Drepturile omului în CONSTITUȚIA ROMÂNIEI
În perioadele stărilor de Urgență și de Alertă, ambele fiind necontituționale, autoritățile statului Român au suspendat abuziv toate drepturile și libertățile cetățenilor.
Dar știm oare ce drepturi și libertăți aveam până acum ?
Iată prezentarea acestora în 9 pagini.
Document scanat și transformat în imagini
Articol redactat: 02.06.2020
Drepturile omului în CONSTITUȚIA ROMÂNIEI
În perioadele stărilor de Urgență și de Alertă, ambele fiind necontituționale, autoritățile statului Român au suspendat abuziv toate drepturile și libertățile cetățenilor.
Dar știm oare ce drepturi și libertăți aveam până acum ?
Iată prezentarea acestora în 9 pagini.
Document scanat și transformat în imagini
Articol redactat: 02.06.2020
Drepturile omului în CONSTITUȚIA ROMÂNIEI
În perioadele stărilor de Urgență și de Alertă, ambele fiind necontituționale, autoritățile statului Român au suspendat abuziv toate drepturile și libertățile cetățenilor.
Dar știm oare ce drepturi și libertăți aveam până acum ?
Iată prezentarea acestora în 9 pagini.
Document scanat și transformat în imagini
Articol redactat: 02.06.2020
Declarația Universală a Drepturilor Omului
Să ne cunoaștem drepturile și libertățile fundamentale.
Ne naștem liberi, dar pe parcursul vieții trebuie să luptăm continu pentru libertate.
Libertatea nu este un drept, libertatea este o datorie.
Prezentare în format IMG, în 5 pagini.
Articol redactat și publicat: 11.06.2020
Declarația Universală a Drepturilor Omului
Să ne cunoaștem drepturile și libertățile fundamentale.
Ne naștem liberi, dar pe parcursul vieții trebuie să luptăm continu pentru libertate.
Libertatea nu este un drept, libertatea este o datorie.
Prezentare în format IMG, în 5 pagini.
Articol redactat și publicat: 11.06.2020
Declarația Universală a Drepturilor Omului
Să ne cunoaștem drepturile și libertățile fundamentale.
Ne naștem liberi, dar pe parcursul vieții trebuie să luptăm continu pentru libertate.
Libertatea nu este un drept, libertatea este o datorie.
Prezentare în format IMG, în 5 pagini.
Articol redactat și publicat: 11.06.2020
Declarația Universală a Drepturilor Omului
Să ne cunoaștem drepturile și libertățile fundamentale.
Ne naștem liberi, dar pe parcursul vieții trebuie să luptăm continu pentru libertate.
Libertatea nu este un drept, libertatea este o datorie.
Prezentare în format IMG, în 5 pagini.
Articol redactat și publicat: 11.06.2020
Declarația Universală a Drepturilor Omului
Să ne cunoaștem drepturile și libertățile fundamentale.
Ne naștem liberi, dar pe parcursul vieții trebuie să luptăm continu pentru libertate.
Libertatea nu este un drept, libertatea este o datorie.
Prezentare în format IMG, în 5 pagini.
Articol redactat și publicat: 11.06.2020
Lecție de Patriotism și Naționalism Românesc!
Acad. Ioan-Aurel Pop - Preşedintele Academiei Române a susținut, la data de 19 iunie 2020, o prelegere în localitatea Tăuți (comuna Florești - jud. Cluj), în cadrul căreia a făcut o amplă referire la patriotism și naționalism, și la rolul educației patriotice în familie și școală, pentru păstrarea iubirii de neam și a valorilor Românești:
[Nu am să înțeleg niciodată de ce „Patria” a ajuns să fie un subiect de persiflare și chiar de dispreț și de ce „patrioții” sunt repudiați astăzi, în anumite medii, ca fiind „naționaliști”.
Veți spune că și pe vremea lui Caragiale era așa, numai că atunci, gluma era glumă, iar țara era țară.
Generația lui Caragiale - incluzându-l aici pe dramaturgul însuși - a construit România Întregită.
Îmi vin în minte mereu, de câte ori aud astfel de remarci fără noimă, cuvintele lui Ion Creangă, din „Amintiri”: „Nu știu alții cum sunt, dar eu, când mă gândesc la locul nașterii mele, la casa părintească din Humulești, la stâlpul hornului unde lega mama o șfară cu motocei la capăt, de crăpau mâțele jucându-se cu ei, la prichiciul vetrei cel humuit, de care mă țineam când începusem a merge copăcel, la cuptiorul pe care mă ascundeam, când ne jucam noi, băieții, de-a mijoarca, și la alte jocuri și jucării pline de hazul și farmecul copilăresc, parcă-mi saltă și acum inima de bucurie!”.
Nu numai că le-am citit și recitit mereu, dar le-am auzit și rostite de Mihail Sadoveanu, cu vocea sa inconfundabilă, păstrată în Fonoteca de Aur a Radiodifuziunii Române.
De curând, mi-a fost dat să aud - pe fondul crizei provocate de un act violent și tragic, de rasism, din Statele Unite - că nici Creangă și nici Sadoveanu, neaplicând principiile „corectitudinii politice”, nu mai sunt actuali și că ar trebui ocoliți.
Bine că, deocamdată, nu-i condamnăm post mortem!
Creangă vorbește despre bucuria copilăriei petrecute în familie și cu familia: „Și, Doamne, frumos era pe atunci, căci și părinții, și frații și surorile îmi erau sănătoși, și casa ne era îndestulată, și copiii și copilele megieșilor erau de-a pururea în petrecere cu noi, și toate îmi mergeau după plac, fără leac de supărare, de parcă era toată lumea a mea! Și eu eram vesel ca vremea cea bună și sturlubatic și copilăros ca vântul în tulburarea sa. Și mama, care era vestită pentru năzdrăvăniile sale, îmi zicea cu zâmbet uneori, când începea a se ivi soarele dintre nori după o ploaie îndelungată: Ieși, copile cu părul bălan, afară și râde la soare, doar s-a îndrepta vremea și vremea se îndrepta după râsul meu...”.
Universul familiei era dublat de universul satului, patria cea mică, iar temeiurile educației se puneau în aceste universuri.
În familie, se învățau primele noțiuni despre viață, credința și cuviința, dar, mai presus de toate, cum să deosebești binele de rău, cum să ocolești răul, ca să faci binele.
Natural, copiii nu reușeau de la început să facă asta, dar atâta repetau până când reușeau.
În familie învățau limba, obârșia moșilor, cutuma, tradiția, rânduiala locului și multe altele.
Veți spune că lucrurile s-au schimbat mult azi, în era digitalizării, că familia și satul nu mai au aceeași coeziune, dar ce bine este pentru suflet să știm cum a fost odată!
Poate descoperim în acea atmosferă - care le poate părea unora idilică - anumite constante, potrivite să fie activate astăzi.
Școala adâncea această educație începută în familie, prin inocularea în mințile tinere a cunoștințelor sistematice despre țară și despre lume.
Între aceste cunoștințe, un loc important era rezervat datelor despre România și despre poporul român.
Școala, mai ales prin disciplinele numite identitare - limba și literatura română, istoria, latina, geografia, religia etc. - construia și înnobila conștiințe.
Și ce oameni au ieșit din aceste școli, din moment ce au onorat catedre universitare de pe toate meridianele lumii, ducând cu ei mesajul acestui popor de la Dunăre, de la Carpați, de la Crișuri și de la Nistru!
Ceva s-a rupt între timp din coarda sensibilă a națiunii române, iar pierderea aceasta s-a produs, în parte măcar, prin pervertirea educației.
Rușinea pe care o resimt mulți intelectuali subțiri și rafinați, când vine vorba de România, de identitatea românească, de unitatea noastră politică, de ideea conservării valorilor naționale, de Eminescu și de Creangă (unul ajuns „cadavru în debara”, iar celălalt prea „țărănos, regional și arhaic”), de „calofilul” Coșbuc și de „naționalistul” Goga etc., ne plasează ca entitate etnică, ca națiune și ca țară într-un loc obscur, demn de compătimire și de dispreț.
De altminteri, străinii veniți în ospeție pe la noi ne confirmă mereu răul pe care ni-l facem singuri noi, românii.
Răul acesta nu poate fi egalat de denigrările niciunui străin, de nicio altă cârtire, de niciun denunț făcut de inamicii externi pe la înaltele curți europene și euro-atlantice (cum li se zice acum).
Nu este vorba aici de critica criticii! Că ne criticăm singuri este foarte bine, numai că ne criticăm fără să punem nimic în locul relelor (reale ori imaginare) constatate și o facem cu o patimă demnă de o cauză mai bună.
Ne autoflagelăm cu sete, cu înverșunare și cu ură față de țara aceasta, față de poporul acesta, față de tot și de toate de pe la noi.
Se conturează astfel o hidoasă auto-lehamite generală față de lumea noastră românească.
Ceea ce este mai trist este că nu a fost așa mereu! Nici pe vremea când s-a făcut această țară, liderii nu se purtau cu mănuși, ci se veștejeau reciproc, se pârau, se înjoseau în limbaj colorat (la asta suntem campioni și astăzi!). Dar, dincolo de orice orientare politică și chiar grad de cultură, au pus împreună umărul pentru țară, aproape la unison, ca într-o simfonie.
Exista parcă atunci un cuvânt de ordine subînțeles: „să nu hulim cele sfinte”, iar între acestea se aflau și Ţara și Națiunea.
Nu dau decât un exemplu și nu unul din lumea laică - care se inflamează mult mai acut și se repede ușor la invective - ci din viața noastră bisericească, greu încercată și ea astăzi.
De la 1744 (când Ioan Inochentie Micu Klein a convocat la Blaj un Sinod General (un fel de congres național românesc, dincolo de orice diferență confesională), trecând prin actul fundamental al națiunii numit Supplex Libellus Valachorum (1791-1792) și semnat de Gherasim Adamovici (ortodox) și Ioan Bob (greco-catolic), prin Revoluția de la 1848-1849 (Marea Adunare Națională de la Blaj, prezidată de episcopii Andrei Șaguna, ortodox și Ioan Lemeni, greco-catolic), prin Mișcarea Memorandistă (1881-1894) și ajungând la 1918 (greco-catolicul Iuliu Hossu, viitor cardinal și ortodoxul Miron Cristea, viitor patriarh), ierarhii celor două biserici românești din Ardeal și liderii laici de ambele confesiuni - deși nu se iubeau deloc, ba, dimpotrivă, aveau dese momente încordate și chiar conflicte - au fost împreună, uniți în asumarea rolurilor de lideri ai națiunii, nelăsând să răzbată nicio fisură în exterior.
Diferendele erau normale, dar până la țară și la națiune.
Azi ne prezentăm, din păcate, lumii, drept epigoni jalnici, antagonici, gata de bârfe mărunte și de delațiuni, de minciuni și de teribilisme, de contrafaceri și de șmecherii.
Mai mult, ne mândrim cu răul făcut semenilor, ca indivizi și colectivități, ne exhibăm - sub masca dreptății și sub pretextul onestității - veninul, scoatem mereu la lumină urdori și întunecimi, combatem orice inițiativă de bine, tocăm mărunt până și ultimele instituții în care dezorientații români mai au o brumă de încredere.
„Iarna vrajbei noastre” se prelungește - prin ingeniozitate românească - sine die, încât nu mai vedem nicio salvare.
În această atmosferă încărcată de nemernicie, vin să vorbesc eu, cel din urmă menit, despre nevoia educației chibzuite, din nou.
Dar nu cred că se poate altminteri, fiindcă prea multe auzim și vedem despre hăul țării, ca să nu ne pese.
Aflăm în fiecare zi lucruri năucitoare, de genul: trecutul ne este maculat și mincinos redat; provinciile istorice ne despart și nu ne unesc; diferențele regionale dintre români sunt și genetice (bazate pe A.D.N.!); prezentul este catastrofic; tinerii nu pot studia și nu se pot realiza decât afară; a te pune în serviciul acestei țări este o crimă; în România, doar hoții prosperă; imnul național este prost; ziua națională este nepotrivită; limba română este bună numai pentru înjurături; viitorul devine pe zi ce trece tot mai sumbru etc.
În acest cadru, a îndemna la luciditate și la schimbări în bine apare, pentru unii falși profeți, drept dovadă de ramolisment și de sechele comuniste.
Din toate acestea, spectatorii atenți, subiecții, adică românii de rând, nu pot înțelege decât un singur lucru: că vine apocalipsa și nu avem altceva mai bun de făcut decât să lăsăm totul baltă, să ne luăm lumea în cap, „să ne mutăm în altă țară” (ca-n „Oltul”, de Octavian Goga).
Cu alte cuvinte, lumea noastră românească este iremediabil rea, atât de rea încât - vorba unei femei simple, de la țară, evocate de un mare actor - „mă mir că dimineața se mai face ziuă”!
Poate nu suntem demni decât de veșnicul întuneric care va să ne lovească nu peste mult.
Cu toate acestea, dacă mai există educație (educație vie și nu făcută prin aparate) pe lumea aceasta, popoarele și patriile trebuie să fie cunoscute și prețuite.
Aceasta înseamnă că „treaba” patrioților este încă de mare actualitate.
Ce poate să însemne concret aceasta? Înseamnă că, în școală, cunoștințele generale nu se pot opune spiritului național și că cele două principii de completează și se armonizează.
De unde vine atunci marea adversitate și chiar ură a unora față de națiune și față de spiritul național?
Cred că vine, dincolo de anumite interese apărate deloc dezinteresat, din cel puțin două confuzii, pe care mulți le promovează din ignoranță și inconsistență logică.
Prima confuzie se leagă de considerarea națiunilor drept cauze ale conflictelor sângeroase care au brăzdat omenirea.
Or, cauzele acestor războaie sunt interesele unor elite restrânse care au ajuns să domine scena mondială.
Nu națiunile au declanșat războaiele, ci ele au fost folosite drept pretexte și apoi drept „carne de tun”.
Și chiar dacă anumite națiuni ar fi fost convinse că războiul este absolut necesar și ar fi agreat declanșarea acestuia, națiunea, ca entitate, nu este blamabilă.
Războaie s-au purtat pe lumea asta și în numele dragostei, al familiei, al credinței religioase, al libertății, al democrației etc.
Oare se cuvine ca, pentru asta, să blamăm dragostea, familia, credința, libertatea sau democrația?
A doua confuzie se referă la suprapunerea voită dintre naționalism (ca sentiment de dragoste față de propria națiune) și xenofobie (ideologie axată pe ura față de străini), pe de o parte și la congruența dintre naționalism și șovinism (ideologie care cultivă ura și dușmănia între popoare și națiuni, precum și ideea superiorității unei națiuni în raport cu altele), pe de altă parte.
Din această pricină, noțiunea de naționalism, care era foarte onorabilă până în prima parte a secolului al XX-lea, a ajuns să aibă azi sens negativ.
Un naționalist nu mai este (pentru unii) un iubitor de națiune și de națiuni, ci un egoist mânat de ură față de alții.
Cum naționalismul a devenit ciumat, nici națiunile nu au avut, în ochii multor formatori de opinie, o soartă mai bună.
Asta până de curând, când valorile unor națiuni - valori intrate în cotidian și considerate eterne - au fost periclitate, atacate, diminuate și chiar distruse.
Azi, globalismul artificial și gândit ca armă împotriva națiunilor este pus tot mai serios la îndoială, iar spiritul național - considerat de către mulți învechit sau relicvă a istoriei - a reînviat în locuri unde părea inexistent, adică în Occident, în Anglia, Franța, Olanda, Spania, Italia sau, mai aproape de noi, în Polonia, Ungaria, Cehia etc.
Eu nu laud neapărat aceste „reînvieri”, pentru că ele, dacă nu există vigilența instituțiilor democrației, pot deveni primejdioase.
Dar sunt dator să constat că națiunile nu sunt (ca și popoarele care le stau la bază) realități temporare, create prin decizia omului sau a unor instituții omenești, ci sunt comunități organice, create de Dumnezeu, de istorie, de cutumă, de acumulări îndelungate.
Dar nici ideea globală nu este străină spiritului omenesc, pentru că oamenii au visat mereu să frângă barierele și granițele, să comunice liber și continuu, să se simtă egali și cetățeni ai universului.
Cea mai mare eroare este contrapunerea celor două principii, național și universal. Ele nu pot exista unul fără altul.
În consecință, suntem obligați să reținem un lucru tulburător: școala cea bună unește și armonizează cele două principii - universal și național -, ferindu-le de exagerări, de confuzii și de contradicții artificiale.
Școala cea bună și autentică este a universului și a națiunii (națiunilor) în mijlocul căreia funcționează.
Apărarea spiritului românesc în școlile românești este o garanție a înțelegerii, acceptării și prețuirii tuturor celorlalte națiuni în cadrul concertului - destul de distonant în acest moment - al Europei și al lumii.
Servind națiunea română și limba română, liceul are privilegiul de la sluji și alte națiuni, grupuri etnice mai mari ori mai mici, limbi și dialecte, de circulație mai largă ori mai restrânsă, într-o armonie universală și într-o comuniune globală.
Sunt oameni care se feresc să recunoască rolul fundamental al educației și care cred că prin matematică, fizică și chimie, biologie, muzică și astronomie nu se face educație, ci că se transmit doar cunoștințe.
Fals! Orice profesor, prin orice disciplină școlară, face educație, chiar dacă nu știe sau nu vrea asta.
Dacă este așa - și așa este - oare nu ar fi mai bine să fim conștienți de acest lucru și să facem educație bună, responsabilă, utilă pentru țară și pentru lume?
Din păcate, mesajele proaste se receptează mai repede și mai ușor decât cele bune.
Disciplinele școlare clasice sunt valabile, pentru că sunt verificate de experiența istorică.
Nu este nevoie de discipline noi, din cel puțin câteva motive: vechile materii școlare acoperă cam toată paleta cunoașterii; introducerea de noi discipline presupune eliminarea unora dintre cele vechi sau trecerea, mai peste tot, la câte o oră pe săptămână, ceea ce ar fi catastrofal; noile cunoștințe sau domenii necesare (educația igienică, economică, bancară, de nutriție sănătoasă, ecologia, protecția mediului, politețea etc.) nu au cum să devină materii școlare și nu este nevoie de acest lucru; este de ajuns să fie conținuturi în materiile existente.
De când este lumea, educatorii i-au învățat pe elevi cum să se poarte în viață, cum să circule, cum să vorbească, cum să se primenească, cum să respecte natura și pe aproapele lor, ce să mănânce și cum să mănânce etc., fără ca pentru aceasta elevii să aibă nevoie de note, de teze și de alte discipline decât cele consacrate.
Disciplinele de științe exacte, naturale și tehnice rămân esențiale.
Fără ele nu se poate face școală, adică pregătire pentru viață.
Dar haideți să nu renunțăm la umanioare și să nu acuzăm științele sociale de toate relele de pe lume, să nu reducem orele de română, de istorie, de latină, de geografie, de filosofie etc.!
Pe lângă alternativa și pe lângă exercițiul minții pe care ni le oferă, disciplinele acestea ne ajută să nu devenim pietre peste pietre.
Limba română este cea mai frumoasă creație spirituală a poporului român, este o construcție pe care numai noi, oamenii, o putem distruge, nu timpul, nu vântul, nu intemperiile și nici catastrofele naturale.
Iar istoria este viața noastră, fiindcă în viața noastră se cuprinde tot prezentul celor care au trăit în trecut.
Ca sămânța plantei, viața noastră are în ea toată zestrea lăsată de înaintași.
De ce s-o acoperim de ignoranță?
Azi, când ne ducem la Roma, la Paris și la Londra și vedem un capitel corintic, o ogivă gotică ori o statuie de rege, împărat, politician sau om de litere ori de știință, avem șansa să nu ne simțim ca vițelul la poarta nouă, ci să recunoaștem, să prețuim, să știm.
Cum să conștientizăm ceea ce avem șansa să vedem, dacă nu facem școală serioasă?
Omenirea are o experiență în privința educației, iar aceasta trebuie continuată și valorificată.
Să-i prețuim mai întâi pe elevi, pentru că fără ei profesorii ar fi de prisos și pentru că ei sunt profesorii de mâine.
O să ziceți că nu toți elevii se fac profesori!
E drept și nici nu trebuie, dar cei mai buni absolvenți trebuie să fie, măcar pentru o vreme, și profesori, fiindcă numai din profesori buni ies elevi buni.
Elevul este o mlădiță, iar mlădițele trebuie ocrotite.
Cel mai ușor lucru pentru un șef (iar profesorul este un fel de șef, fiindcă dirijează un grup) este ispita de a fi ironic, orgolios, rău, vindicativ.
Evident, la școală, neștiința ori alte abateri se cuvin sancționate, dar cu generozitate, seninătate și blândețe.
Elevul este maturul in nuce și de el trebuie să avem grijă.
Jignirea unui elev de către un profesor poate să aibă urmări psihice pentru întreaga viață a celui aflat în formare în momentul agresiunii verbale.
Trebuie, firește, să-i cinstim și pe părinții elevilor, deoarece ei le-au dat naștere elevilor noștri, ei sunt foști elevi și ei veghează ca răsadul să devină ființă matură în întreagă.
Să avem grijă și de profesori, care nu au nevoie de mare lucru, nu cer pensii speciale (cine le-ar da?) și nici averi materiale.
Unde ați văzut profesor bogat, bogat în sens propriu, nu cu niște bani puși deoparte pentru bătrânețe?
Profesorii nu pot deranja pe nimeni pe lumea asta, din moment ce se mulțumesc cu un „Bună ziua!”, cu binețea firească.
Iar dacă cel care dă binețe mai adaugă și vorba magică „Mi-ați fost profesoară!” ori „Mi-ați fost profesor!”, atunci omul de la catedră nu mai are nevoie de nimic.
Își oprește un nod în gât și merge mai departe, poate adus ușor de spate, dar cu o lumină în ochi care face să fie înnobilat ca de o aură cerească.
Dascălii și elevii sunt ecuația școlii, iar aceia care au fost și sunt la școli de mare tradiție pot spune Et in Arcadia ego!, pentru că sunt privilegiații sorții.
Clădirile au rostul lor, au valoarea și au farmecul lor, dar sufletele contează cel mai mult.
Să le spunem tinerilor că locul românilor este în România, că avem și noi școli bine, în care trebuie să învețe.
Corifeii generației Marii Uniri aveau locuri de muncă extraordinare (plătite regește) la Paris sau în alte centre din Occident și, totuși, au venit la Cluj, ori la București, ori la Iași, ca să construiască pe solul părinților și bunicilor lor.
Ei ne-au învățat - cum ar fi spus Vasile Pârvan - „datoria vieții noastre”. Școala transmite virtuți și valori - dincolo de cunoștințe - dar transmite mai ales încredere și speranță.
Un dascăl nu are voie să ucidă speranța și să zdruncine încrederea.
Iar cei care, acum un secol, au făcut România Întregită au avut, se pare, mai multe cunoștințe decât noi, dar au avut, cu siguranță, și mai multă speranță și mai mare încredere, chiar și atunci când totul părea pierdut.
Secretul reușitei lor a fost munca, în acord cu vechiul adagiu latin, uitat astăzi: „Natura nu dă nimic omului fără mare stăruință” (Nihil homini natura, sine magno labore, dat).
Ar fi bine să le urmăm pilda întru toate cele de bine, să ne învăluim de setea cunoașterii și să construim, nu să dărâmăm.
Construcția înseamnă a-i învăța pe copii și pe tineri că educația, școala, cultura, credința sunt cheia succesului, nu averea, învârteala, șmecheria și minciuna.
Înaintea plăcerii și a confortului trebuie puse munca și stăruința, iar înaintea egoismului trebuie să stea dăruirea pentru aproapele nostru.
Numai că, din această dăruire generală, nu ne putem exclude valorile noastre de români, fiindcă, dacă nu mai suntem români, nu vom fi nimic decât frunze în bătaia vântului.
Părinții și dascălii trebuie să-i învețe pe copii enorm de multe lucruri care țin de esența noastră umană, dar unul nu poate lipsi dintre ele: iubirea de neam, de strămoși de valori, fără de care nu avem cum să înțelegem și să iubim alte neamuri și alte valori și nici omenirea în ansamblul ei.
Orice pădure trăiește prin arborii ei, așa cum lumea globală există prin concertul națiunilor sale.
Să facem ca „muzica” acestui concert să aibă acorduri divine, capabile să exprime „Oda bucuriei”!]
Notă: Conferința a avut loc în prezența I.P.S. Andrei, mitropolitul Clujului, Maramureșului și Sălajului, în aer liber, cu respectarea regulilor de distanțare fizică.
Articol preluat și publicat: 05.07.2020
Din profețiile lui Bertrand Russel
Vă prezint un set de idei scrise de un "bolnav" al planetei, care culmea a fost laureat al Premiului Nobel, în "Împăratul științei și societate", 1953
Ideile "lui" expuse într-o carte, azi au devenit cruda realitate.
Gândiți, că nu doare, cât încă se mai poate.
Capturi de imagini din carți
Articol publicat: 09.10.2020
Din profețiile lui Bertrand Russel
Vă prezint un set de idei scrise de un "bolnav" al planetei, care culmea a fost laureat al Premiului Nobel, în "Împăratul științei și societate", 1953
Ideile "lui" expuse într-o carte, azi au devenit cruda realitate.
Gândiți, că nu doare, cât încă se mai poate.
Capturi de imagini din carți
Articol publicat: 09.10.2020
Autorități în instanță
De 31 de ani, poporul Roman este batjocorit de autoritatile statului instalate cu forta prin asa zisele "alegeri libere" sub sloganul "capitalismului.
Dupa revolutie Romania a fost devalizata si distrusa:
- distrugerea industriei, vanzarea de resurse, externalizarea de bunuri, depopularea prin diverse metode, otravirea prin diverse metode, ETC;
- Degradarea nivelului de trai al populatiei prin scaderea remuneratiilor in urma muncii, desfiintarea multor locuri de munca prin inchiderea de intreprinderi, fabrici, uzine si ateliere,
fapt ce a determinat plecarea multor cetateni in strainatate pentru a muncii, avand in mare parte calitatea de sclavi, cu toate ca aparent se observa multumire din partea lor;
- Degradarea in mod voit si constant a Educatiei, Sanatatii, Economiei, Justitiei, Apararii si ordinii publice, Culturii, Istoriei, identitatii si suveranitatii nationale.
In baza problemelor create de "liderii lumii" la nivel global, autoritatile statului Roman au ingradit prin decrete, ordonante si legi neconstitutionale drepturile si libertatile cetatenilor blocand in totalitate tara.
In ultimul timp au aparut masuri dictatoriale, fapt ce genereaza tensiuni in societate si multe alte probleme.
Cel mai mare fenomen este moartea suspecta a multor cetateni sub diverse forme, cum ar fi: otravirea prin diverse metode, inaccesibilitate la actul medical si medicamente, Malpraxis, evenimente create, ETC.
Anchetele trebuie realizate in baza suportului legislativ, exemple:
- Art. 394 Trădarea - Codul Penal;
- Art. 438 Genocidul - Codul Penal;
- Art. 439 Infracțiuni contra umanității - Cdul Penal;
- Art. 295 Acte de terorism - Codul Penal;
- Art. 189 Omorul calificat - Codul Penal;
- Art. 185 Autopsia medico-legală - Codul de Procedură Penală;
- Art. 229 Furtul calificat - Codul Penal;
- Art. 296 Purtarea abuzivă - Codul Penal;
- Art. 297 Abuzul în serviciu - Codul Penal;
- Art. 298 Neglijența în serviciu - Codul Penal; ETC
Specialistii in domeniu juridic ar putea utiliza intreg Codul Penal, faptele infractorilor incadrandu-se la mai toate Articolele.
In acest sens este necesara realizarea unu Tribunal Superior reprezentant al Societatii Civile pentru actionarea in judecata a functionarilor statului, ce se fac vinovati de cele mentionate mai sus si nu numai.
Va Urma...
Imagine sugestiva
Articol redactat si publicat: 15.10.2020
15 iunie 1889 - o zi nemărginită
În dimineața zilei de 15 iunie 1889, Mihai Eminescu, marele poet, prozator și jurnalist pleca dintre noi pentru totdeauna, lăsând în urma sa o uriașă zestre literară.
Cu România în suflet și-n trăiri, a colindat „în lung și-n lat” minunata țară pentru a cunoaște tot ce înseamnă această așezare și neamul ce dăinuiește aici de mii de ani.
Cu dorința de a cunoaște cât mai mult, întra în contact și dialoga cu oameni din toate clasele sociale.
Aproape orice întâlnire devenea pentru Eminescu sursă de inspirație, fiind totodată nerăbdator să aștearnă pe hărtie impresiile și gândurile sale.
Scrierile deosebite și încărcate de inspirație apăreau din mânuirea condeiului, așezănd cu grijă cuvintele pe colile ce stau și acum ca mărturia acelor vremuri.
Mare parte din scrierile marelui român Eminescu au fost, sunt, și vor fi mereu ghid pentru neamul ales să se nască și să locuiască în „Grădina Maicii Domnului”.
Probabil că nimeni nu a descris și nu a prezentat mai bine în scrierile sale, așa cum a făcut-o Eminescu, descriind România și neamul românesc.
Se mai poate spune că mare parte din scriitorii ce l-au succedat pe Eminescu s-au inspirat din operele sale.
Născut la data de 15 ianuarie 1850 conform actelor publice, totuși într-un registru al membrilor Junimii, Eminescu însuși și-a trecut data nașterii ca fiind 20 decembrie 1849, iar în documentele gimnaziului din Cernăuți unde a studiat Eminescu este trecută data de 14 decembrie 1849.
Locul nașterii, unde a și copilărit este satul Ipotești, județul Botoșani, stare evocată cu adâncă nostalgie în poezia de mai târziu (Fiind băiet… sau O, rămâi).
Romantismul lui Eminescu
Este foarte cunoscută povestea de dragoste a lui Eminescu cu Veronica Micle, fapt ce se regăsește în multe din scrierile sale literare, prin poezii, proză și scrisori.
În perioada 1869 - 1872 este student la Viena, urmează ca „auditor extraordinar” Facultatea de Filozofie și Drept (dar audiază și cursuri de la alte facultăți).
Tot la Viena, în aceeași perioadă o cunoaște pe Veronica, femeia de care se și îndrăgostește când s-au reîntâlnit la Iași, cu toate că era căsătorită la acel moment.
În 6 august 1879 înceta din viață Ștefan Micle, soțul Veronicăi, la ceva timp Eminescu cerând-o în căsătorie, făcând și planuri în acest sens, însă nerealizabile.
Atât Eminescu, cât și apropiați ce au făcut notări la acea vreme, menționează și alte relații amoroase pe care le-ar fi avut.
Amintim din poeziile dedicate unei femei pe care o plăcea sunt „Pe lângă plopii fără soț” și „O rămâi”.
În perioada studiilor, în scrierile sale, Eminescu dedică din suflet rânduri doar cadrului didactic de limba și literatura română Aron Pumnul.
Fiind marcat de moartea celui ce i-a fost cu adevărat dascăl și „părinte” îndrumător, Eminescu compune poezia intitulată „La mormântul lui Aron Pumnul”.
O parte însemnată din viața sa Eminescu și-a petrecut-o la București, într-un oraș cosmopolit numit la acea vreme și „Micul Paris”.
Obișnuia adesea să meargă la restaurantul „Casa Capșa”, situat ca și acum pe Calea Victoriei, Nr. 36, locul unde să întâlnea cu prietenii săi, printre aceștia s-au numărat nume grele ale culturii secolului al XIX-lea, cum ar fi: Ion Creangă, Ioan Slavici, Ion Luca Caragiale, Vasile Alecsandri, Nicolae Densușianu și alții.
Natura a fost cea mai mare sursă de inspirație în scrierile lui Eminescu, aspect vizibil în mai toate cărțile.
Teiul, simbolul parfumului și relaxării, unul din locurile unde scrisul prindea viață.
Aici putem aminti de renumitul Tei din parcul Copou, aflat în centrul orașului Iași, vechea capitală a Moldovei, teiul stă și azi mărturie, parcă fiind de strajă patriei.
În cariera sa de jurnalist Eminescu se alătură publicației „Timpul” din Bucucrești în anul 1877, ziarul oficial al Partidului Conservator.
Publicație cu care colaborează o perioadă ca redactor, contribuind la realizarea multor articole, mai ales pe teme economice și politice.
Prin articolele sale publicate mai ales în perioada în care a lucrat la Timpul a reușit să-i deranjeze pe câțiva lideri importanți din acest mare partid.
Implicarea lui Eminescu în jurnalism și politică i-au creat mari probleme, lideri politici ai acelor vremuri plănuind să-l oprească cumva, așa avea să apară sloganul, celebru în epocă, „Ia mai opriți-l pe Eminescu ăsta!”.
Și totuși Eminescu nu a fost pe placul tuturor!
Nu au fost puțini cei care i-au creat probleme lui Eminescu, cu această ocazie amintim câteva nume: Alexandru Grama, Alexandru Macedonski, Grigore Ventura și alții.
Titu Maiorescu fost un om dualist în viața lui Eminescu, fiindu-i în același timp prieten dar și dușman.
Problema Maiorescu nu se poate epuiza doar așa, ea trebuie tratată aplicat.
De altfel se întâmplă frecvent ca scriitorii să se urască și chiar să se șicaneze între ei.
O tristă și dificilă perioadă din viața lui Eminescu
Pe neașteptate, în vara anului 1883 Eminescu este afectat de primele probleme de sănătate.
La București, în 23 iunie, pe o căldură înăbușitoare, se interesează pentru remedierea problemelor apărute și este nevoit să solicite sprijin medical.
După scurt timp, adică la 28 iunie, starea sa de sănătate se agravează și este internat în sanatoriul doctorului Șuțu, cu diagnosticul de „manie acută”.
În luna octombrie a aceluiași an, cu sprijinul prietenilor, Eminescu este dus la un sanatoriu din Viena, unde se recuperează.
Însă, în toamna anului 1884 problemele reapar și este internat la spitalul Sf. Spiridon, la scurt timp revenind în activitate.
În vara lui 1886 din nou starea lui de sănătate se agravează, primind îngrijiri medicale la ospiciul de la Mănăstirea Neamț.
Transferat de la un spital la altul și primind diverse tratamente, în dimineața zilei de 15 iunie 1889 Eminescu pierde lupta cu boala, plecând pentru totdeauna la numai 39 de ani.
Cei ce au scris despre acest aspect negativ din viața lui Eminescu, au căutat să „despice firul în patru”, punând în evidență detalii, astfel lezându-i imaginea.
Eminescu a fost, este, și va fi pentru totdeauna Luceafărul literaturii române și lumina neamului românesc.
Autor text: Alexandru Coțarcă
Mihai Eminescu, fotografie realizata de Jan Tomas (1841-1912) în 1869, la Praga
Articol dedicat evenimentului cultural „EMINESCU, OM, GENIU și POET DIVIN”
Alexandru Coţarcă
4 ani în urmă
Mihai Eminescu, fotografie realizata de Jan Tomas (1841-1912) în 1869, la Praga
15 iunie 1889 - o zi nemărginită
În dimineața zilei de 15 iunie 1889, Mihai Eminescu, marele poet, prozator și jurnalist pleca dintre noi pentru totdeauna, lăsând în urma sa o uriașă zestre literară.
Cu România în suflet și-n trăiri, a colindat „în lung și-n lat” minunata țară pentru a cunoaște tot ce înseamnă această așezare și neamul ce dăinuiește aici de mii de ani.
Cu dorința de a cunoaște cât mai mult, întra în contact și dialoga cu oameni din toate clasele sociale.
Aproape orice întâlnire devenea pentru Eminescu sursă de inspirație, fiind totodată nerăbdator să aștearnă pe hărtie impresiile și gândurile sale.
Scrierile deosebite și încărcate de inspirație apăreau din mânuirea condeiului, așezănd cu grijă cuvintele pe colile ce stau și acum ca mărturia acelor vremuri.
Mare parte din scrierile marelui român Eminescu au fost, sunt, și vor fi mereu ghid pentru neamul ales să se nască și să locuiască în „Grădina Maicii Domnului”.
Probabil că nimeni nu a descris și nu a prezentat mai bine în scrierile sale, așa cum a făcut-o Eminescu, descriind România și neamul românesc.
Se mai poate spune că mare parte din scriitorii ce l-au succedat pe Eminescu s-au inspirat din operele sale.
Născut la data de 15 ianuarie 1850 conform actelor publice, totuși într-un registru al membrilor Junimii, Eminescu însuși și-a trecut data nașterii ca fiind 20 decembrie 1849, iar în documentele gimnaziului din Cernăuți unde a studiat Eminescu este trecută data de 14 decembrie 1849.
Locul nașterii, unde a și copilărit este satul Ipotești, județul Botoșani, stare evocată cu adâncă nostalgie în poezia de mai târziu (Fiind băiet… sau O, rămâi).
Romantismul lui Eminescu
Este foarte cunoscută povestea de dragoste a lui Eminescu cu Veronica Micle, fapt ce se regăsește în multe din scrierile sale literare, prin poezii, proză și scrisori.
În perioada 1869 - 1872 este student la Viena, urmează ca „auditor extraordinar” Facultatea de Filozofie și Drept (dar audiază și cursuri de la alte facultăți).
Tot la Viena, în aceeași perioadă o cunoaște pe Veronica, femeia de care se și îndrăgostește când s-au reîntâlnit la Iași, cu toate că era căsătorită la acel moment.
În 6 august 1879 înceta din viață Ștefan Micle, soțul Veronicăi, la ceva timp Eminescu cerând-o în căsătorie, făcând și planuri în acest sens, însă nerealizabile.
Atât Eminescu, cât și apropiați ce au făcut notări la acea vreme, menționează și alte relații amoroase pe care le-ar fi avut.
Amintim din poeziile dedicate unei femei pe care o plăcea sunt „Pe lângă plopii fără soț” și „O rămâi”.
În perioada studiilor, în scrierile sale, Eminescu dedică din suflet rânduri doar cadrului didactic de limba și literatura română Aron Pumnul.
Fiind marcat de moartea celui ce i-a fost cu adevărat dascăl și „părinte” îndrumător, Eminescu compune poezia intitulată „La mormântul lui Aron Pumnul”.
O parte însemnată din viața sa Eminescu și-a petrecut-o la București, într-un oraș cosmopolit numit la acea vreme și „Micul Paris”.
Obișnuia adesea să meargă la restaurantul „Casa Capșa”, situat ca și acum pe Calea Victoriei, Nr. 36, locul unde să întâlnea cu prietenii săi, printre aceștia s-au numărat nume grele ale culturii secolului al XIX-lea, cum ar fi: Ion Creangă, Ioan Slavici, Ion Luca Caragiale, Vasile Alecsandri, Nicolae Densușianu și alții.
Natura a fost cea mai mare sursă de inspirație în scrierile lui Eminescu, aspect vizibil în mai toate cărțile.
Teiul, simbolul parfumului și relaxării, unul din locurile unde scrisul prindea viață.
Aici putem aminti de renumitul Tei din parcul Copou, aflat în centrul orașului Iași, vechea capitală a Moldovei, teiul stă și azi mărturie, parcă fiind de strajă patriei.
În cariera sa de jurnalist Eminescu se alătură publicației „Timpul” din Bucucrești în anul 1877, ziarul oficial al Partidului Conservator.
Publicație cu care colaborează o perioadă ca redactor, contribuind la realizarea multor articole, mai ales pe teme economice și politice.
Prin articolele sale publicate mai ales în perioada în care a lucrat la Timpul a reușit să-i deranjeze pe câțiva lideri importanți din acest mare partid.
Implicarea lui Eminescu în jurnalism și politică i-au creat mari probleme, lideri politici ai acelor vremuri plănuind să-l oprească cumva, așa avea să apară sloganul, celebru în epocă, „Ia mai opriți-l pe Eminescu ăsta!”.
Și totuși Eminescu nu a fost pe placul tuturor!
Nu au fost puțini cei care i-au creat probleme lui Eminescu, cu această ocazie amintim câteva nume: Alexandru Grama, Alexandru Macedonski, Grigore Ventura și alții.
Titu Maiorescu fost un om dualist în viața lui Eminescu, fiindu-i în același timp prieten dar și dușman.
Problema Maiorescu nu se poate epuiza doar așa, ea trebuie tratată aplicat.
De altfel se întâmplă frecvent ca scriitorii să se urască și chiar să se șicaneze între ei.
O tristă și dificilă perioadă din viața lui Eminescu
Pe neașteptate, în vara anului 1883 Eminescu este afectat de primele probleme de sănătate.
La București, în 23 iunie, pe o căldură înăbușitoare, se interesează pentru remedierea problemelor apărute și este nevoit să solicite sprijin medical.
După scurt timp, adică la 28 iunie, starea sa de sănătate se agravează și este internat în sanatoriul doctorului Șuțu, cu diagnosticul de „manie acută”.
În luna octombrie a aceluiași an, cu sprijinul prietenilor, Eminescu este dus la un sanatoriu din Viena, unde se recuperează.
Însă, în toamna anului 1884 problemele reapar și este internat la spitalul Sf. Spiridon, la scurt timp revenind în activitate.
În vara lui 1886 din nou starea lui de sănătate se agravează, primind îngrijiri medicale la ospiciul de la Mănăstirea Neamț.
Transferat de la un spital la altul și primind diverse tratamente, în dimineața zilei de 15 iunie 1889 Eminescu pierde lupta cu boala, plecând pentru totdeauna la numai 39 de ani.
Cei ce au scris despre acest aspect negativ din viața lui Eminescu, au căutat să „despice firul în patru”, punând în evidență detalii, astfel lezându-i imaginea.
Eminescu a fost, este, și va fi pentru totdeauna Luceafărul literaturii române și lumina neamului românesc.
Autor text: Alexandru Coțarcă
Mihai Eminescu, fotografie realizata de Jan Tomas (1841-1912) în 1869, la Praga
Articol dedicat evenimentului cultural „EMINESCU, OM, GENIU și POET DIVIN”
Alexandru Coţarcă
4 ani în urmă
Pliante - foto prezentare
15 iunie 1889 - o zi nemărginită
În dimineața zilei de 15 iunie 1889, Mihai Eminescu, marele poet, prozator și jurnalist pleca dintre noi pentru totdeauna, lăsând în urma sa o uriașă zestre literară.
Cu România în suflet și-n trăiri, a colindat „în lung și-n lat” minunata țară pentru a cunoaște tot ce înseamnă această așezare și neamul ce dăinuiește aici de mii de ani.
Cu dorința de a cunoaște cât mai mult, întra în contact și dialoga cu oameni din toate clasele sociale.
Aproape orice întâlnire devenea pentru Eminescu sursă de inspirație, fiind totodată nerăbdator să aștearnă pe hărtie impresiile și gândurile sale.
Scrierile deosebite și încărcate de inspirație apăreau din mânuirea condeiului, așezănd cu grijă cuvintele pe colile ce stau și acum ca mărturia acelor vremuri.
Mare parte din scrierile marelui român Eminescu au fost, sunt, și vor fi mereu ghid pentru neamul ales să se nască și să locuiască în „Grădina Maicii Domnului”.
Probabil că nimeni nu a descris și nu a prezentat mai bine în scrierile sale, așa cum a făcut-o Eminescu, descriind România și neamul românesc.
Se mai poate spune că mare parte din scriitorii ce l-au succedat pe Eminescu s-au inspirat din operele sale.
Născut la data de 15 ianuarie 1850 conform actelor publice, totuși într-un registru al membrilor Junimii, Eminescu însuși și-a trecut data nașterii ca fiind 20 decembrie 1849, iar în documentele gimnaziului din Cernăuți unde a studiat Eminescu este trecută data de 14 decembrie 1849.
Locul nașterii, unde a și copilărit este satul Ipotești, județul Botoșani, stare evocată cu adâncă nostalgie în poezia de mai târziu (Fiind băiet… sau O, rămâi).
Romantismul lui Eminescu
Este foarte cunoscută povestea de dragoste a lui Eminescu cu Veronica Micle, fapt ce se regăsește în multe din scrierile sale literare, prin poezii, proză și scrisori.
În perioada 1869 - 1872 este student la Viena, urmează ca „auditor extraordinar” Facultatea de Filozofie și Drept (dar audiază și cursuri de la alte facultăți).
Tot la Viena, în aceeași perioadă o cunoaște pe Veronica, femeia de care se și îndrăgostește când s-au reîntâlnit la Iași, cu toate că era căsătorită la acel moment.
În 6 august 1879 înceta din viață Ștefan Micle, soțul Veronicăi, la ceva timp Eminescu cerând-o în căsătorie, făcând și planuri în acest sens, însă nerealizabile.
Atât Eminescu, cât și apropiați ce au făcut notări la acea vreme, menționează și alte relații amoroase pe care le-ar fi avut.
Amintim din poeziile dedicate unei femei pe care o plăcea sunt „Pe lângă plopii fără soț” și „O rămâi”.
În perioada studiilor, în scrierile sale, Eminescu dedică din suflet rânduri doar cadrului didactic de limba și literatura română Aron Pumnul.
Fiind marcat de moartea celui ce i-a fost cu adevărat dascăl și „părinte” îndrumător, Eminescu compune poezia intitulată „La mormântul lui Aron Pumnul”.
O parte însemnată din viața sa Eminescu și-a petrecut-o la București, într-un oraș cosmopolit numit la acea vreme și „Micul Paris”.
Obișnuia adesea să meargă la restaurantul „Casa Capșa”, situat ca și acum pe Calea Victoriei, Nr. 36, locul unde să întâlnea cu prietenii săi, printre aceștia s-au numărat nume grele ale culturii secolului al XIX-lea, cum ar fi: Ion Creangă, Ioan Slavici, Ion Luca Caragiale, Vasile Alecsandri, Nicolae Densușianu și alții.
Natura a fost cea mai mare sursă de inspirație în scrierile lui Eminescu, aspect vizibil în mai toate cărțile.
Teiul, simbolul parfumului și relaxării, unul din locurile unde scrisul prindea viață.
Aici putem aminti de renumitul Tei din parcul Copou, aflat în centrul orașului Iași, vechea capitală a Moldovei, teiul stă și azi mărturie, parcă fiind de strajă patriei.
În cariera sa de jurnalist Eminescu se alătură publicației „Timpul” din Bucucrești în anul 1877, ziarul oficial al Partidului Conservator.
Publicație cu care colaborează o perioadă ca redactor, contribuind la realizarea multor articole, mai ales pe teme economice și politice.
Prin articolele sale publicate mai ales în perioada în care a lucrat la Timpul a reușit să-i deranjeze pe câțiva lideri importanți din acest mare partid.
Implicarea lui Eminescu în jurnalism și politică i-au creat mari probleme, lideri politici ai acelor vremuri plănuind să-l oprească cumva, așa avea să apară sloganul, celebru în epocă, „Ia mai opriți-l pe Eminescu ăsta!”.
Și totuși Eminescu nu a fost pe placul tuturor!
Nu au fost puțini cei care i-au creat probleme lui Eminescu, cu această ocazie amintim câteva nume: Alexandru Grama, Alexandru Macedonski, Grigore Ventura și alții.
Titu Maiorescu fost un om dualist în viața lui Eminescu, fiindu-i în același timp prieten dar și dușman.
Problema Maiorescu nu se poate epuiza doar așa, ea trebuie tratată aplicat.
De altfel se întâmplă frecvent ca scriitorii să se urască și chiar să se șicaneze între ei.
O tristă și dificilă perioadă din viața lui Eminescu
Pe neașteptate, în vara anului 1883 Eminescu este afectat de primele probleme de sănătate.
La București, în 23 iunie, pe o căldură înăbușitoare, se interesează pentru remedierea problemelor apărute și este nevoit să solicite sprijin medical.
După scurt timp, adică la 28 iunie, starea sa de sănătate se agravează și este internat în sanatoriul doctorului Șuțu, cu diagnosticul de „manie acută”.
În luna octombrie a aceluiași an, cu sprijinul prietenilor, Eminescu este dus la un sanatoriu din Viena, unde se recuperează.
Însă, în toamna anului 1884 problemele reapar și este internat la spitalul Sf. Spiridon, la scurt timp revenind în activitate.
În vara lui 1886 din nou starea lui de sănătate se agravează, primind îngrijiri medicale la ospiciul de la Mănăstirea Neamț.
Transferat de la un spital la altul și primind diverse tratamente, în dimineața zilei de 15 iunie 1889 Eminescu pierde lupta cu boala, plecând pentru totdeauna la numai 39 de ani.
Cei ce au scris despre acest aspect negativ din viața lui Eminescu, au căutat să „despice firul în patru”, punând în evidență detalii, astfel lezându-i imaginea.
Eminescu a fost, este, și va fi pentru totdeauna Luceafărul literaturii române și lumina neamului românesc.
Autor text: Alexandru Coțarcă
Mihai Eminescu, fotografie realizata de Jan Tomas (1841-1912) în 1869, la Praga
Articol dedicat evenimentului cultural „EMINESCU, OM, GENIU și POET DIVIN”
Alexandru Coţarcă
4 ani în urmă
Afiș de promovare eveniment
15 iunie 1889 - o zi nemărginită
În dimineața zilei de 15 iunie 1889, Mihai Eminescu, marele poet, prozator și jurnalist pleca dintre noi pentru totdeauna, lăsând în urma sa o uriașă zestre literară.
Cu România în suflet și-n trăiri, a colindat „în lung și-n lat” minunata țară pentru a cunoaște tot ce înseamnă această așezare și neamul ce dăinuiește aici de mii de ani.
Cu dorința de a cunoaște cât mai mult, întra în contact și dialoga cu oameni din toate clasele sociale.
Aproape orice întâlnire devenea pentru Eminescu sursă de inspirație, fiind totodată nerăbdator să aștearnă pe hărtie impresiile și gândurile sale.
Scrierile deosebite și încărcate de inspirație apăreau din mânuirea condeiului, așezănd cu grijă cuvintele pe colile ce stau și acum ca mărturia acelor vremuri.
Mare parte din scrierile marelui român Eminescu au fost, sunt, și vor fi mereu ghid pentru neamul ales să se nască și să locuiască în „Grădina Maicii Domnului”.
Probabil că nimeni nu a descris și nu a prezentat mai bine în scrierile sale, așa cum a făcut-o Eminescu, descriind România și neamul românesc.
Se mai poate spune că mare parte din scriitorii ce l-au succedat pe Eminescu s-au inspirat din operele sale.
Născut la data de 15 ianuarie 1850 conform actelor publice, totuși într-un registru al membrilor Junimii, Eminescu însuși și-a trecut data nașterii ca fiind 20 decembrie 1849, iar în documentele gimnaziului din Cernăuți unde a studiat Eminescu este trecută data de 14 decembrie 1849.
Locul nașterii, unde a și copilărit este satul Ipotești, județul Botoșani, stare evocată cu adâncă nostalgie în poezia de mai târziu (Fiind băiet… sau O, rămâi).
Romantismul lui Eminescu
Este foarte cunoscută povestea de dragoste a lui Eminescu cu Veronica Micle, fapt ce se regăsește în multe din scrierile sale literare, prin poezii, proză și scrisori.
În perioada 1869 - 1872 este student la Viena, urmează ca „auditor extraordinar” Facultatea de Filozofie și Drept (dar audiază și cursuri de la alte facultăți).
Tot la Viena, în aceeași perioadă o cunoaște pe Veronica, femeia de care se și îndrăgostește când s-au reîntâlnit la Iași, cu toate că era căsătorită la acel moment.
În 6 august 1879 înceta din viață Ștefan Micle, soțul Veronicăi, la ceva timp Eminescu cerând-o în căsătorie, făcând și planuri în acest sens, însă nerealizabile.
Atât Eminescu, cât și apropiați ce au făcut notări la acea vreme, menționează și alte relații amoroase pe care le-ar fi avut.
Amintim din poeziile dedicate unei femei pe care o plăcea sunt „Pe lângă plopii fără soț” și „O rămâi”.
În perioada studiilor, în scrierile sale, Eminescu dedică din suflet rânduri doar cadrului didactic de limba și literatura română Aron Pumnul.
Fiind marcat de moartea celui ce i-a fost cu adevărat dascăl și „părinte” îndrumător, Eminescu compune poezia intitulată „La mormântul lui Aron Pumnul”.
O parte însemnată din viața sa Eminescu și-a petrecut-o la București, într-un oraș cosmopolit numit la acea vreme și „Micul Paris”.
Obișnuia adesea să meargă la restaurantul „Casa Capșa”, situat ca și acum pe Calea Victoriei, Nr. 36, locul unde să întâlnea cu prietenii săi, printre aceștia s-au numărat nume grele ale culturii secolului al XIX-lea, cum ar fi: Ion Creangă, Ioan Slavici, Ion Luca Caragiale, Vasile Alecsandri, Nicolae Densușianu și alții.
Natura a fost cea mai mare sursă de inspirație în scrierile lui Eminescu, aspect vizibil în mai toate cărțile.
Teiul, simbolul parfumului și relaxării, unul din locurile unde scrisul prindea viață.
Aici putem aminti de renumitul Tei din parcul Copou, aflat în centrul orașului Iași, vechea capitală a Moldovei, teiul stă și azi mărturie, parcă fiind de strajă patriei.
În cariera sa de jurnalist Eminescu se alătură publicației „Timpul” din Bucucrești în anul 1877, ziarul oficial al Partidului Conservator.
Publicație cu care colaborează o perioadă ca redactor, contribuind la realizarea multor articole, mai ales pe teme economice și politice.
Prin articolele sale publicate mai ales în perioada în care a lucrat la Timpul a reușit să-i deranjeze pe câțiva lideri importanți din acest mare partid.
Implicarea lui Eminescu în jurnalism și politică i-au creat mari probleme, lideri politici ai acelor vremuri plănuind să-l oprească cumva, așa avea să apară sloganul, celebru în epocă, „Ia mai opriți-l pe Eminescu ăsta!”.
Și totuși Eminescu nu a fost pe placul tuturor!
Nu au fost puțini cei care i-au creat probleme lui Eminescu, cu această ocazie amintim câteva nume: Alexandru Grama, Alexandru Macedonski, Grigore Ventura și alții.
Titu Maiorescu fost un om dualist în viața lui Eminescu, fiindu-i în același timp prieten dar și dușman.
Problema Maiorescu nu se poate epuiza doar așa, ea trebuie tratată aplicat.
De altfel se întâmplă frecvent ca scriitorii să se urască și chiar să se șicaneze între ei.
O tristă și dificilă perioadă din viața lui Eminescu
Pe neașteptate, în vara anului 1883 Eminescu este afectat de primele probleme de sănătate.
La București, în 23 iunie, pe o căldură înăbușitoare, se interesează pentru remedierea problemelor apărute și este nevoit să solicite sprijin medical.
După scurt timp, adică la 28 iunie, starea sa de sănătate se agravează și este internat în sanatoriul doctorului Șuțu, cu diagnosticul de „manie acută”.
În luna octombrie a aceluiași an, cu sprijinul prietenilor, Eminescu este dus la un sanatoriu din Viena, unde se recuperează.
Însă, în toamna anului 1884 problemele reapar și este internat la spitalul Sf. Spiridon, la scurt timp revenind în activitate.
În vara lui 1886 din nou starea lui de sănătate se agravează, primind îngrijiri medicale la ospiciul de la Mănăstirea Neamț.
Transferat de la un spital la altul și primind diverse tratamente, în dimineața zilei de 15 iunie 1889 Eminescu pierde lupta cu boala, plecând pentru totdeauna la numai 39 de ani.
Cei ce au scris despre acest aspect negativ din viața lui Eminescu, au căutat să „despice firul în patru”, punând în evidență detalii, astfel lezându-i imaginea.
Eminescu a fost, este, și va fi pentru totdeauna Luceafărul literaturii române și lumina neamului românesc.
Autor text: Alexandru Coțarcă
Mihai Eminescu, fotografie realizata de Jan Tomas (1841-1912) în 1869, la Praga
Articol dedicat evenimentului cultural „EMINESCU, OM, GENIU și POET DIVIN”
Alexandru Coţarcă
4 ani în urmă
June 11, 2022
Fotografie din galeria profilului.
Alexandru Coţarcă
4 ani în urmă
Av. Elena Radu - foto 2
CSAT va putea să facă ce vrea printr-o hotărâre secretă
Va mai aduceți aminte când în timpul stării de alerta au ieșit niște deștepți sa sustina ca parlamentarii care nu se va... sa nu mai aibă drept de vot? Eh, prin proiectul de lege privind sistemul integral al situațiilor de criza, își creaza cadrul legal ca să poată sa introducă chiar astfel de masuri.
Creaza un sistem de management al situațiilor de criza (criza putând fi declarata pentru orice motiv și în orice domeniu) care va fi sub CSAT.
CSAT va putea sa facă ce vrea printr-o hotărâre secreta care noua nu ne va fi adusa la cunoștință și nu o vom putea ataca.
Modalitatea de redactare a acestui proiect de lege este extrem de alambicata și permite orice. La fel ca în timpul stării de alerta când invoca un articol din Legea nr 55/2020 care nu avea nicio treaba cu vreun certificat. Nu are ce sa caute în legislația romana o astfel de lege „generala" care concentrează puterea în mana unor oameni. Asta înseamnă dictatura.
Si nu este singurul proiect de lege redactat in aceasta maniera.
Dragi parlamentari, dacă veți vota acest proiect de lege, cel cu privire la securitatea cibernetica (care este la fel de „general") și încă vreo 2 va veți semna singuri „condamnarea" la captivitate.
Sa va aduc aminte de câteva situații care vi s-au aplicat vouă, generate de legile pe care chiar voi le-ati votat:
- legea nr 136/2020 cu carantina și izolarea.
Cu toate ca va spuneam ca va pot „scoate" din joc carantinandu-va la domiciliu nu m-ați crezut.
Va mai aduceți aminte când unul dintre voi era carantinat ilegal la domiciliu și se făcea caterinca de el la TV?
- Legea nr. 55/2020: nu mai aveați acces în sediile Parlamentului dacă nu prezentați certificatul, iar la un moment dat era cât pe acia sa nu mai aveți acces dacă nu va Vac... Iar asta invocându-se in HG - uri un text „inocent" pe care l-ați votat (art 5 alin2 lit c din Legea nr 55/2020).
Atașez numai câteva articole din proiectul de lege, poate înțelegeți totuși ca va veți face-o cu mana voastră, indiferent dacă credeți ca sunteți „protejați" de funcție.
Noi, ailalti, Dumnezeu cu mila, dacă devine lege asa ceva.
Sursa: Av. Elena Radu
Foto: Av. Elena Radu
Articol preluat și publicat: 06.06.2022
Alexandru Coţarcă
4 ani în urmă
Recensământul populației și al locuințelor
Av. Marina-Ioana Alexandru: ÎNTREBĂRI și RĂSPUNSURI legate de Notificare și Recensământ
RĂSPUNSURI la întrebările legate de notificare și recensământ
1. Cu ce este diferit acest recensământ de altele?
Sunt mai multe diferențe.
În primul rând Sistemul s-a organizat mult mai bine și este mai eficient pentru propriile interese.
Și nu doar în România ci în multe țări ale lumii.
O altă diferență este că sistemul legislativ pe care l-au creat pentru acest recensământ este mult mai bine pus la punct și este făcut după legislația europeană în domeniu.
De exemplu, art. 26 și 27 din OUG nr. 19/2020.
Asta înseamnă că și sistemul de aplicare a amenzilor este mult mai eficient, din multe puncte de vedere.
Plus că are în spate decizii „comune” ale țărilor europene, ceea ce înseamnă că amenzile sunt mult mai greu de contestat în instanță iar argumentele / motivele pe care le putem invoca sunt puține.
2. Putem să evităm recensământul dacă nu suntem acasă când vine recenzorul sau dacă nu-i deschidem ușa?
Nu putem pleca de la premisa ca Sistemul nu știe că unii vor încerca să evite recensământul.
Iar pentru asta și-au luat măsuri suplimentare, legislative și procedurale.
De exemplu, prin faptul că chestionarul se completează numai electronic și nu se poate trece la întrebarea următoare până nu răspunzi la întrebarea în lucru.
Acest recensământ a avut o perioadă prealabilă de colectare a datelor statistice. Puteți citi în OUG nr. 19/2020, care se referă la recensământ (de ex. la art. 28), despre foarte multe instituții care au baze de date cu informații despre noi și sunt obligate să le pună la dispoziția Institutului Național de Statistică (INS). De exemplu, se colectează date de la Ministerul de Interne, Ministerul Sănătății, Ministerul Muncii, de la Cadastru etc. Informațiile colectate sunt multe și foarte detaliate, despre noi și diverse aspecte din viața noastră.
Asta face ca INS-ul, cel care organizează recensământul să aibă deja multe informații despre noi, ceea ce reduce posibilitățile de a evita să răspundem la chestionarul de recensământ. De exemplu, ei știu despre: prezența noastră la locul de muncă, primirea pensiei, interacțiuni cu sistemul (cu instituțiile publice, cu sistemul medical etc.), amenzile primite, de circulație sau altele, facturile la utilități sau modificarea contractelor de utilități, orice semnătură pe care o dăm, plățile online, activitățile bancare, inclusiv scoaterea de bani de la bancomat, prezențele publice, activitățile de pe rețelele sociale (monitorizate de MAI, pentru care deja s-au dat câteva amenzi) etc.
În linii mari, conform prevederilor abuzive din OUG nr. 19/2020 care este în vigoare, avem motiv să nu răspundem la chestionarul de recensământ numai dacă suntem plecați din țară de mai mult de 12 luni (înainte de data de 1.12.2021) sau dacă cineva e atât de grav bolnav încât nici măcar nu poate vorbi. Observăm că sunt puțini care se încadrează în aceste categorii.
Dacă recenzorul a căutat să intre în legătură cu tine de mai multe ori și nu a reușit, el recurge la „interviul proxy”. Conform prevederilor OUG nr. 19/2020, interviul proxy este o „metodă de colectare a datelor statistice prin care acestea se colectează de către un operator statistic, în cazul recensământului de către un recenzor, despre o anumită persoană, prin interviu cu o altă persoană din aceeași gospodărie, în măsura în care aceasta deține informații despre situația persoanei care ar trebui să fie intervievată, respectiv recenzată. Interviurile proxy se desfășoară doar în cazuri excepționale, după ce încercările repetate ale recenzorului de a contacta persoana ce trebuie recenzată au eșuat.”
Să nu uităm că turnătoria a ajuns să fie încurajată oficial sub diverse forme. Am auzit acest îndemn făcut public de multe ori în ultimii 2 ani. Ca să nu mai vorbim de „antrenamentul” la învrăjbire dobândit de unii dintre semenii noștri, încă de la „primul val".
REȚINE!!! Amenda o primești oricum, dacă faci altfel decât este prevăzut cu titlu de „obligatoriu” în textul de act normativ. Mai cu seamă că, Sistemul este pus pe strâns bani de la cetățeni prin orice mijloace. Excepție poate face împrejurarea în care alegem să abordăm legal și motivat situația și ne apărăm drepturile prin metoda prezentată.
Ideea că îi putem evita pe recenzori nu este viabilă deoarece ei pot veni și la locul de muncă sau o dată cu poștașul, când aduce pensia etc.
Mai mult, în legislație este prevăzut sistemul de interviu proxy, prin care recenzorul poate să-i întrebe pe vecini, pe administratorul sau pe președintele de bloc despre tine. Sau poate pur și simplu să vadă lumină la geam sau să te vadă prin curte și să consemneze că persoana este acasă, dar că nu vrea să deschidă ușa. Pe undeva, e ca și cum poliția caută pe cineva acasă, iar el crede că poate scăpa doar pentru că nu le deschide ușa!
Suplimentar, după încheierea perioadei de recenzare, primăria va putea să-i notifice pe cei care n-au răspuns la chestionar și să-i amenințe că vor primi amendă dacă nu se recenzează imediat. E suficient să primești scrisoarea de notificare și deja nu mai poți spune că te-ai ascuns de sistem.
Refuzul înseamnă orice modalitate prin care nu răspunzi. În așa fel au scris legislația referitoare la recensământ ca ei să aibă „dreptate”, respectiv să nu trebuiască să se demonstreze nimic ca să te amendeze, ci doar să arate că nu ai răspuns. Și mai au în spate și legislația europeană legată de recensământ, adică sunt și mai mult acoperiți.
Sfaturi și idei precum: „nu deschid ușa”, „nu primesc în casă”, „nu răspund la telefon”, „plec de acasă atâtea luni”, „plătesc amenda și apoi o contest în instanță” etc., noi personal nu le îmbrățișăm și nici nu le recomandăm, pentru motivele pe care le-am explicat. Ele reprezintă o opțiune total ineficientă și nesigură.
Dacă ar fi fost atât de simplu, asta am fi făcut și noi și, implicit, am fi recomandat și altora. Dar există riscul să primiți amendă și să nu aveți argumente ca s-o puteți anula în instanță.
Așadar, a nu le deschide ușa recenzorilor nu este o soluție. Pentru că la finalul perioadei de recenzare, cine nu apare în sistemul lor că a răspuns la chestionar va fi amendat.
Problema este că dacă nu răspundem deloc la chestionarul de recensământ, va fi mult mai greu să câștigăm anularea amenzilor în instanță pentru că nu putem proba buna noastră credință.
În plus, până la obținerea unei hotărâri definitive a instanței cu privire la anularea OUG nr. 19/2020 și o eventuală decizie de neconstituționalitate dată de CCR, dispozițiile acestui act normativ sunt în vigoare - așa neconstituțional, nelegal și abuziv cum este, iar magistrații trebuie să se pronunțe raportat la un act normativ în vigoare.
Atunci ce avem de făcut?
Să facem dovada că suntem de bună-credință și că ne apărăm legal drepturile. Mai mult decât atât, arătăm că suntem liberi, titulari naturali și de drept ai puterii politice împreună cu toți cetățenii României - conform art. 2 alin. (1) din Constituția României și că nu legitimăm punerea în aplicare a unor legi abuzive și supunerea noastră prin obligare sau constrângere de vreun fel.
Toate acestea le facem prin proceduri legale și corecte (notificări, petiții, cereri, somații, acțiuni în instanță etc.). Astfel, prin aceste acțiuni limităm, până la blocare, posibilitatea săvârșirii de abuzuri asupra fiecăruia dintre noi, prin acte normative și legi nelegal emise și anticonstituționale.
Referitor la acceptarea plății unei amenzii, indiferent de cuantumul ei, menționăm că asta NU ESTE O SOLUȚIE, din mai multe motive:
a) Pentru că, dincolo de bani, înseamnă că acceptăm să ne supunem unui sistem tot mai abuziv. Care apoi se va impune împotriva noastră, prin tot mai multe abuzuri și acte anticonstituționale, sub amenințarea amenzilor.
b) Majoritatea românilor nu au posibilitatea să plătească amenzi.
De exemplu, dacă unei familii cu mai mulți membrii îi vin 3-4 amenzi, ce face?
În schimb, dacă suficient de mulți români își vor apăra drepturile și libertatea, Sistemul va fi obligat să țină cont de ei.
3. Dacă folosesc notificarea și nu răspund la unele întrebări din chestionar, pot fi amendat?
În mod normal nu. Pentru că cei care aleg să nu răspundă la întrebările incorecte, nelegale și neconstituționale din chestionarul de recensământ fac asta legal.
Noi menționăm clar în notificare că suntem de bună-credință, că suntem de acord cu ideea de recensământ al numărului populației și a unor aspecte strict statistice și că răspundem la toate întrebările din chestionar. Doar că n-o facem în felul cum vor funcționarii care au scris greșit / eronat acele întrebări, ci într-un mod normal, legal și în conformitate cu drepturile noastre fundamentale la intimitate și viață privată, cu dreptul la opinie etc.
Practic, așa cum este menționat și în notificare, răspundem conform răspunsurilor din chestionar la întrebările pe care le considerăm corecte, iar la celelalte răspundem, în mod argumentat legal, cu răspunsul: „întrebarea o consider nelegală, abuzivă și o intruziune în viața mea intimă și privată”.
Așadar, noi răspundem la toate întrebările din chestionar. Dar nu cum vor ei, adică abuziv, ci cum e corect și legal.
Unii se întreabă dacă nu cumva prin folosirea acestei notificări, chiar eu, cetățeanul, fac dovada că mă încadrez la art. 54 alin. (1) lit. b) din OUG nr. 19/2020, dând posibilitatea Primăriei să mă amendeze. Răspunsul este NU.
Dat fiind că avem bună-voință să răspundem la toate întrebările, ar fi un mare abuz să fim amendați. Legislația legată de recensământ, atât cea națională cât și cea europeană prevede obligația de a participa și de a răspunde la recensământ, dar nu impune ce răspunsuri să dăm sau că am fi obligați în vreun fel să răspundem la întrebările incorecte, nelegale, prea intime și intruzive în viața noastră privată. Dacă vreun funcționar public dă o amendă din aceste motive este, în mod vădit în culpă și va trebui să răspundă în fața legii, atât în cadrul instituției cât și în nume propriu.
În cazul în care, funcționarii din primărie sau din prefectură nu vor respecta legea și constituția și vor face un abuz împotriva celor care aleg în mod legal să nu răspundă la întrebările nelegale din chestionar, atunci amenzile vor fi anulate în instanță, iar respectivii vor fi trași la răspundere în fața legii. Noi avem toate argumentele legale, deoarece ne demonstrăm buna-credință și intenția de a răspunde la toate întrebările, exceptând, bineînțeles, pe cele care nu sunt normale pentru un recensământ corect, care nu au legătură cu scopul declarat al recensământului, acela de a aduna date statistice, întrebări care încalcă legea și drepturile individuale.
În concluzie, românii au de ales între 2 variante:
- ori completează integral chestionarul de recensământ, fără comentarii, ceea ce înseamnă acceptarea, recunoașterea și subordonarea în fața unor prevederi nelegale și neconstituționale. Asta înseamnă ca cel în cauză să fie de acord ca drepturile și libertățile să îi fie încălcate permanent, de oricine și în orice condiții, iar consimțământul cetățeanului să nu mai conteze pentru nimeni;
- ori ne asumăm cu curaj și alegem să ne păstrăm demnitatea și să ne apărăm dreptul de a fi stăpâni pe propria noastră ființă și viață. În această situație, căutăm soluții și le manifestăm.
Notificarea reprezintă manifestarea dreptului și a libertății fiecăruia de a dispune de el însuși.
Notificarea este o soluție cu acoperire juridică, care nouă ne va fi foarte necesară ca probatoriu în eventualitatea unui litigiu.
Notificarea este pe de o parte o atenționare a celor care au pus în practică un act normativ neconstituțional, deci nelegal și abuziv (OUG nr. 19/2020), iar pe de altă parte, înștiințarea instituțiilor desemnate de a înfăptui recensământul, că eu, cetățeanul, NU legitimez și nici NU îmi este opozabil un act normativ neconstituțional, respectiv OUG nr. 19/2020 cu completările și modificările ulterioare.
La un număr semnificativ de mare de notificări individuale expediate, Notificarea devine un act juridic colectiv, care reprezintă voința poporului și atenționarea adresată instituțiilor administrației de stat și a funcționarilor acestora cu privire la interdicția de a fi încălcate drepturile și libertățile cetățenilor.
Notificarea reprezintă buna-credință și disponibilitatea fiecăruia de a conlucra și coopera, în limita firescului și a legalității constituționale, pentru efectuarea recensământului, atâta vreme cât nu se încalcă drepturile și libertățile fundamentale.
(Răspunsurile la întrebări vor continua)
Avocat Marina-Ioana Alexandru & Adrian Aciu
Imagine de prezentare
Articol preluat și publicat: 02.06.2022
Alexandru Coţarcă
4 ani în urmă
1 iunie - ziua internațională a copilului
La Mulți Ani copiilor din lumea întreagă!
1 Iunie este ziua în care se celebrează miracolul naşterii, al purităţii, dar şi întoarcerea la inocenţă.
Ziua copilului a fost menționată prima dată la Geneva la Conferința Mondială pentru Protejarea și Bunăstarea Copiilor în august 1925, conform adoptării Declarației pentru Protecția Copilului.
Ziua Internaţională a Copilului are la bază şi promovează schimbul reciproc de idei, dorinţa de a-i face pe copii să înţeleagă acest concept, precum şi iniţierea unei acţiuni de a promova bunăstarea copiilor din toată lumea.
Copiii nu trebuie să fie neglijaţi nicicând, căci ei sunt cei care ne fac de multe ori ziua mai bună şi pentru care ajungem la un moment dat să trăim.
De ziua lor aceştia merită o atenţie deosebită pentru a şti că au anumite drepturi, că sunt importanţi.
Nu există limite de vârstă când vine vorba de a sărbători Ziua Copilului.
Oricare dintre noi, copil sau adult, are voie să se simtă copil şi chiar este necesar ca macăr o dată pe an să lăsăm în urmă problemele de zi cu zi.
Nu se ştie exact de ce ziua de 1 Iunie a fost aleasă ca Ziua Internaţională a Copilului, însă există o teorie potrivit căreia, consulul general chinez de la San Francisco a strâns un număr de copii orfani chinezi pentru a sărbători Festivalul Dragonului, care s-a întâmplat să fie chiar pe 1 iunie, dată care a coincis, de asemenea, cu Conferinţa de la Geneva.
Textul de mai sus este preluat
În această zi deosebită sunt organizate evenimente prin care copiii sunt centrul atenției.
Fie și numai pentru o zi, adulții simt și trăiesc copilărește, astfel cumulul de amintiri din perioada copilăriei se redeschid.
Copiii din întreaga lume trebuie să se bucure de un trai decent, beneficiind de educație, sănătate, resursele necesare, dar mai ales protecție.
Dacă vorbim de viitor, copiii sunt fundamentul omenirii, formarea lor se va reflecta în „sănătatea morală și materială” a societății.
Articol dedicat zilei internaționale a copilului
Imagine sugestivă, gen desen
1 Iunie 2022
Alexandru Coţarcă
4 ani în urmă
Sigla Civic Media
Civic Media prezintă subiectele zilei – 17.05.2022
1. Unitatea, implicarea și solidaritatea poartă o denumire, Mișcarea 41 pentru România
Civic Media a lansat provocarea „fi activ și implică-te”.
Ieșirea în public la dialog cu oamenii în căutarea de soluții pentru rezolvarea problemelor cu care ne confruntăm de 32 de ani, mai ales cele din ultimii doi ani.
Se spune că la început a fost cuvâmtul, prin care s-au format legile fundamentale, ghidul omenirii așa cum a fost creată.
Rezultatele se obțin prin fapte, faptele se fac prin muncă, implicare și dăruire.
2. Constituția României, o „căprioară” firavă aflată în ținta precisă a globalismului.
Dacă textul Constituției scris și publicat în anul 1991 era realizat să ne reprezinte și să ne apere drepturile și interesele, modificarea din anul 2003 avea să facă din România și națiunea română victime ale jafului și distrugerii.
Pentru a numai exista piedici în calea aplicării planurilor globaliste, de doi ani funcționarii statului pregătesc o nouă modificare a Constituției, modificări care să facă și mai permisivă legea fundamentală a statului de drept.
De această dată jefuirea de resursele ce au mai rămas vine la pachet cu exterminarea la propriu a națiunii române, așa cum am mai spus, deranjează teriobil că aici la gurile Dunării se încăpățânează să reziste națiunea română de mii de ani.
3. Legea Suveranității, o consolidate pentru România, un ghimpe pentru globalism
A trecut deja un an de când societatea civilă a pus bazele unui proiect de lege menit să definească și să stabilească suveranitatea României.
Constituția României menționează suveranitatea în Art. 2, Art. 8 alin 2, și Art. 82 alin 2 în jurământul depus de funcționarii statului numiți sau aleși.
Instituția ce trebuie să vegheze la respectarea Constituției este formată din funcționari judecători numiți de partidele politice aflate la putere și în opoziție.
CCR (Curtea Constituțională a României) a „întors spatele” la încălcarea Constituției de către funcționarii, astfel defavorizându-i pe români.
În ultimii doi ani de așa zisă PLANdemie funcționarii statului au încălcat Constituția și a asuprit poporul român, abuzurile forțelor de ordine a creat prejudicii morale, materiale și chiar pierderi de vieți omenești.
Mare parte din instituții au restricționat accesul românilor la serviciile de utilitate publică, cum sunt: educația, sănătatea, accesul la muncă, siguranța, etc.
4. Siguranța națională pusă în pericol de unii funcționari ai statului
După criza PLANdemică oprită parcă la un semn, a venit imediat criza de război ce se află la granița de nord a României.
Președintele și miniștri din guvern și-au oferit sprijinul Ucrainei pe „spatele” nostru, al românilor, prin acest fapt declarând război Federației Ruse.
Primind o șapcă, președintele României a promis și a semnat documente de colaborare cu forțele militare americane venind în sprijinul Ucrainei aflată în conflict cu Rusia.
Fără o consultare publică funcționarii statului au trimis români și logistică militară în Ucraina.
Totodată americanii au făcut un „brend” din Ucraina, foarte mediatizat, folosind șcenarii care să determine milă și compasiune din partea întregii lumi, mașinăria cinematografică de la Hollywood și-a dovedit din nou eficiența.
5. Recensământul populației și al bunurilor, o lamă cu două tâișuri
Autoritățile statului au demarat campania de recenzare „pășind cu stângul” în această acțiune, a ținut să anunțe românii că vor fi sancționați dacă se sustrag sau nu oferă toate datele solicitate.
Voci din domeniul juridic spun că formularul de recenzare conțin întrebări care nu fac obiectul recensământului, multitudinea de solicitări având cu totul alte scopuri.
Lipsește cu desăvârsire prezentarea și argumentarea punctelor menționate în formularul de recenzare, oamenii neștiind dacă să răspundă sau nu întrebărilor.
Cert este că oamenii trebuie să se informeze din cât mai multe surse și să accepte recenzarea numai în cunoștință de cauză.
Imagine: Sigla Civic Media
Drepturi rezervate - Ⓒ - Pastila Civică
Autor: Alexandru Coțarcă
Text redactat, articol publicat: 17.05.2022
Alexandru Coţarcă
4 ani în urmă
Av. Elena Radu
Ce scriu eu, ce și cum preiau alții cu alt scop decât cel punctat de mine
Pentru cei de la știripesurse.ro, in special pentru Cristi Selaru care a preluat o postare a mea, publicând-o sub un titlu băgat de la el din burta și face aprecieri care sunt în contradicție cu informațiile comunicate de mine pe pagina mea de Facebook:
Dacă ești jurnalist, nu denaturezi informația punând un titlu care nu are legătură cu ce este în conținutul așa-zisului articol.
Asa-zisul "articol" publicat de știripesurse.ro sub denumirea "Avocata care milita împotriva recensământului s-a convins: Îndeamnă românii să se autorecenzeze" nu are nici in clin, nici în maneca cu jurnalismul sau cu ceea ce am postat eu.
Titlul și conținutul articolului sunt simple manipulari ale populației și nimic mai mult.
Ca să tranșez lucrurile, pe scurt, situația este următoarea:
1. Opinia mea nu s-a schimbat. Este aceeași.
2. OUG nr. 19/2020 este un act normativ neconstitutional prin care Guvernul, împreună cu cei de la INS (pentru ca ei au redactat proiectul de OUG conform declarațiilor președintelui INS) au făcut o mare mizerie.
Au încălcat dreptul la viata privata a cetățenilor, prin adoptarea unui OUG, contrar dispozițiilor art. 115 alin 6 din Constituția Romaniei care prevede ca OUG-ul nu poate conține norme care sa afecteze drepturile și libertățile cetățenilor.
Or, OUG nr. 19/2020 afectează dreptul la viata privata a cetățenilor.
Art 28 din OUG nr. 19/2020 care are ca scop crearea unei baze de date unice prin obligarea a numeroase instituții și autorități publice sa comunice către INS bazele lor de date NEANONIMIZATE, inclusiv locațiile GPS ale locuințelor, reprezinta un mare pericol pentru cetățeni.
Astfel, modalitatea de redactare a acelui articol creaza o falsă impresie de anonimizare a bazelor de date care în fapt nu exista.
Baza de date astfel creata permite extragerea din ea, în orice moment, a profilului "social" al oricărui cetățean (adică se pot cunoaște numeroase informații despre viata privata a unui anumit cetățean).
Existența acestei baze de date este un pericol pentru noi toți, mai ales în contextul legilor române și europene deja adoptate sau aflate în procedură de adoptare.
Ea creează un pericol la nivelul cetățenilor din partea statului și nu numai.
Am tras semnale de alarma în aceasta privința, dar reacția statului nu a fost de încercare a diminuării pericolului prin modificarea OUG astfel încât baza de date sa fie cu adevărat anonimizată și să nu poată fi folosită de nimeni în contra cetățenilor la un moment dat.
Statul și-a continuat activitatea care poate să pună în pericol cetățenii la un moment dat și duce o campanie de manipulare în acest sens, folosindu-se și de mass-media.
Vedem ca sunt destul de mulți jurnaliști obedienți.
3. Nu am îndemnat cetățenii sa participe la recensământ.
Din contra, le-am spus ca fiecare sa facă ce consideră necesar.
Indiferent de ceea ce consider eu și indiferent de pericole, cetățenii trebuie să ia propria decizie, în cunostință de cauză.
Nu pot eu să le impun ce să facă.
Dacă aș proceda astfel, nu aș fi cu nimic diferită de cei pe care îi critic: persoanele cu funcții publice înalte care au confiscat statul pe persoană fizică și care nu mai țin cont de niciun principiu de baza al democrației și al statului de drept.
Aceste persoane fac tot ce vor în exercitarea mandatului, ignorând Constituția cu desăvârșire, inclusiv normele care conțin interdicții exprese.
4. În postarea mea le-am transmis cetățenilor că nu exista jumătăți de măsură.
Ori se autorecenzează.
Ori nu se autorecenzează.
Văzând multe "sfaturi" potrivit cărora erau îndemnați să se autorecenzeze, dar să nu comunice toate datele din chestionar sau să refuze explicit recenzarea în fața recenzorului, le-am comunicat că procedând în această modalitate oferă singuri dovada aplicării amenzii, comunicându-le totodată și dispozițiile din OUG nr 19/2020 referitoare la ce fapte pot fi considerate contravenții pentru care le pot fi aplicate amenzile.
Cum în postarea respectivă le atrăgeam atenția cetățenilor să nu procedeze într-o maniera care să ducă la amendarea lor aproape sigură, pe această cale le voi transmite un sfat:
Viata este stresantă oricum.
Zilnic se generează "știri" care au ca scop numai crearea isteriei și a spaimei în mintea dvs., inclusiv prin știrile reprezentate de amenda pe care puteți să o luați cu privire la recensământ.
Nu vă mai lăsati angrenați în aceste isterii care se creaza în mod voit.
Dacă nu vreți sa participați la recensământ, nu o faceți.
Nu este nicio norma în OUG care să vă amendeze ca urmare a unei acțiuni, de a nu răspunde la întrebările din chestionar.
Puteți lua amenda numai în urma unei acțiuni: împiedicați recenzorul, îi spuneți că refuzați să răspundeți, dați date incomplete sau nereale.
Așa că dacă nu vreți să participați la recensământ, uitați de el și vedeți-vă de viata fără stres!
Nu are nimeni pe ce baza să vă amendeze dacă nu intrați în contact cu recenzorul.
PS: această postare intră în categoria drept la replică.
Sunt curioasă dacă cei de la știripesurse.ro o vor publica, dacă tot îmi urmăresc pagina de Facebook și publică selectiv ce doresc sub un titlu stabilit de ei și un conținut care nu are legătură cu conținutul celor scrise de mine.
Autor: Av. Elena Radu
Fotografie: Av. Elena Radu
Articol preluat și publicat: 17.05.2022
Alexandru Coţarcă
4 ani în urmă
Simbolul satanei, liderul Bafomed
"Chip cioplit și altă asemănare"
Biblia menționează clar, să NU ne facem chip cioplit, nici altă asemănare cărora să ne închinăm.
De sute de ani omenirea exact asta face, multitudinea de culte religioase a dat naștere totodată multor ideologii și doctrine.
Papalitatea a contribuit mult la aceste alunecări creștine, iată că azi are loc "servirea" ireproșabilă satanei.
"Duși de nas", oamenii au acceptat și s-au alăturat tuturor formelor religioase inventate de-a lungul timpului fiind "mânați" ca pe niște oi de către autointitulați păstori.
Cu temele făcute, azi "bolnavii planetei" ne face cunoscut planul lor de schimbare radicală a omenirii și din punct de vedere religios.
Ne spun că va exista o singură religie numită New Age (Noua Eră), "liderul spiritual" se numește Baphomet, creatură ce deja este prezentată publicului sub diverse forme.
Toate acțiunile se fac în numele noului "lider spiritual" ce este instalat odată cu "Noua Ordine Mondială".
La acest nou concept au aderat deja multe state, implementând proiectul grandios realizat până în cele mai mici detalii de autointitulați "stăpâni ai lumii".
România nu putea fi ocolită de acest proiect diabolic, cu acordul tacit al unor români, autoritățile introduc gradual elementele, pe principiul "picăturii chinezești".
Nerăbdători, câțiva români deja se "închină" la noul "lider spiritual" creatura hidoasă fiind deja amplasată abuziv sub formă de statui, si o prezintă celorlalți ca fiind salvatorul omenirii.
Cu acest plan a fost deturnat creștinismul, degradat în mod gradual, ca în final să-și piardă credibilitatea.
PS: A început prigoana adevăraților creștini așa cum scrie în biblie.
Oare câți vor rezista în fața acestui tăvălug diabolic și odios ?
Suntem pregătiți pentru ceea ce va urma ?
Dumnezeu este răbdător și ne așteaptă în preajma Lui.
Drum drept spre lumină, cu Dumnezeu înainte.
PPS: Creștinismul a fost DETURNAT prin discreditare, lăcomia slujitorilor și ororile comise de unii dezaxați din rândul bisericii.
Toate aceste mizerii sunt ordonate și coordonate de "bolnavii" planetei.
Urmând să instaureze noua așa zis religie, a depravării și a dezumanizării.
Vă invit să citiți și articolul:
https://vk.com/wall658991544_235
Creștinismul în mare pericol
ATENȚIE: Articolul se vrea ca fiind un semnal de alarmă, să refuzăm categoric cât încă mai avem timp aceast concept aparent religios.
Material din arhivă, prelucrat: 11.07.2021
Imagini sugestive
Articol publicat: 13.05.2022
"Chip cioplit și altă asemănare"
Biblia menționează clar, să NU ne facem chip cioplit, nici altă asemănare cărora să ne închinăm.
De sute de ani omenirea exact asta face, multitudinea de culte religioase a dat naștere totodată multor ideologii și doctrine.
Papalitatea a contribuit mult la aceste alunecări creștine, iată că azi are loc "servirea" ireproșabilă satanei.
"Duși de nas", oamenii au acceptat și s-au alăturat tuturor formelor religioase inventate de-a lungul timpului fiind "mânați" ca pe niște oi de către autointitulați păstori.
Cu temele făcute, azi "bolnavii planetei" ne face cunoscut planul lor de schimbare radicală a omenirii și din punct de vedere religios.
Ne spun că va exista o singură religie numită New Age (Noua Eră), "liderul spiritual" se numește Baphomet, creatură ce deja este prezentată publicului sub diverse forme.
Toate acțiunile se fac în numele noului "lider spiritual" ce este instalat odată cu "Noua Ordine Mondială".
La acest nou concept au aderat deja multe state, implementând proiectul grandios realizat până în cele mai mici detalii de autointitulați "stăpâni ai lumii".
România nu putea fi ocolită de acest proiect diabolic, cu acordul tacit al unor români, autoritățile introduc gradual elementele, pe principiul "picăturii chinezești".
Nerăbdători, câțiva români deja se "închină" la noul "lider spiritual" creatura hidoasă fiind deja amplasată abuziv sub formă de statui, si o prezintă celorlalți ca fiind salvatorul omenirii.
Cu acest plan a fost deturnat creștinismul, degradat în mod gradual, ca în final să-și piardă credibilitatea.
PS: A început prigoana adevăraților creștini așa cum scrie în biblie.
Oare câți vor rezista în fața acestui tăvălug diabolic și odios ?
Suntem pregătiți pentru ceea ce va urma ?
Dumnezeu este răbdător și ne așteaptă în preajma Lui.
Drum drept spre lumină, cu Dumnezeu înainte.
PPS: Creștinismul a fost DETURNAT prin discreditare, lăcomia slujitorilor și ororile comise de unii dezaxați din rândul bisericii.
Toate aceste mizerii sunt ordonate și coordonate de "bolnavii" planetei.
Urmând să instaureze noua așa zis religie, a depravării și a dezumanizării.
Vă invit să citiți și articolul:
https://vk.com/wall658991544_235
Creștinismul în mare pericol
ATENȚIE: Articolul se vrea ca fiind un semnal de alarmă, să refuzăm categoric cât încă mai avem timp aceast concept aparent religios.
Material din arhivă, prelucrat: 11.07.2021
Imagini sugestive
Articol publicat: 13.05.2022
Alexandru Coţarcă
4 ani în urmă
Cap Baphomet
"Chip cioplit și altă asemănare"
Biblia menționează clar, să NU ne facem chip cioplit, nici altă asemănare cărora să ne închinăm.
De sute de ani omenirea exact asta face, multitudinea de culte religioase a dat naștere totodată multor ideologii și doctrine.
Papalitatea a contribuit mult la aceste alunecări creștine, iată că azi are loc "servirea" ireproșabilă satanei.
"Duși de nas", oamenii au acceptat și s-au alăturat tuturor formelor religioase inventate de-a lungul timpului fiind "mânați" ca pe niște oi de către autointitulați păstori.
Cu temele făcute, azi "bolnavii planetei" ne face cunoscut planul lor de schimbare radicală a omenirii și din punct de vedere religios.
Ne spun că va exista o singură religie numită New Age (Noua Eră), "liderul spiritual" se numește Baphomet, creatură ce deja este prezentată publicului sub diverse forme.
Toate acțiunile se fac în numele noului "lider spiritual" ce este instalat odată cu "Noua Ordine Mondială".
La acest nou concept au aderat deja multe state, implementând proiectul grandios realizat până în cele mai mici detalii de autointitulați "stăpâni ai lumii".
România nu putea fi ocolită de acest proiect diabolic, cu acordul tacit al unor români, autoritățile introduc gradual elementele, pe principiul "picăturii chinezești".
Nerăbdători, câțiva români deja se "închină" la noul "lider spiritual" creatura hidoasă fiind deja amplasată abuziv sub formă de statui, si o prezintă celorlalți ca fiind salvatorul omenirii.
Cu acest plan a fost deturnat creștinismul, degradat în mod gradual, ca în final să-și piardă credibilitatea.
PS: A început prigoana adevăraților creștini așa cum scrie în biblie.
Oare câți vor rezista în fața acestui tăvălug diabolic și odios ?
Suntem pregătiți pentru ceea ce va urma ?
Dumnezeu este răbdător și ne așteaptă în preajma Lui.
Drum drept spre lumină, cu Dumnezeu înainte.
PPS: Creștinismul a fost DETURNAT prin discreditare, lăcomia slujitorilor și ororile comise de unii dezaxați din rândul bisericii.
Toate aceste mizerii sunt ordonate și coordonate de "bolnavii" planetei.
Urmând să instaureze noua așa zis religie, a depravării și a dezumanizării.
Vă invit să citiți și articolul:
https://vk.com/wall658991544_235
Creștinismul în mare pericol
ATENȚIE: Articolul se vrea ca fiind un semnal de alarmă, să refuzăm categoric cât încă mai avem timp aceast concept aparent religios.
Material din arhivă, prelucrat: 11.07.2021
Imagini sugestive
Articol publicat: 13.05.2022
Alexandru Coţarcă
4 ani în urmă
Baphomet
"Chip cioplit și altă asemănare"
Biblia menționează clar, să NU ne facem chip cioplit, nici altă asemănare cărora să ne închinăm.
De sute de ani omenirea exact asta face, multitudinea de culte religioase a dat naștere totodată multor ideologii și doctrine.
Papalitatea a contribuit mult la aceste alunecări creștine, iată că azi are loc "servirea" ireproșabilă satanei.
"Duși de nas", oamenii au acceptat și s-au alăturat tuturor formelor religioase inventate de-a lungul timpului fiind "mânați" ca pe niște oi de către autointitulați păstori.
Cu temele făcute, azi "bolnavii planetei" ne face cunoscut planul lor de schimbare radicală a omenirii și din punct de vedere religios.
Ne spun că va exista o singură religie numită New Age (Noua Eră), "liderul spiritual" se numește Baphomet, creatură ce deja este prezentată publicului sub diverse forme.
Toate acțiunile se fac în numele noului "lider spiritual" ce este instalat odată cu "Noua Ordine Mondială".
La acest nou concept au aderat deja multe state, implementând proiectul grandios realizat până în cele mai mici detalii de autointitulați "stăpâni ai lumii".
România nu putea fi ocolită de acest proiect diabolic, cu acordul tacit al unor români, autoritățile introduc gradual elementele, pe principiul "picăturii chinezești".
Nerăbdători, câțiva români deja se "închină" la noul "lider spiritual" creatura hidoasă fiind deja amplasată abuziv sub formă de statui, si o prezintă celorlalți ca fiind salvatorul omenirii.
Cu acest plan a fost deturnat creștinismul, degradat în mod gradual, ca în final să-și piardă credibilitatea.
PS: A început prigoana adevăraților creștini așa cum scrie în biblie.
Oare câți vor rezista în fața acestui tăvălug diabolic și odios ?
Suntem pregătiți pentru ceea ce va urma ?
Dumnezeu este răbdător și ne așteaptă în preajma Lui.
Drum drept spre lumină, cu Dumnezeu înainte.
PPS: Creștinismul a fost DETURNAT prin discreditare, lăcomia slujitorilor și ororile comise de unii dezaxați din rândul bisericii.
Toate aceste mizerii sunt ordonate și coordonate de "bolnavii" planetei.
Urmând să instaureze noua așa zis religie, a depravării și a dezumanizării.
Vă invit să citiți și articolul:
https://vk.com/wall658991544_235
Creștinismul în mare pericol
ATENȚIE: Articolul se vrea ca fiind un semnal de alarmă, să refuzăm categoric cât încă mai avem timp aceast concept aparent religios.
Material din arhivă, prelucrat: 11.07.2021
Imagini sugestive
Articol publicat: 13.05.2022
Alexandru Coţarcă
4 ani în urmă
Sa nu uitam ca am avut o tara
Să nu uităm că am avut o țară!
“Să nu uiți să spui copiilor și nepoților tăi că am avut o țară mândră și bogată și că nu aveam nevoie de nimic din afara Tarii!
Să nu uiți să le spui că am avut fabrici de automobile la Pitești, Craiova, Câmpulung-Muscel, București, am avut fabrică de autobuze și troleibuze la București, am avut fabrică de camioane la Brașov, fabrică de tractoare la Brașov, fabrici de locomotive la Craiova, Reșița, Arad, fabrici de vagoane la Arad și Caracal, fabrici de tramvaie la Arad, Timișoara și București, fabrici de macarale la Timișoara și Ploiești, combinat de utilaj greu la Iași, combinate siderurgice la Galați, Reșița, Hunedoara!
Ai obosit citind? Dar părinții și bunicii noștri, oare n-au obosit muncind pentru ele?
Să nu uiți că aveam fabrică de avioane la Bacău, Craiova, fabrici de ciment, fabrici de sticlă și porțelan, fabrici de cărămidă, fabrici de textile, fabrici de prelucrare a bumbacului, a mătăsei, a lânei, fabrici de fire și fibre sintetice, fabrici de mase plastice, fabrici de ulei și de zahăr, fabrici de conserve de legume și de pește, fabrici de mobilă, fabrici de biciclete și fabrică de instrumente muzicale și câte și mai câte alte fabrici.
De toate se făceau în România cu truda părinților și bunicilor noștri.
Să nu uiți să le zici copiilor și nepoților tăi că peste 90% din blocurile de locuințe pe care le văd acum, înainte de '89 au fost construite, că atunci s-au construit baraje și hidrocentrale, s-au făcut canale de irigații, s-a făcut Canalul Dunăre Marea Neagră, cu dublu rol, de navigație și de irigație, s-au făcut aducțiuni de apă și gaze naturale, mii de kilometri de cale ferată, drumuri, poduri și tunele, s-au făcut lucrări de îmbunătățiri funciare în zonele inundabile, s-a făcut Metroul din București și Casa Poporului, s-au făcut stadioane, săli de sport iar sportul românesc era la înălțime, s-au construit spitale,s-au construit, creșe, grădinițe și școli.
Atunci chiar se învăța. S-au construit case de cultură și palate ale copiilor.
În filmele românești se respectau eroii acestui neam, nu ca acum.
Aveam rafinării, aveam flotă comercială și de pescuit oceanic, aveam petrol, gaze naturale, cupru, uraniu, aur, sare, marmură, de toate aveam, nu ne trebuia nimic de la nimeni!
Avem agricultură, pământul era al României, nu al străinilor, aveam vii, livezi și sere de legume și de flori, aveam păduri, aveam o zootehnie puternică, numai la Tomești ieșeau anual pe poarta combinatului 1 milion de porci, da ai citit bine, UN MILION DE PORCI!
Aveam fabrici de medicamente, fabrici de îngrășăminte chimice, fabrică de armament, fabrici de bere, fabrici de țigarete, aveam șantiere navale și s-a construit Autostrada București-Constanța.
Aveam de toate, așa să le zici, dar într-o zi de Crăciun, slugile occidentului și trădătorii acestui neam, după ce s-au plătit toate datoriile externe și începeam și noi să o ducem bine după atâta muncă, l-au împușcat după o mizerie de proces!
De atunci nu mai avem nimic, totul s-a furat, totul s-a demolat, de parcă au trecut pe aici 5 războaie mondiale!
Așa să le zici copiilor și nepoților tăi!”
Pg. Lacrimi si Necazuri, 08.06.2019
Imagine: Stema României din perioada comunismului
Articol preluat și publicat: 12.05.2022
Alexandru Coţarcă
4 ani în urmă
Ziua de 9 Mai
Ne desparte o zi de 9 mai.
Cine a dat naștere monstrului pe care l-am învins la 9 mai 1945 ?
În Europa, ei nu vor să fie de acord în niciun fel că pe data de 9 mai, a fost învins nu doar nazismul german, ci și cel european, în toate formele și întrupările sale.
Europei îi este rușine să admită că, la mijlocul secolului al XX-lea, umanismul european a fost învins sau, mai bine zis, a fost trădat de dragul câștigului economic și politic.
Din acest motiv, au apărut fascismul și nazismul.
Lucru paradoxal, dar prima care a apărat umanismul a fost Uniunea Sovietică „totalitară”, care din 1935 a implorat Europa să oprească nazismul german înainte de a fi prea târziu.
Nu l-au oprit.
Mai mult decât atât, au făcut totul pentru a-l dezvolta și a-l întări.
(Observați desigur, că istoria se repetă astăzi).
În 1920, Hitler încă mai bea bere ieftină și lua masa în cantine, și deodată, toamna anului 1923 era deja un om bogat.
De unde ? Gata, stai că știu, din Elveția.
Hitler s-a dus la Zurich într-o jachetă ponosită și s-a întors cu o valiză plină de franci și dolari.
Legătura e puțin complicată, dar totul duce către State, către frații Dalas, John MacLoyd și Henry Ford...
Aici este necesar să vorbim despre banca pentru decontări internaționale.
Cert este că inamicii și aliații erau uniți sub umbrela acestei structuri financiare în timpul războiului.
Fondată în anii 1930, banca a continuat să funcționeze până în 1945.
O dată pe an, șefii băncilor centrale din Statele Unite, Marea Britanie și Franța se așezau la aceeași masă cu bancherii din Germania, Italia și Japonia, iar delegațiile acestor țări se întâlneau în fiecare lună, pentru a discuta aspecte actuale, de exemplu, cum să prevină falimentul unuia dintre participanții la conflictul militar.
Banca era necesară pentru ca, în timpul războiului, nimeni, inclusiv Germania, să nu aibă întreruperi în resurse sau bani.
Conform datelor oficiale, din 1920, Henry Ford a început sprijinul pe scară largă pentru NSDAP (partidul nazist) și Adolf Hitler.
Războiul se desfășura, iar americanul continua să îi ofere fuhrerului, 50.000 de dolari de ziua lui, în fiecare an.
Este greu de crezut că era doar simpatia personală a unui antisemit și a unui anticomunist și finanțarea nu a fost convenită cu guvernul american.
Americanii l-au văzut pe Hitler ca un contrabalans ideal pentru ca ideologia comunistă să nu câștige în lume.
Potrivit anglo-saxonilor, Uniunea Sovietică și Stalin, reprezentau o amenințare mai mare pentru civilizația lor, decât Germania nazistă și Hitler.
Amenințarea nu era atât militară, cât ideologică și din punct de vedere, de perspectivă mondială.
Un stat imens a apărut pe harta lumii, construit pe principii complet diferite.
Legislația muncii adoptată în URSS, submina chiar fundamentul civilizației occidentale, construit pe inegalitatea oamenilor, pe exploatarea muncitorilor de către proprietarii mijloacelor de producție.
Rusia reprezintă puterea oamenilor simpli.
Ridică-te, Țară Uriașă!
Ridică-te, Maică Rusia!
Sursa: M. E. Oprescu
Imagine sugestivă
Articol preluat și publicat: 09.05.2022
Alexandru Coţarcă
4 ani în urmă
Protocoalele de la Toronto - foto 3
„Protocoalele de la Toronto” sau cum căderea națiunilor poate fi făcută deliberat
Partea I
De prea multe ori ni s-a spus că oamenii fac istoria.
Și de prea multe ori istoria noastră a fost acoperită, ascunsă, falsificată.
Adevărul e că oamenii nu știu ce fel de istorie fac.
Marile evenimente care au schimbat radical cursul istoriei nu au fost făcute de către mase.
Dacă privim înapoi la evenimentele secolului trecut, pe care le-au adus regimurile totalitare și folosirea armelor nucleare, sau la cele de la începutul epocii moderne, revoluțiile americană și franceză, putem observa cu ușurință lipsa uriașă de spontaneitate a maselor moderne hipnotizante care au reacţionat doar la câteva lozinci ale liderilor lor şi care au servit drept instrument pentru scopurile lor politice.
Principala caracteristică a evenimentelor moderne este că le lipsește neprevăzutul pentru a fi considerate evenimente adevărate.
Aceste evenimente nu sunt evenimente-proces, în felul în care Alexis de Tocqueville a văzut Revoluția Franceză.
Ca un proces de continuitate în care vechiul regim (fr. l’Ancien Régime) este înlocuit cu unul nou, deci care ar putea fi derivate printr-un lanț cauzal.
Nici simple rupturi de tradiție, cum a gândit François Furet despre aceeași Revoluție.
Mai curând niște evenimente false, roadele ciudate ale unor înscenări teribile, montate din culise de un mic grup de oameni (vezi François Furet).
-> O reuniune secretă la Toronto pentru Planul „Căderea Națiunilor”
Pentru istorie, Revoluția Franceză, care a preluat modelul revoluționar de la cea engleză și americană, a însemnat sfârșitul monarhiei absolutiste odată cu crearea monarhiei constituționale și mai târziu a Republicii.
Pentru marea majoritate a oamenilor care au participat la ea, acesta a fost începutul unei așa-zise „libertăți”.
Pentru societatea secretă a Iluminismului, masoneria, care de atunci trage sforile din spatele cortinei, abolirea vechiului regim în numele unei Novus ordo seclorum a fost doar o mică parte a unui plan mult mai mare.
În „Protocoalele de la Toronto”, jurnalistul canadian Serge Monast a expus foarte bine acest Plan, ca și prin alte scrieri și apariții publice.
Protocoalele se bazează pe documentele a două reuniuni de la cele mai înalte niveluri ale Francmasoneriei anglo-saxone care au avut loc la Toronto, la sfârșitul lunii iunie ’67, ’85.
Nu se știe cum Monast a avut acces la aceste documente a căror autenticitate nu am nicio îndoială că este reală.
Deoarece conținutul lor este destul de lung pentru a fi inclus într-un articol, voi încerca să-l rezum aici urmărind ideile principale și analizându-le, să le pun în relație cu fapte, evenimente actuale.
Din acest motiv, îmi invit cititorii să le citească integral.
Este vară și la sfârșitul lunii iunie 1967, unul dintre grupurile Francmasoneriei anglo-saxone din Toronto (numit 6.6.6.) s-a întâlnit în secret pentru pregătirile finale ale Planului „Căderea Națiunilor”.
Această reuniune extrem de secretă a avut loc în timp ce, la Ottawa, s-au făcut pregătirile pentru „Centenarul Confederației”; și, în Statele Unite, a izbucnit mișcarea „Flower Power” ca reacție la războiul din Vietnam.
Aceasta va promova „sfârșitul tuturor războaielor, moartea trecutului și a tuturor valorilor morale asociate cu acesta, moartea familiei tradiţionale, deschiderea celor mai diverse experiențe sexuale, naşterea mişcărilor pentru pace şi ecologie etc…” (Serge Monast, Protocoalele de la Toronto, 1995, p. 7, 44).
Mișcarea „Flower Power”, care este o mișcare hippie, a luat naștere ca fenomen în America prin anii ’60.
Într-un context în care agențiile guvernamentale ale vremii împreună cu Națiunile Unite au dezvoltat programe pentru „Controlul minții”, remarcă Monast (cu referire la aceasta, vezi și Truthstream Media, Documentarul „The Minds of Men”, 17 dec. 2018).
Pornind de la programele „Mind Control” din anii ’60, care nu i-au vizat doar pe americani, liderii globali dezvoltă de atunci politici publice și strategii comune pentru un control mai bun asupra populației mondiale.
Prima reuniune secretă de la Toronto, din iunie ’67, a fost organizată tocmai în acest scop. De către grupul Illuminati cu denumirea apocaliptică 6.6.6 reprezentând „cei care conduc cele mai mari șase bănci din lume, cele mai mari șase consorții energetice de pe planetă (inclusiv partea petrolieră) și cele mai mari șase consorții agroalimentare (care include controlul principalelor drumuri alimentare ale lumii)”; deci, de către cei mai înalți finanțatori internaționali, care s-au întâlnit în Canada pentru a concepe o „strategie comună” pentru obținerea controlului absolut asupra comerțului mondial, a armelor energetice și a alimentelor (din care companiile farmaceutice cu piața globală a vitaminelor și vaccinurilor fac de asemenea parte).
Dacă Planul și strategia lui reușesc, scrie Monast, acest lucru ar trebui să ducă la capturarea puterii globale de către elită în anii ’70, ’80, pentru implementarea unei Noi Ordini Mondiale.
Într-o prezentare înregistrată, el menționează că Planul ar fi trebuit să fie împlinit până în anul 1983.
Nu știm dacă elita a preluat sforile puterii mondiale în acești ani sau mai târziu.
Dar aceștia vor fi anii, alături de cei care vor veni, când înflorește mișcarea de mediu născută din mișcarea hippie a anilor ’60, ’70; și când America devine mai mult un fel de stat socialist prin politicile adoptate de regionalism.
De atunci, un vânt ciudat bate peste tot în lume (vezi The Greatest Hoax – a transcript of a taped presentation by Serge Monast, pe site-ul sweetliberty.org.
De asemenea Alex Jones, Documentarul „America Destroyed by Design”, 1998).
-> Pâine și circ
„Panem et Circense”: este titlul primului document al Planului Roșu.
De asemenea, o zicală veche folosită de împărații romani pentru a arăta cum au condus mulțimile, oferindu-le mâncare și distracție, făcându-i astfel pe oameni să-și piardă voința de a participa la viața publică.
Iar anii care au venit au fost anii pâinii și ai circului.
Planul Roșu descrie întreaga strategie care ar trebui să ducă la Căderea Națiunilor.
În introducere, ni se spune că „toate perioadele istorice care au dus la declinul civilizațiilor au fost destul de marcate, fără excepție, de „Spiritul poporului rătăcitor” ” (Serge Monast, 1995, p. 8).
Ei bine, acest „spirit rătăcitor” creat artificial de elită, în același mod în care împărații romani stăpâneau asupra populației oferindu-le pâine și circ, toate formele de distracție, îl va face pe om să ajungă la ideea că este modern și că acesta este noul lui mod de viață.
Pentru a atinge acest scop, elita a preluat controlul asupra tuturor canalelor media (radio, televiziune, ziare) care formează un sistem prin care se proiectează viziunea sa asupra lumii transmițându-și totodată influențele către toate straturile societăților occidentale.
Schimbând într-un mod radical până-n profunzime politica, sistemul juridic, educația, orientarea generației următoare, a societăților viitoare.
În al doilea rând, prin ștergerea relației cu trecutul. Împinse într-o mișcare globală, masele moderne nu mai păstrează amintiri istorice, nici nu au conștiința a ceea ce fac și repetă erorile trecutului.
Dar miza în acest joc politic este mult mai mare de atât. Ceea ce se urmărește, de fapt, este distrugerea relației cu moștenirea iudeo-creștină.
Acest proces distructiv are loc pe două niveluri. Mai întâi începe cu distrugerea celulei familiei tradiționale și continuă cu distrugerea societății per ansamblu.
Elita globală cu bancherii săi internaționali care dețin puterea asupra mass-mediei, cei mai înalți finanțatori internaționali care controlează comerțul mondial, armele energetice și alimentele, cu ofițerii superiori ai lojilor lor, alături de birocrații de sub comanda lor, spulberă acest nucleu vital, piatra de temelie a moștenirii iudeo-creștine pe care s-a întemeiat cultura și civilizația occidentală.
În cele din urmă, acest aparat anonim care nu poate fi văzut la fel ca o fantomă și care formează un Guvern ascuns în cadrul guvernelor, altfel spus deep state, va face cu „mâna sa invizibilă” să dispară clasa de mijloc prin nivelarea tuturor indivizilor, lăsând în urmă doar o societate de stăpâni și animal-mase:
„Prin urmare, în această perioadă a anilor 1970, în care agenţii noştri se vor infiltra peste tot în diversele sfere ale societăţii pentru a o face să accepte noile noastre norme în materie de învăţământ, drept legal, social şi politic, vom veghea la răspândirea în jurul lui a unui climat economic de încredere.
Muncă pentru toţi; deschideri de credite pentru toţi; distracţii pentru toţi – acestea vor fi devizele noastre pentru crearea iluzorie a unei noi clase sociale: „Clasa Mijlocie”. Căci, o dată atinse obiectivele noastre, vom face să dispară această „Clasă” de mijloc, situată între săracii seculari şi noi, bogaţii, tăindu-i definitiv orice mijloc de supravieţuire” (p. 13.
Vezi și versiunea din limba engleză a Protocoalelor pe stateofthenation.co.).
Sub Manifestul de glorificare a Statului ca Dumnezeu și sub o falsă democrație, vor da noi Carte ale Drepturilor și Libertăților, vor transforma excepțiile, dreptul minorităţilor într-o regulă generală, adopta noi legislații pentru a scoate copiii din custodia părinților, se vor înființa mai multe Birouri pentru Protecția Copiilor față de autoritatea părintească, astfel încât copiii să nu mai fie ai propriei familii, ci ai statului mondial.
Prin această falsă eliberare a omului de trecutul său, va fi transferat(ă) rolul, autoritatea parentală către stat, ruinând astfel unitatea familiei occidentale.
Pentru aceasta, va fi schimbat curriculum-ul educațional, infiltrându-se Sistemul Educațional al Națiunilor Unite sub acoperirea Modernismului, Evoluției și Eliberării Sexuale.
Făcând să dispară din școli predarea religiei, istoriei, educației civice.
Sună ca ultima Rezoluție a Parlamentului European din 24 iunie 2021 privind situația sănătății și a drepturilor sexuale și reproductive în UE, „Minunata lume nouă” a lui Aldous Huxley sau căderea Imperiului Roman:
„După ce au cunoscut, fără limite, liberalizarea moravurilor, abolirea moralei şi, cu alte cuvinte, rătăcirile spiritului, au cunoscut „Criza economică”, iar apoi, războiul.”, „Nu la fel s-a întâmplat şi cu Imperiul Roman la apogeul său şi cu toate civilizaţiile asemănătoare, pe parcursul istoriei?” (Serge Monast, 1995, pp. 9, 12)
Acest lucru cu siguranță nu este nou. Dacă călătorim puțin cu mintea în timp amintindu-ne de acele evenimente moderne din secolul trecut, ne dăm seama că asta s-a mai întâmplat.
Că istoria se repetă cumva. Această viziune milenară a unei societăți fără clase sau a supraoamenilor și suboamenilor (germ.
Übermenschen und Untermenschen), cu venirea unei Noi Vârste, și anume a Epocii de Aur, a fost deja profețită de comunism și național-socialism.
Ceea ce este nou, fără precedent în istoria omenirii, este doar această dimensiune uriașă a mișcării globale în care astăzi sunt integrate masele (post)moderne, acest amestec ciudat, simbioză de neo-comunism și -nazism (sau fascism), într-o nouă formă de ideologie.
Am cunoscut o dictatură totalitară sub comunism și național-socialism, dar nu sub capitalism.
Ne-am putea întreba aici dacă Epoca de Aur nu a venit în timpul lui Stalin și Hitler, de ce ar veni acum?
Nu trebuie să uităm că capitalismul este doar fratele mai mare al comunismului ca fantomă.
-> „Zorii roșii” ai unei noi ere digitale
„Aurora roșie”: este titlul celui de-al doilea document.
Optsprezece ani mai târziu, elita globală sau grupul celor 6.6.6 s-au reunit din nou la Toronto, tot la sfârșitul lunii iunie, în 1985, pentru a stabili pașii finali ai Planului „Căderea Națiunilor”, cu preluarea puterii internaționale de către Națiunile Unite.
Pentru aceasta, elita trebuie să preia controlul asupra FMI, GATT, Comitetului de la Bruxelles, NATO, ONU și alte organizații internaționale.
Astfel, cu ajutorul Agenților săi infiltrați din sistemul birocratic, cu resursele lor financiare colosale și cu sprijinul celor mai mari corporații controlate financiar tot de ei, vor impune o Nouă Ordine Mondială prin intermediul Științei și Tehnologiei.
Prin implementarea unei „lumi a calculatoarelor” și construirea unui fel de „Autostradă internațională” în care toate aceste mașinării vor fi interconectate într-o realitate augmentată.
În acest fel, ei vor obține controlul direct și total asupra indivizilor de pe această planetă prin utilizarea computerelor și unificarea lor electronică într-o vastă Rețea Globală, și anume World Wide Web.
„Aceste aparate fără patrie, fără culoare, fără religie, fără apartenenţă politică”, care „nu posedă nici conştiinţă, nici un fel sau altul de morală” și care „au avantajul de a înlocui milioane de persoane individuale” reprezintă piatra de temelie a noii ordini, cu care elita va crea „sclavii perfecți” prin unificarea inteligenței artificiale cu creierul uman (p. 16).
Pe vremea când avea loc această reuniune, smartphone-urile sau aplicațiile Social Media precum Facebook, Twitter și LinkedIn nici măcar nu existau.
Dar acesta este începutul Agendei Transumanismului. Cine crede că transumanismul este doar o chestiune de discuție din ultimii ani se înșeală amarnic.
Nu, începe de aici în Toronto și de la multe alte întâlniri secrete ale baronului Rothschild, de la proiectul MK Ultra din anii ’60 pentru „Controlul Minții”.
Cu toți acești oameni afiliați la Liga Națiunilor, la Banca Mondială și la Fondul Monetar Internațional (FMI), la Acordul General pentru Tarife și Comerț (GATT), la programul educațional UNESCO, care discută de zeci de ani ce fel de societate ar dori să construiască după al Doilea Război Mondial (vezi Conférence à Londres pour la création de l’UNESCO, de pe INA Histoire).
Începe chiar mai devreme, cu prelegerea „Creierul și mecanismul său” a lui Sir Charles Sherrington din 1933 și cercetările lui Alan Turing privind informatica și inteligența artificială.
De fapt, originile sale merg chiar mai departe de atât în istorie. Până la filozofia iluminismului de mai târziu a fiziologilor J.B. Lamarck, J.B. d’Alembert, Denis Diderot și Pierre Cabanis, când importanța corpului uman și a creierului crește în raport cu spiritul, iar omul începe să fie văzut mai mult prin prisma mecanismului său biologic, ca o masă de celule.
Așadar, preocuparea societății iluministe de a crea o minte universală era deja acolo în timpul Revoluției Franceze.
Astăzi am numi-o conștiința globală sau colectivă a unei minți de stup, ceea ce înseamnă:
„Proprietatea unei aparente simțiri într-o colonie de insecte sociale care acționează ca un singur organism, fiecare insectă îndeplinind un rol specific pentru binele grupului; 2. a) o conștiință colectivă, asemănătoare cu comportamentul insectelor sociale, în care un grup de oameni devin conștienți de comunitatea lor și gândesc și acționează ca o comunitate, împărtășindu-și cunoștințele, gândurile și resursele: mintea globală a stupului care a apărut odată cu site-uri ca Twitter și Facebook; b) o astfel de mentalitate de grup caracterizată prin conformitate necritică și pierderea simțului individualității și a răspunderii personale” (vezi definițiile minții-stup pe Truthstream Media, 8 octombrie 2018).
De aceea, oameni precum Bill Gates, Ray Kurzweil, Eric Schmidt, Mark Zuckerberg, Ben Goertzel sau Regina Dugan, întreaga elită de la Davos și din Silicon Valley, au împins atât de mult această Agendă a Transumanismului în ultimii ani, făcând lobby pe principalele canale mass-media pentru toate aceste dispozitive moderne precum smartphoneuri, microcipuri, tatuaje cu puncte cuantice, inclusiv 5G, fără de care nu ar fi posibilă crearea unei minți-stup și a unei rețele electronice globale pentru a transforma această lume într-un sat global (vezi Truthstream Media, oct. 14, 2018).
Smartphone-urile nu vor face oamenii mai inteligenți. Și cu siguranță nu sunt o extensie a noastră, a ceea ce suntem.
Microcip-urile sau tatuajele invizibile de pe mână nu ne vor transforma în super-eroi ca în filmul Matrix.
5G nu ne va ușura viața. „Tastând direct din creierul tău, decodând acele gânduri pe care deja am decis să le împărtășim” într-un viitor ciudat, așa cum susține fostul director DARPA Regina Dugan, doar va invada ultimul colț al intimității noastre, îți va hăckui creierul. Ne va transforma în ceea ce spun Protocoalele de la Toronto: „sclavi perfecți”.
Prin aceste dispozitive moderne, omul nu va mai fi uman, nici măcar un animal de masă, ci o insectă socială sau un cyborg într-o realitate augmentată, generată de inteligența artificială.
Parafrazându-l pe George Orwell, vom pierde chiar și cei câțiva centimetri cubi din interiorul creierului nostru, împreună cu libertatea gândirii, fără de care nu poate fi posibilă viața spiritului.
Am putea spune că trăim vremuri apocaliptice.
Dar, mai ales, trăim acele vremuri în care guverne-marionetă care pretind că știu ce este bine pentru umanitate și ne fac să credem că vor binele pentru noi au descoperit metodele și mijloacele de a distruge omul și de a-l transforma în altceva, să-l omoare mai puţin în carne și oase, şi mai mult în duh.
-> În loc de concluzii: Cine câștigă din jocul World Wide Web?
Mulți dintre noi încă nu văd pericolul care vine. Și mi se pare incredibil.
Că ne îndreptăm din ce în ce mai repede spre realitatea virtuală, dominată de mașini. De la o societate fără clase la o societate fără numerar.
Sau, mai bine spus, am fost mișcați. Pentru care nu suntem deloc pregătiți.
Deoarece în spatele nostru nu există niciun fel de experiență în realitatea augmentată.
Despre cum am putea să trăim, să supraviețuim într-o astfel de Lume Nouă.
Cine va beneficia cel mai mult de pe urma distrugerii clasei de mijloc și care ar fi câștigătorii și învinșii din jocul World Wide Web?
După cum reiese din „Protocoalele de la Toronto”, nimeni care reprezintă o rentabilitate exploatabilă pentru elită și corporațiile sale conducătoare nu va putea scăpa de la obținerea profitului (Serge Monast, 1995, p. 17). În Germania, filialele Băncii Naţionale Volks au fost închise în unele sate. Nu există nici măcar o singură urmă de bancomate. Acest lucru afectează doar persoanele care încă folosesc numerar. Dar bancherii centrali și marile corporații financiare par să ignore această realitate. Pentru ei este mult mai important profitul.
„Better than Cash Alliance” din New York, sprijinită de corporațiile Visa și Mastercard și de Fundația Gates, care face lobby pentru această societate fără numerar, susține că nu există o a doua opțiune pentru plățile noastre zilnice în afara digitalului.
Ei spun că toți trebuie să folosim digitalul, să trăim în această societate fără numerar.
Lăsându-ne nicio libertate de alegere.
Ei nu spun că poți folosi în continuare cash-ul ca a doua opțiune dacă nu vrei să folosești modalitatea digitală de plată, ceea ce ar fi destul de diferit.
De ce există atâta grabă ca noi toți să ne alăturăm acestei mișcări globale și să intrăm în această nouă eră digitală?
De la hacking-ul creierului până la hacking-ul economiilor noastre este doar un mic pas.
Nu ar fi mult mai înțelept să rămânem în afara ei (Deutsche Welle, 21 nov 2018).
Evident că din aceste modalități moderne de plată câștigă doar bancherii centrali alături de marile corporații financiare, nu oamenii săraci sau clasa de mijloc care se prăbușește de la inflația din ultimii ani.
Capitalul superflu i-a făcut pe bogați mai bogați, a condus la criza economică actuală, a hrănit băncile private din paradisurile offshore, a adus zorii de foc, sângerii, ai unei noi ere (Deutsche Welle, 5 iul 2017.
Vezi și Timeline, 20 aug 2019).
Ana-Maria Caminski
Corespondent in Romania, pentru NASUL TV Canada
Imagini sugestive
Articol preluat și publicat: 06.05.2022
Alexandru Coţarcă
4 ani în urmă
Protocoalele de la Toronto - foto 4
„Protocoalele de la Toronto” sau cum căderea națiunilor poate fi făcută deliberat
De prea multe ori ni s-a spus că oamenii fac istoria.
Și de prea multe ori istoria noastră a fost acoperită, ascunsă, falsificată.
Adevărul e că oamenii nu știu ce fel de istorie fac.
Marile evenimente care au schimbat radical cursul istoriei nu au fost făcute de către mase.
Dacă privim înapoi la evenimentele secolului trecut, pe care le-au adus regimurile totalitare și folosirea armelor nucleare, sau la cele de la începutul epocii moderne, revoluțiile americană și franceză, putem observa cu ușurință lipsa uriașă de spontaneitate a maselor moderne hipnotizante care au reacţionat doar la câteva lozinci ale liderilor lor şi care au servit drept instrument pentru scopurile lor politice.
Principala caracteristică a evenimentelor moderne este că le lipsește neprevăzutul pentru a fi considerate evenimente adevărate.
Aceste evenimente nu sunt evenimente-proces, în felul în care Alexis de Tocqueville a văzut Revoluția Franceză.
Ca un proces de continuitate în care vechiul regim (fr. l’Ancien Régime) este înlocuit cu unul nou, deci care ar putea fi derivate printr-un lanț cauzal.
Nici simple rupturi de tradiție, cum a gândit François Furet despre aceeași Revoluție.
Mai curând niște evenimente false, roadele ciudate ale unor înscenări teribile, montate din culise de un mic grup de oameni (vezi François Furet).
-> O reuniune secretă la Toronto pentru Planul „Căderea Națiunilor”
Pentru istorie, Revoluția Franceză, care a preluat modelul revoluționar de la cea engleză și americană, a însemnat sfârșitul monarhiei absolutiste odată cu crearea monarhiei constituționale și mai târziu a Republicii.
Pentru marea majoritate a oamenilor care au participat la ea, acesta a fost începutul unei așa-zise „libertăți”.
Pentru societatea secretă a Iluminismului, masoneria, care de atunci trage sforile din spatele cortinei, abolirea vechiului regim în numele unei Novus ordo seclorum a fost doar o mică parte a unui plan mult mai mare.
În „Protocoalele de la Toronto”, jurnalistul canadian Serge Monast a expus foarte bine acest Plan, ca și prin alte scrieri și apariții publice.
Protocoalele se bazează pe documentele a două reuniuni de la cele mai înalte niveluri ale Francmasoneriei anglo-saxone care au avut loc la Toronto, la sfârșitul lunii iunie ’67, ’85.
Nu se știe cum Monast a avut acces la aceste documente a căror autenticitate nu am nicio îndoială că este reală.
Deoarece conținutul lor este destul de lung pentru a fi inclus într-un articol, voi încerca să-l rezum aici urmărind ideile principale și analizându-le, să le pun în relație cu fapte, evenimente actuale.
Din acest motiv, îmi invit cititorii să le citească integral.
Este vară și la sfârșitul lunii iunie 1967, unul dintre grupurile Francmasoneriei anglo-saxone din Toronto (numit 6.6.6.) s-a întâlnit în secret pentru pregătirile finale ale Planului „Căderea Națiunilor”.
Această reuniune extrem de secretă a avut loc în timp ce, la Ottawa, s-au făcut pregătirile pentru „Centenarul Confederației”; și, în Statele Unite, a izbucnit mișcarea „Flower Power” ca reacție la războiul din Vietnam.
Aceasta va promova „sfârșitul tuturor războaielor, moartea trecutului și a tuturor valorilor morale asociate cu acesta, moartea familiei tradiţionale, deschiderea celor mai diverse experiențe sexuale, naşterea mişcărilor pentru pace şi ecologie etc…” (Serge Monast, Protocoalele de la Toronto, 1995, p. 7, 44).
Mișcarea „Flower Power”, care este o mișcare hippie, a luat naștere ca fenomen în America prin anii ’60.
Într-un context în care agențiile guvernamentale ale vremii împreună cu Națiunile Unite au dezvoltat programe pentru „Controlul minții”, remarcă Monast (cu referire la aceasta, vezi și Truthstream Media, Documentarul „The Minds of Men”, 17 dec. 2018).
Pornind de la programele „Mind Control” din anii ’60, care nu i-au vizat doar pe americani, liderii globali dezvoltă de atunci politici publice și strategii comune pentru un control mai bun asupra populației mondiale.
Prima reuniune secretă de la Toronto, din iunie ’67, a fost organizată tocmai în acest scop. De către grupul Illuminati cu denumirea apocaliptică 6.6.6 reprezentând „cei care conduc cele mai mari șase bănci din lume, cele mai mari șase consorții energetice de pe planetă (inclusiv partea petrolieră) și cele mai mari șase consorții agroalimentare (care include controlul principalelor drumuri alimentare ale lumii)”; deci, de către cei mai înalți finanțatori internaționali, care s-au întâlnit în Canada pentru a concepe o „strategie comună” pentru obținerea controlului absolut asupra comerțului mondial, a armelor energetice și a alimentelor (din care companiile farmaceutice cu piața globală a vitaminelor și vaccinurilor fac de asemenea parte).
Dacă Planul și strategia lui reușesc, scrie Monast, acest lucru ar trebui să ducă la capturarea puterii globale de către elită în anii ’70, ’80, pentru implementarea unei Noi Ordini Mondiale.
Într-o prezentare înregistrată, el menționează că Planul ar fi trebuit să fie împlinit până în anul 1983.
Nu știm dacă elita a preluat sforile puterii mondiale în acești ani sau mai târziu.
Dar aceștia vor fi anii, alături de cei care vor veni, când înflorește mișcarea de mediu născută din mișcarea hippie a anilor ’60, ’70; și când America devine mai mult un fel de stat socialist prin politicile adoptate de regionalism.
De atunci, un vânt ciudat bate peste tot în lume (vezi The Greatest Hoax – a transcript of a taped presentation by Serge Monast, pe site-ul sweetliberty.org.
De asemenea Alex Jones, Documentarul „America Destroyed by Design”, 1998).
-> Pâine și circ
„Panem et Circense”: este titlul primului document al Planului Roșu.
De asemenea, o zicală veche folosită de împărații romani pentru a arăta cum au condus mulțimile, oferindu-le mâncare și distracție, făcându-i astfel pe oameni să-și piardă voința de a participa la viața publică.
Iar anii care au venit au fost anii pâinii și ai circului.
Planul Roșu descrie întreaga strategie care ar trebui să ducă la Căderea Națiunilor.
În introducere, ni se spune că „toate perioadele istorice care au dus la declinul civilizațiilor au fost destul de marcate, fără excepție, de „Spiritul poporului rătăcitor” ” (Serge Monast, 1995, p. 8).
Ei bine, acest „spirit rătăcitor” creat artificial de elită, în același mod în care împărații romani stăpâneau asupra populației oferindu-le pâine și circ, toate formele de distracție, îl va face pe om să ajungă la ideea că este modern și că acesta este noul lui mod de viață.
Pentru a atinge acest scop, elita a preluat controlul asupra tuturor canalelor media (radio, televiziune, ziare) care formează un sistem prin care se proiectează viziunea sa asupra lumii transmițându-și totodată influențele către toate straturile societăților occidentale.
Schimbând într-un mod radical până-n profunzime politica, sistemul juridic, educația, orientarea generației următoare, a societăților viitoare.
În al doilea rând, prin ștergerea relației cu trecutul. Împinse într-o mișcare globală, masele moderne nu mai păstrează amintiri istorice, nici nu au conștiința a ceea ce fac și repetă erorile trecutului.
Dar miza în acest joc politic este mult mai mare de atât. Ceea ce se urmărește, de fapt, este distrugerea relației cu moștenirea iudeo-creștină.
Acest proces distructiv are loc pe două niveluri. Mai întâi începe cu distrugerea celulei familiei tradiționale și continuă cu distrugerea societății per ansamblu.
Elita globală cu bancherii săi internaționali care dețin puterea asupra mass-mediei, cei mai înalți finanțatori internaționali care controlează comerțul mondial, armele energetice și alimentele, cu ofițerii superiori ai lojilor lor, alături de birocrații de sub comanda lor, spulberă acest nucleu vital, piatra de temelie a moștenirii iudeo-creștine pe care s-a întemeiat cultura și civilizația occidentală.
În cele din urmă, acest aparat anonim care nu poate fi văzut la fel ca o fantomă și care formează un Guvern ascuns în cadrul guvernelor, altfel spus deep state, va face cu „mâna sa invizibilă” să dispară clasa de mijloc prin nivelarea tuturor indivizilor, lăsând în urmă doar o societate de stăpâni și animal-mase:
„Prin urmare, în această perioadă a anilor 1970, în care agenţii noştri se vor infiltra peste tot în diversele sfere ale societăţii pentru a o face să accepte noile noastre norme în materie de învăţământ, drept legal, social şi politic, vom veghea la răspândirea în jurul lui a unui climat economic de încredere.
Muncă pentru toţi; deschideri de credite pentru toţi; distracţii pentru toţi – acestea vor fi devizele noastre pentru crearea iluzorie a unei noi clase sociale: „Clasa Mijlocie”. Căci, o dată atinse obiectivele noastre, vom face să dispară această „Clasă” de mijloc, situată între săracii seculari şi noi, bogaţii, tăindu-i definitiv orice mijloc de supravieţuire” (p. 13.
Vezi și versiunea din limba engleză a Protocoalelor pe stateofthenation.co.).
Sub Manifestul de glorificare a Statului ca Dumnezeu și sub o falsă democrație, vor da noi Carte ale Drepturilor și Libertăților, vor transforma excepțiile, dreptul minorităţilor într-o regulă generală, adopta noi legislații pentru a scoate copiii din custodia părinților, se vor înființa mai multe Birouri pentru Protecția Copiilor față de autoritatea părintească, astfel încât copiii să nu mai fie ai propriei familii, ci ai statului mondial.
Prin această falsă eliberare a omului de trecutul său, va fi transferat(ă) rolul, autoritatea parentală către stat, ruinând astfel unitatea familiei occidentale.
Pentru aceasta, va fi schimbat curriculum-ul educațional, infiltrându-se Sistemul Educațional al Națiunilor Unite sub acoperirea Modernismului, Evoluției și Eliberării Sexuale.
Făcând să dispară din școli predarea religiei, istoriei, educației civice.
Sună ca ultima Rezoluție a Parlamentului European din 24 iunie 2021 privind situația sănătății și a drepturilor sexuale și reproductive în UE, „Minunata lume nouă” a lui Aldous Huxley sau căderea Imperiului Roman:
„După ce au cunoscut, fără limite, liberalizarea moravurilor, abolirea moralei şi, cu alte cuvinte, rătăcirile spiritului, au cunoscut „Criza economică”, iar apoi, războiul.”, „Nu la fel s-a întâmplat şi cu Imperiul Roman la apogeul său şi cu toate civilizaţiile asemănătoare, pe parcursul istoriei?” (Serge Monast, 1995, pp. 9, 12)
Acest lucru cu siguranță nu este nou. Dacă călătorim puțin cu mintea în timp amintindu-ne de acele evenimente moderne din secolul trecut, ne dăm seama că asta s-a mai întâmplat.
Că istoria se repetă cumva. Această viziune milenară a unei societăți fără clase sau a supraoamenilor și suboamenilor (germ.
Übermenschen und Untermenschen), cu venirea unei Noi Vârste, și anume a Epocii de Aur, a fost deja profețită de comunism și național-socialism.
Ceea ce este nou, fără precedent în istoria omenirii, este doar această dimensiune uriașă a mișcării globale în care astăzi sunt integrate masele (post)moderne, acest amestec ciudat, simbioză de neo-comunism și -nazism (sau fascism), într-o nouă formă de ideologie.
Am cunoscut o dictatură totalitară sub comunism și național-socialism, dar nu sub capitalism.
Ne-am putea întreba aici dacă Epoca de Aur nu a venit în timpul lui Stalin și Hitler, de ce ar veni acum?
Nu trebuie să uităm că capitalismul este doar fratele mai mare al comunismului ca fantomă.
-> „Zorii roșii” ai unei noi ere digitale
„Aurora roșie”: este titlul celui de-al doilea document.
Optsprezece ani mai târziu, elita globală sau grupul celor 6.6.6 s-au reunit din nou la Toronto, tot la sfârșitul lunii iunie, în 1985, pentru a stabili pașii finali ai Planului „Căderea Națiunilor”, cu preluarea puterii internaționale de către Națiunile Unite.
Pentru aceasta, elita trebuie să preia controlul asupra FMI, GATT, Comitetului de la Bruxelles, NATO, ONU și alte organizații internaționale.
Astfel, cu ajutorul Agenților săi infiltrați din sistemul birocratic, cu resursele lor financiare colosale și cu sprijinul celor mai mari corporații controlate financiar tot de ei, vor impune o Nouă Ordine Mondială prin intermediul Științei și Tehnologiei.
Prin implementarea unei „lumi a calculatoarelor” și construirea unui fel de „Autostradă internațională” în care toate aceste mașinării vor fi interconectate într-o realitate augmentată.
În acest fel, ei vor obține controlul direct și total asupra indivizilor de pe această planetă prin utilizarea computerelor și unificarea lor electronică într-o vastă Rețea Globală, și anume World Wide Web.
„Aceste aparate fără patrie, fără culoare, fără religie, fără apartenenţă politică”, care „nu posedă nici conştiinţă, nici un fel sau altul de morală” și care „au avantajul de a înlocui milioane de persoane individuale” reprezintă piatra de temelie a noii ordini, cu care elita va crea „sclavii perfecți” prin unificarea inteligenței artificiale cu creierul uman (p. 16).
Pe vremea când avea loc această reuniune, smartphone-urile sau aplicațiile Social Media precum Facebook, Twitter și LinkedIn nici măcar nu existau.
Dar acesta este începutul Agendei Transumanismului. Cine crede că transumanismul este doar o chestiune de discuție din ultimii ani se înșeală amarnic.
Nu, începe de aici în Toronto și de la multe alte întâlniri secrete ale baronului Rothschild, de la proiectul MK Ultra din anii ’60 pentru „Controlul Minții”.
Cu toți acești oameni afiliați la Liga Națiunilor, la Banca Mondială și la Fondul Monetar Internațional (FMI), la Acordul General pentru Tarife și Comerț (GATT), la programul educațional UNESCO, care discută de zeci de ani ce fel de societate ar dori să construiască după al Doilea Război Mondial (vezi Conférence à Londres pour la création de l’UNESCO, de pe INA Histoire).
Începe chiar mai devreme, cu prelegerea „Creierul și mecanismul său” a lui Sir Charles Sherrington din 1933 și cercetările lui Alan Turing privind informatica și inteligența artificială.
De fapt, originile sale merg chiar mai departe de atât în istorie. Până la filozofia iluminismului de mai târziu a fiziologilor J.B. Lamarck, J.B. d’Alembert, Denis Diderot și Pierre Cabanis, când importanța corpului uman și a creierului crește în raport cu spiritul, iar omul începe să fie văzut mai mult prin prisma mecanismului său biologic, ca o masă de celule.
Așadar, preocuparea societății iluministe de a crea o minte universală era deja acolo în timpul Revoluției Franceze.
Astăzi am numi-o conștiința globală sau colectivă a unei minți de stup, ceea ce înseamnă:
„Proprietatea unei aparente simțiri într-o colonie de insecte sociale care acționează ca un singur organism, fiecare insectă îndeplinind un rol specific pentru binele grupului; 2. a) o conștiință colectivă, asemănătoare cu comportamentul insectelor sociale, în care un grup de oameni devin conștienți de comunitatea lor și gândesc și acționează ca o comunitate, împărtășindu-și cunoștințele, gândurile și resursele: mintea globală a stupului care a apărut odată cu site-uri ca Twitter și Facebook; b) o astfel de mentalitate de grup caracterizată prin conformitate necritică și pierderea simțului individualității și a răspunderii personale” (vezi definițiile minții-stup pe Truthstream Media, 8 octombrie 2018).
De aceea, oameni precum Bill Gates, Ray Kurzweil, Eric Schmidt, Mark Zuckerberg, Ben Goertzel sau Regina Dugan, întreaga elită de la Davos și din Silicon Valley, au împins atât de mult această Agendă a Transumanismului în ultimii ani, făcând lobby pe principalele canale mass-media pentru toate aceste dispozitive moderne precum smartphoneuri, microcipuri, tatuaje cu puncte cuantice, inclusiv 5G, fără de care nu ar fi posibilă crearea unei minți-stup și a unei rețele electronice globale pentru a transforma această lume într-un sat global (vezi Truthstream Media, oct. 14, 2018).
Smartphone-urile nu vor face oamenii mai inteligenți. Și cu siguranță nu sunt o extensie a noastră, a ceea ce suntem.
Microcip-urile sau tatuajele invizibile de pe mână nu ne vor transforma în super-eroi ca în filmul Matrix.
5G nu ne va ușura viața. „Tastând direct din creierul tău, decodând acele gânduri pe care deja am decis să le împărtășim” într-un viitor ciudat, așa cum susține fostul director DARPA Regina Dugan, doar va invada ultimul colț al intimității noastre, îți va hăckui creierul. Ne va transforma în ceea ce spun Protocoalele de la Toronto: „sclavi perfecți”.
Prin aceste dispozitive moderne, omul nu va mai fi uman, nici măcar un animal de masă, ci o insectă socială sau un cyborg într-o realitate augmentată, generată de inteligența artificială.
Parafrazându-l pe George Orwell, vom pierde chiar și cei câțiva centimetri cubi din interiorul creierului nostru, împreună cu libertatea gândirii, fără de care nu poate fi posibilă viața spiritului.
Am putea spune că trăim vremuri apocaliptice.
Dar, mai ales, trăim acele vremuri în care guverne-marionetă care pretind că știu ce este bine pentru umanitate și ne fac să credem că vor binele pentru noi au descoperit metodele și mijloacele de a distruge omul și de a-l transforma în altceva, să-l omoare mai puţin în carne și oase, şi mai mult în duh.
-> În loc de concluzii: Cine câștigă din jocul World Wide Web?
Mulți dintre noi încă nu văd pericolul care vine. Și mi se pare incredibil.
Că ne îndreptăm din ce în ce mai repede spre realitatea virtuală, dominată de mașini. De la o societate fără clase la o societate fără numerar.
Sau, mai bine spus, am fost mișcați. Pentru care nu suntem deloc pregătiți.
Deoarece în spatele nostru nu există niciun fel de experiență în realitatea augmentată.
Despre cum am putea să trăim, să supraviețuim într-o astfel de Lume Nouă.
Cine va beneficia cel mai mult de pe urma distrugerii clasei de mijloc și care ar fi câștigătorii și învinșii din jocul World Wide Web?
După cum reiese din „Protocoalele de la Toronto”, nimeni care reprezintă o rentabilitate exploatabilă pentru elită și corporațiile sale conducătoare nu va putea scăpa de la obținerea profitului (Serge Monast, 1995, p. 17). În Germania, filialele Băncii Naţionale Volks au fost închise în unele sate. Nu există nici măcar o singură urmă de bancomate. Acest lucru afectează doar persoanele care încă folosesc numerar. Dar bancherii centrali și marile corporații financiare par să ignore această realitate. Pentru ei este mult mai important profitul.
„Better than Cash Alliance” din New York, sprijinită de corporațiile Visa și Mastercard și de Fundația Gates, care face lobby pentru această societate fără numerar, susține că nu există o a doua opțiune pentru plățile noastre zilnice în afara digitalului.
Ei spun că toți trebuie să folosim digitalul, să trăim în această societate fără numerar.
Lăsându-ne nicio libertate de alegere.
Ei nu spun că poți folosi în continuare cash-ul ca a doua opțiune dacă nu vrei să folosești modalitatea digitală de plată, ceea ce ar fi destul de diferit.
De ce există atâta grabă ca noi toți să ne alăturăm acestei mișcări globale și să intrăm în această nouă eră digitală?
De la hacking-ul creierului până la hacking-ul economiilor noastre este doar un mic pas.
Nu ar fi mult mai înțelept să rămânem în afara ei (Deutsche Welle, 21 nov 2018).
Evident că din aceste modalități moderne de plată câștigă doar bancherii centrali alături de marile corporații financiare, nu oamenii săraci sau clasa de mijloc care se prăbușește de la inflația din ultimii ani.
Capitalul superflu i-a făcut pe bogați mai bogați, a condus la criza economică actuală, a hrănit băncile private din paradisurile offshore, a adus zorii de foc, sângerii, ai unei noi ere (Deutsche Welle, 5 iul 2017.
Vezi și Timeline, 20 aug 2019).
Ana-Maria Caminski
Corespondent in Romania, pentru NASUL TV Canada
Imagini sugestive
Articol preluat și publicat: 06.05.2022
Alexandru Coţarcă
4 ani în urmă
Protocoalele de la Toronto - foto 2
„Protocoalele de la Toronto” sau cum căderea națiunilor poate fi făcută deliberat
Partea I
De prea multe ori ni s-a spus că oamenii fac istoria.
Și de prea multe ori istoria noastră a fost acoperită, ascunsă, falsificată.
Adevărul e că oamenii nu știu ce fel de istorie fac.
Marile evenimente care au schimbat radical cursul istoriei nu au fost făcute de către mase.
Dacă privim înapoi la evenimentele secolului trecut, pe care le-au adus regimurile totalitare și folosirea armelor nucleare, sau la cele de la începutul epocii moderne, revoluțiile americană și franceză, putem observa cu ușurință lipsa uriașă de spontaneitate a maselor moderne hipnotizante care au reacţionat doar la câteva lozinci ale liderilor lor şi care au servit drept instrument pentru scopurile lor politice.
Principala caracteristică a evenimentelor moderne este că le lipsește neprevăzutul pentru a fi considerate evenimente adevărate.
Aceste evenimente nu sunt evenimente-proces, în felul în care Alexis de Tocqueville a văzut Revoluția Franceză.
Ca un proces de continuitate în care vechiul regim (fr. l’Ancien Régime) este înlocuit cu unul nou, deci care ar putea fi derivate printr-un lanț cauzal.
Nici simple rupturi de tradiție, cum a gândit François Furet despre aceeași Revoluție.
Mai curând niște evenimente false, roadele ciudate ale unor înscenări teribile, montate din culise de un mic grup de oameni (vezi François Furet).
-> O reuniune secretă la Toronto pentru Planul „Căderea Națiunilor”
Pentru istorie, Revoluția Franceză, care a preluat modelul revoluționar de la cea engleză și americană, a însemnat sfârșitul monarhiei absolutiste odată cu crearea monarhiei constituționale și mai târziu a Republicii.
Pentru marea majoritate a oamenilor care au participat la ea, acesta a fost începutul unei așa-zise „libertăți”.
Pentru societatea secretă a Iluminismului, masoneria, care de atunci trage sforile din spatele cortinei, abolirea vechiului regim în numele unei Novus ordo seclorum a fost doar o mică parte a unui plan mult mai mare.
În „Protocoalele de la Toronto”, jurnalistul canadian Serge Monast a expus foarte bine acest Plan, ca și prin alte scrieri și apariții publice.
Protocoalele se bazează pe documentele a două reuniuni de la cele mai înalte niveluri ale Francmasoneriei anglo-saxone care au avut loc la Toronto, la sfârșitul lunii iunie ’67, ’85.
Nu se știe cum Monast a avut acces la aceste documente a căror autenticitate nu am nicio îndoială că este reală.
Deoarece conținutul lor este destul de lung pentru a fi inclus într-un articol, voi încerca să-l rezum aici urmărind ideile principale și analizându-le, să le pun în relație cu fapte, evenimente actuale.
Din acest motiv, îmi invit cititorii să le citească integral.
Este vară și la sfârșitul lunii iunie 1967, unul dintre grupurile Francmasoneriei anglo-saxone din Toronto (numit 6.6.6.) s-a întâlnit în secret pentru pregătirile finale ale Planului „Căderea Națiunilor”.
Această reuniune extrem de secretă a avut loc în timp ce, la Ottawa, s-au făcut pregătirile pentru „Centenarul Confederației”; și, în Statele Unite, a izbucnit mișcarea „Flower Power” ca reacție la războiul din Vietnam.
Aceasta va promova „sfârșitul tuturor războaielor, moartea trecutului și a tuturor valorilor morale asociate cu acesta, moartea familiei tradiţionale, deschiderea celor mai diverse experiențe sexuale, naşterea mişcărilor pentru pace şi ecologie etc…” (Serge Monast, Protocoalele de la Toronto, 1995, p. 7, 44).
Mișcarea „Flower Power”, care este o mișcare hippie, a luat naștere ca fenomen în America prin anii ’60.
Într-un context în care agențiile guvernamentale ale vremii împreună cu Națiunile Unite au dezvoltat programe pentru „Controlul minții”, remarcă Monast (cu referire la aceasta, vezi și Truthstream Media, Documentarul „The Minds of Men”, 17 dec. 2018).
Pornind de la programele „Mind Control” din anii ’60, care nu i-au vizat doar pe americani, liderii globali dezvoltă de atunci politici publice și strategii comune pentru un control mai bun asupra populației mondiale.
Prima reuniune secretă de la Toronto, din iunie ’67, a fost organizată tocmai în acest scop. De către grupul Illuminati cu denumirea apocaliptică 6.6.6 reprezentând „cei care conduc cele mai mari șase bănci din lume, cele mai mari șase consorții energetice de pe planetă (inclusiv partea petrolieră) și cele mai mari șase consorții agroalimentare (care include controlul principalelor drumuri alimentare ale lumii)”; deci, de către cei mai înalți finanțatori internaționali, care s-au întâlnit în Canada pentru a concepe o „strategie comună” pentru obținerea controlului absolut asupra comerțului mondial, a armelor energetice și a alimentelor (din care companiile farmaceutice cu piața globală a vitaminelor și vaccinurilor fac de asemenea parte).
Dacă Planul și strategia lui reușesc, scrie Monast, acest lucru ar trebui să ducă la capturarea puterii globale de către elită în anii ’70, ’80, pentru implementarea unei Noi Ordini Mondiale.
Într-o prezentare înregistrată, el menționează că Planul ar fi trebuit să fie împlinit până în anul 1983.
Nu știm dacă elita a preluat sforile puterii mondiale în acești ani sau mai târziu.
Dar aceștia vor fi anii, alături de cei care vor veni, când înflorește mișcarea de mediu născută din mișcarea hippie a anilor ’60, ’70; și când America devine mai mult un fel de stat socialist prin politicile adoptate de regionalism.
De atunci, un vânt ciudat bate peste tot în lume (vezi The Greatest Hoax – a transcript of a taped presentation by Serge Monast, pe site-ul sweetliberty.org.
De asemenea Alex Jones, Documentarul „America Destroyed by Design”, 1998).
-> Pâine și circ
„Panem et Circense”: este titlul primului document al Planului Roșu.
De asemenea, o zicală veche folosită de împărații romani pentru a arăta cum au condus mulțimile, oferindu-le mâncare și distracție, făcându-i astfel pe oameni să-și piardă voința de a participa la viața publică.
Iar anii care au venit au fost anii pâinii și ai circului.
Planul Roșu descrie întreaga strategie care ar trebui să ducă la Căderea Națiunilor.
În introducere, ni se spune că „toate perioadele istorice care au dus la declinul civilizațiilor au fost destul de marcate, fără excepție, de „Spiritul poporului rătăcitor” ” (Serge Monast, 1995, p. 8).
Ei bine, acest „spirit rătăcitor” creat artificial de elită, în același mod în care împărații romani stăpâneau asupra populației oferindu-le pâine și circ, toate formele de distracție, îl va face pe om să ajungă la ideea că este modern și că acesta este noul lui mod de viață.
Pentru a atinge acest scop, elita a preluat controlul asupra tuturor canalelor media (radio, televiziune, ziare) care formează un sistem prin care se proiectează viziunea sa asupra lumii transmițându-și totodată influențele către toate straturile societăților occidentale.
Schimbând într-un mod radical până-n profunzime politica, sistemul juridic, educația, orientarea generației următoare, a societăților viitoare.
În al doilea rând, prin ștergerea relației cu trecutul. Împinse într-o mișcare globală, masele moderne nu mai păstrează amintiri istorice, nici nu au conștiința a ceea ce fac și repetă erorile trecutului.
Dar miza în acest joc politic este mult mai mare de atât. Ceea ce se urmărește, de fapt, este distrugerea relației cu moștenirea iudeo-creștină.
Acest proces distructiv are loc pe două niveluri. Mai întâi începe cu distrugerea celulei familiei tradiționale și continuă cu distrugerea societății per ansamblu.
Elita globală cu bancherii săi internaționali care dețin puterea asupra mass-mediei, cei mai înalți finanțatori internaționali care controlează comerțul mondial, armele energetice și alimentele, cu ofițerii superiori ai lojilor lor, alături de birocrații de sub comanda lor, spulberă acest nucleu vital, piatra de temelie a moștenirii iudeo-creștine pe care s-a întemeiat cultura și civilizația occidentală.
În cele din urmă, acest aparat anonim care nu poate fi văzut la fel ca o fantomă și care formează un Guvern ascuns în cadrul guvernelor, altfel spus deep state, va face cu „mâna sa invizibilă” să dispară clasa de mijloc prin nivelarea tuturor indivizilor, lăsând în urmă doar o societate de stăpâni și animal-mase:
„Prin urmare, în această perioadă a anilor 1970, în care agenţii noştri se vor infiltra peste tot în diversele sfere ale societăţii pentru a o face să accepte noile noastre norme în materie de învăţământ, drept legal, social şi politic, vom veghea la răspândirea în jurul lui a unui climat economic de încredere.
Muncă pentru toţi; deschideri de credite pentru toţi; distracţii pentru toţi – acestea vor fi devizele noastre pentru crearea iluzorie a unei noi clase sociale: „Clasa Mijlocie”. Căci, o dată atinse obiectivele noastre, vom face să dispară această „Clasă” de mijloc, situată între săracii seculari şi noi, bogaţii, tăindu-i definitiv orice mijloc de supravieţuire” (p. 13.
Vezi și versiunea din limba engleză a Protocoalelor pe stateofthenation.co.).
Sub Manifestul de glorificare a Statului ca Dumnezeu și sub o falsă democrație, vor da noi Carte ale Drepturilor și Libertăților, vor transforma excepțiile, dreptul minorităţilor într-o regulă generală, adopta noi legislații pentru a scoate copiii din custodia părinților, se vor înființa mai multe Birouri pentru Protecția Copiilor față de autoritatea părintească, astfel încât copiii să nu mai fie ai propriei familii, ci ai statului mondial.
Prin această falsă eliberare a omului de trecutul său, va fi transferat(ă) rolul, autoritatea parentală către stat, ruinând astfel unitatea familiei occidentale.
Pentru aceasta, va fi schimbat curriculum-ul educațional, infiltrându-se Sistemul Educațional al Națiunilor Unite sub acoperirea Modernismului, Evoluției și Eliberării Sexuale.
Făcând să dispară din școli predarea religiei, istoriei, educației civice.
Sună ca ultima Rezoluție a Parlamentului European din 24 iunie 2021 privind situația sănătății și a drepturilor sexuale și reproductive în UE, „Minunata lume nouă” a lui Aldous Huxley sau căderea Imperiului Roman:
„După ce au cunoscut, fără limite, liberalizarea moravurilor, abolirea moralei şi, cu alte cuvinte, rătăcirile spiritului, au cunoscut „Criza economică”, iar apoi, războiul.”, „Nu la fel s-a întâmplat şi cu Imperiul Roman la apogeul său şi cu toate civilizaţiile asemănătoare, pe parcursul istoriei?” (Serge Monast, 1995, pp. 9, 12)
Acest lucru cu siguranță nu este nou. Dacă călătorim puțin cu mintea în timp amintindu-ne de acele evenimente moderne din secolul trecut, ne dăm seama că asta s-a mai întâmplat.
Că istoria se repetă cumva. Această viziune milenară a unei societăți fără clase sau a supraoamenilor și suboamenilor (germ.
Übermenschen und Untermenschen), cu venirea unei Noi Vârste, și anume a Epocii de Aur, a fost deja profețită de comunism și național-socialism.
Ceea ce este nou, fără precedent în istoria omenirii, este doar această dimensiune uriașă a mișcării globale în care astăzi sunt integrate masele (post)moderne, acest amestec ciudat, simbioză de neo-comunism și -nazism (sau fascism), într-o nouă formă de ideologie.
Am cunoscut o dictatură totalitară sub comunism și național-socialism, dar nu sub capitalism.
Ne-am putea întreba aici dacă Epoca de Aur nu a venit în timpul lui Stalin și Hitler, de ce ar veni acum?
Nu trebuie să uităm că capitalismul este doar fratele mai mare al comunismului ca fantomă.
-> „Zorii roșii” ai unei noi ere digitale
„Aurora roșie”: este titlul celui de-al doilea document.
Optsprezece ani mai târziu, elita globală sau grupul celor 6.6.6 s-au reunit din nou la Toronto, tot la sfârșitul lunii iunie, în 1985, pentru a stabili pașii finali ai Planului „Căderea Națiunilor”, cu preluarea puterii internaționale de către Națiunile Unite.
Pentru aceasta, elita trebuie să preia controlul asupra FMI, GATT, Comitetului de la Bruxelles, NATO, ONU și alte organizații internaționale.
Astfel, cu ajutorul Agenților săi infiltrați din sistemul birocratic, cu resursele lor financiare colosale și cu sprijinul celor mai mari corporații controlate financiar tot de ei, vor impune o Nouă Ordine Mondială prin intermediul Științei și Tehnologiei.
Prin implementarea unei „lumi a calculatoarelor” și construirea unui fel de „Autostradă internațională” în care toate aceste mașinării vor fi interconectate într-o realitate augmentată.
În acest fel, ei vor obține controlul direct și total asupra indivizilor de pe această planetă prin utilizarea computerelor și unificarea lor electronică într-o vastă Rețea Globală, și anume World Wide Web.
„Aceste aparate fără patrie, fără culoare, fără religie, fără apartenenţă politică”, care „nu posedă nici conştiinţă, nici un fel sau altul de morală” și care „au avantajul de a înlocui milioane de persoane individuale” reprezintă piatra de temelie a noii ordini, cu care elita va crea „sclavii perfecți” prin unificarea inteligenței artificiale cu creierul uman (p. 16).
Pe vremea când avea loc această reuniune, smartphone-urile sau aplicațiile Social Media precum Facebook, Twitter și LinkedIn nici măcar nu existau.
Dar acesta este începutul Agendei Transumanismului. Cine crede că transumanismul este doar o chestiune de discuție din ultimii ani se înșeală amarnic.
Nu, începe de aici în Toronto și de la multe alte întâlniri secrete ale baronului Rothschild, de la proiectul MK Ultra din anii ’60 pentru „Controlul Minții”.
Cu toți acești oameni afiliați la Liga Națiunilor, la Banca Mondială și la Fondul Monetar Internațional (FMI), la Acordul General pentru Tarife și Comerț (GATT), la programul educațional UNESCO, care discută de zeci de ani ce fel de societate ar dori să construiască după al Doilea Război Mondial (vezi Conférence à Londres pour la création de l’UNESCO, de pe INA Histoire).
Începe chiar mai devreme, cu prelegerea „Creierul și mecanismul său” a lui Sir Charles Sherrington din 1933 și cercetările lui Alan Turing privind informatica și inteligența artificială.
De fapt, originile sale merg chiar mai departe de atât în istorie. Până la filozofia iluminismului de mai târziu a fiziologilor J.B. Lamarck, J.B. d’Alembert, Denis Diderot și Pierre Cabanis, când importanța corpului uman și a creierului crește în raport cu spiritul, iar omul începe să fie văzut mai mult prin prisma mecanismului său biologic, ca o masă de celule.
Așadar, preocuparea societății iluministe de a crea o minte universală era deja acolo în timpul Revoluției Franceze.
Astăzi am numi-o conștiința globală sau colectivă a unei minți de stup, ceea ce înseamnă:
„Proprietatea unei aparente simțiri într-o colonie de insecte sociale care acționează ca un singur organism, fiecare insectă îndeplinind un rol specific pentru binele grupului; 2. a) o conștiință colectivă, asemănătoare cu comportamentul insectelor sociale, în care un grup de oameni devin conștienți de comunitatea lor și gândesc și acționează ca o comunitate, împărtășindu-și cunoștințele, gândurile și resursele: mintea globală a stupului care a apărut odată cu site-uri ca Twitter și Facebook; b) o astfel de mentalitate de grup caracterizată prin conformitate necritică și pierderea simțului individualității și a răspunderii personale” (vezi definițiile minții-stup pe Truthstream Media, 8 octombrie 2018).
De aceea, oameni precum Bill Gates, Ray Kurzweil, Eric Schmidt, Mark Zuckerberg, Ben Goertzel sau Regina Dugan, întreaga elită de la Davos și din Silicon Valley, au împins atât de mult această Agendă a Transumanismului în ultimii ani, făcând lobby pe principalele canale mass-media pentru toate aceste dispozitive moderne precum smartphoneuri, microcipuri, tatuaje cu puncte cuantice, inclusiv 5G, fără de care nu ar fi posibilă crearea unei minți-stup și a unei rețele electronice globale pentru a transforma această lume într-un sat global (vezi Truthstream Media, oct. 14, 2018).
Smartphone-urile nu vor face oamenii mai inteligenți. Și cu siguranță nu sunt o extensie a noastră, a ceea ce suntem.
Microcip-urile sau tatuajele invizibile de pe mână nu ne vor transforma în super-eroi ca în filmul Matrix.
5G nu ne va ușura viața. „Tastând direct din creierul tău, decodând acele gânduri pe care deja am decis să le împărtășim” într-un viitor ciudat, așa cum susține fostul director DARPA Regina Dugan, doar va invada ultimul colț al intimității noastre, îți va hăckui creierul. Ne va transforma în ceea ce spun Protocoalele de la Toronto: „sclavi perfecți”.
Prin aceste dispozitive moderne, omul nu va mai fi uman, nici măcar un animal de masă, ci o insectă socială sau un cyborg într-o realitate augmentată, generată de inteligența artificială.
Parafrazându-l pe George Orwell, vom pierde chiar și cei câțiva centimetri cubi din interiorul creierului nostru, împreună cu libertatea gândirii, fără de care nu poate fi posibilă viața spiritului.
Am putea spune că trăim vremuri apocaliptice.
Dar, mai ales, trăim acele vremuri în care guverne-marionetă care pretind că știu ce este bine pentru umanitate și ne fac să credem că vor binele pentru noi au descoperit metodele și mijloacele de a distruge omul și de a-l transforma în altceva, să-l omoare mai puţin în carne și oase, şi mai mult în duh.
-> În loc de concluzii: Cine câștigă din jocul World Wide Web?
Mulți dintre noi încă nu văd pericolul care vine. Și mi se pare incredibil.
Că ne îndreptăm din ce în ce mai repede spre realitatea virtuală, dominată de mașini. De la o societate fără clase la o societate fără numerar.
Sau, mai bine spus, am fost mișcați. Pentru care nu suntem deloc pregătiți.
Deoarece în spatele nostru nu există niciun fel de experiență în realitatea augmentată.
Despre cum am putea să trăim, să supraviețuim într-o astfel de Lume Nouă.
Cine va beneficia cel mai mult de pe urma distrugerii clasei de mijloc și care ar fi câștigătorii și învinșii din jocul World Wide Web?
După cum reiese din „Protocoalele de la Toronto”, nimeni care reprezintă o rentabilitate exploatabilă pentru elită și corporațiile sale conducătoare nu va putea scăpa de la obținerea profitului (Serge Monast, 1995, p. 17). În Germania, filialele Băncii Naţionale Volks au fost închise în unele sate. Nu există nici măcar o singură urmă de bancomate. Acest lucru afectează doar persoanele care încă folosesc numerar. Dar bancherii centrali și marile corporații financiare par să ignore această realitate. Pentru ei este mult mai important profitul.
„Better than Cash Alliance” din New York, sprijinită de corporațiile Visa și Mastercard și de Fundația Gates, care face lobby pentru această societate fără numerar, susține că nu există o a doua opțiune pentru plățile noastre zilnice în afara digitalului.
Ei spun că toți trebuie să folosim digitalul, să trăim în această societate fără numerar.
Lăsându-ne nicio libertate de alegere.
Ei nu spun că poți folosi în continuare cash-ul ca a doua opțiune dacă nu vrei să folosești modalitatea digitală de plată, ceea ce ar fi destul de diferit.
De ce există atâta grabă ca noi toți să ne alăturăm acestei mișcări globale și să intrăm în această nouă eră digitală?
De la hacking-ul creierului până la hacking-ul economiilor noastre este doar un mic pas.
Nu ar fi mult mai înțelept să rămânem în afara ei (Deutsche Welle, 21 nov 2018).
Evident că din aceste modalități moderne de plată câștigă doar bancherii centrali alături de marile corporații financiare, nu oamenii săraci sau clasa de mijloc care se prăbușește de la inflația din ultimii ani.
Capitalul superflu i-a făcut pe bogați mai bogați, a condus la criza economică actuală, a hrănit băncile private din paradisurile offshore, a adus zorii de foc, sângerii, ai unei noi ere (Deutsche Welle, 5 iul 2017.
Vezi și Timeline, 20 aug 2019).
Ana-Maria Caminski
Corespondent in Romania, pentru NASUL TV Canada
Imagini sugestive
Articol preluat și publicat: 06.05.2022
Alexandru Coţarcă
4 ani în urmă
Protocoalele de la Toronto - foto 1
„Protocoalele de la Toronto” sau cum căderea națiunilor poate fi făcută deliberat
Partea I
De prea multe ori ni s-a spus că oamenii fac istoria.
Și de prea multe ori istoria noastră a fost acoperită, ascunsă, falsificată.
Adevărul e că oamenii nu știu ce fel de istorie fac.
Marile evenimente care au schimbat radical cursul istoriei nu au fost făcute de către mase.
Dacă privim înapoi la evenimentele secolului trecut, pe care le-au adus regimurile totalitare și folosirea armelor nucleare, sau la cele de la începutul epocii moderne, revoluțiile americană și franceză, putem observa cu ușurință lipsa uriașă de spontaneitate a maselor moderne hipnotizante care au reacţionat doar la câteva lozinci ale liderilor lor şi care au servit drept instrument pentru scopurile lor politice.
Principala caracteristică a evenimentelor moderne este că le lipsește neprevăzutul pentru a fi considerate evenimente adevărate.
Aceste evenimente nu sunt evenimente-proces, în felul în care Alexis de Tocqueville a văzut Revoluția Franceză.
Ca un proces de continuitate în care vechiul regim (fr. l’Ancien Régime) este înlocuit cu unul nou, deci care ar putea fi derivate printr-un lanț cauzal.
Nici simple rupturi de tradiție, cum a gândit François Furet despre aceeași Revoluție.
Mai curând niște evenimente false, roadele ciudate ale unor înscenări teribile, montate din culise de un mic grup de oameni (vezi François Furet).
-> O reuniune secretă la Toronto pentru Planul „Căderea Națiunilor”
Pentru istorie, Revoluția Franceză, care a preluat modelul revoluționar de la cea engleză și americană, a însemnat sfârșitul monarhiei absolutiste odată cu crearea monarhiei constituționale și mai târziu a Republicii.
Pentru marea majoritate a oamenilor care au participat la ea, acesta a fost începutul unei așa-zise „libertăți”.
Pentru societatea secretă a Iluminismului, masoneria, care de atunci trage sforile din spatele cortinei, abolirea vechiului regim în numele unei Novus ordo seclorum a fost doar o mică parte a unui plan mult mai mare.
În „Protocoalele de la Toronto”, jurnalistul canadian Serge Monast a expus foarte bine acest Plan, ca și prin alte scrieri și apariții publice.
Protocoalele se bazează pe documentele a două reuniuni de la cele mai înalte niveluri ale Francmasoneriei anglo-saxone care au avut loc la Toronto, la sfârșitul lunii iunie ’67, ’85.
Nu se știe cum Monast a avut acces la aceste documente a căror autenticitate nu am nicio îndoială că este reală.
Deoarece conținutul lor este destul de lung pentru a fi inclus într-un articol, voi încerca să-l rezum aici urmărind ideile principale și analizându-le, să le pun în relație cu fapte, evenimente actuale.
Din acest motiv, îmi invit cititorii să le citească integral.
Este vară și la sfârșitul lunii iunie 1967, unul dintre grupurile Francmasoneriei anglo-saxone din Toronto (numit 6.6.6.) s-a întâlnit în secret pentru pregătirile finale ale Planului „Căderea Națiunilor”.
Această reuniune extrem de secretă a avut loc în timp ce, la Ottawa, s-au făcut pregătirile pentru „Centenarul Confederației”; și, în Statele Unite, a izbucnit mișcarea „Flower Power” ca reacție la războiul din Vietnam.
Aceasta va promova „sfârșitul tuturor războaielor, moartea trecutului și a tuturor valorilor morale asociate cu acesta, moartea familiei tradiţionale, deschiderea celor mai diverse experiențe sexuale, naşterea mişcărilor pentru pace şi ecologie etc…” (Serge Monast, Protocoalele de la Toronto, 1995, p. 7, 44).
Mișcarea „Flower Power”, care este o mișcare hippie, a luat naștere ca fenomen în America prin anii ’60.
Într-un context în care agențiile guvernamentale ale vremii împreună cu Națiunile Unite au dezvoltat programe pentru „Controlul minții”, remarcă Monast (cu referire la aceasta, vezi și Truthstream Media, Documentarul „The Minds of Men”, 17 dec. 2018).
Pornind de la programele „Mind Control” din anii ’60, care nu i-au vizat doar pe americani, liderii globali dezvoltă de atunci politici publice și strategii comune pentru un control mai bun asupra populației mondiale.
Prima reuniune secretă de la Toronto, din iunie ’67, a fost organizată tocmai în acest scop. De către grupul Illuminati cu denumirea apocaliptică 6.6.6 reprezentând „cei care conduc cele mai mari șase bănci din lume, cele mai mari șase consorții energetice de pe planetă (inclusiv partea petrolieră) și cele mai mari șase consorții agroalimentare (care include controlul principalelor drumuri alimentare ale lumii)”; deci, de către cei mai înalți finanțatori internaționali, care s-au întâlnit în Canada pentru a concepe o „strategie comună” pentru obținerea controlului absolut asupra comerțului mondial, a armelor energetice și a alimentelor (din care companiile farmaceutice cu piața globală a vitaminelor și vaccinurilor fac de asemenea parte).
Dacă Planul și strategia lui reușesc, scrie Monast, acest lucru ar trebui să ducă la capturarea puterii globale de către elită în anii ’70, ’80, pentru implementarea unei Noi Ordini Mondiale.
Într-o prezentare înregistrată, el menționează că Planul ar fi trebuit să fie împlinit până în anul 1983.
Nu știm dacă elita a preluat sforile puterii mondiale în acești ani sau mai târziu.
Dar aceștia vor fi anii, alături de cei care vor veni, când înflorește mișcarea de mediu născută din mișcarea hippie a anilor ’60, ’70; și când America devine mai mult un fel de stat socialist prin politicile adoptate de regionalism.
De atunci, un vânt ciudat bate peste tot în lume (vezi The Greatest Hoax – a transcript of a taped presentation by Serge Monast, pe site-ul sweetliberty.org.
De asemenea Alex Jones, Documentarul „America Destroyed by Design”, 1998).
-> Pâine și circ
„Panem et Circense”: este titlul primului document al Planului Roșu.
De asemenea, o zicală veche folosită de împărații romani pentru a arăta cum au condus mulțimile, oferindu-le mâncare și distracție, făcându-i astfel pe oameni să-și piardă voința de a participa la viața publică.
Iar anii care au venit au fost anii pâinii și ai circului.
Planul Roșu descrie întreaga strategie care ar trebui să ducă la Căderea Națiunilor.
În introducere, ni se spune că „toate perioadele istorice care au dus la declinul civilizațiilor au fost destul de marcate, fără excepție, de „Spiritul poporului rătăcitor” ” (Serge Monast, 1995, p. 8).
Ei bine, acest „spirit rătăcitor” creat artificial de elită, în același mod în care împărații romani stăpâneau asupra populației oferindu-le pâine și circ, toate formele de distracție, îl va face pe om să ajungă la ideea că este modern și că acesta este noul lui mod de viață.
Pentru a atinge acest scop, elita a preluat controlul asupra tuturor canalelor media (radio, televiziune, ziare) care formează un sistem prin care se proiectează viziunea sa asupra lumii transmițându-și totodată influențele către toate straturile societăților occidentale.
Schimbând într-un mod radical până-n profunzime politica, sistemul juridic, educația, orientarea generației următoare, a societăților viitoare.
În al doilea rând, prin ștergerea relației cu trecutul. Împinse într-o mișcare globală, masele moderne nu mai păstrează amintiri istorice, nici nu au conștiința a ceea ce fac și repetă erorile trecutului.
Dar miza în acest joc politic este mult mai mare de atât. Ceea ce se urmărește, de fapt, este distrugerea relației cu moștenirea iudeo-creștină.
Acest proces distructiv are loc pe două niveluri. Mai întâi începe cu distrugerea celulei familiei tradiționale și continuă cu distrugerea societății per ansamblu.
Elita globală cu bancherii săi internaționali care dețin puterea asupra mass-mediei, cei mai înalți finanțatori internaționali care controlează comerțul mondial, armele energetice și alimentele, cu ofițerii superiori ai lojilor lor, alături de birocrații de sub comanda lor, spulberă acest nucleu vital, piatra de temelie a moștenirii iudeo-creștine pe care s-a întemeiat cultura și civilizația occidentală.
În cele din urmă, acest aparat anonim care nu poate fi văzut la fel ca o fantomă și care formează un Guvern ascuns în cadrul guvernelor, altfel spus deep state, va face cu „mâna sa invizibilă” să dispară clasa de mijloc prin nivelarea tuturor indivizilor, lăsând în urmă doar o societate de stăpâni și animal-mase:
„Prin urmare, în această perioadă a anilor 1970, în care agenţii noştri se vor infiltra peste tot în diversele sfere ale societăţii pentru a o face să accepte noile noastre norme în materie de învăţământ, drept legal, social şi politic, vom veghea la răspândirea în jurul lui a unui climat economic de încredere.
Muncă pentru toţi; deschideri de credite pentru toţi; distracţii pentru toţi – acestea vor fi devizele noastre pentru crearea iluzorie a unei noi clase sociale: „Clasa Mijlocie”. Căci, o dată atinse obiectivele noastre, vom face să dispară această „Clasă” de mijloc, situată între săracii seculari şi noi, bogaţii, tăindu-i definitiv orice mijloc de supravieţuire” (p. 13.
Vezi și versiunea din limba engleză a Protocoalelor pe stateofthenation.co.).
Sub Manifestul de glorificare a Statului ca Dumnezeu și sub o falsă democrație, vor da noi Carte ale Drepturilor și Libertăților, vor transforma excepțiile, dreptul minorităţilor într-o regulă generală, adopta noi legislații pentru a scoate copiii din custodia părinților, se vor înființa mai multe Birouri pentru Protecția Copiilor față de autoritatea părintească, astfel încât copiii să nu mai fie ai propriei familii, ci ai statului mondial.
Prin această falsă eliberare a omului de trecutul său, va fi transferat(ă) rolul, autoritatea parentală către stat, ruinând astfel unitatea familiei occidentale.
Pentru aceasta, va fi schimbat curriculum-ul educațional, infiltrându-se Sistemul Educațional al Națiunilor Unite sub acoperirea Modernismului, Evoluției și Eliberării Sexuale.
Făcând să dispară din școli predarea religiei, istoriei, educației civice.
Sună ca ultima Rezoluție a Parlamentului European din 24 iunie 2021 privind situația sănătății și a drepturilor sexuale și reproductive în UE, „Minunata lume nouă” a lui Aldous Huxley sau căderea Imperiului Roman:
„După ce au cunoscut, fără limite, liberalizarea moravurilor, abolirea moralei şi, cu alte cuvinte, rătăcirile spiritului, au cunoscut „Criza economică”, iar apoi, războiul.”, „Nu la fel s-a întâmplat şi cu Imperiul Roman la apogeul său şi cu toate civilizaţiile asemănătoare, pe parcursul istoriei?” (Serge Monast, 1995, pp. 9, 12)
Acest lucru cu siguranță nu este nou. Dacă călătorim puțin cu mintea în timp amintindu-ne de acele evenimente moderne din secolul trecut, ne dăm seama că asta s-a mai întâmplat.
Că istoria se repetă cumva. Această viziune milenară a unei societăți fără clase sau a supraoamenilor și suboamenilor (germ.
Übermenschen und Untermenschen), cu venirea unei Noi Vârste, și anume a Epocii de Aur, a fost deja profețită de comunism și național-socialism.
Ceea ce este nou, fără precedent în istoria omenirii, este doar această dimensiune uriașă a mișcării globale în care astăzi sunt integrate masele (post)moderne, acest amestec ciudat, simbioză de neo-comunism și -nazism (sau fascism), într-o nouă formă de ideologie.
Am cunoscut o dictatură totalitară sub comunism și național-socialism, dar nu sub capitalism.
Ne-am putea întreba aici dacă Epoca de Aur nu a venit în timpul lui Stalin și Hitler, de ce ar veni acum?
Nu trebuie să uităm că capitalismul este doar fratele mai mare al comunismului ca fantomă.
-> „Zorii roșii” ai unei noi ere digitale
„Aurora roșie”: este titlul celui de-al doilea document.
Optsprezece ani mai târziu, elita globală sau grupul celor 6.6.6 s-au reunit din nou la Toronto, tot la sfârșitul lunii iunie, în 1985, pentru a stabili pașii finali ai Planului „Căderea Națiunilor”, cu preluarea puterii internaționale de către Națiunile Unite.
Pentru aceasta, elita trebuie să preia controlul asupra FMI, GATT, Comitetului de la Bruxelles, NATO, ONU și alte organizații internaționale.
Astfel, cu ajutorul Agenților săi infiltrați din sistemul birocratic, cu resursele lor financiare colosale și cu sprijinul celor mai mari corporații controlate financiar tot de ei, vor impune o Nouă Ordine Mondială prin intermediul Științei și Tehnologiei.
Prin implementarea unei „lumi a calculatoarelor” și construirea unui fel de „Autostradă internațională” în care toate aceste mașinării vor fi interconectate într-o realitate augmentată.
În acest fel, ei vor obține controlul direct și total asupra indivizilor de pe această planetă prin utilizarea computerelor și unificarea lor electronică într-o vastă Rețea Globală, și anume World Wide Web.
„Aceste aparate fără patrie, fără culoare, fără religie, fără apartenenţă politică”, care „nu posedă nici conştiinţă, nici un fel sau altul de morală” și care „au avantajul de a înlocui milioane de persoane individuale” reprezintă piatra de temelie a noii ordini, cu care elita va crea „sclavii perfecți” prin unificarea inteligenței artificiale cu creierul uman (p. 16).
Pe vremea când avea loc această reuniune, smartphone-urile sau aplicațiile Social Media precum Facebook, Twitter și LinkedIn nici măcar nu existau.
Dar acesta este începutul Agendei Transumanismului. Cine crede că transumanismul este doar o chestiune de discuție din ultimii ani se înșeală amarnic.
Nu, începe de aici în Toronto și de la multe alte întâlniri secrete ale baronului Rothschild, de la proiectul MK Ultra din anii ’60 pentru „Controlul Minții”.
Cu toți acești oameni afiliați la Liga Națiunilor, la Banca Mondială și la Fondul Monetar Internațional (FMI), la Acordul General pentru Tarife și Comerț (GATT), la programul educațional UNESCO, care discută de zeci de ani ce fel de societate ar dori să construiască după al Doilea Război Mondial (vezi Conférence à Londres pour la création de l’UNESCO, de pe INA Histoire).
Începe chiar mai devreme, cu prelegerea „Creierul și mecanismul său” a lui Sir Charles Sherrington din 1933 și cercetările lui Alan Turing privind informatica și inteligența artificială.
De fapt, originile sale merg chiar mai departe de atât în istorie. Până la filozofia iluminismului de mai târziu a fiziologilor J.B. Lamarck, J.B. d’Alembert, Denis Diderot și Pierre Cabanis, când importanța corpului uman și a creierului crește în raport cu spiritul, iar omul începe să fie văzut mai mult prin prisma mecanismului său biologic, ca o masă de celule.
Așadar, preocuparea societății iluministe de a crea o minte universală era deja acolo în timpul Revoluției Franceze.
Astăzi am numi-o conștiința globală sau colectivă a unei minți de stup, ceea ce înseamnă:
„Proprietatea unei aparente simțiri într-o colonie de insecte sociale care acționează ca un singur organism, fiecare insectă îndeplinind un rol specific pentru binele grupului; 2. a) o conștiință colectivă, asemănătoare cu comportamentul insectelor sociale, în care un grup de oameni devin conștienți de comunitatea lor și gândesc și acționează ca o comunitate, împărtășindu-și cunoștințele, gândurile și resursele: mintea globală a stupului care a apărut odată cu site-uri ca Twitter și Facebook; b) o astfel de mentalitate de grup caracterizată prin conformitate necritică și pierderea simțului individualității și a răspunderii personale” (vezi definițiile minții-stup pe Truthstream Media, 8 octombrie 2018).
De aceea, oameni precum Bill Gates, Ray Kurzweil, Eric Schmidt, Mark Zuckerberg, Ben Goertzel sau Regina Dugan, întreaga elită de la Davos și din Silicon Valley, au împins atât de mult această Agendă a Transumanismului în ultimii ani, făcând lobby pe principalele canale mass-media pentru toate aceste dispozitive moderne precum smartphoneuri, microcipuri, tatuaje cu puncte cuantice, inclusiv 5G, fără de care nu ar fi posibilă crearea unei minți-stup și a unei rețele electronice globale pentru a transforma această lume într-un sat global (vezi Truthstream Media, oct. 14, 2018).
Smartphone-urile nu vor face oamenii mai inteligenți. Și cu siguranță nu sunt o extensie a noastră, a ceea ce suntem.
Microcip-urile sau tatuajele invizibile de pe mână nu ne vor transforma în super-eroi ca în filmul Matrix.
5G nu ne va ușura viața. „Tastând direct din creierul tău, decodând acele gânduri pe care deja am decis să le împărtășim” într-un viitor ciudat, așa cum susține fostul director DARPA Regina Dugan, doar va invada ultimul colț al intimității noastre, îți va hăckui creierul. Ne va transforma în ceea ce spun Protocoalele de la Toronto: „sclavi perfecți”.
Prin aceste dispozitive moderne, omul nu va mai fi uman, nici măcar un animal de masă, ci o insectă socială sau un cyborg într-o realitate augmentată, generată de inteligența artificială.
Parafrazându-l pe George Orwell, vom pierde chiar și cei câțiva centimetri cubi din interiorul creierului nostru, împreună cu libertatea gândirii, fără de care nu poate fi posibilă viața spiritului.
Am putea spune că trăim vremuri apocaliptice.
Dar, mai ales, trăim acele vremuri în care guverne-marionetă care pretind că știu ce este bine pentru umanitate și ne fac să credem că vor binele pentru noi au descoperit metodele și mijloacele de a distruge omul și de a-l transforma în altceva, să-l omoare mai puţin în carne și oase, şi mai mult în duh.
-> În loc de concluzii: Cine câștigă din jocul World Wide Web?
Mulți dintre noi încă nu văd pericolul care vine. Și mi se pare incredibil.
Că ne îndreptăm din ce în ce mai repede spre realitatea virtuală, dominată de mașini. De la o societate fără clase la o societate fără numerar.
Sau, mai bine spus, am fost mișcați. Pentru care nu suntem deloc pregătiți.
Deoarece în spatele nostru nu există niciun fel de experiență în realitatea augmentată.
Despre cum am putea să trăim, să supraviețuim într-o astfel de Lume Nouă.
Cine va beneficia cel mai mult de pe urma distrugerii clasei de mijloc și care ar fi câștigătorii și învinșii din jocul World Wide Web?
După cum reiese din „Protocoalele de la Toronto”, nimeni care reprezintă o rentabilitate exploatabilă pentru elită și corporațiile sale conducătoare nu va putea scăpa de la obținerea profitului (Serge Monast, 1995, p. 17). În Germania, filialele Băncii Naţionale Volks au fost închise în unele sate. Nu există nici măcar o singură urmă de bancomate. Acest lucru afectează doar persoanele care încă folosesc numerar. Dar bancherii centrali și marile corporații financiare par să ignore această realitate. Pentru ei este mult mai important profitul.
„Better than Cash Alliance” din New York, sprijinită de corporațiile Visa și Mastercard și de Fundația Gates, care face lobby pentru această societate fără numerar, susține că nu există o a doua opțiune pentru plățile noastre zilnice în afara digitalului.
Ei spun că toți trebuie să folosim digitalul, să trăim în această societate fără numerar.
Lăsându-ne nicio libertate de alegere.
Ei nu spun că poți folosi în continuare cash-ul ca a doua opțiune dacă nu vrei să folosești modalitatea digitală de plată, ceea ce ar fi destul de diferit.
De ce există atâta grabă ca noi toți să ne alăturăm acestei mișcări globale și să intrăm în această nouă eră digitală?
De la hacking-ul creierului până la hacking-ul economiilor noastre este doar un mic pas.
Nu ar fi mult mai înțelept să rămânem în afara ei (Deutsche Welle, 21 nov 2018).
Evident că din aceste modalități moderne de plată câștigă doar bancherii centrali alături de marile corporații financiare, nu oamenii săraci sau clasa de mijloc care se prăbușește de la inflația din ultimii ani.
Capitalul superflu i-a făcut pe bogați mai bogați, a condus la criza economică actuală, a hrănit băncile private din paradisurile offshore, a adus zorii de foc, sângerii, ai unei noi ere (Deutsche Welle, 5 iul 2017.
Vezi și Timeline, 20 aug 2019).
Ana-Maria Caminski
Corespondent in Romania, pentru NASUL TV Canada
Imagini sugestive
Articol preluat și publicat: 06.05.2022
Alexandru Coţarcă
4 ani în urmă
Olteanul-ÅŸef de gară - foto 4
Olteanul-şef de gară care a oprit de două ori trenul NATO, la Pieleşti, şi i-a scos din minţi pe americani: „Băsescu a zis că mă dă personal afară, dar eu n-am cedat”
Florin Pătrăchioiu a devenit cunoscut în toată ţara, dar şi peste hotare după ce, în 1999, a stârnit un scandal de proporţii la nivelul şefilor statului, oprind în gara Pieleşti, atât la dus, cât şi la întors, trenul NATO, pentru că nu avea actele în regulă.
Garnitura era încărcată cu echipament militar.
După ani de la eveniment, spune că, în ciuda scandalurilor, ar proceda la fel, ştiind că ce a făcut a fost legal.
Florin Pătrăchioiu (64 de ani) povesteşte că, în anul 1999, mai exact în timpul războiului din Iugoslavia, un tren NATO format din 20 de vagoane, toate încărcate cu armament militar, se îndrepta spre o unitate militară din Craiova.
Garnitura a oprit în gara Pieleşti, din judeţul Dolj, iar în momentul în care a văzut că nu avea toate actele în regulă a decis, în calitate de şef de gară, să ţină transportul pe loc timp de patru ore.
Traian Băsescu era, în perioada respectivă, ministru al Transporturilor şi a fost extrem de supărat de cele întâmplate la Dolj.
„Băsescu m-a ameninţat că, dacă nu dau drumul trenului încărcat cu armament militar, o să îmi pierd funcţia.
Toată lumea a zis că sunt nebun, dar eu nu am cedat presiunilor. Trenul NATO nu a plecat din gara Pieleşti decât în momentul în care toate documentele au fost în regulă.
Am văzut clar că transportul militar nu era vămuit. Patru ore a staţionat în gara Pieleşti, iar toată lumea era disperată.
Mulţi au crezut că o să fiu omorât, dar mie nu mi-a fost frică de absolut nimic. Eu mi-am făcut datoria şi am respectat legea.
Chiar dacă au trecut 16 ani de atunci, cu mâna pe inimă vă spun că nu îmi pare rău pentru cum am acţionat pe data de 3 iunie 1999.
Nimeni nu ar fi avut curajul meu“, a povestit, pentru „Adevărul”, fostul şef de gară din Pieleşti.
Bărbatul povesteşte acum că, exact la o lună de la incident, s-a terminat războiul în Iugoslavia, iar americanii au fost nevoiţi să treacă cu trenul, la întoarcere, prin aceeaşi gară.
Au avut neşansa să treacă chiar în ziua în care Florin Pătrăchioiu era la muncă.
De această dată, tot din ordinul olteanului, convoiul de vagoane a staţionat două săptămâni.
Motivul a fost acelaşi: trenul nu avea documentele în regulă.
„Le-am spus americanilor că trebuie să plătească taxe de transport de 20.000 de dolari şi 37.100 de lei.
Au refuzat categoric, iar eu le-am spus clar: de aici nu plecaţi decât când sunteţi în regulă cu toate documentele.
În anul 1999, preşedintele României era Emil Constantinescu, care a fost mai supărat decât Traian Băsescu că nu am lăsat, a doua oară, trenul NATO să plece din gara Pieleşti.
Până nu au plătit toţi banii, nu le-am dat voie să plece. Au stat 14 zile în gară. Telefonul şefilor suna încontinuu, dar nimeni nu a avut ce să îmi facă.
Nici măcar ameninţările cu moartea nu m-au speriat. Eu sunt un om puternic şi niciodată nu m-am dat bătut.
Recunosc că mi-a fost frică, dar nu pentru mine, ci pentru familia mea. Nu ştiam ce o să se întâmple cu adevărat.
A fost un act de curaj pentru care puteam plăti scump“, a mai povestit Florin Pătrăchioiu.
Olteanul care a oprit în anul 1999 trenul NATO a mai povestit că şefii lui au demarat o anchetă, însă la final s-a dovedit că şi-a făcut treaba.
Ba, mai mult, a fost recompensat cu trei salarii.
„Traian Băsescu mi-a spus că o să vină personal la gara din Pieleşti pentru a mă da afară.
Nu mai ştiu exact ziua în care a spus că o să sosească, dar l-am aşteptat până la ora 21.00.
După trei zile, am aflat că o să fiu premiat pentru că mi-am făcut datoria. În anul 2003 m-am întâlnit cu Traian Băsescu, el era primarul Capitalei.
M-am dus direct la el, iar când a aflat cine sunt a început să râdă. Mi-a spus verde în faţă următoarele cuvinte: «Ştii câte dureri de cap mi-ai dat?
Am zis că eşti nebun de legat şi am vrut să te dau afară personal.
Am aflat că ţi-ai făcut datoria, iar de oameni ca tine ţara are nevoie»“, a mai precizat şeful de gară din Pieleşti, care a oprit trenul NATO în anul 1999.
Cum a ajuns subiect de film
Povestea fostului şef de gară din Pieleşti a devenit subiect de film pentru regretatul regizor Cristian Nemescu.
Acesta a venit personal în localitatea doljeană pentru a-l cunoaşte pe olteanul care s-a pus în calea trenului NATO.
Imediat, a pus la cale să realizeze un film, iar personajul principal (Florin Pătrăchioiu) a obţinut şi un rol.
„Pelicula realizată se numeşte «California Dreamin’», iar în film a jucat şi celebrul actor Armand Assante.
Răzvan Vasilescu este cel care a jucat rolul impiegatului în filmul lui Cristian Nemescu.
Când au aflat povestea din gura mea, toţi au rămas uimiţi.
Mi-au spus că am avut mare curaj şi că oameni ca mine există mai rar.
Filmul putea fi făcut în Pieleşti, dar aceasta este situaţia.
Decizia i-a aparţinut regretatului regizor Cristain Nemescu.
Eu le-am povestit absolut totul, iar filmul a fost extrem de bine realizat.
Chiar mi-a plăcut ce am văzut“, a mai declarat olteanul.
Filmul a câştigat, în 2007, premiul „Un Certain Regard” la Festivalul de la Cannes.
Cristian Nemescu şi-a pierdut viaţa în 2006, alături de inginerul său de sunet, Andrei Toncu, într-un accident rutier.
„California dreamin” a rămas aşa cum fusese aranjat de Nemescu înainte de accident şi, implicit, fără sfârşitul pe care l-ar fi dorit regizorul.
Pelicula a mai fost premiată şi la ediţia a II-a a galei Gopo din 2008, când a obţinut patru distincţii.
„Am plâns când am aflat că regizorul care s-a inspirat din povestea mea de viaţă şi a realizat un film a murit.
Cristian Nemescu era un om minunat, iar pe platoul de filmare tot timpul m-a întrebat dacă sunt bine.
Mă bucur că am reuşit să las ceva în urma prin realizarea acestei pelicule.
Este bine ca oamenii să înveţe ceva din povestea mea de viaţă.
Chiar dacă au trecut 16 ani de atunci pentru mine este ca şi cum s-ar fi întâmplat ieri.
Nu ai cum să uiţi aşa ceva.
Eu m-am pensionat pe caz de boală, dar nu am uitat niciodată de locul de muncă.
Mai sunt zile în care trec prin gara din Pieleşti doar să îmi aduc aminte de ce a fost odată”, a mai precizat olteanul.
https://youtu.be/Xwj1lg85wps
Florin Pătrăchioiu şi-a propus, în anul 2008, să ocupe fotoliul de primar în localitatea unde a oprit trenul NATO.
A pierdut, însă, alegerile şi, deocamdată, s-a retras din viaţa publică şi vrea să se cuteriere lumea în lung şi în lat: „Nu ştiu ce o să fac peste un an sau doi.
Deocamdată nu am un plan, dar viaţa ne poate rezerva multe lucruri.
Pot oricând să demarez un proiect important pentru comunitate şi să mă implic mai mult în viaţa oamenilor”.
Sursa: publicația adevărul
Articol preluat și publicat: 04.05.2022
Olteanul-şef de gară care a oprit de două ori trenul NATO, la Pieleşti, şi i-a scos din minţi pe americani: „Băsescu a zis că mă dă personal afară, dar eu n-am cedat”
Florin Pătrăchioiu a devenit cunoscut în toată ţara, dar şi peste hotare după ce, în 1999, a stârnit un scandal de proporţii la nivelul şefilor statului, oprind în gara Pieleşti, atât la dus, cât şi la întors, trenul NATO, pentru că nu avea actele în regulă.
Garnitura era încărcată cu echipament militar.
După ani de la eveniment, spune că, în ciuda scandalurilor, ar proceda la fel, ştiind că ce a făcut a fost legal.
Florin Pătrăchioiu (64 de ani) povesteşte că, în anul 1999, mai exact în timpul războiului din Iugoslavia, un tren NATO format din 20 de vagoane, toate încărcate cu armament militar, se îndrepta spre o unitate militară din Craiova.
Garnitura a oprit în gara Pieleşti, din judeţul Dolj, iar în momentul în care a văzut că nu avea toate actele în regulă a decis, în calitate de şef de gară, să ţină transportul pe loc timp de patru ore.
Traian Băsescu era, în perioada respectivă, ministru al Transporturilor şi a fost extrem de supărat de cele întâmplate la Dolj.
„Băsescu m-a ameninţat că, dacă nu dau drumul trenului încărcat cu armament militar, o să îmi pierd funcţia.
Toată lumea a zis că sunt nebun, dar eu nu am cedat presiunilor. Trenul NATO nu a plecat din gara Pieleşti decât în momentul în care toate documentele au fost în regulă.
Am văzut clar că transportul militar nu era vămuit. Patru ore a staţionat în gara Pieleşti, iar toată lumea era disperată.
Mulţi au crezut că o să fiu omorât, dar mie nu mi-a fost frică de absolut nimic. Eu mi-am făcut datoria şi am respectat legea.
Chiar dacă au trecut 16 ani de atunci, cu mâna pe inimă vă spun că nu îmi pare rău pentru cum am acţionat pe data de 3 iunie 1999.
Nimeni nu ar fi avut curajul meu“, a povestit, pentru „Adevărul”, fostul şef de gară din Pieleşti.
Bărbatul povesteşte acum că, exact la o lună de la incident, s-a terminat războiul în Iugoslavia, iar americanii au fost nevoiţi să treacă cu trenul, la întoarcere, prin aceeaşi gară.
Au avut neşansa să treacă chiar în ziua în care Florin Pătrăchioiu era la muncă.
De această dată, tot din ordinul olteanului, convoiul de vagoane a staţionat două săptămâni.
Motivul a fost acelaşi: trenul nu avea documentele în regulă.
„Le-am spus americanilor că trebuie să plătească taxe de transport de 20.000 de dolari şi 37.100 de lei.
Au refuzat categoric, iar eu le-am spus clar: de aici nu plecaţi decât când sunteţi în regulă cu toate documentele.
În anul 1999, preşedintele României era Emil Constantinescu, care a fost mai supărat decât Traian Băsescu că nu am lăsat, a doua oară, trenul NATO să plece din gara Pieleşti.
Până nu au plătit toţi banii, nu le-am dat voie să plece. Au stat 14 zile în gară. Telefonul şefilor suna încontinuu, dar nimeni nu a avut ce să îmi facă.
Nici măcar ameninţările cu moartea nu m-au speriat. Eu sunt un om puternic şi niciodată nu m-am dat bătut.
Recunosc că mi-a fost frică, dar nu pentru mine, ci pentru familia mea. Nu ştiam ce o să se întâmple cu adevărat.
A fost un act de curaj pentru care puteam plăti scump“, a mai povestit Florin Pătrăchioiu.
Olteanul care a oprit în anul 1999 trenul NATO a mai povestit că şefii lui au demarat o anchetă, însă la final s-a dovedit că şi-a făcut treaba.
Ba, mai mult, a fost recompensat cu trei salarii.
„Traian Băsescu mi-a spus că o să vină personal la gara din Pieleşti pentru a mă da afară.
Nu mai ştiu exact ziua în care a spus că o să sosească, dar l-am aşteptat până la ora 21.00.
După trei zile, am aflat că o să fiu premiat pentru că mi-am făcut datoria. În anul 2003 m-am întâlnit cu Traian Băsescu, el era primarul Capitalei.
M-am dus direct la el, iar când a aflat cine sunt a început să râdă. Mi-a spus verde în faţă următoarele cuvinte: «Ştii câte dureri de cap mi-ai dat?
Am zis că eşti nebun de legat şi am vrut să te dau afară personal.
Am aflat că ţi-ai făcut datoria, iar de oameni ca tine ţara are nevoie»“, a mai precizat şeful de gară din Pieleşti, care a oprit trenul NATO în anul 1999.
Cum a ajuns subiect de film
Povestea fostului şef de gară din Pieleşti a devenit subiect de film pentru regretatul regizor Cristian Nemescu.
Acesta a venit personal în localitatea doljeană pentru a-l cunoaşte pe olteanul care s-a pus în calea trenului NATO.
Imediat, a pus la cale să realizeze un film, iar personajul principal (Florin Pătrăchioiu) a obţinut şi un rol.
„Pelicula realizată se numeşte «California Dreamin’», iar în film a jucat şi celebrul actor Armand Assante.
Răzvan Vasilescu este cel care a jucat rolul impiegatului în filmul lui Cristian Nemescu.
Când au aflat povestea din gura mea, toţi au rămas uimiţi.
Mi-au spus că am avut mare curaj şi că oameni ca mine există mai rar.
Filmul putea fi făcut în Pieleşti, dar aceasta este situaţia.
Decizia i-a aparţinut regretatului regizor Cristain Nemescu.
Eu le-am povestit absolut totul, iar filmul a fost extrem de bine realizat.
Chiar mi-a plăcut ce am văzut“, a mai declarat olteanul.
Filmul a câştigat, în 2007, premiul „Un Certain Regard” la Festivalul de la Cannes.
Cristian Nemescu şi-a pierdut viaţa în 2006, alături de inginerul său de sunet, Andrei Toncu, într-un accident rutier.
„California dreamin” a rămas aşa cum fusese aranjat de Nemescu înainte de accident şi, implicit, fără sfârşitul pe care l-ar fi dorit regizorul.
Pelicula a mai fost premiată şi la ediţia a II-a a galei Gopo din 2008, când a obţinut patru distincţii.
„Am plâns când am aflat că regizorul care s-a inspirat din povestea mea de viaţă şi a realizat un film a murit.
Cristian Nemescu era un om minunat, iar pe platoul de filmare tot timpul m-a întrebat dacă sunt bine.
Mă bucur că am reuşit să las ceva în urma prin realizarea acestei pelicule.
Este bine ca oamenii să înveţe ceva din povestea mea de viaţă.
Chiar dacă au trecut 16 ani de atunci pentru mine este ca şi cum s-ar fi întâmplat ieri.
Nu ai cum să uiţi aşa ceva.
Eu m-am pensionat pe caz de boală, dar nu am uitat niciodată de locul de muncă.
Mai sunt zile în care trec prin gara din Pieleşti doar să îmi aduc aminte de ce a fost odată”, a mai precizat olteanul.
Florin Pătrăchioiu şi-a propus, în anul 2008, să ocupe fotoliul de primar în localitatea unde a oprit trenul NATO.
A pierdut, însă, alegerile şi, deocamdată, s-a retras din viaţa publică şi vrea să se cuteriere lumea în lung şi în lat: „Nu ştiu ce o să fac peste un an sau doi.
Deocamdată nu am un plan, dar viaţa ne poate rezerva multe lucruri.
Pot oricând să demarez un proiect important pentru comunitate şi să mă implic mai mult în viaţa oamenilor”.
Sursa: publicația adevărul
Articol preluat și publicat: 04.05.2022
Alexandru Coţarcă
4 ani în urmă
Olteanul-ÅŸef de gară - foto 1
Olteanul-şef de gară care a oprit de două ori trenul NATO, la Pieleşti, şi i-a scos din minţi pe americani: „Băsescu a zis că mă dă personal afară, dar eu n-am cedat”
Florin Pătrăchioiu a devenit cunoscut în toată ţara, dar şi peste hotare după ce, în 1999, a stârnit un scandal de proporţii la nivelul şefilor statului, oprind în gara Pieleşti, atât la dus, cât şi la întors, trenul NATO, pentru că nu avea actele în regulă.
Garnitura era încărcată cu echipament militar.
După ani de la eveniment, spune că, în ciuda scandalurilor, ar proceda la fel, ştiind că ce a făcut a fost legal.
Florin Pătrăchioiu (64 de ani) povesteşte că, în anul 1999, mai exact în timpul războiului din Iugoslavia, un tren NATO format din 20 de vagoane, toate încărcate cu armament militar, se îndrepta spre o unitate militară din Craiova.
Garnitura a oprit în gara Pieleşti, din judeţul Dolj, iar în momentul în care a văzut că nu avea toate actele în regulă a decis, în calitate de şef de gară, să ţină transportul pe loc timp de patru ore.
Traian Băsescu era, în perioada respectivă, ministru al Transporturilor şi a fost extrem de supărat de cele întâmplate la Dolj.
„Băsescu m-a ameninţat că, dacă nu dau drumul trenului încărcat cu armament militar, o să îmi pierd funcţia.
Toată lumea a zis că sunt nebun, dar eu nu am cedat presiunilor. Trenul NATO nu a plecat din gara Pieleşti decât în momentul în care toate documentele au fost în regulă.
Am văzut clar că transportul militar nu era vămuit. Patru ore a staţionat în gara Pieleşti, iar toată lumea era disperată.
Mulţi au crezut că o să fiu omorât, dar mie nu mi-a fost frică de absolut nimic. Eu mi-am făcut datoria şi am respectat legea.
Chiar dacă au trecut 16 ani de atunci, cu mâna pe inimă vă spun că nu îmi pare rău pentru cum am acţionat pe data de 3 iunie 1999.
Nimeni nu ar fi avut curajul meu“, a povestit, pentru „Adevărul”, fostul şef de gară din Pieleşti.
Bărbatul povesteşte acum că, exact la o lună de la incident, s-a terminat războiul în Iugoslavia, iar americanii au fost nevoiţi să treacă cu trenul, la întoarcere, prin aceeaşi gară.
Au avut neşansa să treacă chiar în ziua în care Florin Pătrăchioiu era la muncă.
De această dată, tot din ordinul olteanului, convoiul de vagoane a staţionat două săptămâni.
Motivul a fost acelaşi: trenul nu avea documentele în regulă.
„Le-am spus americanilor că trebuie să plătească taxe de transport de 20.000 de dolari şi 37.100 de lei.
Au refuzat categoric, iar eu le-am spus clar: de aici nu plecaţi decât când sunteţi în regulă cu toate documentele.
În anul 1999, preşedintele României era Emil Constantinescu, care a fost mai supărat decât Traian Băsescu că nu am lăsat, a doua oară, trenul NATO să plece din gara Pieleşti.
Până nu au plătit toţi banii, nu le-am dat voie să plece. Au stat 14 zile în gară. Telefonul şefilor suna încontinuu, dar nimeni nu a avut ce să îmi facă.
Nici măcar ameninţările cu moartea nu m-au speriat. Eu sunt un om puternic şi niciodată nu m-am dat bătut.
Recunosc că mi-a fost frică, dar nu pentru mine, ci pentru familia mea. Nu ştiam ce o să se întâmple cu adevărat.
A fost un act de curaj pentru care puteam plăti scump“, a mai povestit Florin Pătrăchioiu.
Olteanul care a oprit în anul 1999 trenul NATO a mai povestit că şefii lui au demarat o anchetă, însă la final s-a dovedit că şi-a făcut treaba.
Ba, mai mult, a fost recompensat cu trei salarii.
„Traian Băsescu mi-a spus că o să vină personal la gara din Pieleşti pentru a mă da afară.
Nu mai ştiu exact ziua în care a spus că o să sosească, dar l-am aşteptat până la ora 21.00.
După trei zile, am aflat că o să fiu premiat pentru că mi-am făcut datoria. În anul 2003 m-am întâlnit cu Traian Băsescu, el era primarul Capitalei.
M-am dus direct la el, iar când a aflat cine sunt a început să râdă. Mi-a spus verde în faţă următoarele cuvinte: «Ştii câte dureri de cap mi-ai dat?
Am zis că eşti nebun de legat şi am vrut să te dau afară personal.
Am aflat că ţi-ai făcut datoria, iar de oameni ca tine ţara are nevoie»“, a mai precizat şeful de gară din Pieleşti, care a oprit trenul NATO în anul 1999.
Cum a ajuns subiect de film
Povestea fostului şef de gară din Pieleşti a devenit subiect de film pentru regretatul regizor Cristian Nemescu.
Acesta a venit personal în localitatea doljeană pentru a-l cunoaşte pe olteanul care s-a pus în calea trenului NATO.
Imediat, a pus la cale să realizeze un film, iar personajul principal (Florin Pătrăchioiu) a obţinut şi un rol.
„Pelicula realizată se numeşte «California Dreamin’», iar în film a jucat şi celebrul actor Armand Assante.
Răzvan Vasilescu este cel care a jucat rolul impiegatului în filmul lui Cristian Nemescu.
Când au aflat povestea din gura mea, toţi au rămas uimiţi.
Mi-au spus că am avut mare curaj şi că oameni ca mine există mai rar.
Filmul putea fi făcut în Pieleşti, dar aceasta este situaţia.
Decizia i-a aparţinut regretatului regizor Cristain Nemescu.
Eu le-am povestit absolut totul, iar filmul a fost extrem de bine realizat.
Chiar mi-a plăcut ce am văzut“, a mai declarat olteanul.
Filmul a câştigat, în 2007, premiul „Un Certain Regard” la Festivalul de la Cannes.
Cristian Nemescu şi-a pierdut viaţa în 2006, alături de inginerul său de sunet, Andrei Toncu, într-un accident rutier.
„California dreamin” a rămas aşa cum fusese aranjat de Nemescu înainte de accident şi, implicit, fără sfârşitul pe care l-ar fi dorit regizorul.
Pelicula a mai fost premiată şi la ediţia a II-a a galei Gopo din 2008, când a obţinut patru distincţii.
„Am plâns când am aflat că regizorul care s-a inspirat din povestea mea de viaţă şi a realizat un film a murit.
Cristian Nemescu era un om minunat, iar pe platoul de filmare tot timpul m-a întrebat dacă sunt bine.
Mă bucur că am reuşit să las ceva în urma prin realizarea acestei pelicule.
Este bine ca oamenii să înveţe ceva din povestea mea de viaţă.
Chiar dacă au trecut 16 ani de atunci pentru mine este ca şi cum s-ar fi întâmplat ieri.
Nu ai cum să uiţi aşa ceva.
Eu m-am pensionat pe caz de boală, dar nu am uitat niciodată de locul de muncă.
Mai sunt zile în care trec prin gara din Pieleşti doar să îmi aduc aminte de ce a fost odată”, a mai precizat olteanul.
Florin Pătrăchioiu şi-a propus, în anul 2008, să ocupe fotoliul de primar în localitatea unde a oprit trenul NATO.
A pierdut, însă, alegerile şi, deocamdată, s-a retras din viaţa publică şi vrea să se cuteriere lumea în lung şi în lat: „Nu ştiu ce o să fac peste un an sau doi.
Deocamdată nu am un plan, dar viaţa ne poate rezerva multe lucruri.
Pot oricând să demarez un proiect important pentru comunitate şi să mă implic mai mult în viaţa oamenilor”.
Sursa: publicația adevărul
Articol preluat și publicat: 04.05.2022
Alexandru Coţarcă
4 ani în urmă
Olteanul-ÅŸef de gară - foto 2
Olteanul-şef de gară care a oprit de două ori trenul NATO, la Pieleşti, şi i-a scos din minţi pe americani: „Băsescu a zis că mă dă personal afară, dar eu n-am cedat”
Florin Pătrăchioiu a devenit cunoscut în toată ţara, dar şi peste hotare după ce, în 1999, a stârnit un scandal de proporţii la nivelul şefilor statului, oprind în gara Pieleşti, atât la dus, cât şi la întors, trenul NATO, pentru că nu avea actele în regulă.
Garnitura era încărcată cu echipament militar.
După ani de la eveniment, spune că, în ciuda scandalurilor, ar proceda la fel, ştiind că ce a făcut a fost legal.
Florin Pătrăchioiu (64 de ani) povesteşte că, în anul 1999, mai exact în timpul războiului din Iugoslavia, un tren NATO format din 20 de vagoane, toate încărcate cu armament militar, se îndrepta spre o unitate militară din Craiova.
Garnitura a oprit în gara Pieleşti, din judeţul Dolj, iar în momentul în care a văzut că nu avea toate actele în regulă a decis, în calitate de şef de gară, să ţină transportul pe loc timp de patru ore.
Traian Băsescu era, în perioada respectivă, ministru al Transporturilor şi a fost extrem de supărat de cele întâmplate la Dolj.
„Băsescu m-a ameninţat că, dacă nu dau drumul trenului încărcat cu armament militar, o să îmi pierd funcţia.
Toată lumea a zis că sunt nebun, dar eu nu am cedat presiunilor. Trenul NATO nu a plecat din gara Pieleşti decât în momentul în care toate documentele au fost în regulă.
Am văzut clar că transportul militar nu era vămuit. Patru ore a staţionat în gara Pieleşti, iar toată lumea era disperată.
Mulţi au crezut că o să fiu omorât, dar mie nu mi-a fost frică de absolut nimic. Eu mi-am făcut datoria şi am respectat legea.
Chiar dacă au trecut 16 ani de atunci, cu mâna pe inimă vă spun că nu îmi pare rău pentru cum am acţionat pe data de 3 iunie 1999.
Nimeni nu ar fi avut curajul meu“, a povestit, pentru „Adevărul”, fostul şef de gară din Pieleşti.
Bărbatul povesteşte acum că, exact la o lună de la incident, s-a terminat războiul în Iugoslavia, iar americanii au fost nevoiţi să treacă cu trenul, la întoarcere, prin aceeaşi gară.
Au avut neşansa să treacă chiar în ziua în care Florin Pătrăchioiu era la muncă.
De această dată, tot din ordinul olteanului, convoiul de vagoane a staţionat două săptămâni.
Motivul a fost acelaşi: trenul nu avea documentele în regulă.
„Le-am spus americanilor că trebuie să plătească taxe de transport de 20.000 de dolari şi 37.100 de lei.
Au refuzat categoric, iar eu le-am spus clar: de aici nu plecaţi decât când sunteţi în regulă cu toate documentele.
În anul 1999, preşedintele României era Emil Constantinescu, care a fost mai supărat decât Traian Băsescu că nu am lăsat, a doua oară, trenul NATO să plece din gara Pieleşti.
Până nu au plătit toţi banii, nu le-am dat voie să plece. Au stat 14 zile în gară. Telefonul şefilor suna încontinuu, dar nimeni nu a avut ce să îmi facă.
Nici măcar ameninţările cu moartea nu m-au speriat. Eu sunt un om puternic şi niciodată nu m-am dat bătut.
Recunosc că mi-a fost frică, dar nu pentru mine, ci pentru familia mea. Nu ştiam ce o să se întâmple cu adevărat.
A fost un act de curaj pentru care puteam plăti scump“, a mai povestit Florin Pătrăchioiu.
Olteanul care a oprit în anul 1999 trenul NATO a mai povestit că şefii lui au demarat o anchetă, însă la final s-a dovedit că şi-a făcut treaba.
Ba, mai mult, a fost recompensat cu trei salarii.
„Traian Băsescu mi-a spus că o să vină personal la gara din Pieleşti pentru a mă da afară.
Nu mai ştiu exact ziua în care a spus că o să sosească, dar l-am aşteptat până la ora 21.00.
După trei zile, am aflat că o să fiu premiat pentru că mi-am făcut datoria. În anul 2003 m-am întâlnit cu Traian Băsescu, el era primarul Capitalei.
M-am dus direct la el, iar când a aflat cine sunt a început să râdă. Mi-a spus verde în faţă următoarele cuvinte: «Ştii câte dureri de cap mi-ai dat?
Am zis că eşti nebun de legat şi am vrut să te dau afară personal.
Am aflat că ţi-ai făcut datoria, iar de oameni ca tine ţara are nevoie»“, a mai precizat şeful de gară din Pieleşti, care a oprit trenul NATO în anul 1999.
Cum a ajuns subiect de film
Povestea fostului şef de gară din Pieleşti a devenit subiect de film pentru regretatul regizor Cristian Nemescu.
Acesta a venit personal în localitatea doljeană pentru a-l cunoaşte pe olteanul care s-a pus în calea trenului NATO.
Imediat, a pus la cale să realizeze un film, iar personajul principal (Florin Pătrăchioiu) a obţinut şi un rol.
„Pelicula realizată se numeşte «California Dreamin’», iar în film a jucat şi celebrul actor Armand Assante.
Răzvan Vasilescu este cel care a jucat rolul impiegatului în filmul lui Cristian Nemescu.
Când au aflat povestea din gura mea, toţi au rămas uimiţi.
Mi-au spus că am avut mare curaj şi că oameni ca mine există mai rar.
Filmul putea fi făcut în Pieleşti, dar aceasta este situaţia.
Decizia i-a aparţinut regretatului regizor Cristain Nemescu.
Eu le-am povestit absolut totul, iar filmul a fost extrem de bine realizat.
Chiar mi-a plăcut ce am văzut“, a mai declarat olteanul.
Filmul a câştigat, în 2007, premiul „Un Certain Regard” la Festivalul de la Cannes.
Cristian Nemescu şi-a pierdut viaţa în 2006, alături de inginerul său de sunet, Andrei Toncu, într-un accident rutier.
„California dreamin” a rămas aşa cum fusese aranjat de Nemescu înainte de accident şi, implicit, fără sfârşitul pe care l-ar fi dorit regizorul.
Pelicula a mai fost premiată şi la ediţia a II-a a galei Gopo din 2008, când a obţinut patru distincţii.
„Am plâns când am aflat că regizorul care s-a inspirat din povestea mea de viaţă şi a realizat un film a murit.
Cristian Nemescu era un om minunat, iar pe platoul de filmare tot timpul m-a întrebat dacă sunt bine.
Mă bucur că am reuşit să las ceva în urma prin realizarea acestei pelicule.
Este bine ca oamenii să înveţe ceva din povestea mea de viaţă.
Chiar dacă au trecut 16 ani de atunci pentru mine este ca şi cum s-ar fi întâmplat ieri.
Nu ai cum să uiţi aşa ceva.
Eu m-am pensionat pe caz de boală, dar nu am uitat niciodată de locul de muncă.
Mai sunt zile în care trec prin gara din Pieleşti doar să îmi aduc aminte de ce a fost odată”, a mai precizat olteanul.
Florin Pătrăchioiu şi-a propus, în anul 2008, să ocupe fotoliul de primar în localitatea unde a oprit trenul NATO.
A pierdut, însă, alegerile şi, deocamdată, s-a retras din viaţa publică şi vrea să se cuteriere lumea în lung şi în lat: „Nu ştiu ce o să fac peste un an sau doi.
Deocamdată nu am un plan, dar viaţa ne poate rezerva multe lucruri.
Pot oricând să demarez un proiect important pentru comunitate şi să mă implic mai mult în viaţa oamenilor”.
Sursa: publicația adevărul
Articol preluat și publicat: 04.05.2022
Folosim cookie-uri strict necesare pentru autentificare si securitate. Cookie-urile pentru preferinte,
analitice sau marketing rulează doar dacă alegi să le accepți. Poți schimba oricând alegerea.
Politica de cookie-uri
Strict necesareNecesare pentru autentificare, securitate, sesiune, preferinte cerute explicit si salvarea consimtamantului.
PreferintePăstrează opțiuni de afișare și personalizare care nu sunt esențiale pentru funcționarea de bază.
AnaliticeNe ajuta sa intelegem agregat cum este folosit site-ul si ce trebuie imbunatatit.
MarketingPermite măsurarea campaniilor și conținut personalizat de promovare, dacă va fi activat.