41 pentru ROMÂNIA (Mișcare Naționalistă)
Această mișcare a fost creată pentru toți românii patrioți, naționaliști și creștini.
Numele ce-l poartă această mișcare se leagă de numărul județelor din România, simbolurile prin care se identifică sunt crucea ortodoxă și Lupul Dacic.
În fiecare municipiu, oraș, comună și sat trebuie să existe grupuri de români uniți pentru a devenii o forță.
Românii plecați în străinătate sunt incluși în mod automat, ei provenind din cele 41 de județe.
Apelativul "Diaspora" a fost atribuit românilor din străinătate, "botezătorii" acestei categorii urmărind scopuri defavorizabile.
Poate că se știe, nu voi da exemple, dar românii din străinătate nu sunt reprezentanți și protejați de autorități prin intermediul ambasadelor și consulatelor.
Așa dar, mișcarea 41 pentru ROMÂNIA se adresează tuturor românilor oriunde s-ar afla.
Totul pentru România și neamul românesc, aceasta-i țara noatră, noi nu stăm în gazdă.
Inițiatorul mișcării este Marian Motocu, un oltean încăpățânat, așa cum se intitulează.
Marian nu se consideră lider, nici nu și-ar dori acest lucru, fiecare om ce se alătură cu adevărat mișcării naționaliste Contează.
Și în acest articol țin să-i mulțumesc lui Marian pentru tot ceea ce face în beneficiul României și pentru trezirea românilor.
Imagini preluate de la Marian Motocu
Articol redactat și publicat: 28.07.2021
Vă invit să citiți și articolul -> Marian Motocu, un oltean încăpățânat <-
Creștinismul în mare pericol
Dacă românul ce purta pe umăr crucea mergând prin ploaie la unul din protestele din București, fără ca forțele de ordine să-l rețină și să-i interzică acest lucru...
Făcând acelaș lucru, tot prin ploaie, un francez care și el purta crucea pe umăr mergând pe străzile Parisului a fost arestat de slugile obediente ale ocultei mondiale.
Încă din anul 1953 Bertrand Russel laureat al Premiului Nobel, în "Impăratul științei și societate" spunea într-o carte:
- pentru o societate științifică înfăptuirea guvernului mondial este necesară, dar ar mai avea două mari piedici de trecut, creștinismul și patriotismul.
Dacă atunci se analizau în detaliu aceste aspecte, bolnavii planetei în tot acest timp au lucrat direct și prin intermediari spre indeplinirea viselor păgâne.
Azi, printr-un plan bine pus la punct bazat pe dictatura medicală lumea se schimbă radical și ireversibil.
Mai mult ca niciodată are loc prigonirea creștinilor, guvernele crează legi și forțele de oridine acționează împotriva creștinismului.
La fel se întâmplă și cu patriotismul, guvernele prin acțiunile lor șterg, distrug și chiar interzic acțiuni patriotice, naționaliste și creștine.
Și iată cum dorințele bolnavilor planetei "așternute" pe hartie devin realitate prin proiectele "grandioase" de globalizare.
PS: Nu întâmplator am ajuns aici, prin armele psihologice și chiar psihotronice "stăpânii lumii" au lucrat la dezumanizare.
Privind imaginile și analizând situația în care a ajuns omenirea, te cuprinde furia, disperarea și durerea.
Ne trezim să reacționăm împotriva șceleraților "cocoțați" în administrarea statului ? Sau suntem sortiți pierzaniei în cea mai mare dictatură pe care a trăit-o omenirea vreodată.
ATENȚIE: Imagini cu puternic impact emoțional
Articol redactat și publicat: 31.07.2021
Jurnalistul Alexandru Petria: 10 paşi eficienţi de luptă împotriva dictaturii sanitare instaurate în România
Segregarea pe principiul paşaportului sanitar este o măsură fasc*stă.
Am mai spus-o, sunt contra ei.
Nu este moral să obligi lumea să se vaxineze cu nişte substanţe aflate încă în faza de experimentare.
Dar cum e posibil să ne împotrivim, să întoarcem situaţia în favoarea noastră?
M-am gândit la câteva lucruri, pe care o să le înşir succint.
E ca o ciornă, la care fiecare are ocazia să vină cu completări.
1. Boicotarea tuturor instituţiilor şi firmelor, unde este permisă intrarea pe baza vaxinului sau a testării. Să nu mai cumpărăm din supermarketurile care cer aşa ceva, să nu mai mergem la restaurante, la spectacole, să-i facem să piardă bani şi să fie ei înşişi nemulţumiţi.
2. Puneţi mâna pe telefoane. Sunaţi firma X sau Y şi întrebaţi dacă condiţionează accesul pe baza green pass. Dacă da, comunicaţi-le că aţi avut de gând să petreceţi o seară plăcută în frumosul lor restaurant sau un sejur de câteva zile în elegantul lor hotel, dar sunteţi nevoit să contramandaţi din cauza solicitării adeverinţei de vaxinare. Este important să-i stresaţi cu diplomaţie, ca să conştientizeze că ies în pierdere. Cu cât mai multe telefoane, cu atât mai bine. De dat fiecare câteva telefoane în zonele apropiate nu e un efort peste măsură. Patronii trebuie stresaţi psihologic, pe principiul picăturii chinezeşti, ca să-i determinăm să protesteze şi ei contra măsurii, cu cât intră mai profund pe spirala terorii că pass green le sapă groapa financiară.
3. Diseminarea informaţiilor despre victimele vaxinării şi arătarea vinovaţilor. Cazurile temeinic documentate, nu dezinformări stupide.
4. Mitinguri, greve, nesupunere civică.
5. Stesarea politicienilor cu telefoane şi mailuri. Unde este posibil, abordarea lor fizică şi punerea în poziţii delicate. Filmaţi fazele şi postaţi-le pe reţelele sociale.
6. Sesizări penale pe numele artizanilor green pass, a celor care pretind testarea. Raportarea lor pentru discriminare. Să vedeţi cum o să reacţioneze când o să se vadă pe cap cu mii de sesizări penale, venite din mii de localităţi, cu mii de raportări.
7. Postaţi informaţii despre abordarea pandemiei în Suedia, ca se vadă că este o alternativă valabilă. Că normalitatea e posibilă şi în timpurile covrigului.
8. Amplificaţi nemulţumirea şi în rândul celor care s-au vaxinat de teama restricţiilor, nu a bolii.
9. Faceţi cunoscută tuturor definiţia sănătăţii, după OMS: „Bunăstarea completă fizică, psihică şi socială şi doar absenţa bolii sau a handicapului”. E un mod de-a arăta că guvernanţii nu procedează corect.
10. Încercaţi să vă păstraţi calmul, să fiţi non-violenţi. Dar nu e obligatoriu.
Autor: Alexandru Petria, scriitor
Sursa: Știri pe surse
În mod intenționat am distorsionat anumite cuvinte, sau folosirea unor apelative.
Cenzura feisbuc a atins cote alarmante.
Articol preluat și publicat: 02.08.2021
G-ral. Radu Theodoru:
Uniți-vă, lăsați orgoliile, lăsați tot ce vă desparte, avem un moment istoric: ori trăim și răzbim, ori pierim și suntem slugile nenorocite ale Europei!
Pe voi cade rușinea istoriei dacă pierdeți Țara asta Românească!
„Sunt cu totul impresionat de numărul românilor care participă la acest miting.
Am fost la mitingul trecut și am plecat tare îndurerat de lipsa noastră de conștiință națională.
Nu se poate atunci când Țara asta este în pericol de moarte noi să stăm acasă și să mâncăm mititei!
Două subiecte sunt în atenția mea acum.
Primul, al trădătorilor de la Cluj, care vor să regionalizeze România, să ne cumpere ungurii Ardealul.
Au tolerat să avem 5 unguri care conduc județele.
Deci stăm drepți în fața prefecților unguri care sunt plătiți de Budapesta ca să dizolve tot ce este românesc în Ardeal!
Este o crimă, o trădare națională, iar ardelenii stau pe loc repaus și așteaptă ca Europa să le verse niște finanțe să facă nu știu ce cu ele.
Este neapărat nevoie să ieșim din mediul nostru, din Vechiul Regat, și să îi ajutăm, așa cum ne-am ajutat și în 1916 când, cu „Treceți, batalioane române, Carpații!”, am fost și i-am dezrobit.
Asta e una dintre problemele capitale.
A doua problemă este a pământului românesc care va fi scos la vânzare.
Dacă ne lipsesc de posibilitatea de a stăpâni pământul, suntem ultimii din Europa, cei mai nenorociți, un popor fără vlagă, un popor fără conștiință, un popor fătă istorie!
Asta vor: să ne scoată din istorie! Gândiți-vă care este raportul demografic între noi, românii care am făcut România și cei care au venit în țară, veneticii?
Care e raportul? Din ce în ce mai mic. Noi suntem din ce în ce mai puțin stăpâni în Țara Românească.
Toate legile care se votează sunt legi anti-românești. Ele se votează de un parlament antiromânesc, un parlament absolut minoritar!
Încă una din problemele esențiale ale timpului nostru: se întâmplă o trădare la nivelul conducerii falsei politici de stat astăzi.
Conducerea de stat nu este românească. Această conducere este condusă, la rândul ei, de către cei care conduc umanitatea la ora actuală: prostocrația bancară! Știți ce se întâmplă în Anglia.
Ar trebui ca asociațiile noastre patriotice să publice documentul prin care englezii, cel mai tradiționalist popor din Europa, sunt pregătiți să li se aplice niște brățări electronice care să-i localizeze la domiciliu: cum pleacă de-acolo, vine Poliția și-i bagă la loc!
Deci vacile astăzi în multe țări sunt conduse electronic la pășune.
Mâine-poimâine vom fi conduși la masă seara cu brățăruca agățată de mână.
Pare un lucru aberant, dar este pericolul cel mai mare de a ne transforma în animale conduse electronic!
Țara asta Românească trebuie păstrată de noi, românii, cei autentic români, cei care avem rădăcini, cei care am fost la Mărășești, cei care am fost la Oituz, cei care am fost peste tot în istoria noastră și ne-am vărsat sângele!
Părinții, bunicii, toți cei care sunt îngropați în brazda asta sfântă, pe care nemernicii o calcă și o profanează.
Nu-i lăsați! Nu generația mea poate să mai facă ceva! Noi suntem la cimitir.
Pe voi cade rușinea istoriei dacă pierdeți Țara asta Românească!
Uniți-vă, lăsați orgoliile, lăsați tot ce vă desparte, avem un moment istoric: ori trăim și răzbim, ori pierim și suntem slugile nenorocite ale Europei!
Încă o dată apelez la voi:
Fiți români, nu vă lăsați călcați în picioare!”, a îndemnat generalul nonagenar Radu Theodoru
Foto: General Radu Theodoru, scriitor
Articol preluat și publicat: 04.08.2021
Noaptea este raiul infracțiunilor comise cu violență
Puțini își mai amintesc de emisiunea "Urmărire Generală" prezentată de regretatul Emanuel Isopescu în perioada anilor "90
Emisiunea având scopuri informative și educative, realizatorii punea în "lumină" problmele cu care ne pricopsisem dupa "lovituție din 1989".
Grupări și clanuri mafiote apăreau ca "ciupercile după ploaie" în toată țara dar mai ales în capitală, așa a apărut sloganul "GRUPARE CRIMINALĂ, BRAND DE CAPITALĂ".
Membri rețelelor infracționale și de crimă organizată sunt din toate categoriile sociale, de la simplul "pungaș" până la înalta societate administrativă a lumii.
Parte din cei care au misiunea eradicării oricărei infracțiuni sunt parte din acest sistem, astfel funcționalitatea rețelelor este "protejată".
Cele mai frecvente infracțiuni ar fi: furt, distrugeri, tâlhărie, omor, răpiri, trafic, proxenitism, pedofilie, fals și uz de fals, ETC
Specialiști, anchetatori ai infracțiunilor și crimelor spun că cele mai multe fapte sunt petrecute pe timpul nopții, fapt ce îngreunează elucidarea cazurilor.
De obicei la adăpostul întunericului se petrec cele mai multe fără-de-legi, motiv pentru care articolul a primit acest titlu deosebit.
În această perioadă de plandemie rata infracționalității s-a ridicat la cote alarmante, infractorii acționând oricând.
Criza internațională dar mai ales cea europeană a generat revenirea în țară a unei părți din cetățenii români.
Acum că toate sunt praf și pulbere, ce să vezi surpriză, ne-au revenit "valorile" acasă, indivizii certați cu legea și moralitatea, fapt ce va amplifica și mai mult rata infracționalității în România.
"Sunt cu ochii pe voi", spunea acum ceva timp excelența sa Ioan Marcel Vela într-o conferință de presă la bilanțul unor anchete.
Cu ochii pe cine esti mai nenea Vela ? Că infractorii nu au ajuns la bulău, iar averile lor cât și ale voastre au sporit în această perioadă.
PAMFLET: Bă, hai după ei, fă-te că le dai la gioale, tăvăleștei puțin.
Vine și presa, hai să dea bine pe sticlă, că tot sunt maimuțele în cuști și se uită la tembelizor.
Gata șefu, acum să vedem ce capturi au băieții, că le facem juma-juma se știe.
PS: Pentru rezolvarea acestor probleme sunt necesare schimbări radicale pe toate treptele ierarhice.
În acest ritm al infracționalității ne îndreptăm cu pași repezi către haos, dezastru și anarhie.
Imagine sugestivă
Episod 1, din seria "112 Poliția în acțiune"
Articol redactat și publicat: 11.08.2021
Dictatura militară nu mai este doar un scenariu „conspiraționist”? : Legea poliției militare permite Armatei să aresteze civili și să acționeze cu glonț pe țeavă „pentru controlul mulțimilor care nu respectă măsurile”
Legea Poliției Militare, o Lege cu paragrafe ilegale și anticonstituționale, care va anula drepturile și libertățile cetățenești și va pune civilii la cheremul cadrelor înarmate cu muniție de război, merge pe repede-înainte.
„Pentru prima oara de la înființarea, în 1990, a primelor structuri de poliție militară, specialiștii acestei arme vor avea o lege care sa le stabileasca foarte clar misiunile”, a precizat MApN la data lansări dezbaterii publice asupra Legii, pe pagina sa de Facebook.
Conform sursei citate, „acțiunile politistilor militari nu se vor extinde asupra populatiei civile pe timp de pace sau în situatie de normalitate, conform proiectului legislativ aflat in dezbatere publică”.
Proiectul de „Lege privind atribuțiile, organizarea și funcționarea Poliției Militare” – se vrea a fi prima lege care reglementează activitatea acestei structuri.
În proiect se prevede ca poliția militară să intervină în anumite situații în sectorul civil, dând chiar amenzi sau verificând, cercetând activități ale civililor, dar toate aceste intervenții stabilite în perioadele de stare de urgență, asediu sau de război, sunt trecute deja în legile specifice activităților în astfel de situații.
Deci care e rostul alcătuirii unei legi speciale pentru poliția militară? De ce era nevoie de o lege pentru activitatea lor, de vreme ce atribuțiunile acestei structuri sunt prevăzute în regulamente militare și ordine ale ministrului dar mai ales întrebarea care se pune este de ce este nevoie de o Lege Specială pentru o structură internă?
Beneficiază și celelalte specialități ale armatei de legi separate? Desigur că Nu.
Ce se urmărește de fapt, militarizarea sau supra-polițienizarea societății cu o mână de fier înarmată cu arme de război, căci Poliția Militară asta poartă, pistoale mitralieră cu muniție de război, ce penetrează pereții de cărămidă, sfărâmă betonul, ba chiar glontele de PSL trece și prin șina de cale ferată?
Unde în orașele și comunele României va fi nevoie de asemenea armament, specific frontului, nu zonelor civile?
Culmea este că proiectul privind dreptul poliției militare de a da amenzi a apărut exact când sindicatele din poliție protestau și anunțau că nu vor mai da amenzi, ci doar avertismente, lăsând guvernul fără bani.
Să fie armata folosită ca spărgător de grevă?
Se vor călca polițiștii în picioare, militari și civili deopotrivă, unii pe alții, care să dea o amendă, un pulan pe spinare sau să ia o șpagă?
Se mai pune și întrebarea legitimă Ce se va întampla in cazul unor plangeri penale ale civililor la adresa abuzurilor militarilor – cine le va examina, Parchetul Militar, structură total ănchisă sau Parchetul General?
Ce se va întâmpla dacă cetățenii nu se supun ordinelor militare, vor fi mitraliați?
Cine va ancheta astfel de situații, ce jurisdicție are prioritate, Parchetul MIlitar care a scos basma curată adeseori acuzații majori în uniformă?
Pentru cei care nu știu, România este în topul condamnărilor cadrelor militare superioare, generali și colonei, prinși la furat, condamnați, dar cu mult mai puține executări ale pedepselor, avem cele mai multe cadre militare condamnate din întreaga Europa, suntem singura țară din lume cu doi foști miniștri ai Apărării transformați în pușcăriași.
Plus un număr enorm de generali și colonei cu dosare penale, implicați în scandaluri răsunătoare de corupție.
Avem peste 1700 de generali, nu am mai pus și chestorii din Poliție la numărătoare, tot generali de fapt, sau pe cei de la SRI.1700 de generali peste o Armată aproape handicapată, adică fără aviație, fără marină, fără coloană vertebrală, fără producție de război, care are nevoie de asistență din afară pentru a-și supraveghea propriile granițe, cu un spirit de corp puternic zdruncinat, cu echipamente învechite ce consuma resurse uriașe de întreținere.
Această Armată penibilă sub aspect militar și operațional, are însă, iată un rol nou, de Poliție militară îndreptată asupra propriilor cetățeni, deveniți inamici, dacă ordinele de sus o cer.
Iar în situațiile speciale la care se referă proiectul de Lege, cum este pandemia Marii Resetări de azi, acolo sus, la butoane, cine o să tot fie?
Raed Arafat și Klaus Iohannis sunt cei care vor avea butoanele și pârghiile Poliției Militare, e cât se poate de clar.
”Ca și în cazul Legii nr. 218/2002, prin care au fost stabilite atribuțiile Poliției române, toate atribuțiile Poliției militare, inclusiv cele suplimentare (denumite „alte atribuții” în art. 14 al. 3 din proiect) trebuie stabilite numai prin lege, nu și prin acte normative cu putere inferioară legii.
Referirea prea generală din art. 14 al. 3 din proiect, care se face la „acte normative” și nu la „lege”, permite ca atribuțiile Poliției militare să fie suplimentate și prin acte normative inferioare legii, gen hotărâri de guvern, ordine de ministru etc.
Astfel, se creează posibilitatea, la nivel teoretic, cel puțin, de a putea fi introduse, prin hotărâri de guvern sau ordine de ministru emise ulterior adoptării acestui proiect de lege, atribuții suplimentare ale Poliției militare, de exemplu și unele cu privire la civili sau cu privire la implicarea sa pe durata starii de alertă.
De asemenea, precizăm că potrivit art. 118 al. 1-3 din Constituție,organizarea și funcționarea componentelor forțelor armate, deci și atribuțiile Poliției militare, se pot stabili numai prin lege, respectiv prin lege organică.
De aceea, considerăm că este neconstituțională o reglementare potrivit căreia unele atribuții ale Poliției militare sunt stabilite prin lege (legea organică de organizare și funcționare), iar alte atribuții ale poliției militare urmează să fie stabilite prin hotărâre de guvern, ordin de ministru sau alte acte normative cu putere inferioară legii.” – comentariul asociației pentru apărarea drepturilor omului, APADOR – CHDeci jandarmii, polițiștii mai milițieni la cap, pândarii de la „poliția locală” nu erau de ajuns, controlul este distribuit structurii militare de represiune, cu încălcarea unui teanc de legi și tratate internaționale.
În perioada colectivizării, dușmanul de clasă, cel despre care autoritățile bolșevice au stabilit că e de origine nesănătoasă, adică român curat și muncitor, era pus la punct, mai exact nimicit, cu trupele Securitătii și Armatei comandate de Consilierii sovietici ai NKVD.
Astăzi, dușmanul de clasă este cetățeanul reluctant si indisciplinat care îndrăznește să-și manifeste incredulitatea fata de autorități, devenite autorității divinatorii, susținute aprioric de dogma OMS, prin cerberii săi transnaționali, de genul „Cioclilor Apocaliptici” conduși de Ayatollahului Arafat.
Dacă cetățeanul refuză vaccinarea – desigur se invoca și aici motivații de origini sanitare -, dușmanul nesănătos la cap devine „TERORIST”, cum o spune ad literam premierul de paie Cîțu – și atunci trebuie zdrobit manu militari.
Cum au învățat piticii locali ai Marii Resetări de la tovarășii lor mai mari, care i-au transformat în „teroriști autohtoni” pe suporterii lui Donald Trump.”Poliția Militară interzice temporar pătrunderea în clădiri, localități sau zone geografice… ori dispune evacuarea temporară din acestea a oricărei persoane.”…”Poliția militara devine un organism de sine stătător și cu conducere unitară, a cărei jurisdicție se va extinde și asupra populației”…”pentru controlul mulțimilor, dar și pentru a aplica amenzi celor care nu respectă măsurile de protecție în timp de pandemie”.
Asadar conform aberației de proiect, poți fi aruncat afară din casa ta, proprietatea privată este anulată, poți fi gonit din localitatea ta sau chiar din țară – că nu este definită explicit „zona geografică”, de exemplu podișul Transilvaniei sau Istmul ponto-baltic sunt zone geografice.
Nici Securitatea nu avea asemenea puteri! „Între atribuțiile Poliție Militare se numără dreptul: de intervenție asupra populației și de a judeca în condiții speciale; de cercetare penală specială etc.”
La gunoi Declarația Universală a Drepturilor Omului și Convenția Europeană asupra Drepturilor Omului și Libertăților Fundamentale, Pactul Internațional cu privire la Drepturile Civile și Politice (ratificat de România în 1974, în timpul comunismului!).
Dictatura militară nu mai este doar un scenariu „conspiraționist”, „Comandantul Suprem al Acțiunii” și Comandantul Suprem al Armatei, vor putea utiliza de acum nu doar pulanul milițienilor – deveniți cam prea neascultători – ci și automatele cu gloanțe de război ale Poliției Militare ce vor fi la cheremul lor, cum este deja de un an de zile întreaga Românie.
Sursa: Universul Știrilor
Articol preluat și publicat: 15.08.2021
Dictatura militară nu mai este doar un scenariu „conspiraționist”? : Legea poliției militare permite Armatei să aresteze civili și să acționeze cu glonț pe țeavă „pentru controlul mulțimilor care nu respectă măsurile”
Legea Poliției Militare, o Lege cu paragrafe ilegale și anticonstituționale, care va anula drepturile și libertățile cetățenești și va pune civilii la cheremul cadrelor înarmate cu muniție de război, merge pe repede-înainte.
„Pentru prima oara de la înființarea, în 1990, a primelor structuri de poliție militară, specialiștii acestei arme vor avea o lege care sa le stabileasca foarte clar misiunile”, a precizat MApN la data lansări dezbaterii publice asupra Legii, pe pagina sa de Facebook.
Conform sursei citate, „acțiunile politistilor militari nu se vor extinde asupra populatiei civile pe timp de pace sau în situatie de normalitate, conform proiectului legislativ aflat in dezbatere publică”.
Proiectul de „Lege privind atribuțiile, organizarea și funcționarea Poliției Militare” – se vrea a fi prima lege care reglementează activitatea acestei structuri.
În proiect se prevede ca poliția militară să intervină în anumite situații în sectorul civil, dând chiar amenzi sau verificând, cercetând activități ale civililor, dar toate aceste intervenții stabilite în perioadele de stare de urgență, asediu sau de război, sunt trecute deja în legile specifice activităților în astfel de situații.
Deci care e rostul alcătuirii unei legi speciale pentru poliția militară? De ce era nevoie de o lege pentru activitatea lor, de vreme ce atribuțiunile acestei structuri sunt prevăzute în regulamente militare și ordine ale ministrului dar mai ales întrebarea care se pune este de ce este nevoie de o Lege Specială pentru o structură internă?
Beneficiază și celelalte specialități ale armatei de legi separate? Desigur că Nu.
Ce se urmărește de fapt, militarizarea sau supra-polițienizarea societății cu o mână de fier înarmată cu arme de război, căci Poliția Militară asta poartă, pistoale mitralieră cu muniție de război, ce penetrează pereții de cărămidă, sfărâmă betonul, ba chiar glontele de PSL trece și prin șina de cale ferată?
Unde în orașele și comunele României va fi nevoie de asemenea armament, specific frontului, nu zonelor civile?
Culmea este că proiectul privind dreptul poliției militare de a da amenzi a apărut exact când sindicatele din poliție protestau și anunțau că nu vor mai da amenzi, ci doar avertismente, lăsând guvernul fără bani.
Să fie armata folosită ca spărgător de grevă?
Se vor călca polițiștii în picioare, militari și civili deopotrivă, unii pe alții, care să dea o amendă, un pulan pe spinare sau să ia o șpagă?
Se mai pune și întrebarea legitimă Ce se va întampla in cazul unor plangeri penale ale civililor la adresa abuzurilor militarilor – cine le va examina, Parchetul Militar, structură total ănchisă sau Parchetul General?
Ce se va întâmpla dacă cetățenii nu se supun ordinelor militare, vor fi mitraliați?
Cine va ancheta astfel de situații, ce jurisdicție are prioritate, Parchetul MIlitar care a scos basma curată adeseori acuzații majori în uniformă?
Pentru cei care nu știu, România este în topul condamnărilor cadrelor militare superioare, generali și colonei, prinși la furat, condamnați, dar cu mult mai puține executări ale pedepselor, avem cele mai multe cadre militare condamnate din întreaga Europa, suntem singura țară din lume cu doi foști miniștri ai Apărării transformați în pușcăriași.
Plus un număr enorm de generali și colonei cu dosare penale, implicați în scandaluri răsunătoare de corupție.
Avem peste 1700 de generali, nu am mai pus și chestorii din Poliție la numărătoare, tot generali de fapt, sau pe cei de la SRI.1700 de generali peste o Armată aproape handicapată, adică fără aviație, fără marină, fără coloană vertebrală, fără producție de război, care are nevoie de asistență din afară pentru a-și supraveghea propriile granițe, cu un spirit de corp puternic zdruncinat, cu echipamente învechite ce consuma resurse uriașe de întreținere.
Această Armată penibilă sub aspect militar și operațional, are însă, iată un rol nou, de Poliție militară îndreptată asupra propriilor cetățeni, deveniți inamici, dacă ordinele de sus o cer.
Iar în situațiile speciale la care se referă proiectul de Lege, cum este pandemia Marii Resetări de azi, acolo sus, la butoane, cine o să tot fie?
Raed Arafat și Klaus Iohannis sunt cei care vor avea butoanele și pârghiile Poliției Militare, e cât se poate de clar.
”Ca și în cazul Legii nr. 218/2002, prin care au fost stabilite atribuțiile Poliției române, toate atribuțiile Poliției militare, inclusiv cele suplimentare (denumite „alte atribuții” în art. 14 al. 3 din proiect) trebuie stabilite numai prin lege, nu și prin acte normative cu putere inferioară legii.
Referirea prea generală din art. 14 al. 3 din proiect, care se face la „acte normative” și nu la „lege”, permite ca atribuțiile Poliției militare să fie suplimentate și prin acte normative inferioare legii, gen hotărâri de guvern, ordine de ministru etc.
Astfel, se creează posibilitatea, la nivel teoretic, cel puțin, de a putea fi introduse, prin hotărâri de guvern sau ordine de ministru emise ulterior adoptării acestui proiect de lege, atribuții suplimentare ale Poliției militare, de exemplu și unele cu privire la civili sau cu privire la implicarea sa pe durata starii de alertă.
De asemenea, precizăm că potrivit art. 118 al. 1-3 din Constituție,organizarea și funcționarea componentelor forțelor armate, deci și atribuțiile Poliției militare, se pot stabili numai prin lege, respectiv prin lege organică.
De aceea, considerăm că este neconstituțională o reglementare potrivit căreia unele atribuții ale Poliției militare sunt stabilite prin lege (legea organică de organizare și funcționare), iar alte atribuții ale poliției militare urmează să fie stabilite prin hotărâre de guvern, ordin de ministru sau alte acte normative cu putere inferioară legii.” – comentariul asociației pentru apărarea drepturilor omului, APADOR – CHDeci jandarmii, polițiștii mai milițieni la cap, pândarii de la „poliția locală” nu erau de ajuns, controlul este distribuit structurii militare de represiune, cu încălcarea unui teanc de legi și tratate internaționale.
În perioada colectivizării, dușmanul de clasă, cel despre care autoritățile bolșevice au stabilit că e de origine nesănătoasă, adică român curat și muncitor, era pus la punct, mai exact nimicit, cu trupele Securitătii și Armatei comandate de Consilierii sovietici ai NKVD.
Astăzi, dușmanul de clasă este cetățeanul reluctant si indisciplinat care îndrăznește să-și manifeste incredulitatea fata de autorități, devenite autorității divinatorii, susținute aprioric de dogma OMS, prin cerberii săi transnaționali, de genul „Cioclilor Apocaliptici” conduși de Ayatollahului Arafat.
Dacă cetățeanul refuză vaccinarea – desigur se invoca și aici motivații de origini sanitare -, dușmanul nesănătos la cap devine „TERORIST”, cum o spune ad literam premierul de paie Cîțu – și atunci trebuie zdrobit manu militari.
Cum au învățat piticii locali ai Marii Resetări de la tovarășii lor mai mari, care i-au transformat în „teroriști autohtoni” pe suporterii lui Donald Trump.”Poliția Militară interzice temporar pătrunderea în clădiri, localități sau zone geografice… ori dispune evacuarea temporară din acestea a oricărei persoane.”…”Poliția militara devine un organism de sine stătător și cu conducere unitară, a cărei jurisdicție se va extinde și asupra populației”…”pentru controlul mulțimilor, dar și pentru a aplica amenzi celor care nu respectă măsurile de protecție în timp de pandemie”.
Asadar conform aberației de proiect, poți fi aruncat afară din casa ta, proprietatea privată este anulată, poți fi gonit din localitatea ta sau chiar din țară – că nu este definită explicit „zona geografică”, de exemplu podișul Transilvaniei sau Istmul ponto-baltic sunt zone geografice.
Nici Securitatea nu avea asemenea puteri! „Între atribuțiile Poliție Militare se numără dreptul: de intervenție asupra populației și de a judeca în condiții speciale; de cercetare penală specială etc.”
La gunoi Declarația Universală a Drepturilor Omului și Convenția Europeană asupra Drepturilor Omului și Libertăților Fundamentale, Pactul Internațional cu privire la Drepturile Civile și Politice (ratificat de România în 1974, în timpul comunismului!).
Dictatura militară nu mai este doar un scenariu „conspiraționist”, „Comandantul Suprem al Acțiunii” și Comandantul Suprem al Armatei, vor putea utiliza de acum nu doar pulanul milițienilor – deveniți cam prea neascultători – ci și automatele cu gloanțe de război ale Poliției Militare ce vor fi la cheremul lor, cum este deja de un an de zile întreaga Românie.
Sursa: Universul Știrilor
Articol preluat și publicat: 15.08.2021
"Bani falși de pomană"
Poate v-ați întrebat, poate că nu, cum și cine "fabrică" banii, aceste bilete ce reprezintă înstrument de schimb pentru produse și servicii.
Încă din cele mai vechi timpuri instrumentele de "fabricat" bani aparțin din totdeauna dinastiilor autointitulați "stăpânii" lumii.
Ca răsplată în urma muncii lor, oamenii primeau diverse bunuri și produse, lucruri necesare traiului.
La momentul apariției acestui instrument ce azi numim bani lucrurile s-au schimbat radical, evident că schimbarea avea să fie în defavoarea oamenilor de rând.
Banii primiți de muncitori ca rezultat al muncii lor au devenit repede insuficienți desfășurări unui trai decent.
Măsurile în toate cele au fost introduse gradual, astfel păcălind oamenii și evitând revoltele maselor.
Cetățeanule, consumi mai mult decât produci ? nu-i nimic, te poți împrumuta, "băieții deștepți" îți stau la dispoziție.
Așa au apărut bancherii și instituțiile financiare cu toate instrumentele ce mereu s-au perfecționat.
În teorie este produsă masă monetară calculată la valoarea mărfurilor și a metalelor prețioase, asta doar în teorie.
În realitate sunt tipăriți bani și scoși pe piață prin intermediul lanțurilor bancare și a altor instituții financiare, astfel sunt împrumutați cetățeni și autorități statale cu bani fără acoperire reală în economie.
Cu alte cuvinte, mare parte din banii împrumutați sunt "falși", banii devin reali abia la returnare, după producția de bunuri și servicii în urma muncii oamenilor.
Câțiva indivizi "cocoțați" în vârful "piramitei" și-au clădit averile în urma muncii oamenilor înșelați prin escrocheriile inventate așa cum sunt banii.
Azi, în noua rânduire socialistă ideologia de muncă s-a transformat în sclavie "modernă", remunerațiile au devenit mai mici și impozitate, cu acestea cumulate remunerația nu mai acoperă necesarul pentru un trai decent.
Este de necrezut cum peste 7 miliarde de oameni nefericiți muncesc și crează plus-valoare reală pentru câțiva șcelerați și dezaxați ce se cred stăpânii lumii.
Cu fiecare ocazie când bolnavii planetei au vrut să umilească omenirea prin diversiuni fiind alimentate cu bani la metru/cub.
Nimic nu este întămplător, ci totul programat, vezi exemple: războaie, revoluții, atentate, probleme climatice, crize economice și medicale, ETC.
Vă recomand să citiți articolele <Marea resetare> și <O viata pe datorie> ca o completare la cele spuse aici.
PS: De când ne naștem și până murim "alergăm" pentru a avea niște hârti colorate pe care le obținem în general prin muncă, oferindu-le la schimb pentru produse și servicii.
Pentru că umilința oamenilor este pe față, bunurile și pretările serviciilor sunt realizate chiar de ei.
Cu siguranță existau alternative la acest instrument diabolic, dar nu ar mai fi existat controlul și îmbogățirea bolnavă a unor dezaxați.
Imagini sugestive
Articol redactat și publicat: 17.08.2021
"Bani falși de pomană"
Poate v-ați întrebat, poate că nu, cum și cine "fabrică" banii, aceste bilete ce reprezintă înstrument de schimb pentru produse și servicii.
Încă din cele mai vechi timpuri instrumentele de "fabricat" bani aparțin din totdeauna dinastiilor autointitulați "stăpânii" lumii.
Ca răsplată în urma muncii lor, oamenii primeau diverse bunuri și produse, lucruri necesare traiului.
La momentul apariției acestui instrument ce azi numim bani lucrurile s-au schimbat radical, evident că schimbarea avea să fie în defavoarea oamenilor de rând.
Banii primiți de muncitori ca rezultat al muncii lor au devenit repede insuficienți desfășurări unui trai decent.
Măsurile în toate cele au fost introduse gradual, astfel păcălind oamenii și evitând revoltele maselor.
Cetățeanule, consumi mai mult decât produci ? nu-i nimic, te poți împrumuta, "băieții deștepți" îți stau la dispoziție.
Așa au apărut bancherii și instituțiile financiare cu toate instrumentele ce mereu s-au perfecționat.
În teorie este produsă masă monetară calculată la valoarea mărfurilor și a metalelor prețioase, asta doar în teorie.
În realitate sunt tipăriți bani și scoși pe piață prin intermediul lanțurilor bancare și a altor instituții financiare, astfel sunt împrumutați cetățeni și autorități statale cu bani fără acoperire reală în economie.
Cu alte cuvinte, mare parte din banii împrumutați sunt "falși", banii devin reali abia la returnare, după producția de bunuri și servicii în urma muncii oamenilor.
Câțiva indivizi "cocoțați" în vârful "piramitei" și-au clădit averile în urma muncii oamenilor înșelați prin escrocheriile inventate așa cum sunt banii.
Azi, în noua rânduire socialistă ideologia de muncă s-a transformat în sclavie "modernă", remunerațiile au devenit mai mici și impozitate, cu acestea cumulate remunerația nu mai acoperă necesarul pentru un trai decent.
Este de necrezut cum peste 7 miliarde de oameni nefericiți muncesc și crează plus-valoare reală pentru câțiva șcelerați și dezaxați ce se cred stăpânii lumii.
Cu fiecare ocazie când bolnavii planetei au vrut să umilească omenirea prin diversiuni fiind alimentate cu bani la metru/cub.
Nimic nu este întămplător, ci totul programat, vezi exemple: războaie, revoluții, atentate, probleme climatice, crize economice și medicale, ETC.
Vă recomand să citiți articolele <Marea resetare> și <O viata pe datorie> ca o completare la cele spuse aici.
PS: De când ne naștem și până murim "alergăm" pentru a avea niște hârti colorate pe care le obținem în general prin muncă, oferindu-le la schimb pentru produse și servicii.
Pentru că umilința oamenilor este pe față, bunurile și pretările serviciilor sunt realizate chiar de ei.
Cu siguranță existau alternative la acest instrument diabolic, dar nu ar mai fi existat controlul și îmbogățirea bolnavă a unor dezaxați.
Imagini sugestive
Articol redactat și publicat: 17.08.2021
INFECȚIA NOSOCOMIALĂ CONSIDERATĂ MALPRAXIS!
Înalta Curte de Casație și Justiție a hotărât ca în condiţiile în care, la momentul internării unui pacient, examinările şi analizele medicale la care a fost supus acesta nu au relevat prezenţa/manifestările unei infecții nosocomiale, apariția unei eventuale complicații de acest fel pe perioada internării să atragă automat răspunderea furnizorului de servicii medicale, fiind considerat un malpraxis!?Deci, în instanță, nu trebuie să dovedească pacientul că s-a infectat din spital, ci trebuie să dovedească spitalul că pacientul respectiv care la internare nu avea nicio infecție de tip nosocomial, s-a infectat din alta parte și nu din spital cât a fost internat.?
Legea 95/2006, art 655 stipulează:
(1) Unitățile sanitare publice sau private, în calitate de furnizori de servicii medicale, răspund civil, potrivit dreptului comun, pentru prejudiciile produse în activitatea de prevenție, diagnostic sau tratament, în situația în care acestea sunt consecința:
a) infecțiilor nosocomiale, cu excepția cazului când se dovedește o cauză externă ce nu a putut fi controlată de către instituție.
Autor: Dr. Adina Alberts
Articol preluat și publicat: 19.08.2021
"Malaxorul popoarelor"
Planul Kalergi * Distrugerea Popoarelor Europene (etnocid)
Metisarea (amestecarea) popoarelor este visul vizionarului Richard von Coudenhove-Kalergi, om politic, publicist și militant federalist european.
"Omul viitorului va fi de rasă mixtă.
Rasele și clasele de astăzi vor dispărea treptat ca urmare a eliminării spațiului și timpului.
Rasa eurasiatică-negroidă va fi rasa viitorului, similară ca aspect vechilor egipteni și va înlocui diversitatea popoarelor și diversitatea indivizilor.
Ne-am propus să transformăm europenii într-o rasă metisă."
Asta spunea și susținea în timpul vieții sale Richard von Coudenhove-Kalergi (1894-1972).
Poate că la acea vreme această ideologie nu era înțeleasă, sau poate nu s-a vrut, astfel că istoria nu menționează ceva în acest sens, poate că nici nu era cazul, planul fiind realizabil în aceste vremuri pe care le trăim acum.
Această ideologie avea să poarte denumirea de ceea ce știm astăzi "Planul Kalergi", ocazie cu care s-au scris nenumărate cărți și având loc întruniri și premii acordate unor lideri, vedeți premierea celor doi președinți ai României Emil Constantinescu și Klaus Iohannis.
Ce urmărește defapt planul Kalergi ?
După cum ne spune autorul planului, se vrea ștergerea popoarelor europene, realizarea unei rase la care cei întregi la minte nu îndrăsni să viseze.
Am să enumăr câteva din scopurile acestui plan diabolic, dacă nu chiar criminal.
Ștergerea valorilor morale și creștine, distrugerea dovezilor de civilizație și modernism, eliminarea tradițiilor și obiceiurilor.
Eliminarea identităților, suveranităților, legilor fundamentale și granițelor statelor de pe bătrânul continent și nu numai.
Cum este realizat chiar sub ochii noștri planul Kalergi ?
Cetățeni de culoare au tot venit în Europa sub diverse pretexte, cel mai răspândit fiind efectuarea studiilor superioare.
Alte motive pentru care au venit ar fi: în căutarea unui trai mai bun "mânați" de visul occidental prin probagandă și câțiva în interes de afaceri.
Cel mai mare exod este forma de refugiați, pretextând starea de război din țara natală, exemplu din perioada 2017-2018 fiind Siria, când grupuri mari de refugiați au venit în Europa.
Fiind implicați în acest plan Angela Merkel, Emmanuel Macron, Klaus Schwab și alții a dat tonul primirii de refugiați impunând cote țărilor membre U.E.
În acea perioadă Klaus Schwab a menționat într-un Summit U.E.: "nu aveți milă, nu-i primiți, unde este unitatea în diversitate ?".
Poate că nu ați uitat ce probleme au creat acei așa ziși refugiați.
Noi mișcări în acest sens vor avea loc din Afganistan, unde americanoizii pare să-și fi încheiat socotelile și plecând cu o parte din echipamentele militare.
Fostul președinte SUA Donald J. Trump declarând că s-au cheltuit 3 Trilioane $ și s-au pierdut multe vieți omenești fără un rezultat concret.
PS: Planul Kalergi, un pericol ce a fost ignorat până acum, când se pare că fenomenul este scăpat de sub control iar mașinăria infernală este de neoprit.
După umila mea părere, derularea acestui plan ar putea fi sfârșitul lent al civilizației umane, în centrul atenției fiind Europa (bătrânul continent).
Vă recomand să vizionați clipul adăugat la secțiunea comentarii.
Imagini sugestive
Articol redactat și publicat: 20.08.2021
"Malaxorul popoarelor"
Planul Kalergi * Distrugerea Popoarelor Europene (etnocid)
Metisarea (amestecarea) popoarelor este visul vizionarului Richard von Coudenhove-Kalergi, om politic, publicist și militant federalist european.
"Omul viitorului va fi de rasă mixtă.
Rasele și clasele de astăzi vor dispărea treptat ca urmare a eliminării spațiului și timpului.
Rasa eurasiatică-negroidă va fi rasa viitorului, similară ca aspect vechilor egipteni și va înlocui diversitatea popoarelor și diversitatea indivizilor.
Ne-am propus să transformăm europenii într-o rasă metisă."
Asta spunea și susținea în timpul vieții sale Richard von Coudenhove-Kalergi (1894-1972).
Poate că la acea vreme această ideologie nu era înțeleasă, sau poate nu s-a vrut, astfel că istoria nu menționează ceva în acest sens, poate că nici nu era cazul, planul fiind realizabil în aceste vremuri pe care le trăim acum.
Această ideologie avea să poarte denumirea de ceea ce știm astăzi "Planul Kalergi", ocazie cu care s-au scris nenumărate cărți și având loc întruniri și premii acordate unor lideri, vedeți premierea celor doi președinți ai României Emil Constantinescu și Klaus Iohannis.
Ce urmărește defapt planul Kalergi ?
După cum ne spune autorul planului, se vrea ștergerea popoarelor europene, realizarea unei rase la care cei întregi la minte nu îndrăsni să viseze.
Am să enumăr câteva din scopurile acestui plan diabolic, dacă nu chiar criminal.
Ștergerea valorilor morale și creștine, distrugerea dovezilor de civilizație și modernism, eliminarea tradițiilor și obiceiurilor.
Eliminarea identităților, suveranităților, legilor fundamentale și granițelor statelor de pe bătrânul continent și nu numai.
Cum este realizat chiar sub ochii noștri planul Kalergi ?
Cetățeni de culoare au tot venit în Europa sub diverse pretexte, cel mai răspândit fiind efectuarea studiilor superioare.
Alte motive pentru care au venit ar fi: în căutarea unui trai mai bun "mânați" de visul occidental prin probagandă și câțiva în interes de afaceri.
Cel mai mare exod este forma de refugiați, pretextând starea de război din țara natală, exemplu din perioada 2017-2018 fiind Siria, când grupuri mari de refugiați au venit în Europa.
Fiind implicați în acest plan Angela Merkel, Emmanuel Macron, Klaus Schwab și alții a dat tonul primirii de refugiați impunând cote țărilor membre U.E.
În acea perioadă Klaus Schwab a menționat într-un Summit U.E.: "nu aveți milă, nu-i primiți, unde este unitatea în diversitate ?".
Poate că nu ați uitat ce probleme au creat acei așa ziși refugiați.
Noi mișcări în acest sens vor avea loc din Afganistan, unde americanoizii pare să-și fi încheiat socotelile și plecând cu o parte din echipamentele militare.
Fostul președinte SUA Donald J. Trump declarând că s-au cheltuit 3 Trilioane $ și s-au pierdut multe vieți omenești fără un rezultat concret.
PS: Planul Kalergi, un pericol ce a fost ignorat până acum, când se pare că fenomenul este scăpat de sub control iar mașinăria infernală este de neoprit.
După umila mea părere, derularea acestui plan ar putea fi sfârșitul lent al civilizației umane, în centrul atenției fiind Europa (bătrânul continent).
Vă recomand să vizionați clipul adăugat la secțiunea comentarii.
Imagini sugestive
Articol redactat și publicat: 20.08.2021
CONDIȚIONAREA COLECTIVĂ
În 1956, filozoful evreu german Günther Anders a scris această reflecție, nu știm dacă a fost premonitorie sau programatică:
„Pentru a înăbuși orice revoltă în avans, este important să nu o faceți violent.
Metodele arhaice precum cea a lui Hitler sunt în mod clar depășite.
Este suficient să creați o condiționare colectivă atât de puternică încât însăși ideea de revoltă să nu existe.
Vor veni și mai multe.
Pentru mintea oamenilor.
Ideal ar fi formarea indivizilor de la naștere prin limitarea aptitudinilor lor biologice înnăscute…
Apoi, am continua să condiționăm prin reducerea drastică a nivelului și calității educației, pentru a o readuce la o formă de integrare profesională.
Un individ needucat are doar un orizont de gândire limitat și cu cât gândul lui se limitează mai mult la preocupări materiale, mediocre, cu atât se poate revolta mai puțin.
Trebuie să ne asigurăm că accesul la cunoaștere devine din ce în ce mai dificil și mai elitist… …că decalajul se mărește între oameni și știință, că informațiile destinate publicului larg sunt anesteziate de orice conținut subversiv.
Mai ales fără filozofie.
Din nou, este necesar să folosim persuasiunea și nu violența directă: vom difuza masiv, prin intermediul televiziunii, divertisment uluitor, mereu măgulind emoționalul, instinctivul.
Vom ocupa spiritele cu ceea ce este zadarnic și jucăuș.
Este bine cu vorbărie neîncetată și muzică, pentru a împiedica mintea să se întrebe, să gândească, să reflecteze.
Vom pune sexualitatea pe primul plan al intereselor umane.
Ca anestezic social, nu există nimic mai bun.
În general, vom avea grijă să alungăm seriozitatea din existență, să ne batem joc de tot ce are o valoare ridicată, să menținem o apologie constantă pentru lejeritate; astfel încât euforia reclamei, a consumului să devină standardul fericirii umane și modelul libertății...
Condiționarea va produce o astfel de integrare a sinelui, încât singura teamă (care va trebui menținută) va fi aceea de a fi exclus din sistem și deci de a nu mai putea accesa condițiile materiale necesare fericirii.
Omul de masă, astfel produs, trebuie tratat ca ceea ce este: un produs, un vițel și trebuie să fie supravegheat așa cum ar trebui să fie o turmă.
Orice lucru care îi permite lucidității să adoarmă, mintea lui critică este bună din punct de vedere social, ceea ce ar risca să-l trezească trebuie combătut, ridiculizat, înăbușit…
Orice doctrină care contestă sistemul trebuie mai întâi catalogată drept subversivă și teroristă, iar cei care o susțin trebuie apoi tratați ca atare”.
Günther Anders –
Învechirea omului, 1956
PS: Astfel de idei puse în planuri datează de foarte mult timp, cum răbdarea are limită, globaliștii au demarat tăvălugul împotriva omenirii.
Și iată de ce oamenii nemulțumiți nu se revoltă, fiind ocupați tot timpul cu lucruri fără însemnătate.
Text preluat, primit de un amic pe WhatsApp
Imagine sugestivă
Articol publicat: 23.08.2022
Dragilor, nu mai distribuiți goange prin internet!
Rândurile citate nu-i aparțin lui Anders ci unui agarici (Serge Carfantan) care pretinde că "producția" amintită a fost inspirată din "Învechirea omului"!
3 ani în urmă
👍 0
❤️ 0
😂 0
😮 0
😢 0
😠 0
👏 0
Alexandru Coţarcă
3 ani în urmă
Suveranitatea Romaniei, istorie sau nici macar atat
Devalizarea României, prosperitatea țărilor occidentale și nu numai
Cine controlează din afară PSD, PNL, USR, PMP, ALDE și UDMR? 90% din activitățile comerciale din România aparține azi străinilor.
Iată mai jos cifrele adevărului.
În spatele perdelei groase de fum politic România a devenit Colonie.
Iată cine sunt cu adevărat stăpânii noștri (nu, nu sunt americanii…) și ce trebuie să facem pentru a dăinui ca neam.
Suveranitatea României s-a topit în focul care a ars capitalul privat autohton.
Imperiul Corporatist trece prin foc și sabie Lumea Veche.
Istorie, eroi, legende, culturi și destine, toate se prăbușesc în genunea ciclonului globalist hrănit de zeul BAN.
Pentru cei care încă admiră ”investitorii străini” care ”plătesc bine” am o veste proastă: profiturile nu rămân în țară iar taxele sunt minime sau neplătite cu anii.
Cei care-mi urmăresc analizele și comentariile știu că mă limitez la date concrete, nu polemizez pe teme generale și nu citesc în globul viitorului politic al României.
Iată cine controlează astăzi imensa majoritate a Produsului Intern Brut al Coloniei România:
TOP 10 AUTO (Producție, Distribuție, Comerț)
1. Dacia. Capital Francez
2. Ford. Capital SUA
3. Continental. Capital Germania
4. Autoliv. Capital Suedia
5. Takata. Capital Japonia
6. Renault. Capital Franța
7. Porsche. Capital Austria
8. Hella. Capital Germania
9. Michelin. Capital Franța
10. Mercedes. Capital Germania
TOP 10 COMERȚ (Alimentar și Bricolaj)
1. Kaufland. Capital Germania
2. Carrefour. Capital Franța
3. LIDL. Capital Germania
4. Dedeman. Capital România
5. Auchan. Capital Franța
6. Metro. Capital Germania
7. Mega Image. Capital Olanda/Belgia
8. Profi Rom. Capital fond de investiții
9. Selgros. Capital Elveția
10. Rewe. Capital Germania
TOP 10 ENERGIE (energie, petrol, gaze)
1. OMV Petrom. Capital Austria
2. Rompetrol Rafinare. Capital China
3. E. ON. Capital Germania
4. MOL. Capital Ungaria
5. Engie. Capital Franța
6. Electrica Furnizare. Capital de Stat
7. Electrica. Capital de Stat
8. Romgaz. Capital de Stat
9. Hidroelectrica. Capital de Stat
10. Transelectrica. Capital de Stat
TOP 10 INDUSTRIE (Metalurgie, Siderurgie, Chimie)
1. ArcelorMittal. Capital Marea Britanie
2. ALRO. Capital Rusia
3. Daewoo-Mangalia. Capital Olanda
4. Arctic. Capital Turcia
5. Azomureș. Capital Elveția
6. Silcotub. Capital Luxemburg
7. TMK-Artrom. Capital Rusia
8. Oltchim. Capital majoritar de Stat
9 De Longhi. Capital Italia
10. Astra. Capital Germania
TOP 10 INDUSTRIE ALIMENTARĂ ȘI BĂUTURI
1. Coca-Cola HBC. Capital Grecia
2. Ursus. Capital Japonia
3. BUNGE. Capital SUA
4. Heineken. Capital Olanda
5. Expur. Capital Franța
6. Smithfield. Capital China
7. Agrana. Capital Austria
8. Nestle. Capital Elveția
9. Quadrant. Capital SUA
10. Prutul. Capital-antreprenor
TOP 10 TELECOMUNICAȚII ȘI IT
1. Orange. Capital Franța
2. Vodafone. Capital Marea Britanie
3. RCS & RDS. Capital România
4. Telekom. Capital Grecia
5. Oracle. Capital SUA
6. IBM. Capital SUA
7. Ericsson. Capital străin
8. UPC. Capital străin
9. Bitdefender. Capital România
10. Endava. Capital străin
TOP 10 BĂNCI
1. BCR. Capital Austria
2. Transilvania. Capital România
3. BRD. Capital Franța
4. Raiffeisen. Capital Austria
5. Unicredit. Capital Italia
6. CEC. Capital de Stat
7. ING Bank. CAPITAL Olanda
8. Alpha Bank. Capital Grecia
9. BancPost. A fuzionat cu Banca Transilvania. Capital România
10. Garanti Bank. Capital Turcia
Se observă acum clar cum America Republicană a lui Trump sau cea Democrată a lui Clinton nu prea există din punct de vedere al mizei economice de la noi din țară.
În schimb există MASIV capitalul German, Francez, Austriac și Olandez.
Concluziile mele:
– Capitalul privat autohton a dispărut, Românii nu mai au puterea de a-și decide soarta, de a se dezvolta independent și de a supraviețui suveran în hotarele istorice.
– „Partenerul nostru strategic” se stinge.
Imperiul American apune, Dolarul pierde teren și curând nu va mai avea statutul de „Reserve Currency”, secând astfel perena fântână a bunăstării americane.
Preţul combustibilului a explodat, iar sistemul de sănătate – cel care mai există – e privat.
N-ai bani, suferi!
Despre învăţământ nu mai amintesc.
Se face pe unde-apuci, dacă-ţi mai arde întrucât prima luptă care se să e cea cu foametea.
Probabil şi libienii se întreabă acum cu disperare, cum de au fost toate acestea posibile?
Uite-aşa, luând de bun tot ce vine de la criminalii profesionişti.
Naivitatea – ca să nu-i spun prostia – se plăteşte greu.
Dacă faceţi paralele între noi şi ei, sunteţi tentaţi să staţi liniştiţi pe moment.
La noi abia acum se creionează întreg genocidul asupra ţării.
Ne îndatorăm fără nicio justificare, cumpărăm arme nefuncţionale şi depăşite tehnic plătind ca la curve, cu banii înainte, vedem toate aceste abuzuri, dar luăm poziţia ghiocelului.
Tocmai ce s-a statutat că singurul serviciu medical pe care-l veţi primi gratuit este cel de urgenţă.
Adică acolo unde-ţi fac un calmant şi-ţi dau o trimitere. Pentru restul va trebui să plătiţi.
Petrolul nu vă mai aparţine, gazele din Marea Neagră au fosta date pe gratis.
V-a mai rămas şi vouă ceva: lista infinită de taxe pe care trebuie să le plătiţi statului sau monopoliştilor cărora statul le-a dat liber la jaf(societăţi de asigurări, bănci, tutun, etc.).
În timpul ăsta ardelenilor li se suflă dulce în urechi „gând de autonomie”.
De ce?
Ca să stârnească haosul, să declanşeze nebunia.
Deoarece din nebunia popoarelor profită ei.
Ăsta e abia începutul. Nu vă culcaţi pe-o ureche: va fi şi mai rău.
Vă vor introduce taxe insuportabile pe case, în timp ce „din raţiuni sociale” vor proteja marii proprietari de imobile.
Vă vor zdrobi şi nu se vor opri nici atunci.
Nici când veţi dispărea fizic nu le va fi îndeajuns.
Se vor zbate să vă şteargă şi din memoria omenirii.
Vă reamintesc un lucru simplu: la 1 Decembrie doar un singur om a avut curajul să-i strige Plăvanului ce-a avut de strigat.
Restul s-au limitat la a-l privi bovin.
Dacă nu cumva l-or fi dat pe bietul om pe mâna securiştilor.
Asta e atitudinea care vă inculpă, care vă va condamana până la urmă la fel ca pe libieni.
Treziţi-vă până nu va fi prea târziu!
Text preluat, autor: Dan DIACONU
Imagine sugestivă
Articol publicat: 28.07.2022
Alexandru Coţarcă
4 ani în urmă
Mărășești 24-26 iunie 2022 - Foto 9
Români uniți pentru tricolor la Mărășești
În zilele de 24, 25 și 26 iunie 2022 români patrioți ce au putut fi prezenți la Mărășești au reînprospătat și anul acesta culorile drapelului național.
Pe pământul unde ostași români și-au vărsat sângele pentru apărarea patriei au pășit cu credință și smerenie oameni ce au dat însemnătate sacrificiilor făcute.
Peste drum de Mausoleul Eroilor Mărășești stă de strajă patriei tricolorul de mărime impresionantă vopsit pe o platformă de beton, simbol vizibil chiar de la mare altitudine.
Proeminența culorilor ne arată importanța și semnificația acestora: Albastrul cerului sub care viețuiesc creațiile lui Dumnezeu în „Grădina Maicii Domnului”, Galbenul spicului de grâu din care pâinea hrănește ființa umană, Roșul sângelui vărsat de ostașii români în luptele pentru apărarea patriei și neamului românesc.
Scurtă prezentare
Prima piatră de temelie a Mausoleului Eroilor Mărășești era așezată în data de 6 august 1923, monumentul a fost ridicat după planurile arhitectului George Cristinel.
În vara anului 1924 a început reînhumarea osemintelor ostașilor căzuți pe câmpul de luptă, în criptele Mausoleului, iar în septembrie au fost depuse în sarcofagul central rămășițele pământești ale generalului Eremia Grigorescu, comandant al Armatei I Române din timpul bătăliei Mărășeștilor.
Mausoleul adăpostește, în cele 154 de cripte individuale și 9 cripte comune, dispuse radial pe cele 18 culoare, rămășițele pământești a 5.073 ostași și ofițeri, printre care fetița – eroină Măriuca Zaharia, căpitanul Grigore Ignat, locotenent Gabriel Pruncu.
Pe frontspiciul Mausoleului s-au înscris cuvintele „Întru Slava Eroilor Neamului” și numele localităților unde s-au purtat principalele bătălii de pe Frontul Românesc.
Este remarcabilă fraza Măriucăi în care spunea: „vreau să fac și eu ceva pentru țara mea”.
Români uniți pentru tricolor
Inițiativa organizării evenimentului „Români PENTRU tricoloR" de la Mărășești din zilele 24, 25 și 26 iunie 2022 aparține patriotului și naționalistului Marian Motocu, numit în spațiul public „olteanul încăpățânat”.
Prin mișcarea naționalistă „41 pentru România” s-a făcut strigarea la unitate și implicare, totul pentru țară și neamul românesc.
Discursul emoționant al domnului General Radu Theodoru ne-a reamintit cine și de ce suntem astăzi pe acest pământ, dar mai ales sacrificiile ostașilor români.
Domnul General a mai menționat că fără unitate nu putem avea continuitate și că aceste vremuri tulburi sunt un real pericol pentru națiunea română.
Foto preluate de la: Adrian Robertin Dinu și Marian Motocu
Text redactat, articol publicat: 27.06.2022
Alexandru Coţarcă
4 ani în urmă
Mărășești 24-26 iunie 2022 - Foto 8
Români uniți sub tricolor la Mărășești
În zilele de 24, 25 și 26 iunie 2022 români patrioți ce au putut fi prezenți la Mărășești au reînprospătat și anul acesta culorile drapelului național.
Pe pământul unde ostași români și-au vărsat sângele pentru apărarea patriei au pășit cu credință și smerenie oameni ce au dat însemnătate sacrificiilor făcute.
Peste drum de Mausoleul Eroilor Mărășești stă de strajă patriei tricolorul de mărime impresionantă vopsit pe o platformă de beton, simbol vizibil chiar de la mare altitudine.
Proeminența culorilor ne arată importanța și semnificația acestora: Albastrul cerului sub care viețesc creațiile lui Dumnezeu în „Grădina Maicii Domnului”, Galbenul spicului de grâu din care pâinea hrănește ființa umană, Roșul sângelui vărsat de ostașii români în luptele pentru apărarea patriei și neamului românesc.
Scurtă prezentare
Prima piatră de temelie a Mausoleului Eroilor Mărășești era așezată în data de 6 august 1923, monumentul a fost ridicat după planurile arhitectului George Cristinel.
În vara anului 1924 a început reînhumarea osemintelor ostașilor căzuți pe câmpul de luptă, în criptele Mausoleului, iar în septembrie au fost depuse în sarcofagul central rămășițele pământești ale generalului Eremia Grigorescu, comandant al Armatei I Române din timpul bătăliei Mărășeștilor.
Mausoleul adăpostește, în cele 154 de cripte individuale și 9 cripte comune, dispuse radial pe cele 18 culoare, rămășițele pământești a 5.073 ostași și ofițeri, printre care fetița – eroină Măriuca Zaharia, căpitanul Grigore Ignat, locotenent Gabriel Pruncu.
Pe frontspiciul Mausoleului s-au înscris cuvintele „Întru Slava Eroilor Neamului” și numele localităților unde s-au purtat principalele bătălii de pe Frontul Românesc.
Este remarcabilă fraza Măriucăi în care spunea: „vreau să fac și eu ceva pentru țara mea”.
Români uniți sub tricolor
Inițiativa organizării evenimentului de la Mărășești din zilele 24, 25 și 26 iunie 2022 aparține patriotului și naționalistului Marian Motocu, numit în spațiul public „olteanul încăpățânat”.
Prin mișcarea naționalistă „41 pentru România” s-a făcut strigarea la unitate și implicare, totul pentru țară și neamul românesc.
Discursul emoționant al domnului General Radu Theodoru ne-a reamintit cine și de ce suntem astăzi pe acest pământ, dar mai ales sacrificiile ostașilor români.
Domnul General a mai menționat că fără unitate nu putem avea continuitate și că aceste vremuri tulburi sunt un real pericol pentru națiunea română.
Foto preluate de la: Adrian Robertin Dinu și Marian Motocu
Text redactat, articol publicat: 27.06.2022
Alexandru Coţarcă
4 ani în urmă
Mărășești 24-26 iunie 2022 - Foto 7
Români uniți sub tricolor la Mărășești
În zilele de 24, 25 și 26 iunie 2022 români patrioți ce au putut fi prezenți la Mărășești au reînprospătat și anul acesta culorile drapelului național.
Pe pământul unde ostași români și-au vărsat sângele pentru apărarea patriei au pășit cu credință și smerenie oameni ce au dat însemnătate sacrificiilor făcute.
Peste drum de Mausoleul Eroilor Mărășești stă de strajă patriei tricolorul de mărime impresionantă vopsit pe o platformă de beton, simbol vizibil chiar de la mare altitudine.
Proeminența culorilor ne arată importanța și semnificația acestora: Albastrul cerului sub care viețesc creațiile lui Dumnezeu în „Grădina Maicii Domnului”, Galbenul spicului de grâu din care pâinea hrănește ființa umană, Roșul sângelui vărsat de ostașii români în luptele pentru apărarea patriei și neamului românesc.
Scurtă prezentare
Prima piatră de temelie a Mausoleului Eroilor Mărășești era așezată în data de 6 august 1923, monumentul a fost ridicat după planurile arhitectului George Cristinel.
În vara anului 1924 a început reînhumarea osemintelor ostașilor căzuți pe câmpul de luptă, în criptele Mausoleului, iar în septembrie au fost depuse în sarcofagul central rămășițele pământești ale generalului Eremia Grigorescu, comandant al Armatei I Române din timpul bătăliei Mărășeștilor.
Mausoleul adăpostește, în cele 154 de cripte individuale și 9 cripte comune, dispuse radial pe cele 18 culoare, rămășițele pământești a 5.073 ostași și ofițeri, printre care fetița – eroină Măriuca Zaharia, căpitanul Grigore Ignat, locotenent Gabriel Pruncu.
Pe frontspiciul Mausoleului s-au înscris cuvintele „Întru Slava Eroilor Neamului” și numele localităților unde s-au purtat principalele bătălii de pe Frontul Românesc.
Este remarcabilă fraza Măriucăi în care spunea: „vreau să fac și eu ceva pentru țara mea”.
Români uniți sub tricolor
Inițiativa organizării evenimentului de la Mărășești din zilele 24, 25 și 26 iunie 2022 aparține patriotului și naționalistului Marian Motocu, numit în spațiul public „olteanul încăpățânat”.
Prin mișcarea naționalistă „41 pentru România” s-a făcut strigarea la unitate și implicare, totul pentru țară și neamul românesc.
Discursul emoționant al domnului General Radu Theodoru ne-a reamintit cine și de ce suntem astăzi pe acest pământ, dar mai ales sacrificiile ostașilor români.
Domnul General a mai menționat că fără unitate nu putem avea continuitate și că aceste vremuri tulburi sunt un real pericol pentru națiunea română.
Foto preluate de la: Adrian Robertin Dinu și Marian Motocu
Text redactat, articol publicat: 27.06.2022
Alexandru Coţarcă
4 ani în urmă
Mărășești 24-26 iunie 2022 - Foto 6
Români uniți sub tricolor la Mărășești
În zilele de 24, 25 și 26 iunie 2022 români patrioți ce au putut fi prezenți la Mărășești au reînprospătat și anul acesta culorile drapelului național.
Pe pământul unde ostași români și-au vărsat sângele pentru apărarea patriei au pășit cu credință și smerenie oameni ce au dat însemnătate sacrificiilor făcute.
Peste drum de Mausoleul Eroilor Mărășești stă de strajă patriei tricolorul de mărime impresionantă vopsit pe o platformă de beton, simbol vizibil chiar de la mare altitudine.
Proeminența culorilor ne arată importanța și semnificația acestora: Albastrul cerului sub care viețesc creațiile lui Dumnezeu în „Grădina Maicii Domnului”, Galbenul spicului de grâu din care pâinea hrănește ființa umană, Roșul sângelui vărsat de ostașii români în luptele pentru apărarea patriei și neamului românesc.
Scurtă prezentare
Prima piatră de temelie a Mausoleului Eroilor Mărășești era așezată în data de 6 august 1923, monumentul a fost ridicat după planurile arhitectului George Cristinel.
În vara anului 1924 a început reînhumarea osemintelor ostașilor căzuți pe câmpul de luptă, în criptele Mausoleului, iar în septembrie au fost depuse în sarcofagul central rămășițele pământești ale generalului Eremia Grigorescu, comandant al Armatei I Române din timpul bătăliei Mărășeștilor.
Mausoleul adăpostește, în cele 154 de cripte individuale și 9 cripte comune, dispuse radial pe cele 18 culoare, rămășițele pământești a 5.073 ostași și ofițeri, printre care fetița – eroină Măriuca Zaharia, căpitanul Grigore Ignat, locotenent Gabriel Pruncu.
Pe frontspiciul Mausoleului s-au înscris cuvintele „Întru Slava Eroilor Neamului” și numele localităților unde s-au purtat principalele bătălii de pe Frontul Românesc.
Este remarcabilă fraza Măriucăi în care spunea: „vreau să fac și eu ceva pentru țara mea”.
Români uniți sub tricolor
Inițiativa organizării evenimentului de la Mărășești din zilele 24, 25 și 26 iunie 2022 aparține patriotului și naționalistului Marian Motocu, numit în spațiul public „olteanul încăpățânat”.
Prin mișcarea naționalistă „41 pentru România” s-a făcut strigarea la unitate și implicare, totul pentru țară și neamul românesc.
Discursul emoționant al domnului General Radu Theodoru ne-a reamintit cine și de ce suntem astăzi pe acest pământ, dar mai ales sacrificiile ostașilor români.
Domnul General a mai menționat că fără unitate nu putem avea continuitate și că aceste vremuri tulburi sunt un real pericol pentru națiunea română.
Foto preluate de la: Adrian Robertin Dinu și Marian Motocu
Text redactat, articol publicat: 27.06.2022
Alexandru Coţarcă
4 ani în urmă
Mărășești 24-26 iunie 2022 - Foto 5
Români uniți sub tricolor la Mărășești
În zilele de 24, 25 și 26 iunie 2022 români patrioți ce au putut fi prezenți la Mărășești au reînprospătat și anul acesta culorile drapelului național.
Pe pământul unde ostași români și-au vărsat sângele pentru apărarea patriei au pășit cu credință și smerenie oameni ce au dat însemnătate sacrificiilor făcute.
Peste drum de Mausoleul Eroilor Mărășești stă de strajă patriei tricolorul de mărime impresionantă vopsit pe o platformă de beton, simbol vizibil chiar de la mare altitudine.
Proeminența culorilor ne arată importanța și semnificația acestora: Albastrul cerului sub care viețesc creațiile lui Dumnezeu în „Grădina Maicii Domnului”, Galbenul spicului de grâu din care pâinea hrănește ființa umană, Roșul sângelui vărsat de ostașii români în luptele pentru apărarea patriei și neamului românesc.
Scurtă prezentare
Prima piatră de temelie a Mausoleului Eroilor Mărășești era așezată în data de 6 august 1923, monumentul a fost ridicat după planurile arhitectului George Cristinel.
În vara anului 1924 a început reînhumarea osemintelor ostașilor căzuți pe câmpul de luptă, în criptele Mausoleului, iar în septembrie au fost depuse în sarcofagul central rămășițele pământești ale generalului Eremia Grigorescu, comandant al Armatei I Române din timpul bătăliei Mărășeștilor.
Mausoleul adăpostește, în cele 154 de cripte individuale și 9 cripte comune, dispuse radial pe cele 18 culoare, rămășițele pământești a 5.073 ostași și ofițeri, printre care fetița – eroină Măriuca Zaharia, căpitanul Grigore Ignat, locotenent Gabriel Pruncu.
Pe frontspiciul Mausoleului s-au înscris cuvintele „Întru Slava Eroilor Neamului” și numele localităților unde s-au purtat principalele bătălii de pe Frontul Românesc.
Este remarcabilă fraza Măriucăi în care spunea: „vreau să fac și eu ceva pentru țara mea”.
Români uniți sub tricolor
Inițiativa organizării evenimentului de la Mărășești din zilele 24, 25 și 26 iunie 2022 aparține patriotului și naționalistului Marian Motocu, numit în spațiul public „olteanul încăpățânat”.
Prin mișcarea naționalistă „41 pentru România” s-a făcut strigarea la unitate și implicare, totul pentru țară și neamul românesc.
Discursul emoționant al domnului General Radu Theodoru ne-a reamintit cine și de ce suntem astăzi pe acest pământ, dar mai ales sacrificiile ostașilor români.
Domnul General a mai menționat că fără unitate nu putem avea continuitate și că aceste vremuri tulburi sunt un real pericol pentru națiunea română.
Foto preluate de la: Adrian Robertin Dinu și Marian Motocu
Text redactat, articol publicat: 27.06.2022
Alexandru Coţarcă
4 ani în urmă
Mărășești 24-26 iunie 2022 - Foto 4
Români uniți sub tricolor la Mărășești
În zilele de 24, 25 și 26 iunie 2022 români patrioți ce au putut fi prezenți la Mărășești au reînprospătat și anul acesta culorile drapelului național.
Pe pământul unde ostași români și-au vărsat sângele pentru apărarea patriei au pășit cu credință și smerenie oameni ce au dat însemnătate sacrificiilor făcute.
Peste drum de Mausoleul Eroilor Mărășești stă de strajă patriei tricolorul de mărime impresionantă vopsit pe o platformă de beton, simbol vizibil chiar de la mare altitudine.
Proeminența culorilor ne arată importanța și semnificația acestora: Albastrul cerului sub care viețesc creațiile lui Dumnezeu în „Grădina Maicii Domnului”, Galbenul spicului de grâu din care pâinea hrănește ființa umană, Roșul sângelui vărsat de ostașii români în luptele pentru apărarea patriei și neamului românesc.
Scurtă prezentare
Prima piatră de temelie a Mausoleului Eroilor Mărășești era așezată în data de 6 august 1923, monumentul a fost ridicat după planurile arhitectului George Cristinel.
În vara anului 1924 a început reînhumarea osemintelor ostașilor căzuți pe câmpul de luptă, în criptele Mausoleului, iar în septembrie au fost depuse în sarcofagul central rămășițele pământești ale generalului Eremia Grigorescu, comandant al Armatei I Române din timpul bătăliei Mărășeștilor.
Mausoleul adăpostește, în cele 154 de cripte individuale și 9 cripte comune, dispuse radial pe cele 18 culoare, rămășițele pământești a 5.073 ostași și ofițeri, printre care fetița – eroină Măriuca Zaharia, căpitanul Grigore Ignat, locotenent Gabriel Pruncu.
Pe frontspiciul Mausoleului s-au înscris cuvintele „Întru Slava Eroilor Neamului” și numele localităților unde s-au purtat principalele bătălii de pe Frontul Românesc.
Este remarcabilă fraza Măriucăi în care spunea: „vreau să fac și eu ceva pentru țara mea”.
Români uniți sub tricolor
Inițiativa organizării evenimentului de la Mărășești din zilele 24, 25 și 26 iunie 2022 aparține patriotului și naționalistului Marian Motocu, numit în spațiul public „olteanul încăpățânat”.
Prin mișcarea naționalistă „41 pentru România” s-a făcut strigarea la unitate și implicare, totul pentru țară și neamul românesc.
Discursul emoționant al domnului General Radu Theodoru ne-a reamintit cine și de ce suntem astăzi pe acest pământ, dar mai ales sacrificiile ostașilor români.
Domnul General a mai menționat că fără unitate nu putem avea continuitate și că aceste vremuri tulburi sunt un real pericol pentru națiunea română.
Foto preluate de la: Adrian Robertin Dinu și Marian Motocu
Text redactat, articol publicat: 27.06.2022
Alexandru Coţarcă
4 ani în urmă
Mărășești 24-26 iunie 2022 - Foto 3
Români uniți sub tricolor la Mărășești
În zilele de 24, 25 și 26 iunie 2022 români patrioți ce au putut fi prezenți la Mărășești au reînprospătat și anul acesta culorile drapelului național.
Pe pământul unde ostași români și-au vărsat sângele pentru apărarea patriei au pășit cu credință și smerenie oameni ce au dat însemnătate sacrificiilor făcute.
Peste drum de Mausoleul Eroilor Mărășești stă de strajă patriei tricolorul de mărime impresionantă vopsit pe o platformă de beton, simbol vizibil chiar de la mare altitudine.
Proeminența culorilor ne arată importanța și semnificația acestora: Albastrul cerului sub care viețesc creațiile lui Dumnezeu în „Grădina Maicii Domnului”, Galbenul spicului de grâu din care pâinea hrănește ființa umană, Roșul sângelui vărsat de ostașii români în luptele pentru apărarea patriei și neamului românesc.
Scurtă prezentare
Prima piatră de temelie a Mausoleului Eroilor Mărășești era așezată în data de 6 august 1923, monumentul a fost ridicat după planurile arhitectului George Cristinel.
În vara anului 1924 a început reînhumarea osemintelor ostașilor căzuți pe câmpul de luptă, în criptele Mausoleului, iar în septembrie au fost depuse în sarcofagul central rămășițele pământești ale generalului Eremia Grigorescu, comandant al Armatei I Române din timpul bătăliei Mărășeștilor.
Mausoleul adăpostește, în cele 154 de cripte individuale și 9 cripte comune, dispuse radial pe cele 18 culoare, rămășițele pământești a 5.073 ostași și ofițeri, printre care fetița – eroină Măriuca Zaharia, căpitanul Grigore Ignat, locotenent Gabriel Pruncu.
Pe frontspiciul Mausoleului s-au înscris cuvintele „Întru Slava Eroilor Neamului” și numele localităților unde s-au purtat principalele bătălii de pe Frontul Românesc.
Este remarcabilă fraza Măriucăi în care spunea: „vreau să fac și eu ceva pentru țara mea”.
Români uniți sub tricolor
Inițiativa organizării evenimentului de la Mărășești din zilele 24, 25 și 26 iunie 2022 aparține patriotului și naționalistului Marian Motocu, numit în spațiul public „olteanul încăpățânat”.
Prin mișcarea naționalistă „41 pentru România” s-a făcut strigarea la unitate și implicare, totul pentru țară și neamul românesc.
Discursul emoționant al domnului General Radu Theodoru ne-a reamintit cine și de ce suntem astăzi pe acest pământ, dar mai ales sacrificiile ostașilor români.
Domnul General a mai menționat că fără unitate nu putem avea continuitate și că aceste vremuri tulburi sunt un real pericol pentru națiunea română.
Foto preluate de la: Adrian Robertin Dinu și Marian Motocu
Text redactat, articol publicat: 27.06.2022
Alexandru Coţarcă
4 ani în urmă
Mărășești 24-26 iunie 2022 - Foto 2
Români uniți sub tricolor la Mărășești
În zilele de 24, 25 și 26 iunie 2022 români patrioți ce au putut fi prezenți la Mărășești au reînprospătat și anul acesta culorile drapelului național.
Pe pământul unde ostași români și-au vărsat sângele pentru apărarea patriei au pășit cu credință și smerenie oameni ce au dat însemnătate sacrificiilor făcute.
Peste drum de Mausoleul Eroilor Mărășești stă de strajă patriei tricolorul de mărime impresionantă vopsit pe o platformă de beton, simbol vizibil chiar de la mare altitudine.
Proeminența culorilor ne arată importanța și semnificația acestora: Albastrul cerului sub care viețesc creațiile lui Dumnezeu în „Grădina Maicii Domnului”, Galbenul spicului de grâu din care pâinea hrănește ființa umană, Roșul sângelui vărsat de ostașii români în luptele pentru apărarea patriei și neamului românesc.
Scurtă prezentare
Prima piatră de temelie a Mausoleului Eroilor Mărășești era așezată în data de 6 august 1923, monumentul a fost ridicat după planurile arhitectului George Cristinel.
În vara anului 1924 a început reînhumarea osemintelor ostașilor căzuți pe câmpul de luptă, în criptele Mausoleului, iar în septembrie au fost depuse în sarcofagul central rămășițele pământești ale generalului Eremia Grigorescu, comandant al Armatei I Române din timpul bătăliei Mărășeștilor.
Mausoleul adăpostește, în cele 154 de cripte individuale și 9 cripte comune, dispuse radial pe cele 18 culoare, rămășițele pământești a 5.073 ostași și ofițeri, printre care fetița – eroină Măriuca Zaharia, căpitanul Grigore Ignat, locotenent Gabriel Pruncu.
Pe frontspiciul Mausoleului s-au înscris cuvintele „Întru Slava Eroilor Neamului” și numele localităților unde s-au purtat principalele bătălii de pe Frontul Românesc.
Este remarcabilă fraza Măriucăi în care spunea: „vreau să fac și eu ceva pentru țara mea”.
Români uniți sub tricolor
Inițiativa organizării evenimentului de la Mărășești din zilele 24, 25 și 26 iunie 2022 aparține patriotului și naționalistului Marian Motocu, numit în spațiul public „olteanul încăpățânat”.
Prin mișcarea naționalistă „41 pentru România” s-a făcut strigarea la unitate și implicare, totul pentru țară și neamul românesc.
Discursul emoționant al domnului General Radu Theodoru ne-a reamintit cine și de ce suntem astăzi pe acest pământ, dar mai ales sacrificiile ostașilor români.
Domnul General a mai menționat că fără unitate nu putem avea continuitate și că aceste vremuri tulburi sunt un real pericol pentru națiunea română.
Foto preluate de la: Adrian Robertin Dinu și Marian Motocu
Text redactat, articol publicat: 27.06.2022
Alexandru Coţarcă
4 ani în urmă
Mărășești 24-26 iunie 2022 - Foto 1
Români uniți sub tricolor la Mărășești
În zilele de 24, 25 și 26 iunie 2022 români patrioți ce au putut fi prezenți la Mărășești au reînprospătat și anul acesta culorile drapelului național.
Pe pământul unde ostași români și-au vărsat sângele pentru apărarea patriei au pășit cu credință și smerenie oameni ce au dat însemnătate sacrificiilor făcute.
Peste drum de Mausoleul Eroilor Mărășești stă de strajă patriei tricolorul de mărime impresionantă vopsit pe o platformă de beton, simbol vizibil chiar de la mare altitudine.
Proeminența culorilor ne arată importanța și semnificația acestora: Albastrul cerului sub care viețesc creațiile lui Dumnezeu în „Grădina Maicii Domnului”, Galbenul spicului de grâu din care pâinea hrănește ființa umană, Roșul sângelui vărsat de ostașii români în luptele pentru apărarea patriei și neamului românesc.
Scurtă prezentare
Prima piatră de temelie a Mausoleului Eroilor Mărășești era așezată în data de 6 august 1923, monumentul a fost ridicat după planurile arhitectului George Cristinel.
În vara anului 1924 a început reînhumarea osemintelor ostașilor căzuți pe câmpul de luptă, în criptele Mausoleului, iar în septembrie au fost depuse în sarcofagul central rămășițele pământești ale generalului Eremia Grigorescu, comandant al Armatei I Române din timpul bătăliei Mărășeștilor.
Mausoleul adăpostește, în cele 154 de cripte individuale și 9 cripte comune, dispuse radial pe cele 18 culoare, rămășițele pământești a 5.073 ostași și ofițeri, printre care fetița – eroină Măriuca Zaharia, căpitanul Grigore Ignat, locotenent Gabriel Pruncu.
Pe frontspiciul Mausoleului s-au înscris cuvintele „Întru Slava Eroilor Neamului” și numele localităților unde s-au purtat principalele bătălii de pe Frontul Românesc.
Este remarcabilă fraza Măriucăi în care spunea: „vreau să fac și eu ceva pentru țara mea”.
Români uniți sub tricolor
Inițiativa organizării evenimentului de la Mărășești din zilele 24, 25 și 26 iunie 2022 aparține patriotului și naționalistului Marian Motocu, numit în spațiul public „olteanul încăpățânat”.
Prin mișcarea naționalistă „41 pentru România” s-a făcut strigarea la unitate și implicare, totul pentru țară și neamul românesc.
Discursul emoționant al domnului General Radu Theodoru ne-a reamintit cine și de ce suntem astăzi pe acest pământ, dar mai ales sacrificiile ostașilor români.
Domnul General a mai menționat că fără unitate nu putem avea continuitate și că aceste vremuri tulburi sunt un real pericol pentru națiunea română.
Foto preluate de la: Adrian Robertin Dinu și Marian Motocu
Text redactat, articol publicat: 27.06.2022
Alexandru Coţarcă
4 ani în urmă
Mausoleul Eroilor Mărășești
Români uniți sub tricolor la Mărășești
În zilele de 24, 25 și 26 iunie 2022 români patrioți ce au putut fi prezenți la Mărășești au reînprospătat și anul acesta culorile drapelului național.
Pe pământul unde ostași români și-au vărsat sângele pentru apărarea patriei au pășit cu credință și smerenie oameni ce au dat însemnătate sacrificiilor făcute.
Peste drum de Mausoleul Eroilor Mărășești stă de strajă patriei tricolorul de mărime impresionantă vopsit pe o platformă de beton, simbol vizibil chiar de la mare altitudine.
Proeminența culorilor ne arată importanța și semnificația acestora: Albastrul cerului sub care viețesc creațiile lui Dumnezeu în „Grădina Maicii Domnului”, Galbenul spicului de grâu din care pâinea hrănește ființa umană, Roșul sângelui vărsat de ostașii români în luptele pentru apărarea patriei și neamului românesc.
Scurtă prezentare
Prima piatră de temelie a Mausoleului Eroilor Mărășești era așezată în data de 6 august 1923, monumentul a fost ridicat după planurile arhitectului George Cristinel.
În vara anului 1924 a început reînhumarea osemintelor ostașilor căzuți pe câmpul de luptă, în criptele Mausoleului, iar în septembrie au fost depuse în sarcofagul central rămășițele pământești ale generalului Eremia Grigorescu, comandant al Armatei I Române din timpul bătăliei Mărășeștilor.
Mausoleul adăpostește, în cele 154 de cripte individuale și 9 cripte comune, dispuse radial pe cele 18 culoare, rămășițele pământești a 5.073 ostași și ofițeri, printre care fetița – eroină Măriuca Zaharia, căpitanul Grigore Ignat, locotenent Gabriel Pruncu.
Pe frontspiciul Mausoleului s-au înscris cuvintele „Întru Slava Eroilor Neamului” și numele localităților unde s-au purtat principalele bătălii de pe Frontul Românesc.
Este remarcabilă fraza Măriucăi în care spunea: „vreau să fac și eu ceva pentru țara mea”.
Români uniți sub tricolor
Inițiativa organizării evenimentului de la Mărășești din zilele 24, 25 și 26 iunie 2022 aparține patriotului și naționalistului Marian Motocu, numit în spațiul public „olteanul încăpățânat”.
Prin mișcarea naționalistă „41 pentru România” s-a făcut strigarea la unitate și implicare, totul pentru țară și neamul românesc.
Discursul emoționant al domnului General Radu Theodoru ne-a reamintit cine și de ce suntem astăzi pe acest pământ, dar mai ales sacrificiile ostașilor români.
Domnul General a mai menționat că fără unitate nu putem avea continuitate și că aceste vremuri tulburi sunt un real pericol pentru națiunea română.
Foto preluate de la: Adrian Robertin Dinu și Marian Motocu
Text redactat, articol publicat: 27.06.2022
Alexandru Coţarcă
4 ani în urmă
Ziua drapelului național al României 1
Ziua drapelului național al României
Ziua Drapelului Național este ziua de 26 iunie, care a fost proclamată astfel prin Legea nr. 96 din 20 mai 1998.
Conform legii, această zi va fi marcată de către autoritățile publice și de celelalte instituții ale statului prin organizarea unor programe și manifestări cultural-educative, cu caracter evocator sau științific, consacrate istoriei patriei, precum și prin ceremonii militare specifice, organizate în cadrul unităților Ministerului Apărării Naționale și ale Ministerului de Interne.
Scurtă istorie a Zilei Drapelului Naţional
În 1834, când Ţările Române au început să se dezvolte din punct de vedere economic, când conştiinţa naţională cerea unitatea şi libertatea ţării, domnitorul Ţării Româneşti, Alexandru D. Ghica Vodă, a obţinut de la otomani învoirea „de a pune steag românesc corăbiilor negustoreşti şi oştirii"
Steagul destinat corăbiilor avea două culori (galben şi roşu), cel atribuit armatei era compus din trei (roşu, galben şi albastru) şi un vultur la mijloc.
Acesta este socotit drept începutul adoptării tricolorului pe pământ românesc.
O informaţie o descoperim printre mărturiile unui francmason Jean Alexandre Vaillant, (chemat şi stabilit în Muntenia în 1830, profesor şi director al „Colegiului Sf. Sava” din Bucureşti 1831-1834), potrivit căruia tricolorul ar fi fluturat pentru prima dată în ziua de 29 iulie 1839, pe muntele Pleşuva (zona Comarnic – jud. Prahova) Astfel, arborarea de către Vaillant a tricolorului ca drapel al Principatelor este, poate, cea mai veche atestare documentară a acestui fapt.
Tricolorul românesc era cunoscut încă din deceniul 4 al secolului XIX drept simbol naţional cu cel puţin un deceniu înainte de oficializarea sa.
În timpul revoluţiei de la 1848 Tricolorul a fost adoptat ca simbol al naţiunii în prima zi a victoriei revoluţiei burghezo – democratică (1848 – 1849), 14/26 iunie, când a avut loc abdicarea domnitorului Gheorghe Bibescu, instaurarea Guvernului provizoriu de la Bucureşti şi promulgarea decretului nr. 1 de instituire a drapelului naţional.
Revoluţionarii de la 1848, atât cei din Transilvania, cât şi cei din Ţara Românească, au arborat steagul tricolor, ca simbol al luptei lor, având inscripţionat lozinca: „Frăţia”: „Dreptate – Frăţie” şi dându-i denumire de „stindard al libertăţii”.
O lună mai târziu, „văzând cu nu s-a înţeles încă cum trebuiesc făcute stindardele naţionale“, decretul guvernamental nr. 252, din 13 iulie 1848, preciza din nou că “stindardele vor fi tricolore.
Culorile sunt: albastru închis, galben deschis şi roşu carmin”. Ele vor fi dispuse vertical şi vor fi aranjate în ordinea următoare: „lângă lemn vine albastru, apoi galben şi apoi roşu fâlfâind“.
În Adunarea populară desfăşurată pe dealul Filaretului din Bucureşti, în ziua de 15 iunie 1848, s-a celebrat ziua de 11 iunie, începutul revoluţiei, ”zi de mântuire pentru toată România”, sub flamurile tricolore.
Tot în acel an istoric 1848, în acea impresionantă Adunare de la Blaj, 3/15 mai, s-a înălţat „flamura cea mare tricoloră a naţiunii române”, a întregii naţiuni române.
Potrivit unei alte ipoteze tricolorul se impune ca drapel naţional în 1859, odată cu dubla alegere a lui Alexandru Ioan Cuza, culorile steagului fiind dispuse însă pe orizontală.
Primul drapel din 1859, aflat în uz până în 1862, a avut fâşia albastră plasată sus, urmând ca, în a doua parte a domniei lui Cuza, fâşia roşie sa fie dispusă pe partea superioară.
După venirea lui Carol I, steagurile vor avea benzile dispuse pe verticală, România aliniindu-se astfel regulilor respectate de steagurile europene.
Ziua Drapelului Naţional a fost instituită pentru a marca ziua de 26 iunie 1848, când Guvernul revoluţionar a decretat ca Tricolorul - roşu, galben şi albastru - să reprezinte steagul naţional al tuturor românilor; cele trei culori împărţite în mod egal reprezintă principiul egalităţii, orientarea culorilor în sus semnifică verticalitatea, cifra trei este numărul perfect, pe lângă ţara noastră mai existând alte trei ţări europene tradiţionale cu steagul tripartit în mod egal şi vertical: Franţa, Italia şi Belgia.
Articol publicat cu prilejul zilei naționale a drapelului României, 26 iunie
Alexandru Coţarcă
4 ani în urmă
Imnul trei culori - Ciprian Porumbescu
Ziua drapelului național al României
Ziua Drapelului Național este ziua de 26 iunie, care a fost proclamată astfel prin Legea nr. 96 din 20 mai 1998.
Conform legii, această zi va fi marcată de către autoritățile publice și de celelalte instituții ale statului prin organizarea unor programe și manifestări cultural-educative, cu caracter evocator sau științific, consacrate istoriei patriei, precum și prin ceremonii militare specifice, organizate în cadrul unităților Ministerului Apărării Naționale și ale Ministerului de Interne.
Scurtă istorie a Zilei Drapelului Naţional
În 1834, când Ţările Române au început să se dezvolte din punct de vedere economic, când conştiinţa naţională cerea unitatea şi libertatea ţării, domnitorul Ţării Româneşti, Alexandru D. Ghica Vodă, a obţinut de la otomani învoirea „de a pune steag românesc corăbiilor negustoreşti şi oştirii"
Steagul destinat corăbiilor avea două culori (galben şi roşu), cel atribuit armatei era compus din trei (roşu, galben şi albastru) şi un vultur la mijloc.
Acesta este socotit drept începutul adoptării tricolorului pe pământ românesc.
O informaţie o descoperim printre mărturiile unui francmason Jean Alexandre Vaillant, (chemat şi stabilit în Muntenia în 1830, profesor şi director al „Colegiului Sf. Sava” din Bucureşti 1831-1834), potrivit căruia tricolorul ar fi fluturat pentru prima dată în ziua de 29 iulie 1839, pe muntele Pleşuva (zona Comarnic – jud. Prahova) Astfel, arborarea de către Vaillant a tricolorului ca drapel al Principatelor este, poate, cea mai veche atestare documentară a acestui fapt.
Tricolorul românesc era cunoscut încă din deceniul 4 al secolului XIX drept simbol naţional cu cel puţin un deceniu înainte de oficializarea sa.
În timpul revoluţiei de la 1848 Tricolorul a fost adoptat ca simbol al naţiunii în prima zi a victoriei revoluţiei burghezo – democratică (1848 – 1849), 14/26 iunie, când a avut loc abdicarea domnitorului Gheorghe Bibescu, instaurarea Guvernului provizoriu de la Bucureşti şi promulgarea decretului nr. 1 de instituire a drapelului naţional.
Revoluţionarii de la 1848, atât cei din Transilvania, cât şi cei din Ţara Românească, au arborat steagul tricolor, ca simbol al luptei lor, având inscripţionat lozinca: „Frăţia”: „Dreptate – Frăţie” şi dându-i denumire de „stindard al libertăţii”.
O lună mai târziu, „văzând cu nu s-a înţeles încă cum trebuiesc făcute stindardele naţionale“, decretul guvernamental nr. 252, din 13 iulie 1848, preciza din nou că “stindardele vor fi tricolore.
Culorile sunt: albastru închis, galben deschis şi roşu carmin”. Ele vor fi dispuse vertical şi vor fi aranjate în ordinea următoare: „lângă lemn vine albastru, apoi galben şi apoi roşu fâlfâind“.
În Adunarea populară desfăşurată pe dealul Filaretului din Bucureşti, în ziua de 15 iunie 1848, s-a celebrat ziua de 11 iunie, începutul revoluţiei, ”zi de mântuire pentru toată România”, sub flamurile tricolore.
Tot în acel an istoric 1848, în acea impresionantă Adunare de la Blaj, 3/15 mai, s-a înălţat „flamura cea mare tricoloră a naţiunii române”, a întregii naţiuni române.
Potrivit unei alte ipoteze tricolorul se impune ca drapel naţional în 1859, odată cu dubla alegere a lui Alexandru Ioan Cuza, culorile steagului fiind dispuse însă pe orizontală.
Primul drapel din 1859, aflat în uz până în 1862, a avut fâşia albastră plasată sus, urmând ca, în a doua parte a domniei lui Cuza, fâşia roşie sa fie dispusă pe partea superioară.
După venirea lui Carol I, steagurile vor avea benzile dispuse pe verticală, România aliniindu-se astfel regulilor respectate de steagurile europene.
Ziua Drapelului Naţional a fost instituită pentru a marca ziua de 26 iunie 1848, când Guvernul revoluţionar a decretat ca Tricolorul - roşu, galben şi albastru - să reprezinte steagul naţional al tuturor românilor; cele trei culori împărţite în mod egal reprezintă principiul egalităţii, orientarea culorilor în sus semnifică verticalitatea, cifra trei este numărul perfect, pe lângă ţara noastră mai existând alte trei ţări europene tradiţionale cu steagul tripartit în mod egal şi vertical: Franţa, Italia şi Belgia.
Articol publicat cu prilejul zilei naționale a drapelului României, 26 iunie
Alexandru Coţarcă
4 ani în urmă
Drapelul României cu stema
Ziua drapelului național al României
Ziua Drapelului Național este ziua de 26 iunie, care a fost proclamată astfel prin Legea nr. 96 din 20 mai 1998.
Conform legii, această zi va fi marcată de către autoritățile publice și de celelalte instituții ale statului prin organizarea unor programe și manifestări cultural-educative, cu caracter evocator sau științific, consacrate istoriei patriei, precum și prin ceremonii militare specifice, organizate în cadrul unităților Ministerului Apărării Naționale și ale Ministerului de Interne.
Scurtă istorie a Zilei Drapelului Naţional
În 1834, când Ţările Române au început să se dezvolte din punct de vedere economic, când conştiinţa naţională cerea unitatea şi libertatea ţării, domnitorul Ţării Româneşti, Alexandru D. Ghica Vodă, a obţinut de la otomani învoirea „de a pune steag românesc corăbiilor negustoreşti şi oştirii"
Steagul destinat corăbiilor avea două culori (galben şi roşu), cel atribuit armatei era compus din trei (roşu, galben şi albastru) şi un vultur la mijloc.
Acesta este socotit drept începutul adoptării tricolorului pe pământ românesc.
O informaţie o descoperim printre mărturiile unui francmason Jean Alexandre Vaillant, (chemat şi stabilit în Muntenia în 1830, profesor şi director al „Colegiului Sf. Sava” din Bucureşti 1831-1834), potrivit căruia tricolorul ar fi fluturat pentru prima dată în ziua de 29 iulie 1839, pe muntele Pleşuva (zona Comarnic – jud. Prahova) Astfel, arborarea de către Vaillant a tricolorului ca drapel al Principatelor este, poate, cea mai veche atestare documentară a acestui fapt.
Tricolorul românesc era cunoscut încă din deceniul 4 al secolului XIX drept simbol naţional cu cel puţin un deceniu înainte de oficializarea sa.
În timpul revoluţiei de la 1848 Tricolorul a fost adoptat ca simbol al naţiunii în prima zi a victoriei revoluţiei burghezo – democratică (1848 – 1849), 14/26 iunie, când a avut loc abdicarea domnitorului Gheorghe Bibescu, instaurarea Guvernului provizoriu de la Bucureşti şi promulgarea decretului nr. 1 de instituire a drapelului naţional.
Revoluţionarii de la 1848, atât cei din Transilvania, cât şi cei din Ţara Românească, au arborat steagul tricolor, ca simbol al luptei lor, având inscripţionat lozinca: „Frăţia”: „Dreptate – Frăţie” şi dându-i denumire de „stindard al libertăţii”.
O lună mai târziu, „văzând cu nu s-a înţeles încă cum trebuiesc făcute stindardele naţionale“, decretul guvernamental nr. 252, din 13 iulie 1848, preciza din nou că “stindardele vor fi tricolore.
Culorile sunt: albastru închis, galben deschis şi roşu carmin”. Ele vor fi dispuse vertical şi vor fi aranjate în ordinea următoare: „lângă lemn vine albastru, apoi galben şi apoi roşu fâlfâind“.
În Adunarea populară desfăşurată pe dealul Filaretului din Bucureşti, în ziua de 15 iunie 1848, s-a celebrat ziua de 11 iunie, începutul revoluţiei, ”zi de mântuire pentru toată România”, sub flamurile tricolore.
Tot în acel an istoric 1848, în acea impresionantă Adunare de la Blaj, 3/15 mai, s-a înălţat „flamura cea mare tricoloră a naţiunii române”, a întregii naţiuni române.
Potrivit unei alte ipoteze tricolorul se impune ca drapel naţional în 1859, odată cu dubla alegere a lui Alexandru Ioan Cuza, culorile steagului fiind dispuse însă pe orizontală.
Primul drapel din 1859, aflat în uz până în 1862, a avut fâşia albastră plasată sus, urmând ca, în a doua parte a domniei lui Cuza, fâşia roşie sa fie dispusă pe partea superioară.
După venirea lui Carol I, steagurile vor avea benzile dispuse pe verticală, România aliniindu-se astfel regulilor respectate de steagurile europene.
Ziua Drapelului Naţional a fost instituită pentru a marca ziua de 26 iunie 1848, când Guvernul revoluţionar a decretat ca Tricolorul - roşu, galben şi albastru - să reprezinte steagul naţional al tuturor românilor; cele trei culori împărţite în mod egal reprezintă principiul egalităţii, orientarea culorilor în sus semnifică verticalitatea, cifra trei este numărul perfect, pe lângă ţara noastră mai existând alte trei ţări europene tradiţionale cu steagul tripartit în mod egal şi vertical: Franţa, Italia şi Belgia.
Articol publicat cu prilejul zilei naționale a drapelului României, 26 iunie
Alexandru Coţarcă
4 ani în urmă
Președintele Academiei Române
Academia Română, emblema intelectualității românești
Scurt istoric:
Înfiinţarea supremei instituţii de cultură şi de ştiinţă a României a fost precedată de constante şi susţinute eforturi, ale căror începuturi apar în secolul al XVI-lea, în vremea domnilor Petru Cercel al Ţării Româneşti şi Despot Vodă al Moldovei, primii care au intenţionat să creeze „academii” în cele două capitale - la Târgovişte şi, respectiv, la Suceava.
Încercări s-au înregistrat şi în anii următori, concretizate îndeosebi în organizarea Academiilor domneşti de la Bucureşti (1688) şi Iaşi (1707), în care s-au format viitoarele elite creştine din întreg Sud-Estul european şi din Orientul Apropiat şi care vor deveni, în secolul al XIX-lea, primele universităţi din România.
Societatea românească în curs de modernizare avea nevoie însă de o alt fel de academie, organizată după modelul celor din Europa occidentală, adică de un for al personalităţilor eminente ale vieţii intelectuale, un grup de reflecţie şi acţiune, care să contribuie la progresul general al societăţii prin ştiinţă şi cultură.
Prima formă imaginată pentru această concentrare de învăţaţi au fost societăţile cu scopuri în general literare şi culturale, apărute mai întâi din iniţiative locale la Braşov (1821), Bucureşti (1844), Sibiu (1861), Cernăuţi (1862).
Succesul lor a încurajat eforturile în direcţia creării unei instituţii centrale pentru promovarea creaţiei literare şi ştiinţifice, dar mai cu seamă pentru întocmirea unui dicţionar şi unui glosar al limbii române.
Aceasta a fost instituţia înfiinţată la 1/13 aprilie 1866 - Societatea Literară Română - care şi-a început însă activitatea în anul următor, sub numele de Societatea Academică Română.
Noua instituţie a fost de la începuturile ei naţională, enciclopedică şi activă.
A fost naţională, adică reprezentativă pentru cultura din întreg spaţiul românesc.
Conform decretului de înfiinţare, cei 21 de membri fondatori erau personalităţi marcante atât din Moldova şi Ţara Românească, dar şi din teritoriile româneşti aflate sub stăpânirea imperiilor străine: habsburgic (Transilvania, Banat, Maramureş, Bucovina), ţarist (Basarabia) şi otoman (din rândul aromânilor din Peninsula Balcanică).
În 1879 Societatea Academică Română a fost declarată, printr-o lege specială, institut naţional, sub numele de Academia Română - „persoană morală şi independentă în toate lucrările, de orice natură” -, denumire ce s-a menţinut apoi neîntrerupt până astăzi; doar în perioada 1948-1989 ea a primit, pe lângă denumirea de „Academie” şi numele statului român, figurând astfel ca Academia Republicii Populare Române (în intervalul 1948-1965) şi Academia Republicii Socialiste România (în perioada 1965-1989); din 1990 a revenit la denumirea ei firească, tradiţională, de Academia Română.
Academia Română a cunoscut, asemenea tuturor instituţiilor de cultură ale ţării, vitregiile regimului comunist totalitar, ale cărui ingerinţe s-au făcut simţite din plin.
Astfel, au fost excluşi din Academie 98 de membri titulari, corespondenţi şi de onoare, consideraţi, datorită gândirii, operei şi convingerilor lor politice, drept neadaptabili noilor orientări ale culturii şi ostili regimului comunist.
Epurări s-au făcut şi în rândurile cercetătorilor din institutele Academiei.
Totodată, proprietăţile Academiei au fost şi ele supuse naţionalizării.
Ulterior, Academia a fost deposedată, adesea fără formele legale elementare, de unele colecţii de documente, monede, piese arheologice şi opere de artă, transferate abuziv altor instituţii şi recuperate parţial după 1989.
În pofida tuturor acestor vicisitudini, activitatea Academiei Române a continuat în întreaga perioadă totalitară.
Progrese s-au înregistrat în fiecare domeniu de cercetare, ele fiind obţinute nu numai cu devotament şi aplicaţie, dar şi cu îndrăzneală şi deseori cu numeroase riscuri.
Astfel, cercetătorii au căutat să păstreze contactele cu cuceririle ştiinţifice pe plan mondial, prin participări la reuniuni internaţionale, prin corespondenţă şi schimb de publicaţii, prin legături directe cu specialişti străini, prin organizarea, în ţară, a unor reuniuni ştiinţifice internaţionale, în toate domeniile ştiinţei, unele de mare răsunet (congresele mondiale de sociologie rurală, Congresul internaţional de istorie, Congresul de cibernetică, Conferinţa internaţională de matematică, Congresul Institutului Internaţional de Finanţe Publice ş.a.).
În anul 1990, odată cu reîntoarcerea în subordinea Academiei Române a institutelor sale de cercetare, supremul for de ştiinţă şi de cultură al ţării a revenit la menirea ei iniţială.
Sursa: website-ul Academiei Române
Material de arhivă
Caracter de prezentare și informare
Articol preluat și publicat: 23.06.2022
Alexandru Coţarcă
4 ani în urmă
Inaugurarea Societăţii Literare Române, 1...13 August 1867
Academia Română, emblema intelectualității românești
Scurt istoric:
Înfiinţarea supremei instituţii de cultură şi de ştiinţă a României a fost precedată de constante şi susţinute eforturi, ale căror începuturi apar în secolul al XVI-lea, în vremea domnilor Petru Cercel al Ţării Româneşti şi Despot Vodă al Moldovei, primii care au intenţionat să creeze „academii” în cele două capitale - la Târgovişte şi, respectiv, la Suceava.
Încercări s-au înregistrat şi în anii următori, concretizate îndeosebi în organizarea Academiilor domneşti de la Bucureşti (1688) şi Iaşi (1707), în care s-au format viitoarele elite creştine din întreg Sud-Estul european şi din Orientul Apropiat şi care vor deveni, în secolul al XIX-lea, primele universităţi din România.
Societatea românească în curs de modernizare avea nevoie însă de o alt fel de academie, organizată după modelul celor din Europa occidentală, adică de un for al personalităţilor eminente ale vieţii intelectuale, un grup de reflecţie şi acţiune, care să contribuie la progresul general al societăţii prin ştiinţă şi cultură.
Prima formă imaginată pentru această concentrare de învăţaţi au fost societăţile cu scopuri în general literare şi culturale, apărute mai întâi din iniţiative locale la Braşov (1821), Bucureşti (1844), Sibiu (1861), Cernăuţi (1862).
Succesul lor a încurajat eforturile în direcţia creării unei instituţii centrale pentru promovarea creaţiei literare şi ştiinţifice, dar mai cu seamă pentru întocmirea unui dicţionar şi unui glosar al limbii române.
Aceasta a fost instituţia înfiinţată la 1/13 aprilie 1866 - Societatea Literară Română - care şi-a început însă activitatea în anul următor, sub numele de Societatea Academică Română.
Noua instituţie a fost de la începuturile ei naţională, enciclopedică şi activă.
A fost naţională, adică reprezentativă pentru cultura din întreg spaţiul românesc.
Conform decretului de înfiinţare, cei 21 de membri fondatori erau personalităţi marcante atât din Moldova şi Ţara Românească, dar şi din teritoriile româneşti aflate sub stăpânirea imperiilor străine: habsburgic (Transilvania, Banat, Maramureş, Bucovina), ţarist (Basarabia) şi otoman (din rândul aromânilor din Peninsula Balcanică).
În 1879 Societatea Academică Română a fost declarată, printr-o lege specială, institut naţional, sub numele de Academia Română - „persoană morală şi independentă în toate lucrările, de orice natură” -, denumire ce s-a menţinut apoi neîntrerupt până astăzi; doar în perioada 1948-1989 ea a primit, pe lângă denumirea de „Academie” şi numele statului român, figurând astfel ca Academia Republicii Populare Române (în intervalul 1948-1965) şi Academia Republicii Socialiste România (în perioada 1965-1989); din 1990 a revenit la denumirea ei firească, tradiţională, de Academia Română.
Academia Română a cunoscut, asemenea tuturor instituţiilor de cultură ale ţării, vitregiile regimului comunist totalitar, ale cărui ingerinţe s-au făcut simţite din plin.
Astfel, au fost excluşi din Academie 98 de membri titulari, corespondenţi şi de onoare, consideraţi, datorită gândirii, operei şi convingerilor lor politice, drept neadaptabili noilor orientări ale culturii şi ostili regimului comunist.
Epurări s-au făcut şi în rândurile cercetătorilor din institutele Academiei.
Totodată, proprietăţile Academiei au fost şi ele supuse naţionalizării.
Ulterior, Academia a fost deposedată, adesea fără formele legale elementare, de unele colecţii de documente, monede, piese arheologice şi opere de artă, transferate abuziv altor instituţii şi recuperate parţial după 1989.
În pofida tuturor acestor vicisitudini, activitatea Academiei Române a continuat în întreaga perioadă totalitară.
Progrese s-au înregistrat în fiecare domeniu de cercetare, ele fiind obţinute nu numai cu devotament şi aplicaţie, dar şi cu îndrăzneală şi deseori cu numeroase riscuri.
Astfel, cercetătorii au căutat să păstreze contactele cu cuceririle ştiinţifice pe plan mondial, prin participări la reuniuni internaţionale, prin corespondenţă şi schimb de publicaţii, prin legături directe cu specialişti străini, prin organizarea, în ţară, a unor reuniuni ştiinţifice internaţionale, în toate domeniile ştiinţei, unele de mare răsunet (congresele mondiale de sociologie rurală, Congresul internaţional de istorie, Congresul de cibernetică, Conferinţa internaţională de matematică, Congresul Institutului Internaţional de Finanţe Publice ş.a.).
În anul 1990, odată cu reîntoarcerea în subordinea Academiei Române a institutelor sale de cercetare, supremul for de ştiinţă şi de cultură al ţării a revenit la menirea ei iniţială.
Sursa: website-ul Academiei Române
Material de arhivă
Caracter de prezentare și informare
Articol preluat și publicat: 23.06.2022
Alexandru Coţarcă
4 ani în urmă
Academia Română
Academia Română, emblema intelectualității românești
Scurt istoric:
Înfiinţarea supremei instituţii de cultură şi de ştiinţă a României a fost precedată de constante şi susţinute eforturi, ale căror începuturi apar în secolul al XVI-lea, în vremea domnilor Petru Cercel al Ţării Româneşti şi Despot Vodă al Moldovei, primii care au intenţionat să creeze „academii” în cele două capitale - la Târgovişte şi, respectiv, la Suceava.
Încercări s-au înregistrat şi în anii următori, concretizate îndeosebi în organizarea Academiilor domneşti de la Bucureşti (1688) şi Iaşi (1707), în care s-au format viitoarele elite creştine din întreg Sud-Estul european şi din Orientul Apropiat şi care vor deveni, în secolul al XIX-lea, primele universităţi din România.
Societatea românească în curs de modernizare avea nevoie însă de o alt fel de academie, organizată după modelul celor din Europa occidentală, adică de un for al personalităţilor eminente ale vieţii intelectuale, un grup de reflecţie şi acţiune, care să contribuie la progresul general al societăţii prin ştiinţă şi cultură.
Prima formă imaginată pentru această concentrare de învăţaţi au fost societăţile cu scopuri în general literare şi culturale, apărute mai întâi din iniţiative locale la Braşov (1821), Bucureşti (1844), Sibiu (1861), Cernăuţi (1862).
Succesul lor a încurajat eforturile în direcţia creării unei instituţii centrale pentru promovarea creaţiei literare şi ştiinţifice, dar mai cu seamă pentru întocmirea unui dicţionar şi unui glosar al limbii române.
Aceasta a fost instituţia înfiinţată la 1/13 aprilie 1866 - Societatea Literară Română - care şi-a început însă activitatea în anul următor, sub numele de Societatea Academică Română.
Noua instituţie a fost de la începuturile ei naţională, enciclopedică şi activă.
A fost naţională, adică reprezentativă pentru cultura din întreg spaţiul românesc.
Conform decretului de înfiinţare, cei 21 de membri fondatori erau personalităţi marcante atât din Moldova şi Ţara Românească, dar şi din teritoriile româneşti aflate sub stăpânirea imperiilor străine: habsburgic (Transilvania, Banat, Maramureş, Bucovina), ţarist (Basarabia) şi otoman (din rândul aromânilor din Peninsula Balcanică).
În 1879 Societatea Academică Română a fost declarată, printr-o lege specială, institut naţional, sub numele de Academia Română - „persoană morală şi independentă în toate lucrările, de orice natură” -, denumire ce s-a menţinut apoi neîntrerupt până astăzi; doar în perioada 1948-1989 ea a primit, pe lângă denumirea de „Academie” şi numele statului român, figurând astfel ca Academia Republicii Populare Române (în intervalul 1948-1965) şi Academia Republicii Socialiste România (în perioada 1965-1989); din 1990 a revenit la denumirea ei firească, tradiţională, de Academia Română.
Academia Română a cunoscut, asemenea tuturor instituţiilor de cultură ale ţării, vitregiile regimului comunist totalitar, ale cărui ingerinţe s-au făcut simţite din plin.
Astfel, au fost excluşi din Academie 98 de membri titulari, corespondenţi şi de onoare, consideraţi, datorită gândirii, operei şi convingerilor lor politice, drept neadaptabili noilor orientări ale culturii şi ostili regimului comunist.
Epurări s-au făcut şi în rândurile cercetătorilor din institutele Academiei.
Totodată, proprietăţile Academiei au fost şi ele supuse naţionalizării.
Ulterior, Academia a fost deposedată, adesea fără formele legale elementare, de unele colecţii de documente, monede, piese arheologice şi opere de artă, transferate abuziv altor instituţii şi recuperate parţial după 1989.
În pofida tuturor acestor vicisitudini, activitatea Academiei Române a continuat în întreaga perioadă totalitară.
Progrese s-au înregistrat în fiecare domeniu de cercetare, ele fiind obţinute nu numai cu devotament şi aplicaţie, dar şi cu îndrăzneală şi deseori cu numeroase riscuri.
Astfel, cercetătorii au căutat să păstreze contactele cu cuceririle ştiinţifice pe plan mondial, prin participări la reuniuni internaţionale, prin corespondenţă şi schimb de publicaţii, prin legături directe cu specialişti străini, prin organizarea, în ţară, a unor reuniuni ştiinţifice internaţionale, în toate domeniile ştiinţei, unele de mare răsunet (congresele mondiale de sociologie rurală, Congresul internaţional de istorie, Congresul de cibernetică, Conferinţa internaţională de matematică, Congresul Institutului Internaţional de Finanţe Publice ş.a.).
În anul 1990, odată cu reîntoarcerea în subordinea Academiei Române a institutelor sale de cercetare, supremul for de ştiinţă şi de cultură al ţării a revenit la menirea ei iniţială.
Sursa: website-ul Academiei Române
Material de arhivă
Caracter de prezentare și informare
Articol preluat și publicat: 23.06.2022
Alexandru Coţarcă
4 ani în urmă
Drapelul României - Edit
Români uniți sub tricolor
41 pentru ROMÂNIA este un concept civic, o mișcare cu adevărat a patrioților și naționaliștilor români.
Prima deviză a mișcării este UNITATEA, români laolaltă având ca prioritate patria mamă România.
Această minunată și bogată așezare în care dăinuim de veacuri prin rădăcinile înfipte bine în ogor.
De-a lungul timpului pe la noi au vântuit mii de păgâni, însă am rezistat și am rămas aici pe veci stăpâni.
Nu a fost de ajuns faptul că suntem locuitori de drept în „Grădina Maicii Domnului”, străbunii noștri au trebuit să lupte cu hoardele de vrăjmași.
Cu spirit patriotic și naționalist ostașii români și-au dat cel mai de preț lucru, viața.
Prin jertfa ostașilor români a fost sfințit și mai mult pământul românesc cu sângele lor vărsat.
Din nou se aude strigăt de război și ochi păgâni se-îndreapă către noi.
Fără culoare, cu arme de temut din multe direcții vrăjmași se năpustesc asupra noastră.
Pe toți cei ce vor venii, noi îi vom goni, n-avem pământ a dărui.
Țara noatră e un colț de rai, tricolorul este grai.
Să ne ierți nenea Iancule că ne-am trezit mai greu.
Nu suntem mulți, dar vom lupta până la capăt.
Aveam o țară scumpă și mândră, avem și iarăși vom avea.
Dușmanul care astăzi râde curând va tremura privind la ea.
Articol manifest
Imagine: Drapelul României cu sigla mișcării „41 pentru ROMÂNIA”
Drepturi rezervate - Ⓒ - Civic Media
Autor: Alexandru Coțarcă
Text redactat, articol publicat: 23.06.2022
Alexandru Coţarcă
4 ani în urmă
Monumentul Eroilor din primul război mondial - Pe aici nu se trece
Români pentru Tricolor! Tabără de Muncă la Mărășești 24-26 Iunie 2022
Marian Motocu anunță o amplă tabără de muncă la Mărașești în perioada 24-26 iunie 2022, cu scopul revopsirii tricolorului profanat în culorile Ucrainei, dar și cu scopul de a consolida rețeaua de naționaliști militanți.
La această acțiune sunt bineveniți toți cei care gândesc și simt românește.
Acesta anunță prezența unor nume mari precum Generalul Radu Theodoru, Nicolae Roman, Văduva, Gigă Manole și alții.
Un popor unit, o credință vie, o ocazie istorică.
Suntem ceea ce suntem!
„41 pentru România”
A venit timpul ca cei ce au uitat, să-și aducă aminte că aici este ROMÂNIA și că “PE AICI NU SE (mai) TRECE !!!
Vă invit să vă oferiți două zile la cort, unde străbunii noștrii și-au dat viata că noi să ne putem bucura de liniște, libertate și românism, împreună cu frati români din toate colțurile țării, unde, împreună vom restabili culorile tricolorului.
În data de 26, vom asista la încununarea muncii noastre cu salve de focuri de armă și fanfară militară.
Vor fi corturi și locuri umbroase amenajate, evenimentul este oficial, legal, multă muncă a fost investită în organizare.
Demersul lui Marian urmărește să sfințească țara prin muncă și să-i apropie pe naționaliștii dispuși să facă deplasarea. Invitația este deschisă pentru toată lumea.
La eveniment va fi prezent și un magazin naționalist.
Marian Motocu: Dacă se îndură bunul Dumnezeu, reușim să trezim nația.
Și de-o fi așa, atunci…. voi putea spune că mi-am făcut datoria și mă pot întoarce la munca mea de alpinist și la casa mea de la țară, unde bălăriile au năpădit și pământul așteaptă să fie muncit.
Putem să dăm înainte dacă vrem. Să facem ceva pentru țara asta, nu pentru noi și gloria noastră, ci pentru urmașii noștri și slava lui Dumnezeu.
Sistemul vrea să lase o țară depopulată pentru a fi jefuită și locuită de oameni străini credinței noastre și locului ăstuia.
Noi începem o altă lucrare. O lucrare la sfârșitul căreia să lăsăm în urmă o țară ca soarele sfânt de pe cer.
PS:
Eveniment inițiat și organizat de români patrioți și naționaliști uniți sub tricolor.
Mișcarea naționalistă „41 pentru România”, concept civic. prin reprezentanții săi ne cheamă la Unire.
Străbunii ne strigă din morminte să recuperăm țara din mâinile hoardelor de păgâni, o țară pentru care ei au luptat și și-au dat cel mai de preț lucru, viața.
Nu uita că ești român,
Pe la noi au vântuit mii de păgâni,
Dar am rămas aici pe veci stăpâni,
Rădăcina noastră stă de veacuri înfiptă în ogor.
Imagine: Sigla mișcării naționaliste „41 pentru România”
Foto: Marian Motocu primind binecuvântarea de la Generalul Radu Theodoru
Foto: Monumentul Eroilor din primul război mondial - Pe aici nu se trece
Autor text: Sterie Ciumetti, Incorect Politic
Articol preluat și publicat: 20.06.2022
Alexandru Coţarcă
4 ani în urmă
41 pentru România - siglă
Români pentru Tricolor! Tabără de Muncă la Mărășești 24-26 Iunie 2022
Marian Motocu anunță o amplă tabără de muncă la Mărașești în perioada 24-26 iunie 2022, cu scopul revopsirii tricolorului profanat în culorile Ucrainei, dar și cu scopul de a consolida rețeaua de naționaliști militanți.
La această acțiune sunt bineveniți toți cei care gândesc și simt românește.
Acesta anunță prezența unor nume mari precum Generalul Radu Theodoru, Nicolae Roman, Văduva, Gigă Manole și alții.
Un popor unit, o credință vie, o ocazie istorică.
Suntem ceea ce suntem!
„41 pentru România”
A venit timpul ca cei ce au uitat, să-și aducă aminte că aici este ROMÂNIA și că “PE AICI NU SE (mai) TRECE !!!
Vă invit să vă oferiți două zile la cort, unde străbunii noștrii și-au dat viata că noi să ne putem bucura de liniște, libertate și românism, împreună cu frati români din toate colțurile țării, unde, împreună vom restabili culorile tricolorului.
În data de 26, vom asista la încununarea muncii noastre cu salve de focuri de armă și fanfară militară.
Vor fi corturi și locuri umbroase amenajate, evenimentul este oficial, legal, multă muncă a fost investită în organizare.
Demersul lui Marian urmărește să sfințească țara prin muncă și să-i apropie pe naționaliștii dispuși să facă deplasarea. Invitația este deschisă pentru toată lumea.
La eveniment va fi prezent și un magazin naționalist.
Marian Motocu: Dacă se îndură bunul Dumnezeu, reușim să trezim nația.
Și de-o fi așa, atunci…. voi putea spune că mi-am făcut datoria și mă pot întoarce la munca mea de alpinist și la casa mea de la țară, unde bălăriile au năpădit și pământul așteaptă să fie muncit.
Putem să dăm înainte dacă vrem. Să facem ceva pentru țara asta, nu pentru noi și gloria noastră, ci pentru urmașii noștri și slava lui Dumnezeu.
Sistemul vrea să lase o țară depopulată pentru a fi jefuită și locuită de oameni străini credinței noastre și locului ăstuia.
Noi începem o altă lucrare. O lucrare la sfârșitul căreia să lăsăm în urmă o țară ca soarele sfânt de pe cer.
Imagine: Sigla mișcării naționaliste „41 pentru România”
Foto: Marian Motocu primind binecuvântarea de la Generalul Radu Theodoru
Foto: Monumentul Eroilor din primul război mondial - Pe aici nu se trece
Autor text: Sterie Ciumetti, Incorect Politic
Articol preluat și publicat: 20.06.2022
Alexandru Coţarcă
4 ani în urmă
binecuvântarea de la Generalul Radu Theodoru
Români pentru Tricolor! Tabără de Muncă la Mărășești 24-26 Iunie 2022
Marian Motocu anunță o amplă tabără de muncă la Mărașești în perioada 24-26 iunie 2022, cu scopul revopsirii tricolorului profanat în culorile Ucrainei, dar și cu scopul de a consolida rețeaua de naționaliști militanți.
La această acțiune sunt bineveniți toți cei care gândesc și simt românește.
Acesta anunță prezența unor nume mari precum Generalul Radu Theodoru, Nicolae Roman, Văduva, Gigă Manole și alții.
Un popor unit, o credință vie, o ocazie istorică.
Suntem ceea ce suntem!
„41 pentru România”
A venit timpul ca cei ce au uitat, să-și aducă aminte că aici este ROMÂNIA și că “PE AICI NU SE (mai) TRECE !!!
Vă invit să vă oferiți două zile la cort, unde străbunii noștrii și-au dat viata că noi să ne putem bucura de liniște, libertate și românism, împreună cu frati români din toate colțurile țării, unde, împreună vom restabili culorile tricolorului.
În data de 26, vom asista la încununarea muncii noastre cu salve de focuri de armă și fanfară militară.
Vor fi corturi și locuri umbroase amenajate, evenimentul este oficial, legal, multă muncă a fost investită în organizare.
Demersul lui Marian urmărește să sfințească țara prin muncă și să-i apropie pe naționaliștii dispuși să facă deplasarea. Invitația este deschisă pentru toată lumea.
La eveniment va fi prezent și un magazin naționalist.
Marian Motocu: Dacă se îndură bunul Dumnezeu, reușim să trezim nația.
Și de-o fi așa, atunci…. voi putea spune că mi-am făcut datoria și mă pot întoarce la munca mea de alpinist și la casa mea de la țară, unde bălăriile au năpădit și pământul așteaptă să fie muncit.
Putem să dăm înainte dacă vrem. Să facem ceva pentru țara asta, nu pentru noi și gloria noastră, ci pentru urmașii noștri și slava lui Dumnezeu.
Sistemul vrea să lase o țară depopulată pentru a fi jefuită și locuită de oameni străini credinței noastre și locului ăstuia.
Noi începem o altă lucrare. O lucrare la sfârșitul căreia să lăsăm în urmă o țară ca soarele sfânt de pe cer.
Imagine: Sigla mișcării naționaliste „41 pentru România”
Foto: Marian Motocu primind binecuvântarea de la Generalul Radu Theodoru
Foto: Monumentul Eroilor din primul război mondial - Pe aici nu se trece
Autor text: Sterie Ciumetti, Incorect Politic
Articol preluat și publicat: 20.06.2022
Alexandru Coţarcă
4 ani în urmă
Pliante - foto prezentare
15 iunie 1889 - o zi nemărginită
În dimineața zilei de 15 iunie 1889, Mihai Eminescu, marele poet, prozator și jurnalist pleca dintre noi pentru totdeauna, lăsând în urma sa o uriașă zestre literară.
Cu România în suflet și-n trăiri, a colindat „în lung și-n lat” minunata țară pentru a cunoaște tot ce înseamnă această așezare și neamul ce dăinuiește aici de mii de ani.
Cu dorința de a cunoaște cât mai mult, întra în contact și dialoga cu oameni din toate clasele sociale.
Aproape orice întâlnire devenea pentru Eminescu sursă de inspirație, fiind totodată nerăbdator să aștearnă pe hărtie impresiile și gândurile sale.
Scrierile deosebite și încărcate de inspirație apăreau din mânuirea condeiului, așezănd cu grijă cuvintele pe colile ce stau și acum ca mărturia acelor vremuri.
Mare parte din scrierile marelui român Eminescu au fost, sunt, și vor fi mereu ghid pentru neamul ales să se nască și să locuiască în „Grădina Maicii Domnului”.
Probabil că nimeni nu a descris și nu a prezentat mai bine în scrierile sale, așa cum a făcut-o Eminescu, descriind România și neamul românesc.
Se mai poate spune că mare parte din scriitorii ce l-au succedat pe Eminescu s-au inspirat din operele sale.
Născut la data de 15 ianuarie 1850 conform actelor publice, totuși într-un registru al membrilor Junimii, Eminescu însuși și-a trecut data nașterii ca fiind 20 decembrie 1849, iar în documentele gimnaziului din Cernăuți unde a studiat Eminescu este trecută data de 14 decembrie 1849.
Locul nașterii, unde a și copilărit este satul Ipotești, județul Botoșani, stare evocată cu adâncă nostalgie în poezia de mai târziu (Fiind băiet… sau O, rămâi).
Romantismul lui Eminescu
Este foarte cunoscută povestea de dragoste a lui Eminescu cu Veronica Micle, fapt ce se regăsește în multe din scrierile sale literare, prin poezii, proză și scrisori.
În perioada 1869 - 1872 este student la Viena, urmează ca „auditor extraordinar” Facultatea de Filozofie și Drept (dar audiază și cursuri de la alte facultăți).
Tot la Viena, în aceeași perioadă o cunoaște pe Veronica, femeia de care se și îndrăgostește când s-au reîntâlnit la Iași, cu toate că era căsătorită la acel moment.
În 6 august 1879 înceta din viață Ștefan Micle, soțul Veronicăi, la ceva timp Eminescu cerând-o în căsătorie, făcând și planuri în acest sens, însă nerealizabile.
Atât Eminescu, cât și apropiați ce au făcut notări la acea vreme, menționează și alte relații amoroase pe care le-ar fi avut.
Amintim din poeziile dedicate unei femei pe care o plăcea sunt „Pe lângă plopii fără soț” și „O rămâi”.
În perioada studiilor, în scrierile sale, Eminescu dedică din suflet rânduri doar cadrului didactic de limba și literatura română Aron Pumnul.
Fiind marcat de moartea celui ce i-a fost cu adevărat dascăl și „părinte” îndrumător, Eminescu compune poezia intitulată „La mormântul lui Aron Pumnul”.
O parte însemnată din viața sa Eminescu și-a petrecut-o la București, într-un oraș cosmopolit numit la acea vreme și „Micul Paris”.
Obișnuia adesea să meargă la restaurantul „Casa Capșa”, situat ca și acum pe Calea Victoriei, Nr. 36, locul unde să întâlnea cu prietenii săi, printre aceștia s-au numărat nume grele ale culturii secolului al XIX-lea, cum ar fi: Ion Creangă, Ioan Slavici, Ion Luca Caragiale, Vasile Alecsandri, Nicolae Densușianu și alții.
Natura a fost cea mai mare sursă de inspirație în scrierile lui Eminescu, aspect vizibil în mai toate cărțile.
Teiul, simbolul parfumului și relaxării, unul din locurile unde scrisul prindea viață.
Aici putem aminti de renumitul Tei din parcul Copou, aflat în centrul orașului Iași, vechea capitală a Moldovei, teiul stă și azi mărturie, parcă fiind de strajă patriei.
În cariera sa de jurnalist Eminescu se alătură publicației „Timpul” din Bucucrești în anul 1877, ziarul oficial al Partidului Conservator.
Publicație cu care colaborează o perioadă ca redactor, contribuind la realizarea multor articole, mai ales pe teme economice și politice.
Prin articolele sale publicate mai ales în perioada în care a lucrat la Timpul a reușit să-i deranjeze pe câțiva lideri importanți din acest mare partid.
Implicarea lui Eminescu în jurnalism și politică i-au creat mari probleme, lideri politici ai acelor vremuri plănuind să-l oprească cumva, așa avea să apară sloganul, celebru în epocă, „Ia mai opriți-l pe Eminescu ăsta!”.
Și totuși Eminescu nu a fost pe placul tuturor!
Nu au fost puțini cei care i-au creat probleme lui Eminescu, cu această ocazie amintim câteva nume: Alexandru Grama, Alexandru Macedonski, Grigore Ventura și alții.
Titu Maiorescu fost un om dualist în viața lui Eminescu, fiindu-i în același timp prieten dar și dușman.
Problema Maiorescu nu se poate epuiza doar așa, ea trebuie tratată aplicat.
De altfel se întâmplă frecvent ca scriitorii să se urască și chiar să se șicaneze între ei.
O tristă și dificilă perioadă din viața lui Eminescu
Pe neașteptate, în vara anului 1883 Eminescu este afectat de primele probleme de sănătate.
La București, în 23 iunie, pe o căldură înăbușitoare, se interesează pentru remedierea problemelor apărute și este nevoit să solicite sprijin medical.
După scurt timp, adică la 28 iunie, starea sa de sănătate se agravează și este internat în sanatoriul doctorului Șuțu, cu diagnosticul de „manie acută”.
În luna octombrie a aceluiași an, cu sprijinul prietenilor, Eminescu este dus la un sanatoriu din Viena, unde se recuperează.
Însă, în toamna anului 1884 problemele reapar și este internat la spitalul Sf. Spiridon, la scurt timp revenind în activitate.
În vara lui 1886 din nou starea lui de sănătate se agravează, primind îngrijiri medicale la ospiciul de la Mănăstirea Neamț.
Transferat de la un spital la altul și primind diverse tratamente, în dimineața zilei de 15 iunie 1889 Eminescu pierde lupta cu boala, plecând pentru totdeauna la numai 39 de ani.
Cei ce au scris despre acest aspect negativ din viața lui Eminescu, au căutat să „despice firul în patru”, punând în evidență detalii, astfel lezându-i imaginea.
Eminescu a fost, este, și va fi pentru totdeauna Luceafărul literaturii române și lumina neamului românesc.
Autor text: Alexandru Coțarcă
Mihai Eminescu, fotografie realizata de Jan Tomas (1841-1912) în 1869, la Praga
Articol dedicat evenimentului cultural „EMINESCU, OM, GENIU și POET DIVIN”
Alexandru Coţarcă
4 ani în urmă
Pliant - verso
15 iunie 1889 - o zi nemărginită
În dimineața zilei de 15 iunie 1889, Mihai Eminescu, marele poet, prozator și jurnalist pleca dintre noi pentru totdeauna, lăsând în urma sa o uriașă zestre literară.
Cu România în suflet și-n trăiri, a colindat „în lung și-n lat” minunata țară pentru a cunoaște tot ce înseamnă această așezare și neamul ce dăinuiește aici de mii de ani.
Cu dorința de a cunoaște cât mai mult, întra în contact și dialoga cu oameni din toate clasele sociale.
Aproape orice întâlnire devenea pentru Eminescu sursă de inspirație, fiind totodată nerăbdator să aștearnă pe hărtie impresiile și gândurile sale.
Scrierile deosebite și încărcate de inspirație apăreau din mânuirea condeiului, așezănd cu grijă cuvintele pe colile ce stau și acum ca mărturia acelor vremuri.
Mare parte din scrierile marelui român Eminescu au fost, sunt, și vor fi mereu ghid pentru neamul ales să se nască și să locuiască în „Grădina Maicii Domnului”.
Probabil că nimeni nu a descris și nu a prezentat mai bine în scrierile sale, așa cum a făcut-o Eminescu, descriind România și neamul românesc.
Se mai poate spune că mare parte din scriitorii ce l-au succedat pe Eminescu s-au inspirat din operele sale.
Născut la data de 15 ianuarie 1850 conform actelor publice, totuși într-un registru al membrilor Junimii, Eminescu însuși și-a trecut data nașterii ca fiind 20 decembrie 1849, iar în documentele gimnaziului din Cernăuți unde a studiat Eminescu este trecută data de 14 decembrie 1849.
Locul nașterii, unde a și copilărit este satul Ipotești, județul Botoșani, stare evocată cu adâncă nostalgie în poezia de mai târziu (Fiind băiet… sau O, rămâi).
Romantismul lui Eminescu
Este foarte cunoscută povestea de dragoste a lui Eminescu cu Veronica Micle, fapt ce se regăsește în multe din scrierile sale literare, prin poezii, proză și scrisori.
În perioada 1869 - 1872 este student la Viena, urmează ca „auditor extraordinar” Facultatea de Filozofie și Drept (dar audiază și cursuri de la alte facultăți).
Tot la Viena, în aceeași perioadă o cunoaște pe Veronica, femeia de care se și îndrăgostește când s-au reîntâlnit la Iași, cu toate că era căsătorită la acel moment.
În 6 august 1879 înceta din viață Ștefan Micle, soțul Veronicăi, la ceva timp Eminescu cerând-o în căsătorie, făcând și planuri în acest sens, însă nerealizabile.
Atât Eminescu, cât și apropiați ce au făcut notări la acea vreme, menționează și alte relații amoroase pe care le-ar fi avut.
Amintim din poeziile dedicate unei femei pe care o plăcea sunt „Pe lângă plopii fără soț” și „O rămâi”.
În perioada studiilor, în scrierile sale, Eminescu dedică din suflet rânduri doar cadrului didactic de limba și literatura română Aron Pumnul.
Fiind marcat de moartea celui ce i-a fost cu adevărat dascăl și „părinte” îndrumător, Eminescu compune poezia intitulată „La mormântul lui Aron Pumnul”.
O parte însemnată din viața sa Eminescu și-a petrecut-o la București, într-un oraș cosmopolit numit la acea vreme și „Micul Paris”.
Obișnuia adesea să meargă la restaurantul „Casa Capșa”, situat ca și acum pe Calea Victoriei, Nr. 36, locul unde să întâlnea cu prietenii săi, printre aceștia s-au numărat nume grele ale culturii secolului al XIX-lea, cum ar fi: Ion Creangă, Ioan Slavici, Ion Luca Caragiale, Vasile Alecsandri, Nicolae Densușianu și alții.
Natura a fost cea mai mare sursă de inspirație în scrierile lui Eminescu, aspect vizibil în mai toate cărțile.
Teiul, simbolul parfumului și relaxării, unul din locurile unde scrisul prindea viață.
Aici putem aminti de renumitul Tei din parcul Copou, aflat în centrul orașului Iași, vechea capitală a Moldovei, teiul stă și azi mărturie, parcă fiind de strajă patriei.
În cariera sa de jurnalist Eminescu se alătură publicației „Timpul” din Bucucrești în anul 1877, ziarul oficial al Partidului Conservator.
Publicație cu care colaborează o perioadă ca redactor, contribuind la realizarea multor articole, mai ales pe teme economice și politice.
Prin articolele sale publicate mai ales în perioada în care a lucrat la Timpul a reușit să-i deranjeze pe câțiva lideri importanți din acest mare partid.
Implicarea lui Eminescu în jurnalism și politică i-au creat mari probleme, lideri politici ai acelor vremuri plănuind să-l oprească cumva, așa avea să apară sloganul, celebru în epocă, „Ia mai opriți-l pe Eminescu ăsta!”.
Și totuși Eminescu nu a fost pe placul tuturor!
Nu au fost puțini cei care i-au creat probleme lui Eminescu, cu această ocazie amintim câteva nume: Alexandru Grama, Alexandru Macedonski, Grigore Ventura și alții.
Titu Maiorescu fost un om dualist în viața lui Eminescu, fiindu-i în același timp prieten dar și dușman.
Problema Maiorescu nu se poate epuiza doar așa, ea trebuie tratată aplicat.
De altfel se întâmplă frecvent ca scriitorii să se urască și chiar să se șicaneze între ei.
O tristă și dificilă perioadă din viața lui Eminescu
Pe neașteptate, în vara anului 1883 Eminescu este afectat de primele probleme de sănătate.
La București, în 23 iunie, pe o căldură înăbușitoare, se interesează pentru remedierea problemelor apărute și este nevoit să solicite sprijin medical.
După scurt timp, adică la 28 iunie, starea sa de sănătate se agravează și este internat în sanatoriul doctorului Șuțu, cu diagnosticul de „manie acută”.
În luna octombrie a aceluiași an, cu sprijinul prietenilor, Eminescu este dus la un sanatoriu din Viena, unde se recuperează.
Însă, în toamna anului 1884 problemele reapar și este internat la spitalul Sf. Spiridon, la scurt timp revenind în activitate.
În vara lui 1886 din nou starea lui de sănătate se agravează, primind îngrijiri medicale la ospiciul de la Mănăstirea Neamț.
Transferat de la un spital la altul și primind diverse tratamente, în dimineața zilei de 15 iunie 1889 Eminescu pierde lupta cu boala, plecând pentru totdeauna la numai 39 de ani.
Cei ce au scris despre acest aspect negativ din viața lui Eminescu, au căutat să „despice firul în patru”, punând în evidență detalii, astfel lezându-i imaginea.
Eminescu a fost, este, și va fi pentru totdeauna Luceafărul literaturii române și lumina neamului românesc.
Autor text: Alexandru Coțarcă
Mihai Eminescu, fotografie realizata de Jan Tomas (1841-1912) în 1869, la Praga
Articol dedicat evenimentului cultural „EMINESCU, OM, GENIU și POET DIVIN”
Folosim cookie-uri strict necesare pentru autentificare si securitate. Cookie-urile pentru preferinte,
analitice sau marketing rulează doar dacă alegi să le accepți. Poți schimba oricând alegerea.
Politica de cookie-uri
Strict necesareNecesare pentru autentificare, securitate, sesiune, preferinte cerute explicit si salvarea consimtamantului.
PreferintePăstrează opțiuni de afișare și personalizare care nu sunt esențiale pentru funcționarea de bază.
AnaliticeNe ajuta sa intelegem agregat cum este folosit site-ul si ce trebuie imbunatatit.
MarketingPermite măsurarea campaniilor și conținut personalizat de promovare, dacă va fi activat.
Rândurile citate nu-i aparțin lui Anders ci unui agarici (Serge Carfantan) care pretinde că "producția" amintită a fost inspirată din "Învechirea omului"!