Drepturile omului în CONSTITUȚIA ROMÂNIEI
În perioadele stărilor de Urgență și de Alertă, ambele fiind necontituționale, autoritățile statului Român au suspendat abuziv toate drepturile și libertățile cetățenilor.
Dar știm oare ce drepturi și libertăți aveam până acum ?
Iată prezentarea acestora în 9 pagini.
Document scanat și transformat în imagini
Articol redactat: 02.06.2020
Drepturile omului în CONSTITUȚIA ROMÂNIEI
În perioadele stărilor de Urgență și de Alertă, ambele fiind necontituționale, autoritățile statului Român au suspendat abuziv toate drepturile și libertățile cetățenilor.
Dar știm oare ce drepturi și libertăți aveam până acum ?
Iată prezentarea acestora în 9 pagini.
Document scanat și transformat în imagini
Articol redactat: 02.06.2020
Drepturile omului în CONSTITUȚIA ROMÂNIEI
În perioadele stărilor de Urgență și de Alertă, ambele fiind necontituționale, autoritățile statului Român au suspendat abuziv toate drepturile și libertățile cetățenilor.
Dar știm oare ce drepturi și libertăți aveam până acum ?
Iată prezentarea acestora în 9 pagini.
Document scanat și transformat în imagini
Articol redactat: 02.06.2020
Declarația Universală a Drepturilor Omului
Să ne cunoaștem drepturile și libertățile fundamentale.
Ne naștem liberi, dar pe parcursul vieții trebuie să luptăm continu pentru libertate.
Libertatea nu este un drept, libertatea este o datorie.
Prezentare în format IMG, în 5 pagini.
Articol redactat și publicat: 11.06.2020
Declarația Universală a Drepturilor Omului
Să ne cunoaștem drepturile și libertățile fundamentale.
Ne naștem liberi, dar pe parcursul vieții trebuie să luptăm continu pentru libertate.
Libertatea nu este un drept, libertatea este o datorie.
Prezentare în format IMG, în 5 pagini.
Articol redactat și publicat: 11.06.2020
Declarația Universală a Drepturilor Omului
Să ne cunoaștem drepturile și libertățile fundamentale.
Ne naștem liberi, dar pe parcursul vieții trebuie să luptăm continu pentru libertate.
Libertatea nu este un drept, libertatea este o datorie.
Prezentare în format IMG, în 5 pagini.
Articol redactat și publicat: 11.06.2020
Declarația Universală a Drepturilor Omului
Să ne cunoaștem drepturile și libertățile fundamentale.
Ne naștem liberi, dar pe parcursul vieții trebuie să luptăm continu pentru libertate.
Libertatea nu este un drept, libertatea este o datorie.
Prezentare în format IMG, în 5 pagini.
Articol redactat și publicat: 11.06.2020
Declarația Universală a Drepturilor Omului
Să ne cunoaștem drepturile și libertățile fundamentale.
Ne naștem liberi, dar pe parcursul vieții trebuie să luptăm continu pentru libertate.
Libertatea nu este un drept, libertatea este o datorie.
Prezentare în format IMG, în 5 pagini.
Articol redactat și publicat: 11.06.2020
Lecție de Patriotism și Naționalism Românesc!
Acad. Ioan-Aurel Pop - Preşedintele Academiei Române a susținut, la data de 19 iunie 2020, o prelegere în localitatea Tăuți (comuna Florești - jud. Cluj), în cadrul căreia a făcut o amplă referire la patriotism și naționalism, și la rolul educației patriotice în familie și școală, pentru păstrarea iubirii de neam și a valorilor Românești:
[Nu am să înțeleg niciodată de ce „Patria” a ajuns să fie un subiect de persiflare și chiar de dispreț și de ce „patrioții” sunt repudiați astăzi, în anumite medii, ca fiind „naționaliști”.
Veți spune că și pe vremea lui Caragiale era așa, numai că atunci, gluma era glumă, iar țara era țară.
Generația lui Caragiale - incluzându-l aici pe dramaturgul însuși - a construit România Întregită.
Îmi vin în minte mereu, de câte ori aud astfel de remarci fără noimă, cuvintele lui Ion Creangă, din „Amintiri”: „Nu știu alții cum sunt, dar eu, când mă gândesc la locul nașterii mele, la casa părintească din Humulești, la stâlpul hornului unde lega mama o șfară cu motocei la capăt, de crăpau mâțele jucându-se cu ei, la prichiciul vetrei cel humuit, de care mă țineam când începusem a merge copăcel, la cuptiorul pe care mă ascundeam, când ne jucam noi, băieții, de-a mijoarca, și la alte jocuri și jucării pline de hazul și farmecul copilăresc, parcă-mi saltă și acum inima de bucurie!”.
Nu numai că le-am citit și recitit mereu, dar le-am auzit și rostite de Mihail Sadoveanu, cu vocea sa inconfundabilă, păstrată în Fonoteca de Aur a Radiodifuziunii Române.
De curând, mi-a fost dat să aud - pe fondul crizei provocate de un act violent și tragic, de rasism, din Statele Unite - că nici Creangă și nici Sadoveanu, neaplicând principiile „corectitudinii politice”, nu mai sunt actuali și că ar trebui ocoliți.
Bine că, deocamdată, nu-i condamnăm post mortem!
Creangă vorbește despre bucuria copilăriei petrecute în familie și cu familia: „Și, Doamne, frumos era pe atunci, căci și părinții, și frații și surorile îmi erau sănătoși, și casa ne era îndestulată, și copiii și copilele megieșilor erau de-a pururea în petrecere cu noi, și toate îmi mergeau după plac, fără leac de supărare, de parcă era toată lumea a mea! Și eu eram vesel ca vremea cea bună și sturlubatic și copilăros ca vântul în tulburarea sa. Și mama, care era vestită pentru năzdrăvăniile sale, îmi zicea cu zâmbet uneori, când începea a se ivi soarele dintre nori după o ploaie îndelungată: Ieși, copile cu părul bălan, afară și râde la soare, doar s-a îndrepta vremea și vremea se îndrepta după râsul meu...”.
Universul familiei era dublat de universul satului, patria cea mică, iar temeiurile educației se puneau în aceste universuri.
În familie, se învățau primele noțiuni despre viață, credința și cuviința, dar, mai presus de toate, cum să deosebești binele de rău, cum să ocolești răul, ca să faci binele.
Natural, copiii nu reușeau de la început să facă asta, dar atâta repetau până când reușeau.
În familie învățau limba, obârșia moșilor, cutuma, tradiția, rânduiala locului și multe altele.
Veți spune că lucrurile s-au schimbat mult azi, în era digitalizării, că familia și satul nu mai au aceeași coeziune, dar ce bine este pentru suflet să știm cum a fost odată!
Poate descoperim în acea atmosferă - care le poate părea unora idilică - anumite constante, potrivite să fie activate astăzi.
Școala adâncea această educație începută în familie, prin inocularea în mințile tinere a cunoștințelor sistematice despre țară și despre lume.
Între aceste cunoștințe, un loc important era rezervat datelor despre România și despre poporul român.
Școala, mai ales prin disciplinele numite identitare - limba și literatura română, istoria, latina, geografia, religia etc. - construia și înnobila conștiințe.
Și ce oameni au ieșit din aceste școli, din moment ce au onorat catedre universitare de pe toate meridianele lumii, ducând cu ei mesajul acestui popor de la Dunăre, de la Carpați, de la Crișuri și de la Nistru!
Ceva s-a rupt între timp din coarda sensibilă a națiunii române, iar pierderea aceasta s-a produs, în parte măcar, prin pervertirea educației.
Rușinea pe care o resimt mulți intelectuali subțiri și rafinați, când vine vorba de România, de identitatea românească, de unitatea noastră politică, de ideea conservării valorilor naționale, de Eminescu și de Creangă (unul ajuns „cadavru în debara”, iar celălalt prea „țărănos, regional și arhaic”), de „calofilul” Coșbuc și de „naționalistul” Goga etc., ne plasează ca entitate etnică, ca națiune și ca țară într-un loc obscur, demn de compătimire și de dispreț.
De altminteri, străinii veniți în ospeție pe la noi ne confirmă mereu răul pe care ni-l facem singuri noi, românii.
Răul acesta nu poate fi egalat de denigrările niciunui străin, de nicio altă cârtire, de niciun denunț făcut de inamicii externi pe la înaltele curți europene și euro-atlantice (cum li se zice acum).
Nu este vorba aici de critica criticii! Că ne criticăm singuri este foarte bine, numai că ne criticăm fără să punem nimic în locul relelor (reale ori imaginare) constatate și o facem cu o patimă demnă de o cauză mai bună.
Ne autoflagelăm cu sete, cu înverșunare și cu ură față de țara aceasta, față de poporul acesta, față de tot și de toate de pe la noi.
Se conturează astfel o hidoasă auto-lehamite generală față de lumea noastră românească.
Ceea ce este mai trist este că nu a fost așa mereu! Nici pe vremea când s-a făcut această țară, liderii nu se purtau cu mănuși, ci se veștejeau reciproc, se pârau, se înjoseau în limbaj colorat (la asta suntem campioni și astăzi!). Dar, dincolo de orice orientare politică și chiar grad de cultură, au pus împreună umărul pentru țară, aproape la unison, ca într-o simfonie.
Exista parcă atunci un cuvânt de ordine subînțeles: „să nu hulim cele sfinte”, iar între acestea se aflau și Ţara și Națiunea.
Nu dau decât un exemplu și nu unul din lumea laică - care se inflamează mult mai acut și se repede ușor la invective - ci din viața noastră bisericească, greu încercată și ea astăzi.
De la 1744 (când Ioan Inochentie Micu Klein a convocat la Blaj un Sinod General (un fel de congres național românesc, dincolo de orice diferență confesională), trecând prin actul fundamental al națiunii numit Supplex Libellus Valachorum (1791-1792) și semnat de Gherasim Adamovici (ortodox) și Ioan Bob (greco-catolic), prin Revoluția de la 1848-1849 (Marea Adunare Națională de la Blaj, prezidată de episcopii Andrei Șaguna, ortodox și Ioan Lemeni, greco-catolic), prin Mișcarea Memorandistă (1881-1894) și ajungând la 1918 (greco-catolicul Iuliu Hossu, viitor cardinal și ortodoxul Miron Cristea, viitor patriarh), ierarhii celor două biserici românești din Ardeal și liderii laici de ambele confesiuni - deși nu se iubeau deloc, ba, dimpotrivă, aveau dese momente încordate și chiar conflicte - au fost împreună, uniți în asumarea rolurilor de lideri ai națiunii, nelăsând să răzbată nicio fisură în exterior.
Diferendele erau normale, dar până la țară și la națiune.
Azi ne prezentăm, din păcate, lumii, drept epigoni jalnici, antagonici, gata de bârfe mărunte și de delațiuni, de minciuni și de teribilisme, de contrafaceri și de șmecherii.
Mai mult, ne mândrim cu răul făcut semenilor, ca indivizi și colectivități, ne exhibăm - sub masca dreptății și sub pretextul onestității - veninul, scoatem mereu la lumină urdori și întunecimi, combatem orice inițiativă de bine, tocăm mărunt până și ultimele instituții în care dezorientații români mai au o brumă de încredere.
„Iarna vrajbei noastre” se prelungește - prin ingeniozitate românească - sine die, încât nu mai vedem nicio salvare.
În această atmosferă încărcată de nemernicie, vin să vorbesc eu, cel din urmă menit, despre nevoia educației chibzuite, din nou.
Dar nu cred că se poate altminteri, fiindcă prea multe auzim și vedem despre hăul țării, ca să nu ne pese.
Aflăm în fiecare zi lucruri năucitoare, de genul: trecutul ne este maculat și mincinos redat; provinciile istorice ne despart și nu ne unesc; diferențele regionale dintre români sunt și genetice (bazate pe A.D.N.!); prezentul este catastrofic; tinerii nu pot studia și nu se pot realiza decât afară; a te pune în serviciul acestei țări este o crimă; în România, doar hoții prosperă; imnul național este prost; ziua națională este nepotrivită; limba română este bună numai pentru înjurături; viitorul devine pe zi ce trece tot mai sumbru etc.
În acest cadru, a îndemna la luciditate și la schimbări în bine apare, pentru unii falși profeți, drept dovadă de ramolisment și de sechele comuniste.
Din toate acestea, spectatorii atenți, subiecții, adică românii de rând, nu pot înțelege decât un singur lucru: că vine apocalipsa și nu avem altceva mai bun de făcut decât să lăsăm totul baltă, să ne luăm lumea în cap, „să ne mutăm în altă țară” (ca-n „Oltul”, de Octavian Goga).
Cu alte cuvinte, lumea noastră românească este iremediabil rea, atât de rea încât - vorba unei femei simple, de la țară, evocate de un mare actor - „mă mir că dimineața se mai face ziuă”!
Poate nu suntem demni decât de veșnicul întuneric care va să ne lovească nu peste mult.
Cu toate acestea, dacă mai există educație (educație vie și nu făcută prin aparate) pe lumea aceasta, popoarele și patriile trebuie să fie cunoscute și prețuite.
Aceasta înseamnă că „treaba” patrioților este încă de mare actualitate.
Ce poate să însemne concret aceasta? Înseamnă că, în școală, cunoștințele generale nu se pot opune spiritului național și că cele două principii de completează și se armonizează.
De unde vine atunci marea adversitate și chiar ură a unora față de națiune și față de spiritul național?
Cred că vine, dincolo de anumite interese apărate deloc dezinteresat, din cel puțin două confuzii, pe care mulți le promovează din ignoranță și inconsistență logică.
Prima confuzie se leagă de considerarea națiunilor drept cauze ale conflictelor sângeroase care au brăzdat omenirea.
Or, cauzele acestor războaie sunt interesele unor elite restrânse care au ajuns să domine scena mondială.
Nu națiunile au declanșat războaiele, ci ele au fost folosite drept pretexte și apoi drept „carne de tun”.
Și chiar dacă anumite națiuni ar fi fost convinse că războiul este absolut necesar și ar fi agreat declanșarea acestuia, națiunea, ca entitate, nu este blamabilă.
Războaie s-au purtat pe lumea asta și în numele dragostei, al familiei, al credinței religioase, al libertății, al democrației etc.
Oare se cuvine ca, pentru asta, să blamăm dragostea, familia, credința, libertatea sau democrația?
A doua confuzie se referă la suprapunerea voită dintre naționalism (ca sentiment de dragoste față de propria națiune) și xenofobie (ideologie axată pe ura față de străini), pe de o parte și la congruența dintre naționalism și șovinism (ideologie care cultivă ura și dușmănia între popoare și națiuni, precum și ideea superiorității unei națiuni în raport cu altele), pe de altă parte.
Din această pricină, noțiunea de naționalism, care era foarte onorabilă până în prima parte a secolului al XX-lea, a ajuns să aibă azi sens negativ.
Un naționalist nu mai este (pentru unii) un iubitor de națiune și de națiuni, ci un egoist mânat de ură față de alții.
Cum naționalismul a devenit ciumat, nici națiunile nu au avut, în ochii multor formatori de opinie, o soartă mai bună.
Asta până de curând, când valorile unor națiuni - valori intrate în cotidian și considerate eterne - au fost periclitate, atacate, diminuate și chiar distruse.
Azi, globalismul artificial și gândit ca armă împotriva națiunilor este pus tot mai serios la îndoială, iar spiritul național - considerat de către mulți învechit sau relicvă a istoriei - a reînviat în locuri unde părea inexistent, adică în Occident, în Anglia, Franța, Olanda, Spania, Italia sau, mai aproape de noi, în Polonia, Ungaria, Cehia etc.
Eu nu laud neapărat aceste „reînvieri”, pentru că ele, dacă nu există vigilența instituțiilor democrației, pot deveni primejdioase.
Dar sunt dator să constat că națiunile nu sunt (ca și popoarele care le stau la bază) realități temporare, create prin decizia omului sau a unor instituții omenești, ci sunt comunități organice, create de Dumnezeu, de istorie, de cutumă, de acumulări îndelungate.
Dar nici ideea globală nu este străină spiritului omenesc, pentru că oamenii au visat mereu să frângă barierele și granițele, să comunice liber și continuu, să se simtă egali și cetățeni ai universului.
Cea mai mare eroare este contrapunerea celor două principii, național și universal. Ele nu pot exista unul fără altul.
În consecință, suntem obligați să reținem un lucru tulburător: școala cea bună unește și armonizează cele două principii - universal și național -, ferindu-le de exagerări, de confuzii și de contradicții artificiale.
Școala cea bună și autentică este a universului și a națiunii (națiunilor) în mijlocul căreia funcționează.
Apărarea spiritului românesc în școlile românești este o garanție a înțelegerii, acceptării și prețuirii tuturor celorlalte națiuni în cadrul concertului - destul de distonant în acest moment - al Europei și al lumii.
Servind națiunea română și limba română, liceul are privilegiul de la sluji și alte națiuni, grupuri etnice mai mari ori mai mici, limbi și dialecte, de circulație mai largă ori mai restrânsă, într-o armonie universală și într-o comuniune globală.
Sunt oameni care se feresc să recunoască rolul fundamental al educației și care cred că prin matematică, fizică și chimie, biologie, muzică și astronomie nu se face educație, ci că se transmit doar cunoștințe.
Fals! Orice profesor, prin orice disciplină școlară, face educație, chiar dacă nu știe sau nu vrea asta.
Dacă este așa - și așa este - oare nu ar fi mai bine să fim conștienți de acest lucru și să facem educație bună, responsabilă, utilă pentru țară și pentru lume?
Din păcate, mesajele proaste se receptează mai repede și mai ușor decât cele bune.
Disciplinele școlare clasice sunt valabile, pentru că sunt verificate de experiența istorică.
Nu este nevoie de discipline noi, din cel puțin câteva motive: vechile materii școlare acoperă cam toată paleta cunoașterii; introducerea de noi discipline presupune eliminarea unora dintre cele vechi sau trecerea, mai peste tot, la câte o oră pe săptămână, ceea ce ar fi catastrofal; noile cunoștințe sau domenii necesare (educația igienică, economică, bancară, de nutriție sănătoasă, ecologia, protecția mediului, politețea etc.) nu au cum să devină materii școlare și nu este nevoie de acest lucru; este de ajuns să fie conținuturi în materiile existente.
De când este lumea, educatorii i-au învățat pe elevi cum să se poarte în viață, cum să circule, cum să vorbească, cum să se primenească, cum să respecte natura și pe aproapele lor, ce să mănânce și cum să mănânce etc., fără ca pentru aceasta elevii să aibă nevoie de note, de teze și de alte discipline decât cele consacrate.
Disciplinele de științe exacte, naturale și tehnice rămân esențiale.
Fără ele nu se poate face școală, adică pregătire pentru viață.
Dar haideți să nu renunțăm la umanioare și să nu acuzăm științele sociale de toate relele de pe lume, să nu reducem orele de română, de istorie, de latină, de geografie, de filosofie etc.!
Pe lângă alternativa și pe lângă exercițiul minții pe care ni le oferă, disciplinele acestea ne ajută să nu devenim pietre peste pietre.
Limba română este cea mai frumoasă creație spirituală a poporului român, este o construcție pe care numai noi, oamenii, o putem distruge, nu timpul, nu vântul, nu intemperiile și nici catastrofele naturale.
Iar istoria este viața noastră, fiindcă în viața noastră se cuprinde tot prezentul celor care au trăit în trecut.
Ca sămânța plantei, viața noastră are în ea toată zestrea lăsată de înaintași.
De ce s-o acoperim de ignoranță?
Azi, când ne ducem la Roma, la Paris și la Londra și vedem un capitel corintic, o ogivă gotică ori o statuie de rege, împărat, politician sau om de litere ori de știință, avem șansa să nu ne simțim ca vițelul la poarta nouă, ci să recunoaștem, să prețuim, să știm.
Cum să conștientizăm ceea ce avem șansa să vedem, dacă nu facem școală serioasă?
Omenirea are o experiență în privința educației, iar aceasta trebuie continuată și valorificată.
Să-i prețuim mai întâi pe elevi, pentru că fără ei profesorii ar fi de prisos și pentru că ei sunt profesorii de mâine.
O să ziceți că nu toți elevii se fac profesori!
E drept și nici nu trebuie, dar cei mai buni absolvenți trebuie să fie, măcar pentru o vreme, și profesori, fiindcă numai din profesori buni ies elevi buni.
Elevul este o mlădiță, iar mlădițele trebuie ocrotite.
Cel mai ușor lucru pentru un șef (iar profesorul este un fel de șef, fiindcă dirijează un grup) este ispita de a fi ironic, orgolios, rău, vindicativ.
Evident, la școală, neștiința ori alte abateri se cuvin sancționate, dar cu generozitate, seninătate și blândețe.
Elevul este maturul in nuce și de el trebuie să avem grijă.
Jignirea unui elev de către un profesor poate să aibă urmări psihice pentru întreaga viață a celui aflat în formare în momentul agresiunii verbale.
Trebuie, firește, să-i cinstim și pe părinții elevilor, deoarece ei le-au dat naștere elevilor noștri, ei sunt foști elevi și ei veghează ca răsadul să devină ființă matură în întreagă.
Să avem grijă și de profesori, care nu au nevoie de mare lucru, nu cer pensii speciale (cine le-ar da?) și nici averi materiale.
Unde ați văzut profesor bogat, bogat în sens propriu, nu cu niște bani puși deoparte pentru bătrânețe?
Profesorii nu pot deranja pe nimeni pe lumea asta, din moment ce se mulțumesc cu un „Bună ziua!”, cu binețea firească.
Iar dacă cel care dă binețe mai adaugă și vorba magică „Mi-ați fost profesoară!” ori „Mi-ați fost profesor!”, atunci omul de la catedră nu mai are nevoie de nimic.
Își oprește un nod în gât și merge mai departe, poate adus ușor de spate, dar cu o lumină în ochi care face să fie înnobilat ca de o aură cerească.
Dascălii și elevii sunt ecuația școlii, iar aceia care au fost și sunt la școli de mare tradiție pot spune Et in Arcadia ego!, pentru că sunt privilegiații sorții.
Clădirile au rostul lor, au valoarea și au farmecul lor, dar sufletele contează cel mai mult.
Să le spunem tinerilor că locul românilor este în România, că avem și noi școli bine, în care trebuie să învețe.
Corifeii generației Marii Uniri aveau locuri de muncă extraordinare (plătite regește) la Paris sau în alte centre din Occident și, totuși, au venit la Cluj, ori la București, ori la Iași, ca să construiască pe solul părinților și bunicilor lor.
Ei ne-au învățat - cum ar fi spus Vasile Pârvan - „datoria vieții noastre”. Școala transmite virtuți și valori - dincolo de cunoștințe - dar transmite mai ales încredere și speranță.
Un dascăl nu are voie să ucidă speranța și să zdruncine încrederea.
Iar cei care, acum un secol, au făcut România Întregită au avut, se pare, mai multe cunoștințe decât noi, dar au avut, cu siguranță, și mai multă speranță și mai mare încredere, chiar și atunci când totul părea pierdut.
Secretul reușitei lor a fost munca, în acord cu vechiul adagiu latin, uitat astăzi: „Natura nu dă nimic omului fără mare stăruință” (Nihil homini natura, sine magno labore, dat).
Ar fi bine să le urmăm pilda întru toate cele de bine, să ne învăluim de setea cunoașterii și să construim, nu să dărâmăm.
Construcția înseamnă a-i învăța pe copii și pe tineri că educația, școala, cultura, credința sunt cheia succesului, nu averea, învârteala, șmecheria și minciuna.
Înaintea plăcerii și a confortului trebuie puse munca și stăruința, iar înaintea egoismului trebuie să stea dăruirea pentru aproapele nostru.
Numai că, din această dăruire generală, nu ne putem exclude valorile noastre de români, fiindcă, dacă nu mai suntem români, nu vom fi nimic decât frunze în bătaia vântului.
Părinții și dascălii trebuie să-i învețe pe copii enorm de multe lucruri care țin de esența noastră umană, dar unul nu poate lipsi dintre ele: iubirea de neam, de strămoși de valori, fără de care nu avem cum să înțelegem și să iubim alte neamuri și alte valori și nici omenirea în ansamblul ei.
Orice pădure trăiește prin arborii ei, așa cum lumea globală există prin concertul națiunilor sale.
Să facem ca „muzica” acestui concert să aibă acorduri divine, capabile să exprime „Oda bucuriei”!]
Notă: Conferința a avut loc în prezența I.P.S. Andrei, mitropolitul Clujului, Maramureșului și Sălajului, în aer liber, cu respectarea regulilor de distanțare fizică.
Articol preluat și publicat: 05.07.2020
Din profețiile lui Bertrand Russel
Vă prezint un set de idei scrise de un "bolnav" al planetei, care culmea a fost laureat al Premiului Nobel, în "Împăratul științei și societate", 1953
Ideile "lui" expuse într-o carte, azi au devenit cruda realitate.
Gândiți, că nu doare, cât încă se mai poate.
Capturi de imagini din carți
Articol publicat: 09.10.2020
Din profețiile lui Bertrand Russel
Vă prezint un set de idei scrise de un "bolnav" al planetei, care culmea a fost laureat al Premiului Nobel, în "Împăratul științei și societate", 1953
Ideile "lui" expuse într-o carte, azi au devenit cruda realitate.
Gândiți, că nu doare, cât încă se mai poate.
Capturi de imagini din carți
Articol publicat: 09.10.2020
Autorități în instanță
De 31 de ani, poporul Roman este batjocorit de autoritatile statului instalate cu forta prin asa zisele "alegeri libere" sub sloganul "capitalismului.
Dupa revolutie Romania a fost devalizata si distrusa:
- distrugerea industriei, vanzarea de resurse, externalizarea de bunuri, depopularea prin diverse metode, otravirea prin diverse metode, ETC;
- Degradarea nivelului de trai al populatiei prin scaderea remuneratiilor in urma muncii, desfiintarea multor locuri de munca prin inchiderea de intreprinderi, fabrici, uzine si ateliere,
fapt ce a determinat plecarea multor cetateni in strainatate pentru a muncii, avand in mare parte calitatea de sclavi, cu toate ca aparent se observa multumire din partea lor;
- Degradarea in mod voit si constant a Educatiei, Sanatatii, Economiei, Justitiei, Apararii si ordinii publice, Culturii, Istoriei, identitatii si suveranitatii nationale.
In baza problemelor create de "liderii lumii" la nivel global, autoritatile statului Roman au ingradit prin decrete, ordonante si legi neconstitutionale drepturile si libertatile cetatenilor blocand in totalitate tara.
In ultimul timp au aparut masuri dictatoriale, fapt ce genereaza tensiuni in societate si multe alte probleme.
Cel mai mare fenomen este moartea suspecta a multor cetateni sub diverse forme, cum ar fi: otravirea prin diverse metode, inaccesibilitate la actul medical si medicamente, Malpraxis, evenimente create, ETC.
Anchetele trebuie realizate in baza suportului legislativ, exemple:
- Art. 394 Trădarea - Codul Penal;
- Art. 438 Genocidul - Codul Penal;
- Art. 439 Infracțiuni contra umanității - Cdul Penal;
- Art. 295 Acte de terorism - Codul Penal;
- Art. 189 Omorul calificat - Codul Penal;
- Art. 185 Autopsia medico-legală - Codul de Procedură Penală;
- Art. 229 Furtul calificat - Codul Penal;
- Art. 296 Purtarea abuzivă - Codul Penal;
- Art. 297 Abuzul în serviciu - Codul Penal;
- Art. 298 Neglijența în serviciu - Codul Penal; ETC
Specialistii in domeniu juridic ar putea utiliza intreg Codul Penal, faptele infractorilor incadrandu-se la mai toate Articolele.
In acest sens este necesara realizarea unu Tribunal Superior reprezentant al Societatii Civile pentru actionarea in judecata a functionarilor statului, ce se fac vinovati de cele mentionate mai sus si nu numai.
Va Urma...
Imagine sugestiva
Articol redactat si publicat: 15.10.2020
Bună dimineața la Moș Ajun!
Am venit cu moș ajunul, ca să vă urăm Crăciunul
Fericire, numai bine
Hai ne daţi, ne dați ori nu ne daţi
Că această dimineață este pentru noi, cea mai frumoasă dintre sărbători
Hai ne daţi, ne dați ori nu ne daţi
La anul și la mulți ani!
Comentariu:
Colindul copilăriei mele, cu această ocazie a ajunului de Crăciun.
Cu acest mesaj rostit din suflet colindam pe la case, anunțând marea sărbătoare sfântă.
Au trecut peste 30 de ani de când glasurile copiilor răsunau pe aceste versuri.
Mesaj:
Alungând răul și gătind sufletul cu bunătate întâmpinâm nașterea lui Iisus Hristos.
Făcând pace mai întâi cu nou înșine vom reuși să menținem pacea pe pământ.
Bunăstarea este construită pe fundamentul gândurilor și faptelor noastre.
La mulți ani binecuvântați vă ureaza Alexandru Coțarcă și Civic Slobozia
Ajunul Nasterii Domnului si Mantuitorului Nostru, Iisus Hristos, Dumnezeu si Om
Sarbatori Fericite
2 ani în urmă
👍 0
❤️ 0
😂 0
😮 0
😢 0
😠 0
👏 0
Alexandru Coţarcă
2 ani în urmă
received_663254989346118
Crăciunul din Slobozia
Sunt în plină desfășurare evenimente culturale și artistice cu prilejul Crăciunului.
Anul acesta amenajarea la Slobozia s-a făcut ceva mai deosebit spre deosebire de alti ani.
Prin câteva fotografii realizare în jurul orei 18 vă arăt cât de frumos este.
Distracție plăcută slobozenilor și celor ce vin din alte localități apropiate.
La mulți ani binecuvântați vă ureaza Alexandru Coțarcă și Civic Slobozia
Alexandru Coţarcă
2 ani în urmă
received_326365063589689
Crăciunul din Slobozia
Sunt în plină desfășurare evenimente culturale și artistice cu prilejul Crăciunului.
Anul acesta amenajarea la Slobozia s-a făcut ceva mai deosebit spre deosebire de alti ani.
Prin câteva fotografii realizare în jurul orei 18 vă arăt cât de frumos este.
Distracție plăcută slobozenilor și celor ce vin din alte localități apropiate.
La mulți ani binecuvântați vă ureaza Alexandru Coțarcă și Civic Slobozia
Alexandru Coţarcă
2 ani în urmă
Foto
Crăciunul din Slobozia
Sunt în plină desfășurare evenimente culturale și artistice cu prilejul Crăciunului.
Anul acesta amenajarea la Slobozia s-a făcut ceva mai deosebit spre deosebire de alti ani.
Prin câteva fotografii realizare în jurul orei 18 vă arăt cât de frumos este.
Distracție plăcută slobozenilor și celor ce vin din alte localități apropiate.
La mulți ani binecuvântați vă ureaza Alexandru Coțarcă și Civic Slobozia
Alexandru Coţarcă
2 ani în urmă
Foto
Crăciunul din Slobozia
Sunt în plină desfășurare evenimente culturale și artistice cu prilejul Crăciunului.
Anul acesta amenajarea la Slobozia s-a făcut ceva mai deosebit spre deosebire de alti ani.
Prin câteva fotografii realizare în jurul orei 18 vă arăt cât de frumos este.
Distracție plăcută slobozenilor și celor ce vin din alte localități apropiate.
La mulți ani binecuvântați vă ureaza Alexandru Coțarcă și Civic Slobozia
Alexandru Coţarcă
2 ani în urmă
received_296065352867103
Crăciunul din Slobozia
Sunt în plină desfășurare evenimente culturale și artistice cu prilejul Crăciunului.
Anul acesta amenajarea la Slobozia s-a făcut ceva mai deosebit spre deosebire de alti ani.
Prin câteva fotografii realizare în jurul orei 18 vă arăt cât de frumos este.
Distracție plăcută slobozenilor și celor ce vin din alte localități apropiate.
La mulți ani binecuvântați vă ureaza Alexandru Coțarcă și Civic Slobozia
Alexandru Coţarcă
2 ani în urmă
received_896900121968141
Crăciunul din Slobozia
Sunt în plină desfășurare evenimente culturale și artistice cu prilejul Crăciunului.
Anul acesta amenajarea la Slobozia s-a făcut ceva mai deosebit spre deosebire de alti ani.
Prin câteva fotografii realizare în jurul orei 18 vă arăt cât de frumos este.
Distracție plăcută slobozenilor și celor ce vin din alte localități apropiate.
La mulți ani binecuvântați vă ureaza Alexandru Coțarcă și Civic Slobozia
Alexandru Coţarcă
2 ani în urmă
Foto
Crăciunul din Slobozia
Sunt în plină desfășurare evenimente culturale și artistice cu prilejul Crăciunului.
Anul acesta amenajarea la Slobozia s-a făcut ceva mai deosebit spre deosebire de alti ani.
Prin câteva fotografii realizare în jurul orei 18 vă arăt cât de frumos este.
Distracție plăcută slobozenilor și celor ce vin din alte localități apropiate.
La mulți ani binecuvântați vă ureaza Alexandru Coțarcă și Civic Slobozia
Alexandru Coţarcă
2 ani în urmă
Foto
Crăciunul din Slobozia
Sunt în plină desfășurare evenimente culturale și artistice cu prilejul Crăciunului.
Anul acesta amenajarea la Slobozia s-a făcut ceva mai deosebit spre deosebire de alti ani.
Prin câteva fotografii realizare în jurul orei 18 vă arăt cât de frumos este.
Distracție plăcută slobozenilor și celor ce vin din alte localități apropiate.
La mulți ani binecuvântați vă ureaza Alexandru Coțarcă și Civic Slobozia
Alexandru Coţarcă
2 ani în urmă
Foto
Crăciunul din Slobozia
Sunt în plină desfășurare evenimente culturale și artistice cu prilejul Crăciunului.
Anul acesta amenajarea la Slobozia s-a făcut ceva mai deosebit spre deosebire de alti ani.
Prin câteva fotografii realizare în jurul orei 18 vă arăt cât de frumos este.
Distracție plăcută slobozenilor și celor ce vin din alte localități apropiate.
La mulți ani binecuvântați vă ureaza Alexandru Coțarcă și Civic Slobozia
Alexandru Coţarcă
2 ani în urmă
received_741190270679410
Crăciunul din Slobozia
Sunt în plină desfășurare evenimente culturale și artistice cu prilejul Crăciunului.
Anul acesta amenajarea la Slobozia s-a făcut ceva mai deosebit spre deosebire de alti ani.
Prin câteva fotografii realizare în jurul orei 18 vă arăt cât de frumos este.
Distracție plăcută slobozenilor și celor ce vin din alte localități apropiate.
La mulți ani binecuvântați vă ureaza Alexandru Coțarcă și Civic Slobozia
Alexandru Coţarcă
2 ani în urmă
Sergiu Mihalcea și George Simion
„La preț de tinichea”!
Recent formațiunea politică A.U.R. a mai făcut „o achiziție”, un om „bun de gură”, activist civic și care vine din sfera jurnalismului.
Plimbat prin țară o perioadă de timp pe bani de care numai el știe, cu ceva informații noi bănuiam această mișcare.
Bănuiala unora s-a adeverit, este oficial, Sergiu Mihalcea a intrat în A.U.R.
Partidul în cauză nu l-a primit pe Sergiu Mihalcea cu „mâinile goale”, el venind cu un număr impresionant de susținători, majoritatea fiind în mediul online.
Voci din jurnalism spun că Sergiu Mihalcea a acceptat oferta lui George Simion.
Conștiința ne îndeamnă să punem întrebări, de bun-simț bineînțeles.
Oare despre ce ofertă o fi vorba și cât de mare ?
Un jurnalist cunoscut vorbește la trecut despre cariera de jurnalist a lui Sergiu Mihalcea.
Să fie Sergiu Mihalcea noul „strateg” de campanie al formațiunii politice A.U.R. pentru alegerile din 2024 ?
Pentru un fin observator este firesc în a pune întrebări, răspunsuri ce nu au întârziat să apară.
Oare cum a apărut omul Sergiu Mihalcea ?
Cine l-a „alimentat” cu bani pentru toate plimbările, conferințele și chiar donațiile făcute ?
Răspunsurile sunt clare, sursa este evidentă, nu își mai au rostul comentariile.
După această „mutare” oare ce se va întâmpla cu popularitatea lui Sergiu Mihalcea ?
Sincer să fiu, am urmărit publicații realizate de Sergiu Mihalcea, dar într-un mod selectiv.
Cum bănuiala mea de ceva vreme s-a adeverit, la fel de sincer vă spun că nu-l voi mai urmări nici măcar în mod selectiv.
Foto: Sergiu Mihalcea și George Simion, sursa Telegram
Text redactat: Alexandru Coțarcă
O producție Civic Slobozia
Publicare: 14 decembrie 2023
Alexandru Coţarcă
2 ani în urmă
Ziua Constituției României
De ziua Constituției, 8 Decembrie
LEGEA NR.120 DIN 8 DECEMBRIE 1995
privind proclamarea „Zilei Constituţiei României”, publicată în Monitorul Oficial, Partea I, nr. 287 din 11 decembrie 1995:
Parlamentul României adoptă prezenta lege:
Art. 1 – Se proclamă ziua de 8 decembrie „Ziua Constituţiei României„.
Art. 2 – În scopul sărbătoririi „Zilei Constituţiei României„, autorităţile publice şi celelalte instituţii publice vor arbora drapelul României şi vor organiza acţiuni culturale şi manifestări ştiinţifice consacrate dezvoltării democraţiei constituţionale în România.
Constituția României este legea fundamentală a statului care reglementează, printre altele, principiile generale de organizare a statului, drepturile, libertățile și îndatoririle fundamentale ale cetățenilor și autoritățile publice.
Actuala Constituție a României a fost adoptată în ședința Adunării Constituante din 21 noiembrie 1991 și a intrat în vigoare în urma aprobării ei prin referendumul național din 8 decembrie 1991.
Constituția României, așa cum a fost revizuită în 2003, cuprinde 156 de articole împărțite în 8 titluri:
- Titlul I - Principii generale
- Titlul II - Drepturile, libertățile și îndatoririle fundamentale
- Titlul III - Autoritățile publice
- Titlul IV - Economia și finanțele publice
- Titlul V - Curtea Constituțională
- Titlul VI - Integrarea euroatlantică
- Titlul VII - Revizuirea Constituției
- Titlul VIII - Dispoziții finale și tranzitorii
Textul de mai sus este preluat
-> 8 Decembrie 2023
O zi tristă pentru Constituția României, încălcată des de funcționarii statului, dar mai ales de către președintele Klaus W. Iohannis.
Toate astea se întamplă cu acceptarea tacită a poporului român, nevoit să accepte "pas cu pas" constrângeri și restricții în afara cadrului legal.
Un popor care a ajuns să fie resemnat, nepăsător, comod, visător și naiv de 33 de ani.
Trezirea popor român, sau vom pieri, (citat: Corneliu Vadim Tudor).
Dumnezeu să binecuvinteze România.
-> Subiecte dedicate sărbătorii zilei Constituției
1. Susținem cu tărie și devotament Constituția măcar cum este acum.
2. Atât eu cât și alți oameni raționali milităm pentru revenirea la Constituția adoptată în anul 1991
3. Directivele U.E. impune României renunțarea la Constituție, la legea fundamentală, decizie necesară federalizării Europei.
4. Români cu principii, conștiință, responsabilitate și demnitate se opun renunțării la Constituție.
5. Boicotăm un eventual referendum prin care se intenționează revizuirea Constituției, o anulare mascată.
6. Respect pentru susținătorii Constituției,
- felicit candidatura d-nei av. Marina-Ioana Alexandru la funcția de reprezentat al societății civile în cadrul CSM (Consiliul Superior al Magistraturii)
- aceată poziție ne privește pe toți, doar uniți vom izbăvi.
7. Cu ocazia zilei Constituției felicit inițiativa d-nei av. Iulia Medeleanu de a distribui și prezenta tinerilor Constituția României.
- inițiativă prin care s-a solicitat din partea tinerilor o revoluție a conștiinței, a responsabilității și a demnității.
La mulți ani Constituției!
La mulți ani România!
La mulți ani dragi români!
Text redactat: Alexandru Coțarcă
Foto: Alexandru Coțarcă
Publicație: Civic Slobozia
Articol dedicat zilei Constituțoiei României, 8 decembrie
Alexandru Coţarcă
2 ani în urmă
Foto din editor
1 Decembrie 2023, Triumful unei națiuni
În aceasă zi deosebită sunt acasă, la Slobozia, vremea pare să fie prietenoasă.
Vor avea loc manifestări cu prilejul zilei naționale a României, evenimentele se vor desfășura pe platoul din Piața Unirii, la statuia lui Mihai Viteazu, (zona casei de cultură a sindicatelor).
Au trecut 105 ani de la marea unire înfăptuită la Alba Iulia, eveniment ce nota în istorie la acea vreme Triumful națiunii române.
Pagini de istorie ce au menționat și au cinstit memoria oștașilor ce au luptat pentru integritatea și suveranitatea României.
Timpul nu iartă nimic și pe nimeni, azi, la 105 ani de la marele eveniment românii trăiesc vremuri tulburi și pline de incertitudine.
Românii generațiilor de azi au datoria morală, spirituală și materială de a menține rezultatele obținute prin muncă și sacrificiu de străbunii noștri.
La mulți ani România!
La mulți ani frați români
Trăiască nația!
Text redactat: Alexandru Coțarcă
Fotografie personală
O producție Civic Slobozia
Articol, comentariu dedicat Zilei Naționale a României, 1 Decembrie
Bună dimineața tuturor într-o zi de duminică, rece de 19 noiembrie.
La o cafea fierbinte care ne trezește simțurile vă spun din nou, gândiți ca nu doare, cât încă se mai poate.
Bună dimineața, Alex!
Da, gândim liber, dar, gândurile nu sunt ale noastre... Dacă erau ale noastre, eram liberi... Iar a gândi liber, greu de crezut că se mai poate... Suntem din ce în ce mai puțini cei care, cred că, gandim liber...
2 ani în urmă
👍 0
❤️ 0
😂 0
😮 0
😢 0
😠 0
👏 0
Alexandru Coţarcă
2 ani în urmă
Ziua Armatei Române - 25 octombrie
Ziua Armatei Române - 25 octombrie
Semnificația acestei zile:
Ziua Armatei Române este ziua când în România se sărbătorește Armata Română, care la data de 25 octombrie 1944 a eliberat de sub ocupația horthystă Transilvania de Nord, în urma Bătăliei de la Carei.
Sărbătorirea Zilei Armatei Române este stipulată de Decretul nr. 381 din 01.10.1959
Comentariu:
Din nefericire armata română a fost „amputată” ca măsuri condiționate de integrarea României în structura internațională NATO.
Prima etapă a fost de renunțare la efectuarea stagiului militar obligatoriu, măsură venită de peste „baltă”, sub pretextul că nu mai este nevoie de așa ceva, „că ne apără NATO prin activarea articolului 5”.
O altă etapă a constat în „dezarmarea” armatei române prin dezafectarea și/sau înstrăinarea unor echipamente militare.
Ca la un semn, România a fost „invadată” de trupe străine ce s-au așezat comod în baze strategice, eu le-aș numi trupe de ocupație.
Astfel corporațiile străine jefuind România și poporul român în cea mai „perfectă liniște”.
Mai nou oficiali militari de peste „baltă” vor să pună de o răzmeriță în jurul și chiar în interiorul „grădinii Maicii Domnului”, adică în România, neaveniți din alte state aliate făcându-le jocul.
Concluzie:
Șanse să scăpăm de acești ocupanți ar fi întâmplări deosebite în țara „înstelată” de peste „baltă”, astfel camuflații să se întoarcă acasă la ei.
În România puținii rezerviști care mai sunt să refacă armata și s-o ridice acolo unde i se cuvine să fie.
Stagiul militar obligatoriu să fie din nou activat și bazele militare strategice refăcute și aduse la nivelul necesităților.
La mulți ani Armatei Române!
Articol dedicat Zilei Armatei Române
Imagine sugestivă
Text redactat: Alexandru Coțarcă, Civic Slobozia
Publicare: 25 octombrie 2023
Alexandru Coţarcă
2 ani în urmă
G-ral. Radu Theodoru
Mesaj pentru țară - Generalul Radu Theodoru
Sunt generalul maior aviator Radu Theodoru, veteran de război.
Din însărcinarea Statului Major al Comandamentului Vlad Țepeș, adresez un mesaj cetățenilor din România și românilor de pretutindeni.
Cetățeni ai României, români de pretutindeni!
Statul Major al Comandamentului Vlad Țepeș, analizând situația țării pe plan intern și extern a constatat:
1. Situația internă catastrofală este exclusiv opera păturii politicianiste majoritar incultă, coruptă, vândută centrelor de putere globalizatoare. Pătură generatoare de nepotism în masă care a acceptat și acceptă anularea instituțiilor fundamentale ale statului, armata, biserica, școala, justiția, sănătatea, adoptând la ordin străin legi anti-naționale cu urmări grave în demografie, în proprietatea rurală, urbană, în economie, cultură și spiritualitate.
2. Statul Major al Comandamentului Vlad Țepeș, după analizele și evaluările întreprinse a ajuns la concluzia că România mai are resurse umane și economice capabile să realizeze practic un model românesc de țară salvator dacă cetățenii, tineretul în special, instituțiile de forță acționând sub același steag, elimină prin vot actualul sistem, înlocuindu-l cu un sistem socio-economic al meritocrației în care tradițiile verificate de istorie să beneficieze de aportul tehnico-științific modern în spațiul politic al independenței și al suveranității.
Români, treziți-vă ! Vă oferim o șansă a salvării. Partidele și asociațiile din țară și diaspora cu programe suveranist-naționale care au fost active în post-decembriadă, fie în spațiul civic, fie în cel politic prin organizarea taberelor de tineret cu programe educativ-patriotice, umanitare, excursii cu tematică documentară, cunoașterea țării și a istoriei acesteia, situri arheologice, excursii pe tematică documentară, recunoașterea țării și a istoriei acesteia, locuri ale marilor bătălii de apărare, case memoriale, reabilitarea de morminte ale eroilor, ale cimitirelor militare, organizatori de mari mitinguri și marșuri de protest împotriva abuzurilor administrative, terorii sanitare, provocărilor la război.
Parlamentari care au interpelat drastic, inițiatorii de legi anti-românești recomandate de Uniunea Europeană, sunt îndreptățiți și obligați moral:
• Să se solidarizeze într-o coaliție cu program comun care pe plan intern să schimbe imediat sistemul slugo-statului actual;
• Să înlocuiască conducerea Băncii Naționale și să orienteze sistemul economico-financiar spre spațiul BRICS;
• Să formeze un guvern de criză din specialiști, specialiști certificați prin opera lor tehnico-științifică, realizările lor practice și experiența de organizare și conducere;
• Să responsabilizeze toate funcțiile statului prin regulamente exacte și depunere de jurământ;
• Să anuleze toate legile anti-românești din economie, învățământ, administrație, sănătate și cultură;
• Să rezolve în regim de urgență problemele Ardealului;
• Să proclame neutralitatea României pe plan externș
• Să refacă sistemul alianțelor tradiționale reciproc avantajoase
• Să aducă în țară tezaurul înstrăinat la Londra
• Să activeze sistemul relațiilor economico-comerciale în zona balcanică și Euro-Asiatică
• Să impună interesele naționale în Delta Dunării și-n bazinul Mării Negre ( bazinul Mării Negre aparține riveranilor, fără excepție )
• Să abroge relațiile subalterne cu Ucraina
• Să protejeze românii Transnistrieni
• Să recupereze teritoriile istorice răpite silnic de Ucraina, sau prin trădarea alogenilor din conducerea slugo-statului zis România
• Să reia relațiile economice, culturale cu Rusia, China și Iranul
• Să antameze negocieri cu Federația Rusă pentru anularea pactului Ribbentrop-Molotov
Români din țară și din diaspora, impuneți ferm diverselor orgolii, ambiții personale veleitarilor și demagogilor vocali [_____] necesare. Eliminați drastic din spațiul politic eșecurile compromise ale vechiului regim, nulitățile cameleonice, agenții diversioniști.
Impuneți în partidele și asociațiile voastre demersul pentru unire într-un partid politic capabil să-și asigure o majoritate lejeră necesară realizării unui program de țară, măcar pe timp mediu. Nu mai de voi depinde salvarea sau prăbușirea țării, a scoaterii ei din istorie. Gongul timpului românesc a bătut ora 23. Treziți-vă, uniți-vă și Dumnezeu ne ajută!
Text preluat, sursa: Telegram
Apel de conștientizare și acționare imediată
Publicare: 2 Septembrie 2023
Alexandru Coţarcă
2 ani în urmă
31 August - Ziua Limbii Române
Limba noastră-i o comoară
În adâncuri înfundată
Un şirag de piatră rară
Pe moşie revărsată.
Limba noastră-i foc ce arde
Într-un neam, ce fără veste
S-a trezit din somn de moarte
Ca viteazul din poveste.
Limba noastră-i numai cântec,
Doina dorurilor noastre,
Roi de fulgere, ce spintec
Nouri negri, zări albastre.
Limba noastră-i graiul pâinii,
Când de vânt se mişcă vara;
In rostirea ei bătrânii
Cu sudori sfinţit-au ţara.
Limba noastră-i frunză verde,
Zbuciumul din codrii veşnici,
Nistrul lin, ce-n valuri pierde
Ai luceferilor sfeşnici.
Nu veţi plânge-atunci amarnic,
Că vi-i limba prea săracă,
Şi-ţi vedea, cât îi de darnic
Graiul ţării noastre dragă.
Limba noastră-i vechi izvoade.
Povestiri din alte vremuri;
Şi citindu-le ‘nşirate, -
Te-nfiori adânc şi tremuri.
Limba noastră îi aleasă
Să ridice slava-n ceruri,
Să ne spiue-n hram şi-acasă
Veşnicele adevăruri.
Limba noastră-i limbă sfântă,
Limba vechilor cazanii,
Care o plâng şi care o cântă
Pe la vatra lor ţăranii.
Înviaţi-vă dar graiul,
Ruginit de multă vreme,
Ştergeţi slinul, mucegaiul
Al uitării ‘n care geme.
Strângeţi piatra lucitoare
Ce din soare se aprinde –
Şi-ţi avea în revărsare
Un potop nou de cuvinte.
Răsări-vă o comoară
În adâncuri înfundată,
Un şirag de piatră rară
Pe moşie revărsată.
Alexei MATEEVICI
Alexandru Coţarcă
2 ani în urmă
Hidroelectrica la Bursă. ZF
Banca Rothschild a fost consultantul Fondului Proprietatea în procesul de listare a Hidroelectrica la Bursă.
ZF: Listarea la bursă nu a făcut decât să umple buzunarele băncilor occidentale.
După cum se cunoaște, luna trecută, o parte dintre acțiunile Hidroelectrica, respectiv cele deținute de Fondul Proprietatea (controlat de americani), au fost listate la Bursă.
Ceea ce se cunoaște mai puțin este că organizația care a oferit consultanță Fondului Proprietatea pentru listarea la bursă a Hidroelectrica a fost Banca Rothschild.
Mai precis, gigantul american a operat pe post de „equity adviser”, fiind diferit de consultantul de listare.
Mai exact, Rothschild & Co Equity Market Solutions Limited are titlul de consultant financiar al Fondului, după cum precizează Ziarul Financiar.
Sursa citată notează că listarea la bursă a Hidroelectrica, cea mai profitabilă companie din portofoliul statului român „nu contribuie la dezvoltarea capacităţilor energetice, dar umflă buzunarele băncilor occidentale cu 80 de milioane de euro”.
Astfel băncile implicate sunt: Global Managers sunt Citi, Morgan Stanley, Jefferis – toate din SUA şi Erste din Austria.
Joint Managers sunt Bank of America, Barclays, UBS, UniCredit, Wood.
Co-lead managers sunt Banca Transilvania – BT CP şi Swiss Capital.
Cu alte cuvinte doar două nume româneşti pe listă, respectiv Banca Transilvania şi societatea de brokeraj Swiss Capital.
Banca Rothschild l-ar avea printre protejați pe președintele Franței, Emmanuel Macron, după cum informa Ziarul Financiar.
PS: Prădătorii au pus „ghiarele” și pe această companie națională, bineînțeles cu complicitatea trădătorilor de neam și țară.
Înstrăinarea unei companii ce ține de siguranță națională constituie una din „bomboanele de pe coliva” României.
Articol preluat, sursa: r3media
Imagine sugestivă
Mențiune: Ca răspuns la un comentariu
Publicare: 31.07.2023
Alexandru Coţarcă
2 ani în urmă
Imnul de stat al României
"DEŞTEAPTĂ-TE ROMÂNE!"
Deşteaptă-te, române, din somnul cel de moarte,
În care te-adânciră barbarii de tirani!
Acum ori niciodată, croieşte-ţi altă soarte,
La care să se-nchine şi cruzii tăi duşmani.
Acum ori niciodată să dăm dovezi la lume
Că-n aste mâni mai curge un sânge de roman,
Şi că-n a noastre piepturi păstrăm cu fală-un nume
Triumfător în lupte, un nume de Traian!
Înalţă-ţi lata frunte şi caută-n giur de tine,
Cum stau ca brazi în munte voinici sute de mii;
Un glas ei mai aşteaptă şi sar ca lupi în stâne,
Bătrâni, bărbaţi, juni, tineri, din munţi şi din câmpii!
Priviţi, măreţe umbre, Mihai, Ştefan, Corvine,
Româna naţiune, ai voştri strănepoţi,
Cu braţele armate, cu focul vostru-n vine,
"Viaţa-n libertate ori moarte!" strigă toţi.
Pre voi vă nimiciră a pizmei răutate
Şi oarba neunire la Milcov şi Carpaţi!
Dar noi, pătrunşi la suflet de sfânta libertate,
Jurăm că vom da mâna, să fim pururea fraţi!
O mamă văduvită de la Mihai cel Mare
Pretinde de la fii-şi azi mână d-ajutori,
Şi blastămă cu lacrămi în ochi pe orişicare,
În astfel de pericul s-ar face vânzători!
De fulgere să piară, de trăsnet şi pucioasă,
Oricare s-ar retrage din gloriosul loc,
Când patria sau mama, cu inima duioasă,
Va cere ca să trecem prin sabie şi foc!
N-ajunse iataganul barbarei semilune,
A cărui plăgi fatale şi azi le mai simţim;
Acum se vâră cnuta în vetrele străbune,
Dar martor ne e Domnul că vii nu o primim!
N-ajunse despotismul cu-ntreaga lui orbie,
Al cărui jug din seculi ca vitele-l purtăm;
Acum se-ncearcă cruzii, în oarba lor trufie,
Să ne răpească limba, dar morţi numai o dăm!
Români din patru unghiuri, acum ori niciodată
Uniţi-vă în cuget, uniţi-vă-n simţiri!
Strigaţi în lumea largă că Dunărea-i furată
Prin intrigă şi silă, viclene uneltiri!
Preoţi, cu crucea-n frunte căci oastea e creştină,
Deviza-i libertate şi scopul ei preasfânt.
Murim mai bine-n luptă, cu glorie deplină,
Decât să fim sclavi iarăşi în vechiul nost'pământ!
Versurile imnului naţional aparţin lui Andrei Mureşanu (1816-1863), poet de factură romantică, ziarist, traducător, un adevărat tribun al epocii marcate de Revoluţia de la 1848.
Muzica a fost compusă de Anton Pann (1796-1854), poet şi etnograf, om de mare cultură, cântăreţ şi autor de manuale de muzică.
Poemul "Un răsunet" al lui Andrei Mureşanu, redactat şi publicat în timpul Revoluţiei de la 1848, a fost pus pe note în câteva zile, deoarece îl aflăm cântat pentru prima oară pe data de 29 iulie 1848 la Râmnicu Vâlcea (în Ţara Românească Revoluţia a izbucnit pe 11 iunie).
Poemul va deveni imn sub titlul "Deşteaptă-te, române!", câştigându-şi instantaneu gloria recunoscută datorită mesajului energic şi mobilizator pe care-l conţine.
Începând din 1848, "Deşteaptă-te, române!" a fost un cântec foarte drag românilor, insuflându-le curajul în timpul momentelor cruciale, în timpul Războiului de Independenţă (1877-1878), cât şi în cel al primului şi celui de-al doilea Război Mondial.
Imediat după instaurarea deplinei dictaturi comuniste la 30 decembrie 1947, când regele Mihai I a fost forţat să abdice, "Deşteaptă-te, române!", ca şi alte marşuri şi cântece patriotice, au fost interzise, intonarea sau fredonarea lor fiind pedepsite cu ani grei de închisoare.
Pe 22 Decembrie 1989, în timpul revoluţiei anticomuniste, imnul s-a înălţat pe străzi, însoţind uriaşele mase de oameni, risipind frica de moarte şi unind întregul popor în sentimentele nobile ale momentului.
Astfel, instituirea sa ca imn naţional a venit de la sine, sub formidabila presiune a manifestanţilor.
Mesajul imnului "Deşteaptă-te, române!" este în acelaşi timp social şi naţional; social, deoarece impune o permanentă stare de vigilenţă pentru a asigura tranziţia către o lume nouă; naţional, deoarece alătură această deşteptare tradiţiei istorice.
Imnul conţine acest sublim "acum ori niciodată", prezent în toate imnurile naţionale, de la "paion"-ul cu care grecii au luptat la Marathon şi Salamina până la "Marseilleza" Revoluţiei franceze.
Invocarea destinului naţional este culmea cea mai înaltă pe care un popor o poate atinge în zborul său către divinitate.
Acest "acum ori niciodată" concentrează toate energiile vitale, mobilizând la maximum.
Imnul de stat al României este alcătuit din unsprezece strofe, primele trei şi ultima dintre ele fiind cântate la ocazii festive.
Pe lângă acest imn, românii mai au "Hora Unirii", scris în 1855 de marele poet Vasile Alecsandri (1821-1890), care a fost cântat în timpul unirii Principatelor (1859) şi, în general, în toate ocaziile când românii aspiră la uniune şi armonie.
"Hora Unirii" este cântat pe ritmul unui dans lent, dar energic, ce reuneşte întreaga adunare.
Dansul în cerc (hora) este el însuşi un vechi ritual, simbolizând comunitatea spirituală, egalitatea şi dorinţa românilor de a trăi laolaltă.
Articol dedicat sărbătoririi zilei imnului naţional al României, 29 iulie 2023
Publicare: Alexandru Coțarcă, Civic Slobozia
Alexandru Coţarcă
2 ani în urmă
Deșteaptă-te Române
"DEŞTEAPTĂ-TE ROMÂNE!"
Deşteaptă-te, române, din somnul cel de moarte,
În care te-adânciră barbarii de tirani!
Acum ori niciodată, croieşte-ţi altă soarte,
La care să se-nchine şi cruzii tăi duşmani.
Acum ori niciodată să dăm dovezi la lume
Că-n aste mâni mai curge un sânge de roman,
Şi că-n a noastre piepturi păstrăm cu fală-un nume
Triumfător în lupte, un nume de Traian!
Înalţă-ţi lata frunte şi caută-n giur de tine,
Cum stau ca brazi în munte voinici sute de mii;
Un glas ei mai aşteaptă şi sar ca lupi în stâne,
Bătrâni, bărbaţi, juni, tineri, din munţi şi din câmpii!
Priviţi, măreţe umbre, Mihai, Ştefan, Corvine,
Româna naţiune, ai voştri strănepoţi,
Cu braţele armate, cu focul vostru-n vine,
"Viaţa-n libertate ori moarte!" strigă toţi.
Pre voi vă nimiciră a pizmei răutate
Şi oarba neunire la Milcov şi Carpaţi!
Dar noi, pătrunşi la suflet de sfânta libertate,
Jurăm că vom da mâna, să fim pururea fraţi!
O mamă văduvită de la Mihai cel Mare
Pretinde de la fii-şi azi mână d-ajutori,
Şi blastămă cu lacrămi în ochi pe orişicare,
În astfel de pericul s-ar face vânzători!
De fulgere să piară, de trăsnet şi pucioasă,
Oricare s-ar retrage din gloriosul loc,
Când patria sau mama, cu inima duioasă,
Va cere ca să trecem prin sabie şi foc!
N-ajunse iataganul barbarei semilune,
A cărui plăgi fatale şi azi le mai simţim;
Acum se vâră cnuta în vetrele străbune,
Dar martor ne e Domnul că vii nu o primim!
N-ajunse despotismul cu-ntreaga lui orbie,
Al cărui jug din seculi ca vitele-l purtăm;
Acum se-ncearcă cruzii, în oarba lor trufie,
Să ne răpească limba, dar morţi numai o dăm!
Români din patru unghiuri, acum ori niciodată
Uniţi-vă în cuget, uniţi-vă-n simţiri!
Strigaţi în lumea largă că Dunărea-i furată
Prin intrigă şi silă, viclene uneltiri!
Preoţi, cu crucea-n frunte căci oastea e creştină,
Deviza-i libertate şi scopul ei preasfânt.
Murim mai bine-n luptă, cu glorie deplină,
Decât să fim sclavi iarăşi în vechiul nost'pământ!
Versurile imnului naţional aparţin lui Andrei Mureşanu (1816-1863), poet de factură romantică, ziarist, traducător, un adevărat tribun al epocii marcate de Revoluţia de la 1848.
Muzica a fost compusă de Anton Pann (1796-1854), poet şi etnograf, om de mare cultură, cântăreţ şi autor de manuale de muzică.
Poemul "Un răsunet" al lui Andrei Mureşanu, redactat şi publicat în timpul Revoluţiei de la 1848, a fost pus pe note în câteva zile, deoarece îl aflăm cântat pentru prima oară pe data de 29 iulie 1848 la Râmnicu Vâlcea (în Ţara Românească Revoluţia a izbucnit pe 11 iunie).
Poemul va deveni imn sub titlul "Deşteaptă-te, române!", câştigându-şi instantaneu gloria recunoscută datorită mesajului energic şi mobilizator pe care-l conţine.
Începând din 1848, "Deşteaptă-te, române!" a fost un cântec foarte drag românilor, insuflându-le curajul în timpul momentelor cruciale, în timpul Războiului de Independenţă (1877-1878), cât şi în cel al primului şi celui de-al doilea Război Mondial.
Imediat după instaurarea deplinei dictaturi comuniste la 30 decembrie 1947, când regele Mihai I a fost forţat să abdice, "Deşteaptă-te, române!", ca şi alte marşuri şi cântece patriotice, au fost interzise, intonarea sau fredonarea lor fiind pedepsite cu ani grei de închisoare.
Pe 22 Decembrie 1989, în timpul revoluţiei anticomuniste, imnul s-a înălţat pe străzi, însoţind uriaşele mase de oameni, risipind frica de moarte şi unind întregul popor în sentimentele nobile ale momentului.
Astfel, instituirea sa ca imn naţional a venit de la sine, sub formidabila presiune a manifestanţilor.
Mesajul imnului "Deşteaptă-te, române!" este în acelaşi timp social şi naţional; social, deoarece impune o permanentă stare de vigilenţă pentru a asigura tranziţia către o lume nouă; naţional, deoarece alătură această deşteptare tradiţiei istorice.
Imnul conţine acest sublim "acum ori niciodată", prezent în toate imnurile naţionale, de la "paion"-ul cu care grecii au luptat la Marathon şi Salamina până la "Marseilleza" Revoluţiei franceze.
Invocarea destinului naţional este culmea cea mai înaltă pe care un popor o poate atinge în zborul său către divinitate.
Acest "acum ori niciodată" concentrează toate energiile vitale, mobilizând la maximum.
Imnul de stat al României este alcătuit din unsprezece strofe, primele trei şi ultima dintre ele fiind cântate la ocazii festive.
Pe lângă acest imn, românii mai au "Hora Unirii", scris în 1855 de marele poet Vasile Alecsandri (1821-1890), care a fost cântat în timpul unirii Principatelor (1859) şi, în general, în toate ocaziile când românii aspiră la uniune şi armonie.
"Hora Unirii" este cântat pe ritmul unui dans lent, dar energic, ce reuneşte întreaga adunare.
Dansul în cerc (hora) este el însuşi un vechi ritual, simbolizând comunitatea spirituală, egalitatea şi dorinţa românilor de a trăi laolaltă.
Articol dedicat sărbătoririi zilei imnului naţional al României, 29 iulie 2023
Publicare: Alexandru Coțarcă, Civic Slobozia
Alexandru Coţarcă
2 ani în urmă
29 iulie - Ziua imnului național
"DEŞTEAPTĂ-TE ROMÂNE!"
Deşteaptă-te, române, din somnul cel de moarte,
În care te-adânciră barbarii de tirani!
Acum ori niciodată, croieşte-ţi altă soarte,
La care să se-nchine şi cruzii tăi duşmani.
Acum ori niciodată să dăm dovezi la lume
Că-n aste mâni mai curge un sânge de roman,
Şi că-n a noastre piepturi păstrăm cu fală-un nume
Triumfător în lupte, un nume de Traian!
Înalţă-ţi lata frunte şi caută-n giur de tine,
Cum stau ca brazi în munte voinici sute de mii;
Un glas ei mai aşteaptă şi sar ca lupi în stâne,
Bătrâni, bărbaţi, juni, tineri, din munţi şi din câmpii!
Priviţi, măreţe umbre, Mihai, Ştefan, Corvine,
Româna naţiune, ai voştri strănepoţi,
Cu braţele armate, cu focul vostru-n vine,
"Viaţa-n libertate ori moarte!" strigă toţi.
Pre voi vă nimiciră a pizmei răutate
Şi oarba neunire la Milcov şi Carpaţi!
Dar noi, pătrunşi la suflet de sfânta libertate,
Jurăm că vom da mâna, să fim pururea fraţi!
O mamă văduvită de la Mihai cel Mare
Pretinde de la fii-şi azi mână d-ajutori,
Şi blastămă cu lacrămi în ochi pe orişicare,
În astfel de pericul s-ar face vânzători!
De fulgere să piară, de trăsnet şi pucioasă,
Oricare s-ar retrage din gloriosul loc,
Când patria sau mama, cu inima duioasă,
Va cere ca să trecem prin sabie şi foc!
N-ajunse iataganul barbarei semilune,
A cărui plăgi fatale şi azi le mai simţim;
Acum se vâră cnuta în vetrele străbune,
Dar martor ne e Domnul că vii nu o primim!
N-ajunse despotismul cu-ntreaga lui orbie,
Al cărui jug din seculi ca vitele-l purtăm;
Acum se-ncearcă cruzii, în oarba lor trufie,
Să ne răpească limba, dar morţi numai o dăm!
Români din patru unghiuri, acum ori niciodată
Uniţi-vă în cuget, uniţi-vă-n simţiri!
Strigaţi în lumea largă că Dunărea-i furată
Prin intrigă şi silă, viclene uneltiri!
Preoţi, cu crucea-n frunte căci oastea e creştină,
Deviza-i libertate şi scopul ei preasfânt.
Murim mai bine-n luptă, cu glorie deplină,
Decât să fim sclavi iarăşi în vechiul nost'pământ!
Versurile imnului naţional aparţin lui Andrei Mureşanu (1816-1863), poet de factură romantică, ziarist, traducător, un adevărat tribun al epocii marcate de Revoluţia de la 1848.
Muzica a fost compusă de Anton Pann (1796-1854), poet şi etnograf, om de mare cultură, cântăreţ şi autor de manuale de muzică.
Poemul "Un răsunet" al lui Andrei Mureşanu, redactat şi publicat în timpul Revoluţiei de la 1848, a fost pus pe note în câteva zile, deoarece îl aflăm cântat pentru prima oară pe data de 29 iulie 1848 la Râmnicu Vâlcea (în Ţara Românească Revoluţia a izbucnit pe 11 iunie).
Poemul va deveni imn sub titlul "Deşteaptă-te, române!", câştigându-şi instantaneu gloria recunoscută datorită mesajului energic şi mobilizator pe care-l conţine.
Începând din 1848, "Deşteaptă-te, române!" a fost un cântec foarte drag românilor, insuflându-le curajul în timpul momentelor cruciale, în timpul Războiului de Independenţă (1877-1878), cât şi în cel al primului şi celui de-al doilea Război Mondial.
Imediat după instaurarea deplinei dictaturi comuniste la 30 decembrie 1947, când regele Mihai I a fost forţat să abdice, "Deşteaptă-te, române!", ca şi alte marşuri şi cântece patriotice, au fost interzise, intonarea sau fredonarea lor fiind pedepsite cu ani grei de închisoare.
Pe 22 Decembrie 1989, în timpul revoluţiei anticomuniste, imnul s-a înălţat pe străzi, însoţind uriaşele mase de oameni, risipind frica de moarte şi unind întregul popor în sentimentele nobile ale momentului.
Astfel, instituirea sa ca imn naţional a venit de la sine, sub formidabila presiune a manifestanţilor.
Mesajul imnului "Deşteaptă-te, române!" este în acelaşi timp social şi naţional; social, deoarece impune o permanentă stare de vigilenţă pentru a asigura tranziţia către o lume nouă; naţional, deoarece alătură această deşteptare tradiţiei istorice.
Imnul conţine acest sublim "acum ori niciodată", prezent în toate imnurile naţionale, de la "paion"-ul cu care grecii au luptat la Marathon şi Salamina până la "Marseilleza" Revoluţiei franceze.
Invocarea destinului naţional este culmea cea mai înaltă pe care un popor o poate atinge în zborul său către divinitate.
Acest "acum ori niciodată" concentrează toate energiile vitale, mobilizând la maximum.
Imnul de stat al României este alcătuit din unsprezece strofe, primele trei şi ultima dintre ele fiind cântate la ocazii festive.
Pe lângă acest imn, românii mai au "Hora Unirii", scris în 1855 de marele poet Vasile Alecsandri (1821-1890), care a fost cântat în timpul unirii Principatelor (1859) şi, în general, în toate ocaziile când românii aspiră la uniune şi armonie.
"Hora Unirii" este cântat pe ritmul unui dans lent, dar energic, ce reuneşte întreaga adunare.
Dansul în cerc (hora) este el însuşi un vechi ritual, simbolizând comunitatea spirituală, egalitatea şi dorinţa românilor de a trăi laolaltă.
Articol dedicat sărbătoririi zilei imnului naţional al României, 29 iulie 2023
Publicare: Alexandru Coțarcă, Civic Slobozia
Alexandru Coţarcă
3 ani în urmă
Roshen - edit
ROSHEN, marcă ucraineană
Un miliardar, fost președinte ucrainean, face afaceri de zeci de milioane de euro în România.
Compania Roshen One, parte din grupul internațional din sectorul ciocolatei Roshen, controlat de miliardarul Petro Poroșenko, a avut anul trecut o cifră de afaceri de 167,9 milioane de lei (circa 34 mil. euro), în creștere cu 36% față de anul precedent.
De unde vine „brendul” Roshen ?
Fabrica de cofetărie din Kremenchuk este una dintre cele mai vechi întreprinderi din Ucraina producătoare de dulciuri.
Comentariu:
Prin intermediari, compania ucraineană Roshen a achiziționat pe lucru de nimic ce mai rămăsese din fabricile românești de dulciuri, astfel, piața românească de dulciuri a fost invadată de marca Roshen.
Eu personal observ cum produsele marca Roshen au „invadat” rafturile magazinelor din România, chiar și micii întreprinzători, „buticari” achiziționează din depozite produse ale acestei companii.
În mod suspect produsele acestei companii sunt ceva mai accesibile ca preț și bine poziționate pe rafturi, lucru ce mă face să cred că are loc un sabotaj la celelalte mărci, dar mai ales la cele românești.
Veți spune că e normal, doar suntem vecini cu Ucraina.
Oare cât de buni vecini ne-au fost ucrainienii de-a lungul istoriei ?
Iată cum suntem tratați în această perioadă, suntem bătaia lor de joc, toate acestea în numele unui plan malefic.
PS: Oare și în acest domeniu e cu „Slava așezare de la margine ?”
Text redactat: Alexandru Coțarcă
Imagine sugestivă
O producție Civic Slobozia
Scurt articol, publicat: 04.07.2023
Nu cumpar asa ceva... citeam mai acum ceva timp ca in igredientele pe care le foloseste la producerea produselor, foloseste ceva care favorizeaza aparatia cancerului... Piei Satana !
3 ani în urmă
👍 0
❤️ 0
😂 0
😮 0
😢 0
😠 0
👏 0
Alexandru Coţarcă
3 ani în urmă
Iubește România, arborează drapelul național
Ziua drapelului național al României
Ziua Drapelului Național este ziua de 26 iunie, care a fost proclamată astfel prin Legea nr. 96 din 20 mai 1998.
Conform legii, această zi va fi marcată de către autoritățile publice și de celelalte instituții ale statului prin organizarea unor programe și manifestări cultural-educative, cu caracter evocator sau științific, consacrate istoriei patriei, precum și prin ceremonii militare specifice, organizate în cadrul unităților Ministerului Apărării Naționale și ale Ministerului de Interne.
Scurtă istorie a Zilei Drapelului Naţional
În 1834, când Ţările Române au început să se dezvolte din punct de vedere economic, când conştiinţa naţională cerea unitatea şi libertatea ţării, domnitorul Ţării Româneşti, Alexandru D. Ghica Vodă, a obţinut de la otomani învoirea „de a pune steag românesc corăbiilor negustoreşti şi oştirii"
Steagul destinat corăbiilor avea două culori (galben şi roşu), cel atribuit armatei era compus din trei (roşu, galben şi albastru) şi un vultur la mijloc.
Acesta este socotit drept începutul adoptării tricolorului pe pământ românesc.
O informaţie o descoperim printre mărturiile unui francmason Jean Alexandre Vaillant, (chemat şi stabilit în Muntenia în 1830, profesor şi director al „Colegiului Sf. Sava” din Bucureşti 1831-1834), potrivit căruia tricolorul ar fi fluturat pentru prima dată în ziua de 29 iulie 1839, pe muntele Pleşuva (zona Comarnic – jud. Prahova) Astfel, arborarea de către Vaillant a tricolorului ca drapel al Principatelor este, poate, cea mai veche atestare documentară a acestui fapt.
Tricolorul românesc era cunoscut încă din deceniul 4 al secolului XIX drept simbol naţional cu cel puţin un deceniu înainte de oficializarea sa.
În timpul revoluţiei de la 1848 Tricolorul a fost adoptat ca simbol al naţiunii în prima zi a victoriei revoluţiei burghezo – democratică (1848 – 1849), 14/26 iunie, când a avut loc abdicarea domnitorului Gheorghe Bibescu, instaurarea Guvernului provizoriu de la Bucureşti şi promulgarea decretului nr. 1 de instituire a drapelului naţional.
Revoluţionarii de la 1848, atât cei din Transilvania, cât şi cei din Ţara Românească, au arborat steagul tricolor, ca simbol al luptei lor, având inscripţionat lozinca: „Frăţia”: „Dreptate – Frăţie” şi dându-i denumire de „stindard al libertăţii”.
O lună mai târziu, „văzând cu nu s-a înţeles încă cum trebuiesc făcute stindardele naţionale“, decretul guvernamental nr. 252, din 13 iulie 1848, preciza din nou că “stindardele vor fi tricolore.
Culorile sunt: albastru închis, galben deschis şi roşu carmin”. Ele vor fi dispuse vertical şi vor fi aranjate în ordinea următoare: „lângă lemn vine albastru, apoi galben şi apoi roşu fâlfâind“.
În Adunarea populară desfăşurată pe dealul Filaretului din Bucureşti, în ziua de 15 iunie 1848, s-a celebrat ziua de 11 iunie, începutul revoluţiei, ”zi de mântuire pentru toată România”, sub flamurile tricolore.
Tot în acel an istoric 1848, în acea impresionantă Adunare de la Blaj, 3/15 mai, s-a înălţat „flamura cea mare tricoloră a naţiunii române”, a întregii naţiuni române.
Potrivit unei alte ipoteze tricolorul se impune ca drapel naţional în 1859, odată cu dubla alegere a lui Alexandru Ioan Cuza, culorile steagului fiind dispuse însă pe orizontală.
Primul drapel din 1859, aflat în uz până în 1862, a avut fâşia albastră plasată sus, urmând ca, în a doua parte a domniei lui Cuza, fâşia roşie sa fie dispusă pe partea superioară.
După venirea lui Carol I, steagurile vor avea benzile dispuse pe verticală, România aliniindu-se astfel regulilor respectate de steagurile europene.
Ziua Drapelului Naţional a fost instituită pentru a marca ziua de 26 iunie 1848, când Guvernul revoluţionar a decretat ca Tricolorul - roşu, galben şi albastru - să reprezinte steagul naţional al tuturor românilor; cele trei culori împărţite în mod egal reprezintă principiul egalităţii, orientarea culorilor în sus semnifică verticalitatea, cifra trei este numărul perfect, pe lângă ţara noastră mai existând alte trei ţări europene tradiţionale cu steagul tripartit în mod egal şi vertical: Franţa, Italia şi Belgia.
Articol realizat cu prilejul zilei naționale a drapelului României
Imagini sugestive
O producție Civic Slobozia
Publicare: 26.06.2023
Folosim cookie-uri strict necesare pentru autentificare si securitate. Cookie-urile pentru preferinte,
analitice sau marketing rulează doar dacă alegi să le accepți. Poți schimba oricând alegerea.
Politica de cookie-uri
Strict necesareNecesare pentru autentificare, securitate, sesiune, preferinte cerute explicit si salvarea consimtamantului.
PreferintePăstrează opțiuni de afișare și personalizare care nu sunt esențiale pentru funcționarea de bază.
AnaliticeNe ajuta sa intelegem agregat cum este folosit site-ul si ce trebuie imbunatatit.
MarketingPermite măsurarea campaniilor și conținut personalizat de promovare, dacă va fi activat.
Sarbatori Fericite