Alexandru Coţarcă

Declarația Universală a Drepturilor Omului Să ne cunoaștem drepturile și libertățile fundamentale. Ne naștem liberi, dar pe parcursul vieții trebuie să luptăm continu pentru libertate. Libertatea nu este un drept, libertatea este o datorie. Prezentare în format IMG, în 5 pagini. Articol redactat și publicat: 11.06.2020

Declarația Universală a Drepturilor Omului Să ne cunoaștem drepturile și libertățile fundamentale. Ne naștem liberi, dar pe parcursul vieții trebuie să luptăm continu pentru libertate. Libertatea nu este un drept, libertatea este o datorie. Prezentare în format IMG, în 5 pagini. Articol redactat și publicat: 11.06.2020

Lecție de Patriotism și Naționalism Românesc! Acad. Ioan-Aurel Pop - Preşedintele Academiei Române a susținut, la data de 19 iunie 2020, o prelegere în localitatea Tăuți (comuna Florești - jud. Cluj), în cadrul căreia a făcut o amplă referire la patriotism și naționalism, și la rolul educației patriotice în familie și școală, pentru păstrarea iubirii de neam și a valorilor Românești: [Nu am să înțeleg niciodată de ce „Patria” a ajuns să fie un subiect de persiflare și chiar de dispreț și de ce „patrioții” sunt repudiați astăzi, în anumite medii, ca fiind „naționaliști”. Veți spune că și pe vremea lui Caragiale era așa, numai că atunci, gluma era glumă, iar țara era țară. Generația lui Caragiale - incluzându-l aici pe dramaturgul însuși - a construit România Întregită. Îmi vin în minte mereu, de câte ori aud astfel de remarci fără noimă, cuvintele lui Ion Creangă, din „Amintiri”: „Nu știu alții cum sunt, dar eu, când mă gândesc la locul nașterii mele, la casa părintească din Humulești, la stâlpul hornului unde lega mama o șfară cu motocei la capăt, de crăpau mâțele jucându-se cu ei, la prichiciul vetrei cel humuit, de care mă țineam când începusem a merge copăcel, la cuptiorul pe care mă ascundeam, când ne jucam noi, băieții, de-a mijoarca, și la alte jocuri și jucării pline de hazul și farmecul copilăresc, parcă-mi saltă și acum inima de bucurie!”. Nu numai că le-am citit și recitit mereu, dar le-am auzit și rostite de Mihail Sadoveanu, cu vocea sa inconfundabilă, păstrată în Fonoteca de Aur a Radiodifuziunii Române. De curând, mi-a fost dat să aud - pe fondul crizei provocate de un act violent și tragic, de rasism, din Statele Unite - că nici Creangă și nici Sadoveanu, neaplicând principiile „corectitudinii politice”, nu mai sunt actuali și că ar trebui ocoliți. Bine că, deocamdată, nu-i condamnăm post mortem! Creangă vorbește despre bucuria copilăriei petrecute în familie și cu familia: „Și, Doamne, frumos era pe atunci, căci și părinții, și frații și surorile îmi erau sănătoși, și casa ne era îndestulată, și copiii și copilele megieșilor erau de-a pururea în petrecere cu noi, și toate îmi mergeau după plac, fără leac de supărare, de parcă era toată lumea a mea! Și eu eram vesel ca vremea cea bună și sturlubatic și copilăros ca vântul în tulburarea sa. Și mama, care era vestită pentru năzdrăvăniile sale, îmi zicea cu zâmbet uneori, când începea a se ivi soarele dintre nori după o ploaie îndelungată: Ieși, copile cu părul bălan, afară și râde la soare, doar s-a îndrepta vremea și vremea se îndrepta după râsul meu...”. Universul familiei era dublat de universul satului, patria cea mică, iar temeiurile educației se puneau în aceste universuri. În familie, se învățau primele noțiuni despre viață, credința și cuviința, dar, mai presus de toate, cum să deosebești binele de rău, cum să ocolești răul, ca să faci binele. Natural, copiii nu reușeau de la început să facă asta, dar atâta repetau până când reușeau. În familie învățau limba, obârșia moșilor, cutuma, tradiția, rânduiala locului și multe altele. Veți spune că lucrurile s-au schimbat mult azi, în era digitalizării, că familia și satul nu mai au aceeași coeziune, dar ce bine este pentru suflet să știm cum a fost odată! Poate descoperim în acea atmosferă - care le poate părea unora idilică - anumite constante, potrivite să fie activate astăzi. Școala adâncea această educație începută în familie, prin inocularea în mințile tinere a cunoștințelor sistematice despre țară și despre lume. Între aceste cunoștințe, un loc important era rezervat datelor despre România și despre poporul român. Școala, mai ales prin disciplinele numite identitare - limba și literatura română, istoria, latina, geografia, religia etc. - construia și înnobila conștiințe. Și ce oameni au ieșit din aceste școli, din moment ce au onorat catedre universitare de pe toate meridianele lumii, ducând cu ei mesajul acestui popor de la Dunăre, de la Carpați, de la Crișuri și de la Nistru! Ceva s-a rupt între timp din coarda sensibilă a națiunii române, iar pierderea aceasta s-a produs, în parte măcar, prin pervertirea educației. Rușinea pe care o resimt mulți intelectuali subțiri și rafinați, când vine vorba de România, de identitatea românească, de unitatea noastră politică, de ideea conservării valorilor naționale, de Eminescu și de Creangă (unul ajuns „cadavru în debara”, iar celălalt prea „țărănos, regional și arhaic”), de „calofilul” Coșbuc și de „naționalistul” Goga etc., ne plasează ca entitate etnică, ca națiune și ca țară într-un loc obscur, demn de compătimire și de dispreț. De altminteri, străinii veniți în ospeție pe la noi ne confirmă mereu răul pe care ni-l facem singuri noi, românii. Răul acesta nu poate fi egalat de denigrările niciunui străin, de nicio altă cârtire, de niciun denunț făcut de inamicii externi pe la înaltele curți europene și euro-atlantice (cum li se zice acum). Nu este vorba aici de critica criticii! Că ne criticăm singuri este foarte bine, numai că ne criticăm fără să punem nimic în locul relelor (reale ori imaginare) constatate și o facem cu o patimă demnă de o cauză mai bună. Ne autoflagelăm cu sete, cu înverșunare și cu ură față de țara aceasta, față de poporul acesta, față de tot și de toate de pe la noi. Se conturează astfel o hidoasă auto-lehamite generală față de lumea noastră românească. Ceea ce este mai trist este că nu a fost așa mereu! Nici pe vremea când s-a făcut această țară, liderii nu se purtau cu mănuși, ci se veștejeau reciproc, se pârau, se înjoseau în limbaj colorat (la asta suntem campioni și astăzi!). Dar, dincolo de orice orientare politică și chiar grad de cultură, au pus împreună umărul pentru țară, aproape la unison, ca într-o simfonie. Exista parcă atunci un cuvânt de ordine subînțeles: „să nu hulim cele sfinte”, iar între acestea se aflau și Ţara și Națiunea. Nu dau decât un exemplu și nu unul din lumea laică - care se inflamează mult mai acut și se repede ușor la invective - ci din viața noastră bisericească, greu încercată și ea astăzi. De la 1744 (când Ioan Inochentie Micu Klein a convocat la Blaj un Sinod General (un fel de congres național românesc, dincolo de orice diferență confesională), trecând prin actul fundamental al națiunii numit Supplex Libellus Valachorum (1791-1792) și semnat de Gherasim Adamovici (ortodox) și Ioan Bob (greco-catolic), prin Revoluția de la 1848-1849 (Marea Adunare Națională de la Blaj, prezidată de episcopii Andrei Șaguna, ortodox și Ioan Lemeni, greco-catolic), prin Mișcarea Memorandistă (1881-1894) și ajungând la 1918 (greco-catolicul Iuliu Hossu, viitor cardinal și ortodoxul Miron Cristea, viitor patriarh), ierarhii celor două biserici românești din Ardeal și liderii laici de ambele confesiuni - deși nu se iubeau deloc, ba, dimpotrivă, aveau dese momente încordate și chiar conflicte - au fost împreună, uniți în asumarea rolurilor de lideri ai națiunii, nelăsând să răzbată nicio fisură în exterior. Diferendele erau normale, dar până la țară și la națiune. Azi ne prezentăm, din păcate, lumii, drept epigoni jalnici, antagonici, gata de bârfe mărunte și de delațiuni, de minciuni și de teribilisme, de contrafaceri și de șmecherii. Mai mult, ne mândrim cu răul făcut semenilor, ca indivizi și colectivități, ne exhibăm - sub masca dreptății și sub pretextul onestității - veninul, scoatem mereu la lumină urdori și întunecimi, combatem orice inițiativă de bine, tocăm mărunt până și ultimele instituții în care dezorientații români mai au o brumă de încredere. „Iarna vrajbei noastre” se prelungește - prin ingeniozitate românească - sine die, încât nu mai vedem nicio salvare. În această atmosferă încărcată de nemernicie, vin să vorbesc eu, cel din urmă menit, despre nevoia educației chibzuite, din nou. Dar nu cred că se poate altminteri, fiindcă prea multe auzim și vedem despre hăul țării, ca să nu ne pese. Aflăm în fiecare zi lucruri năucitoare, de genul: trecutul ne este maculat și mincinos redat; provinciile istorice ne despart și nu ne unesc; diferențele regionale dintre români sunt și genetice (bazate pe A.D.N.!); prezentul este catastrofic; tinerii nu pot studia și nu se pot realiza decât afară; a te pune în serviciul acestei țări este o crimă; în România, doar hoții prosperă; imnul național este prost; ziua națională este nepotrivită; limba română este bună numai pentru înjurături; viitorul devine pe zi ce trece tot mai sumbru etc. În acest cadru, a îndemna la luciditate și la schimbări în bine apare, pentru unii falși profeți, drept dovadă de ramolisment și de sechele comuniste. Din toate acestea, spectatorii atenți, subiecții, adică românii de rând, nu pot înțelege decât un singur lucru: că vine apocalipsa și nu avem altceva mai bun de făcut decât să lăsăm totul baltă, să ne luăm lumea în cap, „să ne mutăm în altă țară” (ca-n „Oltul”, de Octavian Goga). Cu alte cuvinte, lumea noastră românească este iremediabil rea, atât de rea încât - vorba unei femei simple, de la țară, evocate de un mare actor - „mă mir că dimineața se mai face ziuă”! Poate nu suntem demni decât de veșnicul întuneric care va să ne lovească nu peste mult. Cu toate acestea, dacă mai există educație (educație vie și nu făcută prin aparate) pe lumea aceasta, popoarele și patriile trebuie să fie cunoscute și prețuite. Aceasta înseamnă că „treaba” patrioților este încă de mare actualitate. Ce poate să însemne concret aceasta? Înseamnă că, în școală, cunoștințele generale nu se pot opune spiritului național și că cele două principii de completează și se armonizează. De unde vine atunci marea adversitate și chiar ură a unora față de națiune și față de spiritul național? Cred că vine, dincolo de anumite interese apărate deloc dezinteresat, din cel puțin două confuzii, pe care mulți le promovează din ignoranță și inconsistență logică. Prima confuzie se leagă de considerarea națiunilor drept cauze ale conflictelor sângeroase care au brăzdat omenirea. Or, cauzele acestor războaie sunt interesele unor elite restrânse care au ajuns să domine scena mondială. Nu națiunile au declanșat războaiele, ci ele au fost folosite drept pretexte și apoi drept „carne de tun”. Și chiar dacă anumite națiuni ar fi fost convinse că războiul este absolut necesar și ar fi agreat declanșarea acestuia, națiunea, ca entitate, nu este blamabilă. Războaie s-au purtat pe lumea asta și în numele dragostei, al familiei, al credinței religioase, al libertății, al democrației etc. Oare se cuvine ca, pentru asta, să blamăm dragostea, familia, credința, libertatea sau democrația? A doua confuzie se referă la suprapunerea voită dintre naționalism (ca sentiment de dragoste față de propria națiune) și xenofobie (ideologie axată pe ura față de străini), pe de o parte și la congruența dintre naționalism și șovinism (ideologie care cultivă ura și dușmănia între popoare și națiuni, precum și ideea superiorității unei națiuni în raport cu altele), pe de altă parte. Din această pricină, noțiunea de naționalism, care era foarte onorabilă până în prima parte a secolului al XX-lea, a ajuns să aibă azi sens negativ. Un naționalist nu mai este (pentru unii) un iubitor de națiune și de națiuni, ci un egoist mânat de ură față de alții. Cum naționalismul a devenit ciumat, nici națiunile nu au avut, în ochii multor formatori de opinie, o soartă mai bună. Asta până de curând, când valorile unor națiuni - valori intrate în cotidian și considerate eterne - au fost periclitate, atacate, diminuate și chiar distruse. Azi, globalismul artificial și gândit ca armă împotriva națiunilor este pus tot mai serios la îndoială, iar spiritul național - considerat de către mulți învechit sau relicvă a istoriei - a reînviat în locuri unde părea inexistent, adică în Occident, în Anglia, Franța, Olanda, Spania, Italia sau, mai aproape de noi, în Polonia, Ungaria, Cehia etc. Eu nu laud neapărat aceste „reînvieri”, pentru că ele, dacă nu există vigilența instituțiilor democrației, pot deveni primejdioase. Dar sunt dator să constat că națiunile nu sunt (ca și popoarele care le stau la bază) realități temporare, create prin decizia omului sau a unor instituții omenești, ci sunt comunități organice, create de Dumnezeu, de istorie, de cutumă, de acumulări îndelungate. Dar nici ideea globală nu este străină spiritului omenesc, pentru că oamenii au visat mereu să frângă barierele și granițele, să comunice liber și continuu, să se simtă egali și cetățeni ai universului. Cea mai mare eroare este contrapunerea celor două principii, național și universal. Ele nu pot exista unul fără altul. În consecință, suntem obligați să reținem un lucru tulburător: școala cea bună unește și armonizează cele două principii - universal și național -, ferindu-le de exagerări, de confuzii și de contradicții artificiale. Școala cea bună și autentică este a universului și a națiunii (națiunilor) în mijlocul căreia funcționează. Apărarea spiritului românesc în școlile românești este o garanție a înțelegerii, acceptării și prețuirii tuturor celorlalte națiuni în cadrul concertului - destul de distonant în acest moment - al Europei și al lumii. Servind națiunea română și limba română, liceul are privilegiul de la sluji și alte națiuni, grupuri etnice mai mari ori mai mici, limbi și dialecte, de circulație mai largă ori mai restrânsă, într-o armonie universală și într-o comuniune globală. Sunt oameni care se feresc să recunoască rolul fundamental al educației și care cred că prin matematică, fizică și chimie, biologie, muzică și astronomie nu se face educație, ci că se transmit doar cunoștințe. Fals! Orice profesor, prin orice disciplină școlară, face educație, chiar dacă nu știe sau nu vrea asta. Dacă este așa - și așa este - oare nu ar fi mai bine să fim conștienți de acest lucru și să facem educație bună, responsabilă, utilă pentru țară și pentru lume? Din păcate, mesajele proaste se receptează mai repede și mai ușor decât cele bune. Disciplinele școlare clasice sunt valabile, pentru că sunt verificate de experiența istorică. Nu este nevoie de discipline noi, din cel puțin câteva motive: vechile materii școlare acoperă cam toată paleta cunoașterii; introducerea de noi discipline presupune eliminarea unora dintre cele vechi sau trecerea, mai peste tot, la câte o oră pe săptămână, ceea ce ar fi catastrofal; noile cunoștințe sau domenii necesare (educația igienică, economică, bancară, de nutriție sănătoasă, ecologia, protecția mediului, politețea etc.) nu au cum să devină materii școlare și nu este nevoie de acest lucru; este de ajuns să fie conținuturi în materiile existente. De când este lumea, educatorii i-au învățat pe elevi cum să se poarte în viață, cum să circule, cum să vorbească, cum să se primenească, cum să respecte natura și pe aproapele lor, ce să mănânce și cum să mănânce etc., fără ca pentru aceasta elevii să aibă nevoie de note, de teze și de alte discipline decât cele consacrate. Disciplinele de științe exacte, naturale și tehnice rămân esențiale. Fără ele nu se poate face școală, adică pregătire pentru viață. Dar haideți să nu renunțăm la umanioare și să nu acuzăm științele sociale de toate relele de pe lume, să nu reducem orele de română, de istorie, de latină, de geografie, de filosofie etc.! Pe lângă alternativa și pe lângă exercițiul minții pe care ni le oferă, disciplinele acestea ne ajută să nu devenim pietre peste pietre. Limba română este cea mai frumoasă creație spirituală a poporului român, este o construcție pe care numai noi, oamenii, o putem distruge, nu timpul, nu vântul, nu intemperiile și nici catastrofele naturale. Iar istoria este viața noastră, fiindcă în viața noastră se cuprinde tot prezentul celor care au trăit în trecut. Ca sămânța plantei, viața noastră are în ea toată zestrea lăsată de înaintași. De ce s-o acoperim de ignoranță? Azi, când ne ducem la Roma, la Paris și la Londra și vedem un capitel corintic, o ogivă gotică ori o statuie de rege, împărat, politician sau om de litere ori de știință, avem șansa să nu ne simțim ca vițelul la poarta nouă, ci să recunoaștem, să prețuim, să știm. Cum să conștientizăm ceea ce avem șansa să vedem, dacă nu facem școală serioasă? Omenirea are o experiență în privința educației, iar aceasta trebuie continuată și valorificată. Să-i prețuim mai întâi pe elevi, pentru că fără ei profesorii ar fi de prisos și pentru că ei sunt profesorii de mâine. O să ziceți că nu toți elevii se fac profesori! E drept și nici nu trebuie, dar cei mai buni absolvenți trebuie să fie, măcar pentru o vreme, și profesori, fiindcă numai din profesori buni ies elevi buni. Elevul este o mlădiță, iar mlădițele trebuie ocrotite. Cel mai ușor lucru pentru un șef (iar profesorul este un fel de șef, fiindcă dirijează un grup) este ispita de a fi ironic, orgolios, rău, vindicativ. Evident, la școală, neștiința ori alte abateri se cuvin sancționate, dar cu generozitate, seninătate și blândețe. Elevul este maturul in nuce și de el trebuie să avem grijă. Jignirea unui elev de către un profesor poate să aibă urmări psihice pentru întreaga viață a celui aflat în formare în momentul agresiunii verbale. Trebuie, firește, să-i cinstim și pe părinții elevilor, deoarece ei le-au dat naștere elevilor noștri, ei sunt foști elevi și ei veghează ca răsadul să devină ființă matură în întreagă. Să avem grijă și de profesori, care nu au nevoie de mare lucru, nu cer pensii speciale (cine le-ar da?) și nici averi materiale. Unde ați văzut profesor bogat, bogat în sens propriu, nu cu niște bani puși deoparte pentru bătrânețe? Profesorii nu pot deranja pe nimeni pe lumea asta, din moment ce se mulțumesc cu un „Bună ziua!”, cu binețea firească. Iar dacă cel care dă binețe mai adaugă și vorba magică „Mi-ați fost profesoară!” ori „Mi-ați fost profesor!”, atunci omul de la catedră nu mai are nevoie de nimic. Își oprește un nod în gât și merge mai departe, poate adus ușor de spate, dar cu o lumină în ochi care face să fie înnobilat ca de o aură cerească. Dascălii și elevii sunt ecuația școlii, iar aceia care au fost și sunt la școli de mare tradiție pot spune Et in Arcadia ego!, pentru că sunt privilegiații sorții. Clădirile au rostul lor, au valoarea și au farmecul lor, dar sufletele contează cel mai mult. Să le spunem tinerilor că locul românilor este în România, că avem și noi școli bine, în care trebuie să învețe. Corifeii generației Marii Uniri aveau locuri de muncă extraordinare (plătite regește) la Paris sau în alte centre din Occident și, totuși, au venit la Cluj, ori la București, ori la Iași, ca să construiască pe solul părinților și bunicilor lor. Ei ne-au învățat - cum ar fi spus Vasile Pârvan - „datoria vieții noastre”. Școala transmite virtuți și valori - dincolo de cunoștințe - dar transmite mai ales încredere și speranță. Un dascăl nu are voie să ucidă speranța și să zdruncine încrederea. Iar cei care, acum un secol, au făcut România Întregită au avut, se pare, mai multe cunoștințe decât noi, dar au avut, cu siguranță, și mai multă speranță și mai mare încredere, chiar și atunci când totul părea pierdut. Secretul reușitei lor a fost munca, în acord cu vechiul adagiu latin, uitat astăzi: „Natura nu dă nimic omului fără mare stăruință” (Nihil homini natura, sine magno labore, dat). Ar fi bine să le urmăm pilda întru toate cele de bine, să ne învăluim de setea cunoașterii și să construim, nu să dărâmăm. Construcția înseamnă a-i învăța pe copii și pe tineri că educația, școala, cultura, credința sunt cheia succesului, nu averea, învârteala, șmecheria și minciuna. Înaintea plăcerii și a confortului trebuie puse munca și stăruința, iar înaintea egoismului trebuie să stea dăruirea pentru aproapele nostru. Numai că, din această dăruire generală, nu ne putem exclude valorile noastre de români, fiindcă, dacă nu mai suntem români, nu vom fi nimic decât frunze în bătaia vântului. Părinții și dascălii trebuie să-i învețe pe copii enorm de multe lucruri care țin de esența noastră umană, dar unul nu poate lipsi dintre ele: iubirea de neam, de strămoși de valori, fără de care nu avem cum să înțelegem și să iubim alte neamuri și alte valori și nici omenirea în ansamblul ei. Orice pădure trăiește prin arborii ei, așa cum lumea globală există prin concertul națiunilor sale. Să facem ca „muzica” acestui concert să aibă acorduri divine, capabile să exprime „Oda bucuriei”!] Notă: Conferința a avut loc în prezența I.P.S. Andrei, mitropolitul Clujului, Maramureșului și Sălajului, în aer liber, cu respectarea regulilor de distanțare fizică. Articol preluat și publicat: 05.07.2020

Din profețiile lui Bertrand Russel Vă prezint un set de idei scrise de un "bolnav" al planetei, care culmea a fost laureat al Premiului Nobel, în "Împăratul științei și societate", 1953 Ideile "lui" expuse într-o carte, azi au devenit cruda realitate. Gândiți, că nu doare, cât încă se mai poate. Capturi de imagini din carți Articol publicat: 09.10.2020

Din profețiile lui Bertrand Russel Vă prezint un set de idei scrise de un "bolnav" al planetei, care culmea a fost laureat al Premiului Nobel, în "Împăratul științei și societate", 1953 Ideile "lui" expuse într-o carte, azi au devenit cruda realitate. Gândiți, că nu doare, cât încă se mai poate. Capturi de imagini din carți Articol publicat: 09.10.2020

Autorități în instanță De 31 de ani, poporul Roman este batjocorit de autoritatile statului instalate cu forta prin asa zisele "alegeri libere" sub sloganul "capitalismului. Dupa revolutie Romania a fost devalizata si distrusa: - distrugerea industriei, vanzarea de resurse, externalizarea de bunuri, depopularea prin diverse metode, otravirea prin diverse metode, ETC; - Degradarea nivelului de trai al populatiei prin scaderea remuneratiilor in urma muncii, desfiintarea multor locuri de munca prin inchiderea de intreprinderi, fabrici, uzine si ateliere, fapt ce a determinat plecarea multor cetateni in strainatate pentru a muncii, avand in mare parte calitatea de sclavi, cu toate ca aparent se observa multumire din partea lor; - Degradarea in mod voit si constant a Educatiei, Sanatatii, Economiei, Justitiei, Apararii si ordinii publice, Culturii, Istoriei, identitatii si suveranitatii nationale. In baza problemelor create de "liderii lumii" la nivel global, autoritatile statului Roman au ingradit prin decrete, ordonante si legi neconstitutionale drepturile si libertatile cetatenilor blocand in totalitate tara. In ultimul timp au aparut masuri dictatoriale, fapt ce genereaza tensiuni in societate si multe alte probleme. Cel mai mare fenomen este moartea suspecta a multor cetateni sub diverse forme, cum ar fi: otravirea prin diverse metode, inaccesibilitate la actul medical si medicamente, Malpraxis, evenimente create, ETC. Anchetele trebuie realizate in baza suportului legislativ, exemple: - Art. 394 Trădarea - Codul Penal; - Art. 438 Genocidul - Codul Penal; - Art. 439 Infracțiuni contra umanității - Cdul Penal; - Art. 295 Acte de terorism - Codul Penal; - Art. 189 Omorul calificat - Codul Penal; - Art. 185 Autopsia medico-legală - Codul de Procedură Penală; - Art. 229 Furtul calificat - Codul Penal; - Art. 296 Purtarea abuzivă - Codul Penal; - Art. 297 Abuzul în serviciu - Codul Penal; - Art. 298 Neglijența în serviciu - Codul Penal; ETC Specialistii in domeniu juridic ar putea utiliza intreg Codul Penal, faptele infractorilor incadrandu-se la mai toate Articolele. In acest sens este necesara realizarea unu Tribunal Superior reprezentant al Societatii Civile pentru actionarea in judecata a functionarilor statului, ce se fac vinovati de cele mentionate mai sus si nu numai. Va Urma... Imagine sugestiva Articol redactat si publicat: 15.10.2020

Patriotism și Globalizare, o emisiune realizată de Marius Tucă Invitat special Președintele Academiei Române Ioan-Aurel Pop https://youtu.be/5QrDVo41YJE?list=WL

RĂZBOI ASIMETRIC Fabricile si uzinele din România arată ca după BOMBARDAMENT ! Infrastructura de căi ferate functionează la 30% din capacitatea proiectată. REZERVA DE AUR a BNR este undeva la Londra. Petrolul din subsol este al Austriei. Si tot Austriecii prin slugile si trădătorii României au defrisat pădurile. Gazele naturale din Marea Neagra sunt ale Ungariei. Armata si intregul Sistem de siguranta nationala a fost aspru decimat prin ultimele asa zis reforme in legislatie. Se lucreaza la introducerea limbii maghiare si a limbii ruse ca limbi oficiale ale României. Infrastructura de apa asa zis potabila este otravitoare pentru populatie. Nu exista nici un culoar pan-european de autostrada care sa conecteze Romania la Europa. Populatia României a fost redusa cu 30%. Spitalele sunt într-o situatie precara, cele care mai sunt. Nu se angajeaza personal, prin blocarea de posturi sau locuri oferite clientelei politice. ASA SE PREZINTA ROMANIA DUPA 31 DE ANI DE CAPITALISM, RETETA PROPRIE. Cele doua Razboaie Mondiale NU AU AVUT EFECTUL pe care l-a avut democratia emanata dupa 1989. NU ESTE ACESTA RAZBOI ASIMETRIC ??? Imagine sugestiva Text preluat si publicat: 11.11.2020

Marea resetare - Teorie conspirationista sau realitatea care "bate la usa" Acest articol este realizat in ideea constientizarii oamenilor de miscarile monetare si economico-financiare. A devenit public faptul ca este nevoie de resetarea economico-financiara, instrumente deja pregatite pana in cele mai mici detalii sub numele (marea resetare). Se vorbeste despre digitalizarea completa a schimburilor de produse si servicii cu unitati virtuale asa cum este acum Bitcoin. Acest Bitcoin este momentan un experiment monetar virtual, unde unii castiga si bineinteles altii pierd, un fenomen aflat sub coltrolul unor experti necunoscuti si nevazuti. Nu contest ca acest Bitcoin ar putea devenii instrumentul cu care se va trece la noul sistem monetar global. Utilizarea monedei digitale genereaza in mod automat controlul total, in acest fel omul nu va mai avea libertatea din acest punct de vedere. Toate bancile se vor desfiinta, sistemul monetar digital va fi gestionat de retele de servere aflate sub atenta supraveghere a "liderilor" lumii. Recomand, fiecare dupa posibilitati sa-si protejeze intr-un mod sigur "agoniseala", traim marile schimbari. Cumpararea de aur in diverse obiecte, accesorii si chiar lingouri, sau cel putin pastrati obiectele din aur pe care le aveti. Nu va panicati de scaderea pretului aurului, globalistii o fac intentionat pentru a determina cetatenii sa renunte la aur vanzand-ul la pretul momentului. Un sfat ar fi sa fi-ti atenti si speculati momentele favorabile. Investiti inteligent, creati-va rezerve sigure in orice situatie. Daca acum pretul aurului cotat la cursul BNR este 241,40 lei pe gram, privind in istoric pretul este in scadere intr-un timp scurt, lucru ce pare ciudat. Ca orientare va prezint o scurta evolutie de maxim si minim atins pe cursul din anul trecut Extremele valutare înregistrate de cursul XAU în perioada 28 iunie 2020 - 31 decembrie 2020: - Cursul maxim Gramul de aur este 271.0003 lei înregistrat la data de 7 august 2020 - Cursul minim Gramul de aur este 235.0708 lei înregistrat la data de 14 decembrie 2020 - Cursul valutar mediu Gramul de aur pentru perioada selectată este 250.7212 lei Atentie la "cursa de soareci", cascavalul nu e gratis ! Nu mai risipiti resursele financiare, nu va lasati pacaliti de investitii aberante, jocuri si loterii de tot felul ce promit îmbogățirea peste noapte. Banii, niste hartii colorate tiparite de globalisti in numar foarte mare, aceste bilete care au invadat lumea nu are acoperire in metale pretioase si marfuri. Numai in anul ce a trecut 2020 s-au tiparit trilioane de Dolari USA si Euro, fiind "injectati" sub diverse forme in economiile lumii. Sistemul bancar care imprumuta companii, firme si cetateni cu bani "falsi", o face intr-un mod parsiv, constient de consecinte si solutionari. Partea ce se indatoreaza devine "sclav" fara sa realizeze acest lucru, traind cu ideea ca isi rezolva problemele platind suma in rate si ceva dubanzi. Multi datornici au ajuns in incapacitatea de a platii ratele din motive multiple: scaderea remuneratiei la locul de munca, pierderea capacitatii de munca in urma unui accident si chiar pierderea locului de munca. Aceste situatii duc de cele mai multe ori la executari silite, bancherii intru in posesia bunurilor debitorului si in functie de importanta acestora le vand la licitatii si/sau le impart intre ei. Sistemele monetare si economico-financiare aparent sunt complicate prin legislatie si documente interminabile, ele in realitate fiind simple, scurte si la obiect. In toate situatiile de creditare, tranzactii si alte operațiuni, documentele contin clauze si o multime de comisioane favorabile institutiilor financiare, nimic in favoarea clientului, fie el persoana fizica sau juridica. In curand: articolul "O viata pe datorie" Imagine sugestiva Articol redactat: 03.01.2021

Foamea mondială nu este o problemă agricolă, este o problemă politică Trist, dar adevarat ceea ce se intampla. In timp ce globalistii ne vorbesc depsre criza alimentara, anual se arunca milioane de tone de alimente. Pe de alta parte milionane de oameni nu au ce manca, ne avand acces la alimente din cauza remuneratiilor inferioare, fie prosta gestionare a situatiei. Si ca tabloul sa fie complet, abia fac fata centrele de incineratoare pentru arderea cantitatilor uriase de alimente devenite deseuri. Chiar la noi in Romania centrele comerciale ale corporatiilor care cumpara cu preturi mizerabile de la taranul muncitor, ajung sa arunce cantitati imense. Anul trecut autoritatile au mai dat o mare lovitura romanilor prin inchidetea pietelor, cauzand producatorilor pierderi mari. In felul asta centrele comerciale straine au prosperat si mai mult, saracind poporul roman. Primele centre comerciale straine veneau in Romania in timpul guvernului al carui premier era Adrian Nastase... ...momente in care autoritatile romane au cedat tacit suveranitatea producerii si comercializarii produselor alimentare si nealimentare. Iata ca azi Romania este o colonie, unde companiile globalistilor fac afaceri si profituri uriase. Veti spune ca aceste companii au creat locuri de munca, dar putini stiu ca majoritatea lucratorilor au salarii de mizerie. Mai mult de atat, companiile nu platesc corespunzator taxe, accize si impozite statului roman. Companii mari romanesrti de profil au fost distruse, fie privatizate pe nimic, sau inchise si desfiintate. S-a continuat cu subjugarea micilor producatori, comercianti si prestatori de servcii prin fiscalizare greu de suportat, in acest fel multe activitati au ajuns la faliment. Asta nu este bataie de joc la adresa naturii si umanitatii ? Imagine sugestiva Articol preluat si publicat: 08.01.2021

Presa - Instrumentul globalistilor Se spune ca presa este "cainele" de paza al democratiei, dar inca de la infiintare este o javra umila a politicii si a ocultei mondiale. Prin intermediul televiziunii, radioului, ziarelor si surselor virtuale oamenii sunt manipulati si indobitociti. Jurnalisti, scriitori si gazetari de "top" rostogolesc in spatiul public subiecte in toate modurile posibile, si tot aceste caricaturi aduc "ode" si laude "stapanilor"... ...de cele mai multe ori "stapanii" fiind necunoscuti, ordine precise primind de la administratorii insarcinati cu "arta" manipularii. Sclavia a evoluat odata cu tehnologia si nu numai, astfel ca sclavii din zilele noastre nu isi cunosc "stapanii", dar ii servesc ca pe niste parinti "spirituali". Ca rezultatele sa fie pe masura, lucratorii din presa beneficiaza de scolarizare, burse, schimburi de experienta si remuneratii consistente. Dupa cum stiti, presa privata se autofinanteaza prin contracte de publicitate, donatii, comisioane, indemnizatii de transmisie, etc. Presa de stat, cea care mai este, evident este finantata de la bugetul statului. Numai ca autoritatile ofera pe ascuns finantare sub diverse pretexte presei private. Scopul ? Cei deschisi la minte il intuiesc. In aceasta perioada de pandemie aproape toata presa din Romania a primit finantare la vedere, motivand campaniile de prezentare si promovare a marelui eveniment medical. Legislatia audioviziala precizeaza ca informarile de interes public, mai ales in situatii speciale sunt difuzate GRATUIT in mod repetitiv si la ore de maxima audienta. La o simpla cautare, veti descoperi ca sumele cheltuite pentru aceste campanii se ridica pana acum la 120 milioane de Euro. Cu alte cuvinte, guvernul plateste presa pentru a stresa, panica si indobitocii cetatenii. Putina presa independenta este hartuita de autoritati prin serviciile de "specialitate" gen STS si CNA. Si ca tabloul sa fie complet, cel mai hartuit si amendat grup media este S.C. Nașul, Prietenii de Pretutindeni și Asociații S.A. Nasul tv. Zilnic sunt inchise, sterse si blocate publicatii din retelele social-media, bloguri, site-uri, etc. Cenzura este din ce in ce mai mare, la fel si presiunea pusa pe liberi editorialisti si publicisti. In ceea ce ma priveste, pana la aceste evenimente nefericite petrecute in intreaga lume nu eram prea interesat sa urmaresc presa, ma informam putin din mediul virtual. Interesat de stiri, mai urmaream postul DIGI24, aparitie noua in piata de profil la acea vreme, parea interesant, pana ce am constatat practicarea manipularii intr-un stil avansat si bine "cosmetizat". La inceputul pandemiei am fost interesat de modul abordarii subiectului de catre trusturile cele mai mari de presa, constatand sincronizarea tuturor precum un ceas elvetian, m-am decis sa caut si alte surse de informare. Nu mai rezistam sa urmaresc informarile mizere din partea acestor sclavi umili ai ocultei mondiale si am renuntat, in acest fel evitand sa-mi otravesc sufletul. Ca o aroganta, mi-am personalizat hartia igienica, printand siglele canalelor mass-media ce mi-ar fi oravit sufletul urmarindu-le. Vei intreba de unde ma informez totusi, ca un minim bagaj de cunostinte ce detin, chiar daca unii il contesta, nu pot fi pe placul tuturor. Presa independenta atat cat este, retele social-media si amici din strainatate care imi ofera in privat informatiile care aici in Romania sunt cenzurate. Nu ignor total presa "lor", ma intereseaza modurile in care oamenii sunt informati, dusi in eroare, manipulati, speriati, dezbinati si indobitociti. Aceste intamplari ma face sa spun ca este nevoie de expertize si anchete in ceea ce priveste faptele lucratorilor din presa mentionate mai sus. La o evaluare amanuntita vom constata chiar si fapte penale, autoritatile competente ar trebui sa se autosesizeze in acest sens. Folositi-va discernamantul, fiti vigilenti, informati-va din mai multe surse, semnalati insistent neregulile si derapajele presei autoritatilor competente. Articol de informare, dar si cu nota de pamflet. Imagine - conceptie proprie Publicat: 08.01.2021

Autoritati vs. cetateni Democrația (în traducere literală „conducere de către popor”, din grecescul δημοκρατία - demokratia, de la demos, „popor” + kratos, „putere” = "puterea poporului") este un regim politic care se bazează pe voința poporului. Principiile de bază ale democrației sunt votul universal și suveranitatea națiunii. De esența democrației moderne ține respectarea drepturilor omului (egalitatea în fața legii, dreptul la opinie etc.), pluripartidismul, limitarea și separarea puterilor în stat. În antichitate, orașul-stat Atena a experimentat o formă de democrație directă, prin care toți cetățenii discutau periodic problemele cetății în agora și luau împreună decizii. În ziua de astăzi, termenul este, de cele mai multe ori, folosit cu sensul de democrație liberală, dar există multe alte varietăți, iar metodele de a guverna pot diferi. Cu toate că termenul democrație este utilizat, de obicei, în contextul unui stat politic, principiile sale sunt aplicabile și altor organisme sau entități, cum ar fi universitățile, sindicatele, companiile publice sau organizațiile civice. Pe plan politic, democrația se definește ca regimul politic fundamentat pe principiul suveranității naționale (națiunea conduce statul prin reprezentanții săi aleși, pe principiul separării puterilor în stat și pe principiul egalității tuturor în fața legii). Democrația este inseparabilă de respectarea drepturilor omului și ale cetățeanului. Democrația modernă are la bază trei modele istorice din sec. XVII-XVIII (englez, american, francez) Un element important al democrației este constituția. Acest document, votat de către popor prin referendum organizat în mod liber, reglementează drepturile și libertățile individului într-un stat și definește limitele puterii conducătorilor aflați în diferite funcții din stat și din guvern, definește politicile fundamentale și stabilește structura, datoria și puterea guvernului. Principiile democrației Autoritatea este prezentă în relațiile dintre oameni atât în viața privată, cât și în viața publică. Autoritatea înseamnă puterea legitimă a cuiva de a-și impune propria voință celorlalți. În statul democratic, autoritatea este mult diferită de exercitarea puterii într-un regim totalitar sau autoritar. Principiile democratiei sunt niste norme, reguli de baza cu ajutorul carora functioneaza un stat democratic. - Libertatea - Egalitatea - Responsabilitatea - Dreptatea - Proprietatea - Pluralismul politic - Separarea puterilor în stat - Reprezentativitatea. - Principiul suveranitatii natiunii - Principiul domniei majoritatii si protectiei minoritatii Principiul separarii puterilor in stat: - A fost formulat de catre ganditorul francez Montesquieu; - Potrivit acestui principiu, in cazul unui stat democratic trebuie sa existe 3 puteri: legislativa -> intocmeste legile, executiva -> pune in practica legile intocmite si judecatoreacsa -> verifica respectarea legilor. Aceste puteri trebuie sa fie independente, sa se controleze reciproc si sa colaboreze intre ele. Text prelut de pe Wikipedia La o prima observatie ar parea ca poporul este "dirijorul orchestrei" numita democratie, ca puterea apartine cetatenilor, asta numai aparent se intampla. In realitate termenul democratie este o ideologie artificiala pentru mentalul colectiv, administratia statelor facandu-se pe principii comuniste si chiar fasciste. Intr-o forma "cosmetizata" cetatenilor li se ofera mascarada alegerilor si aparent competitie politica, numai ca presedintii, ministri si parlamentarii sunt propusi de "liderii" nevazuti ai lumii. "Stapanii" planetei conduc prin regate, bancheri, corporatii si organizatii apropape toate statele lumii dupa principii stabilite de cercuri restranse. Masurile aplicate in mod gradual au generat presiuni ale popoarelor constranse, dand nastere la proteste masive, uneori chiar violente. Prin intermediul presei si al retelelor social-media observam manifestarea nemultumirilor in multe tari, incercari disperate ale cetatenilor de a opri masurile dictatoriale impuse de autoritati. Solicitarile protestatarilor sunt de fiecare data: - o mai bună gestionare a statului; - acordarea de drepturi si libertati; - crearea de locuri de muna; - creșterea calității vieții; - creșterea salariilor. In multe tari ale lumii cetatenii ies in strada, protestand impotriva deciziilor si masurilor impuse de autoritati. Asa cum este de asteptat, fortele de ordine publica reprima manifestantii la ordine precise date de guvernanti. De cele mai multe ori protestele degenereaza in acte de violenta, pagube materiale, arestari, persoane vatamate si chiar decese. De fiecare data protestele au loc in apropierea cladirilor administrative, care sunt: presedentie, guvern, parlament, primarii, consilii locale si institutii conexe. In multe actiuni de acest gen, s-a intamplat ca protestatarii sa patrunda in cladirile administrative fugarind functionarii si vandalizand bunuri, vezi exemplul recent Capitol Hill, Washington DC, U.S.A. Ca aspectul evenimentelor sa fie unul apocaliptic, intra in "scena" instrumentele globalistilor, presa (mass-media) si retelele (social-media), bine platite si controlate. Evident, ca cetatean constiincios si responsabil, nu sunt de acord cu actele de violenta si distrugeri, dar oamenii nu gandesc toti la fel, si repede in astfel de momente ia nastere efectul "de turma". Conform legislatiei fundamentale a statului, functionarii din presedentie, parlament, primarii si consilii sunt alesii poporului prin vot democratic, functionarii fiind vremelnici pe posturile ocupate. Cladirile administrative, infrastructura si altele sunt proprietatea statului si a intregului popor, acolo unde mai putem vorbii de stat suveran si independent. De peste 30 de ani administratorii statului nu mai reprezinta drepturile si interesele cetatenilor, ei actionand la comenzile organizatiilor si corporatiilor straine, vezi cazul Romaniei. Complice la dezastru, tradare si genocid sunt servciciile secrete ale statului, de cele mai multe ori si cu implicarea unor servicii secrete straine. Anul ce tocmai a inceput 2021, se anunta proteste masive in mai toate statele lumii, ca masuri impuse de guverne in contextul pandemiei Sars-Cov2, crizei economice si schimbarilor administrative globale. Sperante ca si cetatenii romani isi vor manifesta in strada nemultumirile la adresa presedintelui Klaus Iohannis, echipei guvernului condus de Florin Cîțu si parlamentului. Imagini sugestive, sursa internet Articol redactat si publicat: 10.01.2021