direcţia creării unei instituţii centrale pentru promovarea creaţiei literare şi ştiinţifice, dar mai cu seamă pentru întocmirea unui dicţionar şi unui glosar al limbii române.
Aceasta a fost instituţia înfiinţată la 1/13 aprilie 1866 - Societatea Literară Română - care şi-a început însă activitatea în anul următor, sub numele de Societatea Academică Română.
Noua instituţie a fost de la începuturile ei naţională, enciclopedică şi activă.
A fost naţională, adică reprezentativă pentru cultura din întreg spaţiul românesc.
Conform decretului de înfiinţare, cei 21 de membri fondatori erau personalităţi marcante atât din Moldova şi Ţara Românească, dar şi din teritoriile româneşti aflate sub stăpânirea imperiilor străine: habsburgic (Transilvania, Banat, Maramureş, Bucovina), ţarist (Basarabia) şi otoman (din rândul aromânilor din Peninsula Balcanică).
În 1879 Societatea Academică Română a fost declarată, printr-o lege specială, institut naţional, sub numele de Academia Română - „persoană morală şi independentă în toate lucrările, de orice natură” -, denumire ce s-a menţinut apoi neîntrerupt până astăzi; doar în perioada 1948-1989 ea a primit, pe lângă denumirea de „Academie” şi numele statului român, figurând astfel ca Academia Republicii Populare Române (în intervalul 1948-1965) şi Academia Republicii Socialiste România (în perioada 1965-1989); din 1990 a revenit la denumirea ei firească, tradiţională, de Academia Română.
Academia Română a cunoscut, asemenea tuturor instituţiilor de cultură ale ţării, vitregiile regimului comunist totalitar, ale cărui ingerinţe s-au făcut simţite din plin.
Astfel, au fost excluşi din Academie 98 de membri titulari, corespondenţi şi de onoare, consideraţi, datorită gândirii, operei şi convingerilor lor politice, drept neadaptabili noilor orientări ale culturii şi ostili regimului comunist.
Epurări s-au făcut şi în rândurile cercetătorilor din institutele Academiei.
Totodată, proprietăţile Academiei au fost şi ele supuse naţionalizării.
Ulterior, Academia a fost deposedată, adesea fără formele legale elementare, de unele colecţii de documente, monede, piese arheologice şi opere de artă, transferate abuziv altor instituţii şi recuperate parţial după 1989.
În pofida tuturor acestor vicisitudini, activitatea Academiei Române a continuat în întreaga perioadă totalitară.
Progrese s-au înregistrat în fiecare domeniu de cercetare, ele fiind obţinute nu numai cu devotament şi aplicaţie, dar şi cu îndrăzneală şi deseori cu numeroase riscuri.
Astfel, cercetătorii au căutat să păstreze contactele cu cuceririle ştiinţifice pe plan mondial, prin participări la reuniuni internaţionale, prin corespondenţă şi schimb de publicaţii, prin legături directe cu specialişti străini, prin organizarea, în ţară, a unor reuniuni ştiinţifice internaţionale, în toate domeniile ştiinţei, unele de mare răsunet (congresele mondiale de sociologie rurală, Congresul internaţional de istorie, Congresul de cibernetică, Conferinţa internaţională de matematică, Congresul Institutului Internaţional de Finanţe Publice ş.a.).
În anul 1990, odată cu reîntoarcerea în subordinea Academiei Române a institutelor sale de cercetare, supremul for de ştiinţă şi de cultură al ţării a revenit la menirea ei iniţială.
Sursa: website-ul Academiei Române
Material de arhivă
Caracter de prezentare și informare
Articol preluat și publicat: 23.06.2022
Alexandru Coţarcă
4 ani în urmă
Drapelul României - Edit
Români uniți sub tricolor
41 pentru ROMÂNIA este un concept civic, o mișcare cu adevărat a patrioților și naționaliștilor români.
Prima deviză a mișcării este UNITATEA, români laolaltă având ca prioritate patria mamă România.
Această minunată și bogată așezare în care dăinuim de veacuri prin rădăcinile înfipte bine în ogor.
De-a lungul timpului pe la noi au vântuit mii de păgâni, însă am rezistat și am rămas aici pe veci stăpâni.
Nu a fost de ajuns faptul că suntem locuitori de drept în „Grădina Maicii Domnului”, străbunii noștri au trebuit să lupte cu hoardele de vrăjmași.
Cu spirit patriotic și naționalist ostașii români și-au dat cel mai de preț lucru, viața.
Prin jertfa ostașilor români a fost sfințit și mai mult pământul românesc cu sângele lor vărsat.
Din nou se aude strigăt de război și ochi păgâni se-îndreapă către noi.
Fără culoare, cu arme de temut din multe direcții vrăjmași se năpustesc asupra noastră.
Pe toți cei ce vor venii, noi îi vom goni, n-avem pământ a dărui.
Țara noatră e un colț de rai, tricolorul este grai.
Să ne ierți nenea Iancule că ne-am trezit mai greu.
Nu suntem mulți, dar vom lupta până la capăt.
Aveam o țară scumpă și mândră, avem și iarăși vom avea.
Dușmanul care astăzi râde curând va tremura privind la ea.
Articol manifest
Imagine: Drapelul României cu sigla mișcării „41 pentru ROMÂNIA”
Drepturi rezervate - Ⓒ - Civic Media
Autor: Alexandru Coțarcă
Text redactat, articol publicat: 23.06.2022
Alexandru Coţarcă
4 ani în urmă
Monumentul Eroilor din primul război mondial - Pe aici nu se trece
Români pentru Tricolor! Tabără de Muncă la Mărășești 24-26 Iunie 2022
Marian Motocu anunță o amplă tabără de muncă la Mărașești în perioada 24-26 iunie 2022, cu scopul revopsirii tricolorului profanat în culorile Ucrainei, dar și cu scopul de a consolida rețeaua de naționaliști militanți.
La această acțiune sunt bineveniți toți cei care gândesc și simt românește.
Acesta anunță prezența unor nume mari precum Generalul Radu Theodoru, Nicolae Roman, Văduva, Gigă Manole și alții.
Un popor unit, o credință vie, o ocazie istorică.
Suntem ceea ce suntem!
„41 pentru România”
A venit timpul ca cei ce au uitat, să-și aducă aminte că aici este ROMÂNIA și că “PE AICI NU SE (mai) TRECE !!!
Vă invit să vă oferiți două zile la cort, unde străbunii noștrii și-au dat viata că noi să ne putem bucura de liniște, libertate și românism, împreună cu frati români din toate colțurile țării, unde, împreună vom restabili culorile tricolorului.
În data de 26, vom asista la încununarea muncii noastre cu salve de focuri de armă și fanfară militară.
Vor fi corturi și locuri umbroase amenajate, evenimentul este oficial, legal, multă muncă a fost investită în organizare.
Demersul lui Marian urmărește să sfințească țara prin muncă și să-i apropie pe naționaliștii dispuși să facă deplasarea. Invitația este deschisă pentru toată lumea.
La eveniment va fi prezent și un magazin naționalist.
Marian Motocu: Dacă se îndură bunul Dumnezeu, reușim să trezim nația.
Și de-o fi așa, atunci…. voi putea spune că mi-am făcut datoria și mă pot întoarce la munca mea de alpinist și la casa mea de la țară, unde bălăriile au năpădit și pământul așteaptă să fie muncit.
Putem să dăm înainte dacă vrem. Să facem ceva pentru țara asta, nu pentru noi și gloria noastră, ci pentru urmașii noștri și slava lui Dumnezeu.
Sistemul vrea să lase o țară depopulată pentru a fi jefuită și locuită de oameni străini credinței noastre și locului ăstuia.
Noi începem o altă lucrare. O lucrare la sfârșitul căreia să lăsăm în urmă o țară ca soarele sfânt de pe cer.
PS:
Eveniment inițiat și organizat de români patrioți și naționaliști uniți sub tricolor.
Mișcarea naționalistă „41 pentru România”, concept civic. prin reprezentanții săi ne cheamă la Unire.
Străbunii ne strigă din morminte să recuperăm țara din mâinile hoardelor de păgâni, o țară pentru care ei au luptat și și-au dat cel mai de preț lucru, viața.
Nu uita că ești român,
Pe la noi au vântuit mii de păgâni,
Dar am rămas aici pe veci stăpâni,
Rădăcina noastră stă de veacuri înfiptă în ogor.
Imagine: Sigla mișcării naționaliste „41 pentru România”
Foto: Marian Motocu primind binecuvântarea de la Generalul Radu Theodoru
Foto: Monumentul Eroilor din primul război mondial - Pe aici nu se trece
Autor text: Sterie Ciumetti, Incorect Politic
Articol preluat și publicat: 20.06.2022
Alexandru Coţarcă
4 ani în urmă
41 pentru România - siglă
Români pentru Tricolor! Tabără de Muncă la Mărășești 24-26 Iunie 2022
Marian Motocu anunță o amplă tabără de muncă la Mărașești în perioada 24-26 iunie 2022, cu scopul revopsirii tricolorului profanat în culorile Ucrainei, dar și cu scopul de a consolida rețeaua de naționaliști militanți.
La această acțiune sunt bineveniți toți cei care gândesc și simt românește.
Acesta anunță prezența unor nume mari precum Generalul Radu Theodoru, Nicolae Roman, Văduva, Gigă Manole și alții.
Un popor unit, o credință vie, o ocazie istorică.
Suntem ceea ce suntem!
„41 pentru România”
A venit timpul ca cei ce au uitat, să-și aducă aminte că aici este ROMÂNIA și că “PE AICI NU SE (mai) TRECE !!!
Vă invit să vă oferiți două zile la cort, unde străbunii noștrii și-au dat viata că noi să ne putem bucura de liniște, libertate și românism, împreună cu frati români din toate colțurile țării, unde, împreună vom restabili culorile tricolorului.
În data de 26, vom asista la încununarea muncii noastre cu salve de focuri de armă și fanfară militară.
Vor fi corturi și locuri umbroase amenajate, evenimentul este oficial, legal, multă muncă a fost investită în organizare.
Demersul lui Marian urmărește să sfințească țara prin muncă și să-i apropie pe naționaliștii dispuși să facă deplasarea. Invitația este deschisă pentru toată lumea.
La eveniment va fi prezent și un magazin naționalist.
Marian Motocu: Dacă se îndură bunul Dumnezeu, reușim să trezim nația.
Și de-o fi așa, atunci…. voi putea spune că mi-am făcut datoria și mă pot întoarce la munca mea de alpinist și la casa mea de la țară, unde bălăriile au năpădit și pământul așteaptă să fie muncit.
Putem să dăm înainte dacă vrem. Să facem ceva pentru țara asta, nu pentru noi și gloria noastră, ci pentru urmașii noștri și slava lui Dumnezeu.
Sistemul vrea să lase o țară depopulată pentru a fi jefuită și locuită de oameni străini credinței noastre și locului ăstuia.
Noi începem o altă lucrare. O lucrare la sfârșitul căreia să lăsăm în urmă o țară ca soarele sfânt de pe cer.
Imagine: Sigla mișcării naționaliste „41 pentru România”
Foto: Marian Motocu primind binecuvântarea de la Generalul Radu Theodoru
Foto: Monumentul Eroilor din primul război mondial - Pe aici nu se trece
Autor text: Sterie Ciumetti, Incorect Politic
Articol preluat și publicat: 20.06.2022
Alexandru Coţarcă
4 ani în urmă
binecuvântarea de la Generalul Radu Theodoru
Români pentru Tricolor! Tabără de Muncă la Mărășești 24-26 Iunie 2022
Marian Motocu anunță o amplă tabără de muncă la Mărașești în perioada 24-26 iunie 2022, cu scopul revopsirii tricolorului profanat în culorile Ucrainei, dar și cu scopul de a consolida rețeaua de naționaliști militanți.
La această acțiune sunt bineveniți toți cei care gândesc și simt românește.
Acesta anunță prezența unor nume mari precum Generalul Radu Theodoru, Nicolae Roman, Văduva, Gigă Manole și alții.
Un popor unit, o credință vie, o ocazie istorică.
Suntem ceea ce suntem!
„41 pentru România”
A venit timpul ca cei ce au uitat, să-și aducă aminte că aici este ROMÂNIA și că “PE AICI NU SE (mai) TRECE !!!
Vă invit să vă oferiți două zile la cort, unde străbunii noștrii și-au dat viata că noi să ne putem bucura de liniște, libertate și românism, împreună cu frati români din toate colțurile țării, unde, împreună vom restabili culorile tricolorului.
În data de 26, vom asista la încununarea muncii noastre cu salve de focuri de armă și fanfară militară.
Vor fi corturi și locuri umbroase amenajate, evenimentul este oficial, legal, multă muncă a fost investită în organizare.
Demersul lui Marian urmărește să sfințească țara prin muncă și să-i apropie pe naționaliștii dispuși să facă deplasarea. Invitația este deschisă pentru toată lumea.
La eveniment va fi prezent și un magazin naționalist.
Marian Motocu: Dacă se îndură bunul Dumnezeu, reușim să trezim nația.
Și de-o fi așa, atunci…. voi putea spune că mi-am făcut datoria și mă pot întoarce la munca mea de alpinist și la casa mea de la țară, unde bălăriile au năpădit și pământul așteaptă să fie muncit.
Putem să dăm înainte dacă vrem. Să facem ceva pentru țara asta, nu pentru noi și gloria noastră, ci pentru urmașii noștri și slava lui Dumnezeu.
Sistemul vrea să lase o țară depopulată pentru a fi jefuită și locuită de oameni străini credinței noastre și locului ăstuia.
Noi începem o altă lucrare. O lucrare la sfârșitul căreia să lăsăm în urmă o țară ca soarele sfânt de pe cer.
Imagine: Sigla mișcării naționaliste „41 pentru România”
Foto: Marian Motocu primind binecuvântarea de la Generalul Radu Theodoru
Foto: Monumentul Eroilor din primul război mondial - Pe aici nu se trece
Autor text: Sterie Ciumetti, Incorect Politic
Articol preluat și publicat: 20.06.2022
Alexandru Coţarcă
4 ani în urmă
Pliante - foto prezentare
15 iunie 1889 - o zi nemărginită
În dimineața zilei de 15 iunie 1889, Mihai Eminescu, marele poet, prozator și jurnalist pleca dintre noi pentru totdeauna, lăsând în urma sa o uriașă zestre literară.
Cu România în suflet și-n trăiri, a colindat „în lung și-n lat” minunata țară pentru a cunoaște tot ce înseamnă această așezare și neamul ce dăinuiește aici de mii de ani.
Cu dorința de a cunoaște cât mai mult, întra în contact și dialoga cu oameni din toate clasele sociale.
Aproape orice întâlnire devenea pentru Eminescu sursă de inspirație, fiind totodată nerăbdator să aștearnă pe hărtie impresiile și gândurile sale.
Scrierile deosebite și încărcate de inspirație apăreau din mânuirea condeiului, așezănd cu grijă cuvintele pe colile ce stau și acum ca mărturia acelor vremuri.
Mare parte din scrierile marelui român Eminescu au fost, sunt, și vor fi mereu ghid pentru neamul ales să se nască și să locuiască în „Grădina Maicii Domnului”.
Probabil că nimeni nu a descris și nu a prezentat mai bine în scrierile sale, așa cum a făcut-o Eminescu, descriind România și neamul românesc.
Se mai poate spune că mare parte din scriitorii ce l-au succedat pe Eminescu s-au inspirat din operele sale.
Născut la data de 15 ianuarie 1850 conform actelor publice, totuși într-un registru al membrilor Junimii, Eminescu însuși și-a trecut data nașterii ca fiind 20 decembrie 1849, iar în documentele gimnaziului din Cernăuți unde a studiat Eminescu este trecută data de 14 decembrie 1849.
Locul nașterii, unde a și copilărit este satul Ipotești, județul Botoșani, stare evocată cu adâncă nostalgie în poezia de mai târziu (Fiind băiet… sau O, rămâi).
Romantismul lui Eminescu
Este foarte cunoscută povestea de dragoste a lui Eminescu cu Veronica Micle, fapt ce se regăsește în multe din scrierile sale literare, prin poezii, proză și scrisori.
În perioada 1869 - 1872 este student la Viena, urmează ca „auditor extraordinar” Facultatea de Filozofie și Drept (dar audiază și cursuri de la alte facultăți).
Tot la Viena, în aceeași perioadă o cunoaște pe Veronica, femeia de care se și îndrăgostește când s-au reîntâlnit la Iași, cu toate că era căsătorită la acel moment.
În 6 august 1879 înceta din viață Ștefan Micle, soțul Veronicăi, la ceva timp Eminescu cerând-o în căsătorie, făcând și planuri în acest sens, însă nerealizabile.
Atât Eminescu, cât și apropiați ce au făcut notări la acea vreme, menționează și alte relații amoroase pe care le-ar fi avut.
Amintim din poeziile dedicate unei femei pe care o plăcea sunt „Pe lângă plopii fără soț” și „O rămâi”.
În perioada studiilor, în scrierile sale, Eminescu dedică din suflet rânduri doar cadrului didactic de limba și literatura română Aron Pumnul.
Fiind marcat de moartea celui ce i-a fost cu adevărat dascăl și „părinte” îndrumător, Eminescu compune poezia intitulată „La mormântul lui Aron Pumnul”.
O parte însemnată din viața sa Eminescu și-a petrecut-o la București, într-un oraș cosmopolit numit la acea vreme și „Micul Paris”.
Obișnuia adesea să meargă la restaurantul „Casa Capșa”, situat ca și acum pe Calea Victoriei, Nr. 36, locul unde să întâlnea cu prietenii săi, printre aceștia s-au numărat nume grele ale culturii secolului al XIX-lea, cum ar fi: Ion Creangă, Ioan Slavici, Ion Luca Caragiale, Vasile Alecsandri, Nicolae Densușianu și alții.
Natura a fost cea mai mare sursă de inspirație în scrierile lui Eminescu, aspect vizibil în mai toate cărțile.
Teiul, simbolul parfumului și relaxării, unul din locurile unde scrisul prindea viață.
Aici putem aminti de renumitul Tei din parcul Copou, aflat în centrul orașului Iași, vechea capitală a Moldovei, teiul stă și azi mărturie, parcă fiind de strajă patriei.
În cariera sa de jurnalist Eminescu se alătură publicației „Timpul” din Bucucrești în anul 1877, ziarul oficial al Partidului Conservator.
Publicație cu care colaborează o perioadă ca redactor, contribuind la realizarea multor articole, mai ales pe teme economice și politice.
Prin articolele sale publicate mai ales în perioada în care a lucrat la Timpul a reușit să-i deranjeze pe câțiva lideri importanți din acest mare partid.
Implicarea lui Eminescu în jurnalism și politică i-au creat mari probleme, lideri politici ai acelor vremuri plănuind să-l oprească cumva, așa avea să apară sloganul, celebru în epocă, „Ia mai opriți-l pe Eminescu ăsta!”.
Și totuși Eminescu nu a fost pe placul tuturor!
Nu au fost puțini cei care i-au creat probleme lui Eminescu, cu această ocazie amintim câteva nume: Alexandru Grama, Alexandru Macedonski, Grigore Ventura și alții.
Titu Maiorescu fost un om dualist în viața lui Eminescu, fiindu-i în același timp prieten dar și dușman.
Problema Maiorescu nu se poate epuiza doar așa, ea trebuie tratată aplicat.
De altfel se întâmplă frecvent ca scriitorii să se urască și chiar să se șicaneze între ei.
O tristă și dificilă perioadă din viața lui Eminescu
Pe neașteptate, în vara anului 1883 Eminescu este afectat de primele probleme de sănătate.
La București, în 23 iunie, pe o căldură înăbușitoare, se interesează pentru remedierea problemelor apărute și este nevoit să solicite sprijin medical.
După scurt timp, adică la 28 iunie, starea sa de sănătate se agravează și este internat în sanatoriul doctorului Șuțu, cu diagnosticul de „manie acută”.
În luna octombrie a aceluiași an, cu sprijinul prietenilor, Eminescu este dus la un sanatoriu din Viena, unde se recuperează.
Însă, în toamna anului 1884 problemele reapar și este internat la spitalul Sf. Spiridon, la scurt timp revenind în activitate.
În vara lui 1886 din nou starea lui de sănătate se agravează, primind îngrijiri medicale la ospiciul de la Mănăstirea Neamț.
Transferat de la un spital la altul și primind diverse tratamente, în dimineața zilei de 15 iunie 1889 Eminescu pierde lupta cu boala, plecând pentru totdeauna la numai 39 de ani.
Cei ce au scris despre acest aspect negativ din viața lui Eminescu, au căutat să „despice firul în patru”, punând în evidență detalii, astfel lezându-i imaginea.
Eminescu a fost, este, și va fi pentru totdeauna Luceafărul literaturii române și lumina neamului românesc.
Autor text: Alexandru Coțarcă
Mihai Eminescu, fotografie realizata de Jan Tomas (1841-1912) în 1869, la Praga
Articol dedicat evenimentului cultural „EMINESCU, OM, GENIU și POET DIVIN”
Alexandru Coţarcă
4 ani în urmă
Pliant - verso
15 iunie 1889 - o zi nemărginită
În dimineața zilei de 15 iunie 1889, Mihai Eminescu, marele poet, prozator și jurnalist pleca dintre noi pentru totdeauna, lăsând în urma sa o uriașă zestre literară.
Cu România în suflet și-n trăiri, a colindat „în lung și-n lat” minunata țară pentru a cunoaște tot ce înseamnă această așezare și neamul ce dăinuiește aici de mii de ani.
Cu dorința de a cunoaște cât mai mult, întra în contact și dialoga cu oameni din toate clasele sociale.
Aproape orice întâlnire devenea pentru Eminescu sursă de inspirație, fiind totodată nerăbdator să aștearnă pe hărtie impresiile și gândurile sale.
Scrierile deosebite și încărcate de inspirație apăreau din mânuirea condeiului, așezănd cu grijă cuvintele pe colile ce stau și acum ca mărturia acelor vremuri.
Mare parte din scrierile marelui român Eminescu au fost, sunt, și vor fi mereu ghid pentru neamul ales să se nască și să locuiască în „Grădina Maicii Domnului”.
Probabil că nimeni nu a descris și nu a prezentat mai bine în scrierile sale, așa cum a făcut-o Eminescu, descriind România și neamul românesc.
Se mai poate spune că mare parte din scriitorii ce l-au succedat pe Eminescu s-au inspirat din operele sale.
Născut la data de 15 ianuarie 1850 conform actelor publice, totuși într-un registru al membrilor Junimii, Eminescu însuși și-a trecut data nașterii ca fiind 20 decembrie 1849, iar în documentele gimnaziului din Cernăuți unde a studiat Eminescu este trecută data de 14 decembrie 1849.
Locul nașterii, unde a și copilărit este satul Ipotești, județul Botoșani, stare evocată cu adâncă nostalgie în poezia de mai târziu (Fiind băiet… sau O, rămâi).
Romantismul lui Eminescu
Este foarte cunoscută povestea de dragoste a lui Eminescu cu Veronica Micle, fapt ce se regăsește în multe din scrierile sale literare, prin poezii, proză și scrisori.
În perioada 1869 - 1872 este student la Viena, urmează ca „auditor extraordinar” Facultatea de Filozofie și Drept (dar audiază și cursuri de la alte facultăți).
Tot la Viena, în aceeași perioadă o cunoaște pe Veronica, femeia de care se și îndrăgostește când s-au reîntâlnit la Iași, cu toate că era căsătorită la acel moment.
În 6 august 1879 înceta din viață Ștefan Micle, soțul Veronicăi, la ceva timp Eminescu cerând-o în căsătorie, făcând și planuri în acest sens, însă nerealizabile.
Atât Eminescu, cât și apropiați ce au făcut notări la acea vreme, menționează și alte relații amoroase pe care le-ar fi avut.
Amintim din poeziile dedicate unei femei pe care o plăcea sunt „Pe lângă plopii fără soț” și „O rămâi”.
În perioada studiilor, în scrierile sale, Eminescu dedică din suflet rânduri doar cadrului didactic de limba și literatura română Aron Pumnul.
Fiind marcat de moartea celui ce i-a fost cu adevărat dascăl și „părinte” îndrumător, Eminescu compune poezia intitulată „La mormântul lui Aron Pumnul”.
O parte însemnată din viața sa Eminescu și-a petrecut-o la București, într-un oraș cosmopolit numit la acea vreme și „Micul Paris”.
Obișnuia adesea să meargă la restaurantul „Casa Capșa”, situat ca și acum pe Calea Victoriei, Nr. 36, locul unde să întâlnea cu prietenii săi, printre aceștia s-au numărat nume grele ale culturii secolului al XIX-lea, cum ar fi: Ion Creangă, Ioan Slavici, Ion Luca Caragiale, Vasile Alecsandri, Nicolae Densușianu și alții.
Natura a fost cea mai mare sursă de inspirație în scrierile lui Eminescu, aspect vizibil în mai toate cărțile.
Teiul, simbolul parfumului și relaxării, unul din locurile unde scrisul prindea viață.
Aici putem aminti de renumitul Tei din parcul Copou, aflat în centrul orașului Iași, vechea capitală a Moldovei, teiul stă și azi mărturie, parcă fiind de strajă patriei.
În cariera sa de jurnalist Eminescu se alătură publicației „Timpul” din Bucucrești în anul 1877, ziarul oficial al Partidului Conservator.
Publicație cu care colaborează o perioadă ca redactor, contribuind la realizarea multor articole, mai ales pe teme economice și politice.
Prin articolele sale publicate mai ales în perioada în care a lucrat la Timpul a reușit să-i deranjeze pe câțiva lideri importanți din acest mare partid.
Implicarea lui Eminescu în jurnalism și politică i-au creat mari probleme, lideri politici ai acelor vremuri plănuind să-l oprească cumva, așa avea să apară sloganul, celebru în epocă, „Ia mai opriți-l pe Eminescu ăsta!”.
Și totuși Eminescu nu a fost pe placul tuturor!
Nu au fost puțini cei care i-au creat probleme lui Eminescu, cu această ocazie amintim câteva nume: Alexandru Grama, Alexandru Macedonski, Grigore Ventura și alții.
Titu Maiorescu fost un om dualist în viața lui Eminescu, fiindu-i în același timp prieten dar și dușman.
Problema Maiorescu nu se poate epuiza doar așa, ea trebuie tratată aplicat.
De altfel se întâmplă frecvent ca scriitorii să se urască și chiar să se șicaneze între ei.
O tristă și dificilă perioadă din viața lui Eminescu
Pe neașteptate, în vara anului 1883 Eminescu este afectat de primele probleme de sănătate.
La București, în 23 iunie, pe o căldură înăbușitoare, se interesează pentru remedierea problemelor apărute și este nevoit să solicite sprijin medical.
După scurt timp, adică la 28 iunie, starea sa de sănătate se agravează și este internat în sanatoriul doctorului Șuțu, cu diagnosticul de „manie acută”.
În luna octombrie a aceluiași an, cu sprijinul prietenilor, Eminescu este dus la un sanatoriu din Viena, unde se recuperează.
Însă, în toamna anului 1884 problemele reapar și este internat la spitalul Sf. Spiridon, la scurt timp revenind în activitate.
În vara lui 1886 din nou starea lui de sănătate se agravează, primind îngrijiri medicale la ospiciul de la Mănăstirea Neamț.
Transferat de la un spital la altul și primind diverse tratamente, în dimineața zilei de 15 iunie 1889 Eminescu pierde lupta cu boala, plecând pentru totdeauna la numai 39 de ani.
Cei ce au scris despre acest aspect negativ din viața lui Eminescu, au căutat să „despice firul în patru”, punând în evidență detalii, astfel lezându-i imaginea.
Eminescu a fost, este, și va fi pentru totdeauna Luceafărul literaturii române și lumina neamului românesc.
Autor text: Alexandru Coțarcă
Mihai Eminescu, fotografie realizata de Jan Tomas (1841-1912) în 1869, la Praga
Articol dedicat evenimentului cultural „EMINESCU, OM, GENIU și POET DIVIN”
Folosim cookie-uri strict necesare pentru autentificare si securitate. Cookie-urile pentru preferinte,
analitice sau marketing rulează doar dacă alegi să le accepți. Poți schimba oricând alegerea.
Politica de cookie-uri
Strict necesareNecesare pentru autentificare, securitate, sesiune, preferinte cerute explicit si salvarea consimtamantului.
PreferintePăstrează opțiuni de afișare și personalizare care nu sunt esențiale pentru funcționarea de bază.
AnaliticeNe ajuta sa intelegem agregat cum este folosit site-ul si ce trebuie imbunatatit.
MarketingPermite măsurarea campaniilor și conținut personalizat de promovare, dacă va fi activat.
nu este nul?
Ca la un semn, toate guvernele statelor au suspendat drepturile omului, legislațiile și chiar constituțiile, toate astea sub pretextul unei pandemii.