"Malaxorul popoarelor"
Planul Kalergi * Distrugerea Popoarelor Europene (etnocid)
Metisarea (amestecarea) popoarelor este visul vizionarului Richard von Coudenhove-Kalergi, om politic, publicist și militant federalist european.
"Omul viitorului va fi de rasă mixtă.
Rasele și clasele de astăzi vor dispărea treptat ca urmare a eliminării spațiului și timpului.
Rasa eurasiatică-negroidă va fi rasa viitorului, similară ca aspect vechilor egipteni și va înlocui diversitatea popoarelor și diversitatea indivizilor.
Ne-am propus să transformăm europenii într-o rasă metisă."
Asta spunea și susținea în timpul vieții sale Richard von Coudenhove-Kalergi (1894-1972).
Poate că la acea vreme această ideologie nu era înțeleasă, sau poate nu s-a vrut, astfel că istoria nu menționează ceva în acest sens, poate că nici nu era cazul, planul fiind realizabil în aceste vremuri pe care le trăim acum.
Această ideologie avea să poarte denumirea de ceea ce știm astăzi "Planul Kalergi", ocazie cu care s-au scris nenumărate cărți și având loc întruniri și premii acordate unor lideri, vedeți premierea celor doi președinți ai României Emil Constantinescu și Klaus Iohannis.
Ce urmărește defapt planul Kalergi ?
După cum ne spune autorul planului, se vrea ștergerea popoarelor europene, realizarea unei rase la care cei întregi la minte nu îndrăsni să viseze.
Am să enumăr câteva din scopurile acestui plan diabolic, dacă nu chiar criminal.
Ștergerea valorilor morale și creștine, distrugerea dovezilor de civilizație și modernism, eliminarea tradițiilor și obiceiurilor.
Eliminarea identităților, suveranităților, legilor fundamentale și granițelor statelor de pe bătrânul continent și nu numai.
Cum este realizat chiar sub ochii noștri planul Kalergi ?
Cetățeni de culoare au tot venit în Europa sub diverse pretexte, cel mai răspândit fiind efectuarea studiilor superioare.
Alte motive pentru care au venit ar fi: în căutarea unui trai mai bun "mânați" de visul occidental prin probagandă și câțiva în interes de afaceri.
Cel mai mare exod este forma de refugiați, pretextând starea de război din țara natală, exemplu din perioada 2017-2018 fiind Siria, când grupuri mari de refugiați au venit în Europa.
Fiind implicați în acest plan Angela Merkel, Emmanuel Macron, Klaus Schwab și alții a dat tonul primirii de refugiați impunând cote țărilor membre U.E.
În acea perioadă Klaus Schwab a menționat într-un Summit U.E.: "nu aveți milă, nu-i primiți, unde este unitatea în diversitate ?".
Poate că nu ați uitat ce probleme au creat acei așa ziși refugiați.
Noi mișcări în acest sens vor avea loc din Afganistan, unde americanoizii pare să-și fi încheiat socotelile și plecând cu o parte din echipamentele militare.
Fostul președinte SUA Donald J. Trump declarând că s-au cheltuit 3 Trilioane $ și s-au pierdut multe vieți omenești fără un rezultat concret.
PS: Planul Kalergi, un pericol ce a fost ignorat până acum, când se pare că fenomenul este scăpat de sub control iar mașinăria infernală este de neoprit.
După umila mea părere, derularea acestui plan ar putea fi sfârșitul lent al civilizației umane, în centrul atenției fiind Europa (bătrânul continent).
Vă recomand să vizionați clipul adăugat la secțiunea comentarii.
Imagini sugestive
Articol redactat și publicat: 20.08.2021
"Malaxorul popoarelor"
Planul Kalergi * Distrugerea Popoarelor Europene (etnocid)
Metisarea (amestecarea) popoarelor este visul vizionarului Richard von Coudenhove-Kalergi, om politic, publicist și militant federalist european.
"Omul viitorului va fi de rasă mixtă.
Rasele și clasele de astăzi vor dispărea treptat ca urmare a eliminării spațiului și timpului.
Rasa eurasiatică-negroidă va fi rasa viitorului, similară ca aspect vechilor egipteni și va înlocui diversitatea popoarelor și diversitatea indivizilor.
Ne-am propus să transformăm europenii într-o rasă metisă."
Asta spunea și susținea în timpul vieții sale Richard von Coudenhove-Kalergi (1894-1972).
Poate că la acea vreme această ideologie nu era înțeleasă, sau poate nu s-a vrut, astfel că istoria nu menționează ceva în acest sens, poate că nici nu era cazul, planul fiind realizabil în aceste vremuri pe care le trăim acum.
Această ideologie avea să poarte denumirea de ceea ce știm astăzi "Planul Kalergi", ocazie cu care s-au scris nenumărate cărți și având loc întruniri și premii acordate unor lideri, vedeți premierea celor doi președinți ai României Emil Constantinescu și Klaus Iohannis.
Ce urmărește defapt planul Kalergi ?
După cum ne spune autorul planului, se vrea ștergerea popoarelor europene, realizarea unei rase la care cei întregi la minte nu îndrăsni să viseze.
Am să enumăr câteva din scopurile acestui plan diabolic, dacă nu chiar criminal.
Ștergerea valorilor morale și creștine, distrugerea dovezilor de civilizație și modernism, eliminarea tradițiilor și obiceiurilor.
Eliminarea identităților, suveranităților, legilor fundamentale și granițelor statelor de pe bătrânul continent și nu numai.
Cum este realizat chiar sub ochii noștri planul Kalergi ?
Cetățeni de culoare au tot venit în Europa sub diverse pretexte, cel mai răspândit fiind efectuarea studiilor superioare.
Alte motive pentru care au venit ar fi: în căutarea unui trai mai bun "mânați" de visul occidental prin probagandă și câțiva în interes de afaceri.
Cel mai mare exod este forma de refugiați, pretextând starea de război din țara natală, exemplu din perioada 2017-2018 fiind Siria, când grupuri mari de refugiați au venit în Europa.
Fiind implicați în acest plan Angela Merkel, Emmanuel Macron, Klaus Schwab și alții a dat tonul primirii de refugiați impunând cote țărilor membre U.E.
În acea perioadă Klaus Schwab a menționat într-un Summit U.E.: "nu aveți milă, nu-i primiți, unde este unitatea în diversitate ?".
Poate că nu ați uitat ce probleme au creat acei așa ziși refugiați.
Noi mișcări în acest sens vor avea loc din Afganistan, unde americanoizii pare să-și fi încheiat socotelile și plecând cu o parte din echipamentele militare.
Fostul președinte SUA Donald J. Trump declarând că s-au cheltuit 3 Trilioane $ și s-au pierdut multe vieți omenești fără un rezultat concret.
PS: Planul Kalergi, un pericol ce a fost ignorat până acum, când se pare că fenomenul este scăpat de sub control iar mașinăria infernală este de neoprit.
După umila mea părere, derularea acestui plan ar putea fi sfârșitul lent al civilizației umane, în centrul atenției fiind Europa (bătrânul continent).
Vă recomand să vizionați clipul adăugat la secțiunea comentarii.
Imagini sugestive
Articol redactat și publicat: 20.08.2021
"Malaxorul popoarelor"
Planul Kalergi * Distrugerea Popoarelor Europene (etnocid)
Metisarea (amestecarea) popoarelor este visul vizionarului Richard von Coudenhove-Kalergi, om politic, publicist și militant federalist european.
"Omul viitorului va fi de rasă mixtă.
Rasele și clasele de astăzi vor dispărea treptat ca urmare a eliminării spațiului și timpului.
Rasa eurasiatică-negroidă va fi rasa viitorului, similară ca aspect vechilor egipteni și va înlocui diversitatea popoarelor și diversitatea indivizilor.
Ne-am propus să transformăm europenii într-o rasă metisă."
Asta spunea și susținea în timpul vieții sale Richard von Coudenhove-Kalergi (1894-1972).
Poate că la acea vreme această ideologie nu era înțeleasă, sau poate nu s-a vrut, astfel că istoria nu menționează ceva în acest sens, poate că nici nu era cazul, planul fiind realizabil în aceste vremuri pe care le trăim acum.
Această ideologie avea să poarte denumirea de ceea ce știm astăzi "Planul Kalergi", ocazie cu care s-au scris nenumărate cărți și având loc întruniri și premii acordate unor lideri, vedeți premierea celor doi președinți ai României Emil Constantinescu și Klaus Iohannis.
Ce urmărește defapt planul Kalergi ?
După cum ne spune autorul planului, se vrea ștergerea popoarelor europene, realizarea unei rase la care cei întregi la minte nu îndrăsni să viseze.
Am să enumăr câteva din scopurile acestui plan diabolic, dacă nu chiar criminal.
Ștergerea valorilor morale și creștine, distrugerea dovezilor de civilizație și modernism, eliminarea tradițiilor și obiceiurilor.
Eliminarea identităților, suveranităților, legilor fundamentale și granițelor statelor de pe bătrânul continent și nu numai.
Cum este realizat chiar sub ochii noștri planul Kalergi ?
Cetățeni de culoare au tot venit în Europa sub diverse pretexte, cel mai răspândit fiind efectuarea studiilor superioare.
Alte motive pentru care au venit ar fi: în căutarea unui trai mai bun "mânați" de visul occidental prin probagandă și câțiva în interes de afaceri.
Cel mai mare exod este forma de refugiați, pretextând starea de război din țara natală, exemplu din perioada 2017-2018 fiind Siria, când grupuri mari de refugiați au venit în Europa.
Fiind implicați în acest plan Angela Merkel, Emmanuel Macron, Klaus Schwab și alții a dat tonul primirii de refugiați impunând cote țărilor membre U.E.
În acea perioadă Klaus Schwab a menționat într-un Summit U.E.: "nu aveți milă, nu-i primiți, unde este unitatea în diversitate ?".
Poate că nu ați uitat ce probleme au creat acei așa ziși refugiați.
Noi mișcări în acest sens vor avea loc din Afganistan, unde americanoizii pare să-și fi încheiat socotelile și plecând cu o parte din echipamentele militare.
Fostul președinte SUA Donald J. Trump declarând că s-au cheltuit 3 Trilioane $ și s-au pierdut multe vieți omenești fără un rezultat concret.
PS: Planul Kalergi, un pericol ce a fost ignorat până acum, când se pare că fenomenul este scăpat de sub control iar mașinăria infernală este de neoprit.
După umila mea părere, derularea acestui plan ar putea fi sfârșitul lent al civilizației umane, în centrul atenției fiind Europa (bătrânul continent).
Vă recomand să vizionați clipul adăugat la secțiunea comentarii.
Imagini sugestive
Articol redactat și publicat: 20.08.2021
Drum drept spre lumină
Dumnezeu este lumină, de aceea direcția noastră trebuie să fie către El.
Așa cum ne îngrijim de trup să fie curat și aspectuos, trebuie să ne îngrijim și de suflet în același timp.
Terapia pentru suflet constă în credință, rugăciune, iubire, dragoste, bunătate, armonie, fericire, etc.
Biblia ne este ghid, cele 10 porunci sunt legile fundamentale și primordiale pentru ca omul să trăiască mulți ani pe pământ în pace și armonie.
Comunicarea omului cu Dumnezeu este posibilă oricând și oriunde prin rugăciune și meditație.
Dumnezeu fiind oriunde prezent, atotștiutor și atotputernic (omniprezent, omniscient, omnipotent).
De-a lungul timpului grupuri, organizații de oameni ce și-au dorit supremația au creat diverse forme religioase deturnând astfel creștinismul acevărat.
Viitoarele generații fiind "educate" în spiritul noilor principii și valori diferite, adaptate zonelor de pe pământ.
Nu toți oamenii au "căzut în plasele" falșilor dumnezei, nici nu și-au creat chip cioplit și/sau alte asemănări cărora să li se închine.
Rânduirile politice perindate de-a lungul istoriei au persecutat și prigonit adevărații creștini, putând controla oamenii prin formele lor realizate.
În aceste momente grele pentru omenire, când un grup restrâns de bogați vor să schimbe totul radical, oamenii se trezesc ridicându-se.
Fiecare om este creația lui Dumnezeu, înzestrând-ul cu bagaj complet și folositor oricărei situații indiferent de complexitatea ei.
Evenimentele petrecute acum pe pământ ne dovedește că revenirea lui Iisus Hristos este iminentă, suntem generațiile care vor trăi acest moment.
Până la acel moment va trebui să ne pregătim cum se cuvine, curățirea sufletului prin rugăciune, meditație, mărturisire și slujire.
PS: Frați români oriunde v-ați afla, nu mai țineți capetele plecate, e timpul să ne ridicăm.
Așa cum cartea sfântă menționează, România este grădina Maicii Domnului, deci, nu întâmplător suntem aici pe acest pământ sfânt.
În calitate de frate român vă spun -> Drum drept spre lumină <-, doar uniți vom învinge.
Cu Dumnezeu înainte!
Imagine sugestivă
Articol redactat și publicat: 23.08.2021
Prof. Univ. Dr. Tudorel Butoi – "Jos labele de pe copii, ticăloşilor!" (versiunea completă)
Reacţia integrală a prof. univ. Dr. Tudorel Butoi cu privire la obligativitatea educaţiei sexuale în şcoli, introdusă prin Legea nr. 45 din 3 aprilie 2020.
Versiunea scurtă aici https://youtu.
Copiii chinuiți de autorități
În numele brendului Covrig, începând cu 11 martie 2020 copiii din întreaga lume sunt terorizați de autoritățile tuturor statelor, România nu putea face excepție de la "plan".
La declanșarea tăvălugului globalist totul s-a închis cât ai spune "lockdown", peste 7 mild. de oameni fiind arestați în propriile locuințe sub amenințarea armelor la vedere.
Mișcarea oamenilor făcându-se doar pentru a merge la muncă și achiziția bunurilor de strictă necesitate, toate acestea doar în baza declarației pe propria răspundere impusă prin ordin de ministru.
Educația și formarea profesională s-au realizat într-un sistem așa zis online fiind utilizate platforme improvizate și adaptate din mers, actele didactice realizându-se cu dificultate.
Discutând cu specialiști în tele și radio, comunicații pe tema improvizărilor exercitării actului educațional, am constatat numeroase nereguli și vulnerabilități.
Nu puține sunt cazurile când infractori cibernetici pătrund în sisteme improvizate pentru învățământul online, astfel intrând în legătură cu copiii.
Anchete ample realizate de O.C.H.R. (ORGANIZED CRIME HARM REDUCTION) cu privire la pericolele în care se află copiii, au descoperit grave probleme în acest sens.
Numai pe parcursul anului trecut în timpul stărilor de urgență și alertă au dispărut peste 3000 de copii, în general au dispărut din instituțiile de specialitate ale statului.
În toamna anului trecut autoritățile au simulat că s-ar putea începe cursurile cu prezență fizică în școli, bineînțeles nu pentru mult timp și condiționate.
Tot personalul din educație cât și elevii fiind obligați să poarte așa zisa mască de protecție, un accesoriu artificial și total inutil.
Imagini odioase au făcut înconjurul planetei prin intermediul presei și al internetului cu copii legați simbolic, păstrând distanța de 1,5...2 m
O altă tortură la care sunt supuși copiii sunt așa zisele teste Covrig, făcute atât de cei neîn^țepați cât și de cei în^țepați.
De câteva luni autoritățile ne spun că și copiii vor trebui în^țepați cu lichidele minune ce fac parte din noua normalitate.
Ăștia vor cu orice preț să insereze în corpurile copiilor noștri lichidele lor experimentale și dăunătoare.
Specialiști psihologi spun că lipsa se mișcare și socializare/interacționare, dar mai ales actele de turtură prin diverse metode a copiilor și chiar a adulților vor crea în timp probleme severe, multe fiind ireversibile.
PS: Jos labele de pe copii, ticăloşilor, nu vă permitem să vă apropiați și să le aplicați mizeriile voastre.
Destul au suferit peste un an și jumătate, voi neterminații acționând în numele falsei pandemii, făcând bani și îndeplinind un plan diabolic.
Nu mai vreau să mai știu și să văd copii plângând și suferind datorită acțiunilor voastre aberante și chiar criminale.
Imagine sugestivă
Vizionați clipurile atașate
Articol redactat și publicat: 26.08.2021
Domnia golăniei din România
-> Golănia de ieri
De 32 de ani România este condusă golănește de către grupuri infracționale numite partide, acestea fiind făcute dincolo de paravanul trâmbițatei democrații.
După ce golanii au lichidat regimul Ceaușescu s-au "spălat pe mâini" și au pus-o de un capitalism "rețetă proprie".
Simulând desființarea fostei securități a creat o ușurare psihică românilor, în realitate securitatea a fost pitiă sub mantaua armatei, că și noua putere avea nevoie de "liniște".
"Decret Nr. 33 din 30.12.1989, Art. unic - Departamentul securității statului se desființează. Semnează președintele C.F.S.N. Ion Iliescu."
Cu această ocazie face să-l cităm pe Silviu Brucan, care spunea: Securitatea este problema nerezolvată a revoluției din România.
O fi singura, întreb și eu ?
Nemernicii din fruntea statului instalați cu japca în anul 1990 îi numea pe protestatarii din piața Universității golani.
Chiar președintele Ion Iliescu de la acea vreme spunea: "sunt unii care le plâng de milă câtor-va golani care provoacă dezordine în centrul orașului".
Între timp "băieții destepți" au început să devalizeze România, distrugând industria, acaparând resuse, active interne și internaționale pe care țara noastră le deținea.
Socialismul avea să meargă înainte prin Comunismul cu față umană așa cum ne spunea de la balcon Iliescu în seara zilei de 22 decembrie 1989.
Să pară credibilă democrația trâmbițată, pe 20 mai 1990 (duminica orbului) au avut loc alegeri în care câștigătorii fiind foști comuniși și securiși.
-> Golănia de azi
Așa ziși liberali sunt în conducerea statului român încă din 20 mai 1990, prin rotație cu "rivalii" la putere dar și în opoziție.
Mă tot gândesc la spusele unor mineri veniți în București pe 13, 14 și 15 iunie 1990, care spuneau că au găsit lucruri ciudate la "peneleu" și "penețeu".
În acest sens există o veche vorbă românească, "nu poate ieși fum fără foc".
Prin diverse alianțe și protocoale liberalii ocupă din totdeauna poziții cheie, în funcție de interese traseismul politic este necesar și permis.
Această perioadă de mare criză mondială le vine ca o "mănușă" celor ce se cred de "dreapta", ai spune că sunt născuți pentru aceste vremuri.
Ăștia nu puteau fi proști să nu profite de "cozonacul pufos" numit România, țara asta fiind un izvor nesecat de bogății.
Se vând resurse, români sunt determinați să plece în străinătate, pe zi ce trece devenim tot mai datori, români sunt omorâți datorită unor planuri, ETC.
În numele unui brend creat pe platforma sănătății, la adăpostul plandemiei se întâmplă atrocități greu de imaginat, toate fiind plănuite cu mult timp înainte.
Distrugerea sistemului de sănătate a început pe parcursul celor doua mandate de președinte a lui Traian Băsescu, când s-au sifonat sume imense pe suferințele multor români.
În această perioadă liberalii au sifonat peste 50 mild. euro la adăpostul plandemiei, dezastrul și mai mare constă în moartea suspectă a peste 300.000 de români.
Dezastrul continuă prin îndatorarea României trecând de pragul insolvenței, moment bun pentru șacali să declare falimentul.
Experți executori ne dau târcoale pentru a prelua creanțe în schimbul exploatării de resurse și achiziții teritoriale.
-> Golănia de mâine
Era imperios necesar ca cineva să ne salveze, așa cum sunt realizate filmele de la Hollywood, spre final cineva vine pe neașteptate și salvează omenirea.
Cu mare alai apărea noua formațiune politică ce se intitula "salvatorul Bucureștiului", toți membri școliți de multinaționale și rezistenți la intemperii.
"Tinerii frumoși și liberi" ce urlau din toți borjocii scandând către "golanii de ieri" în stradă, fiind mânați și încurajați de "Fiurărul" fals românesc Guwrner Jo-Hunnes.
Amețiți de aburii puterii și-au zis că pot și vor mai mult, așa s-a născut proiectul "salvarea României", pe principiul "totul sau nimic".
Noua generație care se intitulează progresiști sunt produsele fabricilor Soros & CO, totul pe ideologia "creștem generații", la maturitate să servească conform "setărilor".
Acești neterminați ne vor impune mizeria învățată în școlile șceleraților, primele mișcări vor fi:
- abolirea proprietății private, confiscarea bunurilor de la cetățeni și trecerea lor în proprietatea corporațiilor, pe ideea "nu ai nimic, dar esti fericit";
- realizarea unui venit minim garantat pentru obedienții noului regim socialist;
- desființarea familiei, traiul la comun oricum și oriunde;
- ștergerea drepturilor, libertăților, identității și suveranității;
- amestecarea popoarelor, realizarea rasei metise, vezi planul Kalergi;
- realizarea unei religii unice, una a depravării, dezordinii și dezastrului;
- reducerea drastică a populației, exterminarea celor ce se împotrivesc regimului.
Lista ar putea continua, cu siguranță mai sunt multe de spus, o parte le veți putea găsi în articolele mele scrise în ultimul an și jumătate.
După mii de ani de existență prin atâtea greutăți, România și românii sunt în pragul dispariției.
Imagine sugestivă
Articol redactat și publicat: 31.08.2021
-> Pare lung, dar este un articol pe înțelesul tuturor, însoțit de argumente și cifrele "lor oficiale".
-> A fost o perioadă de petiționare către MApN, câți ați făcut-o ? (Era ceva decât nimic)
-> Bă deștepților, prin această mișcare se trece la planul B, execuția civililor prin intermediul armatelor.
-> Ce credeați, că vă salvează Anunachi, Trumpalău și alte entități galactice ?
-> Nu vă salvează nimeni fraților, oamenii se salvează singuri prin >Unitatea este Puterea Poporului<
-> Trezirea, săriți din papuci, a trecut vara, neterminații din fruntea statului vin cu coasa, și e chiar pe bune.
-> Dacă nu reacționați la mizeriile ăstora, măcar încetati să mai deranjați, încetați să mai respirați, asezați-vă jos și muriți.
-> Citiți articolele mele despre FEMA, În-țepare, Kalergi, Mierleala 5Je, ETC
Se pregătește dictatura sanitaro-militară.
Raed Arafat angajează soldați la Inspectoratul General pentru Situații de Urgență
În același interval au murit de peste două ori mai mulți români de cancer decât de Covid.
Pentru ei nu s-a produs nici o isterie. Documente oficiale. Ministerul Sănătății a recunoscut oficial că, de la începutul „pandemiei de coronavirus” și până în prezent, s-au înregistrat 34.453 de decese cu Covid, dintre care 18.000 decese cu Covid în 2020.
Același Minister al Sănătății recunoaște că în 2020, conform International Agency for Research on Cancer, în România s-au înregistrat 54.486 decese provocate de cancer.
Dacă mai adăugăm o jumătate din acest ultim număr pentru decesele de cancer din prima jumătate a anului 2021, vom avea aproximativ 81.729 decese de cancer pe întreaga perioadă a „pandemiei de coronavirus”.
Adică cu 47.276 mai multe decese de cancer decât de coronavirus. Ceea ce ne face să concluzionăm că morții de cancer au fost de două spre trei ori mai numeroși decât morții de Covid într-un an și jumătate de „corona-pandemie”.
Avem, prin urmare, o „pandemie” reală dar nedeclarată de cancer și o modestă pandemie de coronavirus, exacerbată politic și mediatic.
Oare câte alte boli au făcut mai multe victime decât mult-trâmbițatul virus ucigaș dar căruia îi vine de hac imediat banala ivermectină?
Articolul continuă după Infografia care atestă cele 54.486 decese de cancer din România, numai în 2020: Alexandru Rafila a afirmat luni, 23 august 2021 la B1TV că, „din totalul de 34.000 de decese înregistrate în România datorită acestei boli (Covid-19,n.r.), 16.400 au fost înregistrate după data de 1 ianuarie 2021” (în realitate, conform M.S., cifra este de 16.792).
Cea mai recentă situație, publicată miercuri, 25 august 2021, pe pagina web cu nume de „1984” Șriri oficiale.ro, arată că „până astăzi, 34.453 de persoane diagnosticate cu infecție cu SARS–CoV–2 au decedat”.
Un Raport al Ministerului Sănătății din mai 2021 dădea numărul de 17.991 decese cu Covid până la data de 26.04.2021.
În anul 2020, s-ar fi înregistrat 16.792 decese cu diagnostic principal Covid-19 cu virus identificat și 3.590 decese din alte cauze, la care s-a asociat și un diagnostic secundar Covid-19 cu virus identificat.
Adică 20.382 decese „cu Covid” în 2020, potrivit Ministerului Sănătății. Și doar 227 decese de Covid, potrivit aceluiași raport.
De asemenea, Ministerul Sănătății a recunoscut că numai 227 de oameni au murit cu adevărat de Covid-19 în România pe durata „pandemiei” ilegale, iar Raportul O.M.S. precizează că diagnosticele codificate ca principale cauze a deceselor nu au fost de Covid-19, ci de infarct, ulcer, hernii, fracturi.
Nici o isterie pentru bolnavii și morții de cancer
Pe de altă parte, în 2020 au murit de cancer în România 50.902 bolnavi (cu 34.110 mai mulți morți de cancer decât cu Covid).
Ceea ce confirmă că decesele cauzate de cancer în 2020 au fost de două spre trei ori mai multe decât cele puse pe seama coronavirusului.
Și n-am avut parte de nici o stare de alertă privind cancerul, deși poate în acest caz s-ar fi cuvenit.
În 2020 au murit de cancer „o medie de 140 de români zilnic, din cauza diagnosticării în stadiu avansat a bolii.
Decesele prin cancer s-au dublat în România din 2009 până anul trecut.
Lipsa programelor de screening și informare sunt cauzele principale ale depistării tardive a cancerului.
În anul 2018, ca an de referință, s-au înregistrat 83.461 de noi cazuri de cancer”, potrivit Institutului Național de Statistică, citat într-un articol emoționant scris de Cristian Botez.
În 2021, numărul cazurilor de cancer la români s-a ridicat la 98.886.
Conform prognozelor, jumătate din ei vor muri până la sfârșitul anului.
Dar nici o isterie nu s-a creat pentru ei. Cele peste 50.000.000 de Euro folosite de Guvernele Orban și Cîțu pentru injectarea presei cu virusul corupției Covid ar fi salvat cu siguranță viețile a mii și mii de bolnavi de cancer.
Sifiliticii și bolnavii de hepatite virale pot circula liber.
De asemenea, potrivit unui Raport din 2019 pentru anul 2018 al Centrului Național de Supraveghere și Control al Bolilor Transmisibile (C.N.S.C.B.T.), rezultă că România are încă mari probleme cu boli transmisibile ca rujeola, rubeola, varicelea, tusea convulsivă, gripa, hepatitele virale A, B și C, meningita, botulismul, diareea acută, rabia, antraxul, scarlatina, gonoreea și sifilisul, între altele.
Conform raportului citat, „din punct de vedere al comportamentului sexual, în rândul cazurilor diagnosticate cu sifilis au fost identificate 10 cazuri cu parteneri multipli, 16 cazuri de homosexuali”.
Toți bolnavii de mai sus pot circula liber și intra în săli de spectacole sau restaurante fără „pașapoarte” de sănătate.
– „Armata Roșie” a lui Arafat cu soldați I.G.S.U. va acționa intern. Pentru cine?
– În S.U.A. au fost făcute angajări în Garda Națională, ai cărei militari însoțesc caravana vaccinării.
– Canada și Australia construiesc lagăre de „sănătate”
Ministerul de Interne al României va angaja în următoarea perioadă peste 8.500 de oameni, prevede o hotărâre de guvern adoptată miercuri, 25 august a.c. de Executiv.
Potrivit proiectului de HG, se vor crea 8.546 de posturi la Inspectoratul General pentru Situații de Urgență (I.G.S.U.), în care vor fi angajați militari, ofițeri, maiștri militari și soldați.
Șeful D.S.U. din cadrul M.A.I., Raed Arafat, a descris această decizie ca fiind o „hotărâre istorică” (mai ales că a fost propusă de el), înaintată ministrului Bode, încuviințată de premierul Cîțu și aprobată de C.S.A.T., potrivit televiziunii A3: „Vreau să prezint o hotărâre de guvern care a fost adoptată. Cel puțin pe linia protecției civile și a situațiilor de urgență, fără exagerare, o considerăm o hotărâre istorică, pentru că ne corectează o problemă foarte mare, din punctul de vedere al resursei umane”.
Deci, „hotărârea de guvern, care vine în urma unui memorandum care a fost aprobat în Guvern, aduce 8.546 de posturi noi la Inspectoratul General pentru Situații de Urgență (I.G.S.U.), din care 121 de posturi de ofițeri, 25 de maiștri militari și subofițeri și 8.400 de soldați și gradați profesioniști, care va fi o premieră când o să avem această categorie de personal în cadrul Inspectoratului General pentru Situații de Urgență și care va reprezenta o pondere importantă în cadrul Inspectoratului”, a spus Arafat.
Vor fi toți acești 8.400 de soldați și gradați roșii pompieri?
E o întrebare care se naște natural din simpla urmărire a evoluției personajului Arafat, care gestionează acum „urgențele” României.
Să nu uităm că la începutul anului o altă forță polițienească se năștea, brusc:
„Mai vreau să explic un lucru foarte important, despre noua categorie care se angajează, adică militarii, cum spuneam înainte, deci soldații și gradații profesioniști, deci asta e denumirea oficială.
Deci […] până la sfârșitul acestui an, din cele 8.546 de posturi, cum am zis, urmează să fie angajate primele 1.479 de posturi, astfel încât între 2021-2025 să angajăm toate posturile care vi le-am zis și, paralel, să recuperăm posturile finanțate prin angajare din sursa externă a celor care pleacă prin pensie sau din motive de boală sau alte motive”, a declarat secretarul de stat în M.A.I., Raed Arafat, la finalul ședinței de guvern de miercuri, 25 august 2021.
Și America lui Biden a început angajările de personal militar pentru Garda Națională
Situația din România progresiștilor Cîțu, Barna și Iohannis nu este unică în lume.
În America „democratului” (socialist) Biden, Garda Națională angaja în 16 august specialiști în internare/relocare, posturi care s-au ocupat sau au fost șterse între timp, care citează „The Organic Prepper”,
Specialiștii în internare/relocare sunt responsabili în principal de operațiunile zilnice dintr-o unitate militară de recluziune/corecție sau dintr-o unitate de detenție/internare.
Potrivit fișei postului, ei au îndatorirea să supravegheze operațiunile de internare și de detenție; să asigure securitatea externă a unităților respective; să ofere consiliere/orientare deținuților individuali în cadrul unui program de reabilitare; să se ocupe de gestionarea și menținerea deținuților/interniților și a programelor acestora.
Specialiștilor li se cere să stăpânească noțiuni de legislație și jurisdicție militară; practici de autoapărare și utilizare a armelor de foc; abilități de comunicare interpersonală; proceduri de percheziție/reținere și de custodie/control.
Listele de locuri de muncă pentru astfel de posturi au fost publicate (apoi retrase) pentru următoarele locuri din S.U.A.: Lancaster, California; Washington DC; Denver, Colorado; Edinburgh, Indiana; Monticello, Minnesota; Parkville, Maryland; Asheville, North Carolina; Auburn, New York; Sioux Falls, South Dakota; Rapid City, South Dakota.
Așadar, de ce oare o ramură militară concepută în primul rând pentru a rămâne în interiorul granițelor S.U.A. ar avea nevoie să angajeze specialiști în materie de internare/relocare? se întreabă jurnaliștii americani.
Pentru a răspunde acestei întrebări, ei rememorează câteva evenimente istorice recente: creșterea exponențială a supravegherii de tip Big Brother în întreaga lume în ultimii doi ani.
O parte din acest proces a inclus crearea unor liste cu cei care sunt dispuși să obțină documente specifice și cei care nu vor.
Demonizarea celor care se opun pașapoartelor de vaccinare este în curs de desfășurare la această oră.
Se discută posibilitatea din ce în ce mai reală a unui nou lockdown la toamnă.
Mulți nu s-au conformat ultimei închideri și, probabil, chiar mai mulți nu se vor conforma nici celor viitoare.
Este suficient să ne uităm la protestele masive care au loc în Franța, Anglia și în alte țări din întreaga lume.
Nu în cele din urmă, guvernul american a creat un curs despre cum se pot carantina masiv și eficient americanii din mediul rural.
Să nu uităm că Garda Națională a S.U.A. a început să meargă din ușă în ușă însoțită de lucrătorii din domeniul sănătății publice pentru a-i „convinge” pe oameni să se vaccineze.
Sunt acestea suficiente motive pentru a părea suspecte angajările masive în cadrul Gărzii Naționale, o structură militară menită să activeze în interiorul granițelor S.U.A.?
Canada și Australia au început construcția de lagăre de concentrare
Jurnalistul Tucker Carlson de la „Fox News” avertiza în martie că în Canada se pregătește construcția de „lagăre de concentrare”.
Același lucru se petrece în acest moment în Australia, după cum a anunțat azi premierul din Queensland, Annastacia Palaszczuk. „Totul pentru „sănătatea” noastră!”.
Notă – textul prezentat este o asociere adaptată a două articole preluate din portalul „Active News” și semnate de Vlad Pârâu, (Redacția ART-EMIS).
Foto lagăre de concentrare 2021 – „Alt Market.US”
Aranjament grafic – I.M.
Sursa: Incorect Politic
Articol preluat și publicat: 03.09.2021
-> Pare lung, dar este un articol pe înțelesul tuturor, însoțit de argumente și cifrele "lor oficiale".
-> A fost o perioadă de petiționare către MApN, câți ați făcut-o ? (Era ceva decât nimic)
-> Bă deștepților, prin această mișcare se trece la planul B, execuția civililor prin intermediul armatelor.
-> Ce credeați, că vă salvează Anunachi, Trumpalău și alte entități galactice ?
-> Nu vă salvează nimeni fraților, oamenii se salvează singuri prin >Unitatea este Puterea Poporului<
-> Trezirea, săriți din papuci, a trecut vara, neterminații din fruntea statului vin cu coasa, și e chiar pe bune.
-> Dacă nu reacționați la mizeriile ăstora, măcar încetati să mai deranjați, încetați să mai respirați, asezați-vă jos și muriți.
-> Citiți articolele mele despre FEMA, În-țepare, Kalergi, Mierleala 5Je, ETC
Se pregătește dictatura sanitaro-militară.
Raed Arafat angajează soldați la Inspectoratul General pentru Situații de Urgență
În același interval au murit de peste două ori mai mulți români de cancer decât de Covid.
Pentru ei nu s-a produs nici o isterie. Documente oficiale. Ministerul Sănătății a recunoscut oficial că, de la începutul „pandemiei de coronavirus” și până în prezent, s-au înregistrat 34.453 de decese cu Covid, dintre care 18.000 decese cu Covid în 2020.
Același Minister al Sănătății recunoaște că în 2020, conform International Agency for Research on Cancer, în România s-au înregistrat 54.486 decese provocate de cancer.
Dacă mai adăugăm o jumătate din acest ultim număr pentru decesele de cancer din prima jumătate a anului 2021, vom avea aproximativ 81.729 decese de cancer pe întreaga perioadă a „pandemiei de coronavirus”.
Adică cu 47.276 mai multe decese de cancer decât de coronavirus. Ceea ce ne face să concluzionăm că morții de cancer au fost de două spre trei ori mai numeroși decât morții de Covid într-un an și jumătate de „corona-pandemie”.
Avem, prin urmare, o „pandemie” reală dar nedeclarată de cancer și o modestă pandemie de coronavirus, exacerbată politic și mediatic.
Oare câte alte boli au făcut mai multe victime decât mult-trâmbițatul virus ucigaș dar căruia îi vine de hac imediat banala ivermectină?
Articolul continuă după Infografia care atestă cele 54.486 decese de cancer din România, numai în 2020: Alexandru Rafila a afirmat luni, 23 august 2021 la B1TV că, „din totalul de 34.000 de decese înregistrate în România datorită acestei boli (Covid-19,n.r.), 16.400 au fost înregistrate după data de 1 ianuarie 2021” (în realitate, conform M.S., cifra este de 16.792).
Cea mai recentă situație, publicată miercuri, 25 august 2021, pe pagina web cu nume de „1984” Șriri oficiale.ro, arată că „până astăzi, 34.453 de persoane diagnosticate cu infecție cu SARS–CoV–2 au decedat”.
Un Raport al Ministerului Sănătății din mai 2021 dădea numărul de 17.991 decese cu Covid până la data de 26.04.2021.
În anul 2020, s-ar fi înregistrat 16.792 decese cu diagnostic principal Covid-19 cu virus identificat și 3.590 decese din alte cauze, la care s-a asociat și un diagnostic secundar Covid-19 cu virus identificat.
Adică 20.382 decese „cu Covid” în 2020, potrivit Ministerului Sănătății. Și doar 227 decese de Covid, potrivit aceluiași raport.
De asemenea, Ministerul Sănătății a recunoscut că numai 227 de oameni au murit cu adevărat de Covid-19 în România pe durata „pandemiei” ilegale, iar Raportul O.M.S. precizează că diagnosticele codificate ca principale cauze a deceselor nu au fost de Covid-19, ci de infarct, ulcer, hernii, fracturi.
Nici o isterie pentru bolnavii și morții de cancer
Pe de altă parte, în 2020 au murit de cancer în România 50.902 bolnavi (cu 34.110 mai mulți morți de cancer decât cu Covid).
Ceea ce confirmă că decesele cauzate de cancer în 2020 au fost de două spre trei ori mai multe decât cele puse pe seama coronavirusului.
Și n-am avut parte de nici o stare de alertă privind cancerul, deși poate în acest caz s-ar fi cuvenit.
În 2020 au murit de cancer „o medie de 140 de români zilnic, din cauza diagnosticării în stadiu avansat a bolii.
Decesele prin cancer s-au dublat în România din 2009 până anul trecut.
Lipsa programelor de screening și informare sunt cauzele principale ale depistării tardive a cancerului.
În anul 2018, ca an de referință, s-au înregistrat 83.461 de noi cazuri de cancer”, potrivit Institutului Național de Statistică, citat într-un articol emoționant scris de Cristian Botez.
În 2021, numărul cazurilor de cancer la români s-a ridicat la 98.886.
Conform prognozelor, jumătate din ei vor muri până la sfârșitul anului.
Dar nici o isterie nu s-a creat pentru ei. Cele peste 50.000.000 de Euro folosite de Guvernele Orban și Cîțu pentru injectarea presei cu virusul corupției Covid ar fi salvat cu siguranță viețile a mii și mii de bolnavi de cancer.
Sifiliticii și bolnavii de hepatite virale pot circula liber.
De asemenea, potrivit unui Raport din 2019 pentru anul 2018 al Centrului Național de Supraveghere și Control al Bolilor Transmisibile (C.N.S.C.B.T.), rezultă că România are încă mari probleme cu boli transmisibile ca rujeola, rubeola, varicelea, tusea convulsivă, gripa, hepatitele virale A, B și C, meningita, botulismul, diareea acută, rabia, antraxul, scarlatina, gonoreea și sifilisul, între altele.
Conform raportului citat, „din punct de vedere al comportamentului sexual, în rândul cazurilor diagnosticate cu sifilis au fost identificate 10 cazuri cu parteneri multipli, 16 cazuri de homosexuali”.
Toți bolnavii de mai sus pot circula liber și intra în săli de spectacole sau restaurante fără „pașapoarte” de sănătate.
– „Armata Roșie” a lui Arafat cu soldați I.G.S.U. va acționa intern. Pentru cine?
– În S.U.A. au fost făcute angajări în Garda Națională, ai cărei militari însoțesc caravana vaccinării.
– Canada și Australia construiesc lagăre de „sănătate”
Ministerul de Interne al României va angaja în următoarea perioadă peste 8.500 de oameni, prevede o hotărâre de guvern adoptată miercuri, 25 august a.c. de Executiv.
Potrivit proiectului de HG, se vor crea 8.546 de posturi la Inspectoratul General pentru Situații de Urgență (I.G.S.U.), în care vor fi angajați militari, ofițeri, maiștri militari și soldați.
Șeful D.S.U. din cadrul M.A.I., Raed Arafat, a descris această decizie ca fiind o „hotărâre istorică” (mai ales că a fost propusă de el), înaintată ministrului Bode, încuviințată de premierul Cîțu și aprobată de C.S.A.T., potrivit televiziunii A3: „Vreau să prezint o hotărâre de guvern care a fost adoptată. Cel puțin pe linia protecției civile și a situațiilor de urgență, fără exagerare, o considerăm o hotărâre istorică, pentru că ne corectează o problemă foarte mare, din punctul de vedere al resursei umane”.
Deci, „hotărârea de guvern, care vine în urma unui memorandum care a fost aprobat în Guvern, aduce 8.546 de posturi noi la Inspectoratul General pentru Situații de Urgență (I.G.S.U.), din care 121 de posturi de ofițeri, 25 de maiștri militari și subofițeri și 8.400 de soldați și gradați profesioniști, care va fi o premieră când o să avem această categorie de personal în cadrul Inspectoratului General pentru Situații de Urgență și care va reprezenta o pondere importantă în cadrul Inspectoratului”, a spus Arafat.
Vor fi toți acești 8.400 de soldați și gradați roșii pompieri?
E o întrebare care se naște natural din simpla urmărire a evoluției personajului Arafat, care gestionează acum „urgențele” României.
Să nu uităm că la începutul anului o altă forță polițienească se năștea, brusc:
„Mai vreau să explic un lucru foarte important, despre noua categorie care se angajează, adică militarii, cum spuneam înainte, deci soldații și gradații profesioniști, deci asta e denumirea oficială.
Deci […] până la sfârșitul acestui an, din cele 8.546 de posturi, cum am zis, urmează să fie angajate primele 1.479 de posturi, astfel încât între 2021-2025 să angajăm toate posturile care vi le-am zis și, paralel, să recuperăm posturile finanțate prin angajare din sursa externă a celor care pleacă prin pensie sau din motive de boală sau alte motive”, a declarat secretarul de stat în M.A.I., Raed Arafat, la finalul ședinței de guvern de miercuri, 25 august 2021.
Și America lui Biden a început angajările de personal militar pentru Garda Națională
Situația din România progresiștilor Cîțu, Barna și Iohannis nu este unică în lume.
În America „democratului” (socialist) Biden, Garda Națională angaja în 16 august specialiști în internare/relocare, posturi care s-au ocupat sau au fost șterse între timp, care citează „The Organic Prepper”,
Specialiștii în internare/relocare sunt responsabili în principal de operațiunile zilnice dintr-o unitate militară de recluziune/corecție sau dintr-o unitate de detenție/internare.
Potrivit fișei postului, ei au îndatorirea să supravegheze operațiunile de internare și de detenție; să asigure securitatea externă a unităților respective; să ofere consiliere/orientare deținuților individuali în cadrul unui program de reabilitare; să se ocupe de gestionarea și menținerea deținuților/interniților și a programelor acestora.
Specialiștilor li se cere să stăpânească noțiuni de legislație și jurisdicție militară; practici de autoapărare și utilizare a armelor de foc; abilități de comunicare interpersonală; proceduri de percheziție/reținere și de custodie/control.
Listele de locuri de muncă pentru astfel de posturi au fost publicate (apoi retrase) pentru următoarele locuri din S.U.A.: Lancaster, California; Washington DC; Denver, Colorado; Edinburgh, Indiana; Monticello, Minnesota; Parkville, Maryland; Asheville, North Carolina; Auburn, New York; Sioux Falls, South Dakota; Rapid City, South Dakota.
Așadar, de ce oare o ramură militară concepută în primul rând pentru a rămâne în interiorul granițelor S.U.A. ar avea nevoie să angajeze specialiști în materie de internare/relocare? se întreabă jurnaliștii americani.
Pentru a răspunde acestei întrebări, ei rememorează câteva evenimente istorice recente: creșterea exponențială a supravegherii de tip Big Brother în întreaga lume în ultimii doi ani.
O parte din acest proces a inclus crearea unor liste cu cei care sunt dispuși să obțină documente specifice și cei care nu vor.
Demonizarea celor care se opun pașapoartelor de vaccinare este în curs de desfășurare la această oră.
Se discută posibilitatea din ce în ce mai reală a unui nou lockdown la toamnă.
Mulți nu s-au conformat ultimei închideri și, probabil, chiar mai mulți nu se vor conforma nici celor viitoare.
Este suficient să ne uităm la protestele masive care au loc în Franța, Anglia și în alte țări din întreaga lume.
Nu în cele din urmă, guvernul american a creat un curs despre cum se pot carantina masiv și eficient americanii din mediul rural.
Să nu uităm că Garda Națională a S.U.A. a început să meargă din ușă în ușă însoțită de lucrătorii din domeniul sănătății publice pentru a-i „convinge” pe oameni să se vaccineze.
Sunt acestea suficiente motive pentru a părea suspecte angajările masive în cadrul Gărzii Naționale, o structură militară menită să activeze în interiorul granițelor S.U.A.?
Canada și Australia au început construcția de lagăre de concentrare
Jurnalistul Tucker Carlson de la „Fox News” avertiza în martie că în Canada se pregătește construcția de „lagăre de concentrare”.
Același lucru se petrece în acest moment în Australia, după cum a anunțat azi premierul din Queensland, Annastacia Palaszczuk. „Totul pentru „sănătatea” noastră!”.
Notă – textul prezentat este o asociere adaptată a două articole preluate din portalul „Active News” și semnate de Vlad Pârâu, (Redacția ART-EMIS).
Foto lagăre de concentrare 2021 – „Alt Market.US”
Aranjament grafic – I.M.
Sursa: Incorect Politic
Articol preluat și publicat: 03.09.2021
-> Pare lung, dar este un articol pe înțelesul tuturor, însoțit de argumente și cifrele "lor oficiale".
-> A fost o perioadă de petiționare către MApN, câți ați făcut-o ? (Era ceva decât nimic)
-> Bă deștepților, prin această mișcare se trece la planul B, execuția civililor prin intermediul armatelor.
-> Ce credeați, că vă salvează Anunachi, Trumpalău și alte entități galactice ?
-> Nu vă salvează nimeni fraților, oamenii se salvează singuri prin >Unitatea este Puterea Poporului<
-> Trezirea, săriți din papuci, a trecut vara, neterminații din fruntea statului vin cu coasa, și e chiar pe bune.
-> Dacă nu reacționați la mizeriile ăstora, măcar încetati să mai deranjați, încetați să mai respirați, asezați-vă jos și muriți.
-> Citiți articolele mele despre FEMA, În-țepare, Kalergi, Mierleala 5Je, ETC
Se pregătește dictatura sanitaro-militară.
Raed Arafat angajează soldați la Inspectoratul General pentru Situații de Urgență
În același interval au murit de peste două ori mai mulți români de cancer decât de Covid.
Pentru ei nu s-a produs nici o isterie. Documente oficiale. Ministerul Sănătății a recunoscut oficial că, de la începutul „pandemiei de coronavirus” și până în prezent, s-au înregistrat 34.453 de decese cu Covid, dintre care 18.000 decese cu Covid în 2020.
Același Minister al Sănătății recunoaște că în 2020, conform International Agency for Research on Cancer, în România s-au înregistrat 54.486 decese provocate de cancer.
Dacă mai adăugăm o jumătate din acest ultim număr pentru decesele de cancer din prima jumătate a anului 2021, vom avea aproximativ 81.729 decese de cancer pe întreaga perioadă a „pandemiei de coronavirus”.
Adică cu 47.276 mai multe decese de cancer decât de coronavirus. Ceea ce ne face să concluzionăm că morții de cancer au fost de două spre trei ori mai numeroși decât morții de Covid într-un an și jumătate de „corona-pandemie”.
Avem, prin urmare, o „pandemie” reală dar nedeclarată de cancer și o modestă pandemie de coronavirus, exacerbată politic și mediatic.
Oare câte alte boli au făcut mai multe victime decât mult-trâmbițatul virus ucigaș dar căruia îi vine de hac imediat banala ivermectină?
Articolul continuă după Infografia care atestă cele 54.486 decese de cancer din România, numai în 2020: Alexandru Rafila a afirmat luni, 23 august 2021 la B1TV că, „din totalul de 34.000 de decese înregistrate în România datorită acestei boli (Covid-19,n.r.), 16.400 au fost înregistrate după data de 1 ianuarie 2021” (în realitate, conform M.S., cifra este de 16.792).
Cea mai recentă situație, publicată miercuri, 25 august 2021, pe pagina web cu nume de „1984” Șriri oficiale.ro, arată că „până astăzi, 34.453 de persoane diagnosticate cu infecție cu SARS–CoV–2 au decedat”.
Un Raport al Ministerului Sănătății din mai 2021 dădea numărul de 17.991 decese cu Covid până la data de 26.04.2021.
În anul 2020, s-ar fi înregistrat 16.792 decese cu diagnostic principal Covid-19 cu virus identificat și 3.590 decese din alte cauze, la care s-a asociat și un diagnostic secundar Covid-19 cu virus identificat.
Adică 20.382 decese „cu Covid” în 2020, potrivit Ministerului Sănătății. Și doar 227 decese de Covid, potrivit aceluiași raport.
De asemenea, Ministerul Sănătății a recunoscut că numai 227 de oameni au murit cu adevărat de Covid-19 în România pe durata „pandemiei” ilegale, iar Raportul O.M.S. precizează că diagnosticele codificate ca principale cauze a deceselor nu au fost de Covid-19, ci de infarct, ulcer, hernii, fracturi.
Nici o isterie pentru bolnavii și morții de cancer
Pe de altă parte, în 2020 au murit de cancer în România 50.902 bolnavi (cu 34.110 mai mulți morți de cancer decât cu Covid).
Ceea ce confirmă că decesele cauzate de cancer în 2020 au fost de două spre trei ori mai multe decât cele puse pe seama coronavirusului.
Și n-am avut parte de nici o stare de alertă privind cancerul, deși poate în acest caz s-ar fi cuvenit.
În 2020 au murit de cancer „o medie de 140 de români zilnic, din cauza diagnosticării în stadiu avansat a bolii.
Decesele prin cancer s-au dublat în România din 2009 până anul trecut.
Lipsa programelor de screening și informare sunt cauzele principale ale depistării tardive a cancerului.
În anul 2018, ca an de referință, s-au înregistrat 83.461 de noi cazuri de cancer”, potrivit Institutului Național de Statistică, citat într-un articol emoționant scris de Cristian Botez.
În 2021, numărul cazurilor de cancer la români s-a ridicat la 98.886.
Conform prognozelor, jumătate din ei vor muri până la sfârșitul anului.
Dar nici o isterie nu s-a creat pentru ei. Cele peste 50.000.000 de Euro folosite de Guvernele Orban și Cîțu pentru injectarea presei cu virusul corupției Covid ar fi salvat cu siguranță viețile a mii și mii de bolnavi de cancer.
Sifiliticii și bolnavii de hepatite virale pot circula liber.
De asemenea, potrivit unui Raport din 2019 pentru anul 2018 al Centrului Național de Supraveghere și Control al Bolilor Transmisibile (C.N.S.C.B.T.), rezultă că România are încă mari probleme cu boli transmisibile ca rujeola, rubeola, varicelea, tusea convulsivă, gripa, hepatitele virale A, B și C, meningita, botulismul, diareea acută, rabia, antraxul, scarlatina, gonoreea și sifilisul, între altele.
Conform raportului citat, „din punct de vedere al comportamentului sexual, în rândul cazurilor diagnosticate cu sifilis au fost identificate 10 cazuri cu parteneri multipli, 16 cazuri de homosexuali”.
Toți bolnavii de mai sus pot circula liber și intra în săli de spectacole sau restaurante fără „pașapoarte” de sănătate.
– „Armata Roșie” a lui Arafat cu soldați I.G.S.U. va acționa intern. Pentru cine?
– În S.U.A. au fost făcute angajări în Garda Națională, ai cărei militari însoțesc caravana vaccinării.
– Canada și Australia construiesc lagăre de „sănătate”
Ministerul de Interne al României va angaja în următoarea perioadă peste 8.500 de oameni, prevede o hotărâre de guvern adoptată miercuri, 25 august a.c. de Executiv.
Potrivit proiectului de HG, se vor crea 8.546 de posturi la Inspectoratul General pentru Situații de Urgență (I.G.S.U.), în care vor fi angajați militari, ofițeri, maiștri militari și soldați.
Șeful D.S.U. din cadrul M.A.I., Raed Arafat, a descris această decizie ca fiind o „hotărâre istorică” (mai ales că a fost propusă de el), înaintată ministrului Bode, încuviințată de premierul Cîțu și aprobată de C.S.A.T., potrivit televiziunii A3: „Vreau să prezint o hotărâre de guvern care a fost adoptată. Cel puțin pe linia protecției civile și a situațiilor de urgență, fără exagerare, o considerăm o hotărâre istorică, pentru că ne corectează o problemă foarte mare, din punctul de vedere al resursei umane”.
Deci, „hotărârea de guvern, care vine în urma unui memorandum care a fost aprobat în Guvern, aduce 8.546 de posturi noi la Inspectoratul General pentru Situații de Urgență (I.G.S.U.), din care 121 de posturi de ofițeri, 25 de maiștri militari și subofițeri și 8.400 de soldați și gradați profesioniști, care va fi o premieră când o să avem această categorie de personal în cadrul Inspectoratului General pentru Situații de Urgență și care va reprezenta o pondere importantă în cadrul Inspectoratului”, a spus Arafat.
Vor fi toți acești 8.400 de soldați și gradați roșii pompieri?
E o întrebare care se naște natural din simpla urmărire a evoluției personajului Arafat, care gestionează acum „urgențele” României.
Să nu uităm că la începutul anului o altă forță polițienească se năștea, brusc:
„Mai vreau să explic un lucru foarte important, despre noua categorie care se angajează, adică militarii, cum spuneam înainte, deci soldații și gradații profesioniști, deci asta e denumirea oficială.
Deci […] până la sfârșitul acestui an, din cele 8.546 de posturi, cum am zis, urmează să fie angajate primele 1.479 de posturi, astfel încât între 2021-2025 să angajăm toate posturile care vi le-am zis și, paralel, să recuperăm posturile finanțate prin angajare din sursa externă a celor care pleacă prin pensie sau din motive de boală sau alte motive”, a declarat secretarul de stat în M.A.I., Raed Arafat, la finalul ședinței de guvern de miercuri, 25 august 2021.
Și America lui Biden a început angajările de personal militar pentru Garda Națională
Situația din România progresiștilor Cîțu, Barna și Iohannis nu este unică în lume.
În America „democratului” (socialist) Biden, Garda Națională angaja în 16 august specialiști în internare/relocare, posturi care s-au ocupat sau au fost șterse între timp, care citează „The Organic Prepper”,
Specialiștii în internare/relocare sunt responsabili în principal de operațiunile zilnice dintr-o unitate militară de recluziune/corecție sau dintr-o unitate de detenție/internare.
Potrivit fișei postului, ei au îndatorirea să supravegheze operațiunile de internare și de detenție; să asigure securitatea externă a unităților respective; să ofere consiliere/orientare deținuților individuali în cadrul unui program de reabilitare; să se ocupe de gestionarea și menținerea deținuților/interniților și a programelor acestora.
Specialiștilor li se cere să stăpânească noțiuni de legislație și jurisdicție militară; practici de autoapărare și utilizare a armelor de foc; abilități de comunicare interpersonală; proceduri de percheziție/reținere și de custodie/control.
Listele de locuri de muncă pentru astfel de posturi au fost publicate (apoi retrase) pentru următoarele locuri din S.U.A.: Lancaster, California; Washington DC; Denver, Colorado; Edinburgh, Indiana; Monticello, Minnesota; Parkville, Maryland; Asheville, North Carolina; Auburn, New York; Sioux Falls, South Dakota; Rapid City, South Dakota.
Așadar, de ce oare o ramură militară concepută în primul rând pentru a rămâne în interiorul granițelor S.U.A. ar avea nevoie să angajeze specialiști în materie de internare/relocare? se întreabă jurnaliștii americani.
Pentru a răspunde acestei întrebări, ei rememorează câteva evenimente istorice recente: creșterea exponențială a supravegherii de tip Big Brother în întreaga lume în ultimii doi ani.
O parte din acest proces a inclus crearea unor liste cu cei care sunt dispuși să obțină documente specifice și cei care nu vor.
Demonizarea celor care se opun pașapoartelor de vaccinare este în curs de desfășurare la această oră.
Se discută posibilitatea din ce în ce mai reală a unui nou lockdown la toamnă.
Mulți nu s-au conformat ultimei închideri și, probabil, chiar mai mulți nu se vor conforma nici celor viitoare.
Este suficient să ne uităm la protestele masive care au loc în Franța, Anglia și în alte țări din întreaga lume.
Nu în cele din urmă, guvernul american a creat un curs despre cum se pot carantina masiv și eficient americanii din mediul rural.
Să nu uităm că Garda Națională a S.U.A. a început să meargă din ușă în ușă însoțită de lucrătorii din domeniul sănătății publice pentru a-i „convinge” pe oameni să se vaccineze.
Sunt acestea suficiente motive pentru a părea suspecte angajările masive în cadrul Gărzii Naționale, o structură militară menită să activeze în interiorul granițelor S.U.A.?
Canada și Australia au început construcția de lagăre de concentrare
Jurnalistul Tucker Carlson de la „Fox News” avertiza în martie că în Canada se pregătește construcția de „lagăre de concentrare”.
Același lucru se petrece în acest moment în Australia, după cum a anunțat azi premierul din Queensland, Annastacia Palaszczuk. „Totul pentru „sănătatea” noastră!”.
Notă – textul prezentat este o asociere adaptată a două articole preluate din portalul „Active News” și semnate de Vlad Pârâu, (Redacția ART-EMIS).
Foto lagăre de concentrare 2021 – „Alt Market.US”
Aranjament grafic – I.M.
Sursa: Incorect Politic
Articol preluat și publicat: 03.09.2021
Greva fiscală, cea mai eficientă mișcare
Ce este bugetul statului ?
Este cumulul de bani colectați de la cetățeni prin instituții cu profil financiar, făcând asta prin taxe, impozite, accize și alte forme de contribuții.
Statul mai colectează bani din activele pe care le mai deține, ceva redevențe din exploatarea de resurse, etc.
Știm cu toții că cetățenii nu ar fi dus de bunăvoie bani la buget, așa că s-a creat cadru legal pentru colectarea banilor "cu forța".
Aici putem vorbi de tâlhărie legalizată, așa cum s-au legalizat multe acte împotriva cetățenilor.
Cele mai numeroase taxe sunt pe salarizare, cu alte cuvinte munca este impozitată, în acest segment fiind cei mai multi contribuabili.
Taxarea cifrei de afaceri, antreprenorii români sunt "jupuiți" pănâ la distrugere, în schimb companiile multi-naționale sunt scutite de povara taxării.
O altă formă abuzivă de colectare a banilor la buget este planificarea amenzilor, agenții de pază și ordine publică din cadrul MAI având de realizat "planul la hectar".
Însă cea mai odioasă modalitate de a aduce bani la buget este îndatorarea statului, a cetățenilor, autoritățile garantând cu resurse, teritorii și chiar viețile oamenilor.
-> Partea buna a acestui sistem, (rar întâlnită):
În teorie, mare parte din contribuțiile la bugetul de stat ar trebuie să se întoarcă la cetățean prin prestări servicii cum ar fi sănătate, educație, infrastructură, apărare, modernizare, întreținere, etc.
-> Partea proastă a acestui sistem, (foarte des întâlnită):
Funcționarii în echipă cu securitatea, justiția și alte entități responsabile sifonează mare parte din banii bugetului de stat prin "inginerii financiare".
Suntem cunoscuți la nivel planetar prin "capitalismul rețetă proprie".
Din totdeauna autoritățile statelor din întreaga lume au funcționat prin colectarea cu "japca" de la cetățeni a banilor.
Așa ziși funcționari publici, în realitate "grupări infracționale" au prosperat din "muntele de bani" realizat prin instrumente psihologice.
Azi, majoritatea bogaților sunt actuali sau foști "funcționari ai statului", ori colaboratori abonați prin contracte la banul public.
Administrația publică este formată din rude directe și prin alianțe, chiar dacă nu au pregătire și experiență pentru postul ocupat, lunar ei trec pe la casierie.
Fiscul, o instituție de temut încă de la înființare, mereu călare în spinarea omului.
În general funcționari burtoși, plictisiți și aroganți fac pe "stăpânii inelelor".
Adevăratele grupări mafiote sunt instituțiile statului, restu denumiți în acest fel sunt doar găinari și pungași.
Caz unic în lume "Made By Roumania", taxarea, impozitarea și accizarea remunerației depășește procentul 50%, cu alte cuvinte omul muncește mai mult pentru stat decât pentru el.
Și dacă tot lucrurile stau așa, de ce nu ne-am unii pentru realizarea celei mai eficiente greve, nesupunerea fiscală.
Cel mai de succes PROTEST este greva fiscală, să NU mai plătim taxe, accize și impozite, făcând acest lucru toți în același timp. Astfel "conducătorii" nu vor avea ce să facă, ne mai putând plătii instrumentele represive, cum sunt: Justiția, Fortele, "mercenarii" și sitemele de ordine publică.
Imagine preluată cu mesaj sugestiv
Articol redactat și publicat: 05.09.2021
-> În multe articole și comentarii am menționat neo-marxismul cu instrumentele lui diabolice și anti-umane.
-> Compar acest regim numit fals capitalism cu neo-marxismul, iată cum se simt și se trăiesc ideologiile unor bolnavi ai planetei.
-> Nu am făcut această scurtă prezentare a neo-marxismului pentru a justifica mențiunile, dar a facut-o azi 6 septembrie 2021 d-nu Prof. Univ. Av. Gheorghe Piperea.
-> Dezastrul planetar implementat prin noua rânduire socialistă realizată pe vechea platformă a cărei părinți ideologici sunt Karl Marx și Friedrich Engels.
Marxismul practic, care depășește simpla teorie, înseamnă (I) lupta de clasă, (II) inevitabila cădere a capitalismului și (III) dictatura proletariatului.
(apud Manifestul Partidului Comunist, 1848, Marx și Engels)
Neo-marxismul înseamnă:
(I) uniformizarea/stereotipia omului „nou”, trăitor în comunități non-familiale, desprinse total de trecutul identitar și viitorul auto-definitoriu,
(II) segregarea socială prin ratingul de cetățean, prin „corectitudinea” politică și prin “valorile/standardele comunității”, contrare naturii și spiritului uman ancestral,
(III) exproprierea și legarea de locul de muncă a omului obișnuit, prin îndatorare și contracte adictive, anaționale, impuse dincolo de rațiune și conștiință,
(IV) dependența totală de stat a lucrătorilor stupului și a „inutililor social”, dublată de dependența statului de oligarhia economică globală și de serviciile secrete,
(V) dezrădăcinare și inutilitatea socială și prin
(VI) dictatura minorității asupra majorității.
Controlul prin frică (generată de crize artificial create, repetate), prin datorie, prin permanenta monitorizare și obligarea la semnalizarea virtuții și la transparența tuturor aspectelor vieții particularului (dublată de secretul absolut al acțiunii serviciilor secrete, al afacerilor și tehnologiilor marilor corporații, al patentelor, monopolurilor și exclusivităților lor) permite și dezvoltă exponențial capitalismul de supraveghere, care merge în tandem cu neo-marxismul.
Capitalismul de supraveghere este un neo-feudalism, o involuție galopantă a condiției umane și un regres cognitiv și democratic programatic urmărit, pentru a face saltul la transhumanism.
Inutilii social, generați de “revoluția” tehnologică, vor deveni rapid inutili din punct de vedere vital, iar acest risc pune în pericol însăși condiția umană, așa cum ea a dăinuit în ultimii 70 de mii de ani.
Nu e o teorie, ci un adevăr faptic al conspirației - de aceea trebuie să luptăm pentru prezervarea condiției umane.
Autor: Prof. Univ. Av. Gheorghe Piperea
Fotofrafia cu cele două personaje Karl Marx și Friedrich Engels
Articol preluat și publicat: 06.09.2021
CONDIȚIONAREA COLECTIVĂ
În 1956, filozoful evreu german Günther Anders a scris această reflecție, nu știm dacă a fost premonitorie sau programatică:
„Pentru a înăbuși orice revoltă în avans, este important să nu o faceți violent.
Metodele arhaice precum cea a lui Hitler sunt în mod clar depășite.
Este suficient să creați o condiționare colectivă atât de puternică încât însăși ideea de revoltă să nu existe.
Vor veni și mai multe.
Pentru mintea oamenilor.
Ideal ar fi formarea indivizilor de la naștere prin limitarea aptitudinilor lor biologice înnăscute…
Apoi, am continua să condiționăm prin reducerea drastică a nivelului și calității educației, pentru a o readuce la o formă de integrare profesională.
Un individ needucat are doar un orizont de gândire limitat și cu cât gândul lui se limitează mai mult la preocupări materiale, mediocre, cu atât se poate revolta mai puțin.
Trebuie să ne asigurăm că accesul la cunoaștere devine din ce în ce mai dificil și mai elitist… …că decalajul se mărește între oameni și știință, că informațiile destinate publicului larg sunt anesteziate de orice conținut subversiv.
Mai ales fără filozofie.
Din nou, este necesar să folosim persuasiunea și nu violența directă: vom difuza masiv, prin intermediul televiziunii, divertisment uluitor, mereu măgulind emoționalul, instinctivul.
Vom ocupa spiritele cu ceea ce este zadarnic și jucăuș.
Este bine cu vorbărie neîncetată și muzică, pentru a împiedica mintea să se întrebe, să gândească, să reflecteze.
Vom pune sexualitatea pe primul plan al intereselor umane.
Ca anestezic social, nu există nimic mai bun.
În general, vom avea grijă să alungăm seriozitatea din existență, să ne batem joc de tot ce are o valoare ridicată, să menținem o apologie constantă pentru lejeritate; astfel încât euforia reclamei, a consumului să devină standardul fericirii umane și modelul libertății...
Condiționarea va produce o astfel de integrare a sinelui, încât singura teamă (care va trebui menținută) va fi aceea de a fi exclus din sistem și deci de a nu mai putea accesa condițiile materiale necesare fericirii.
Omul de masă, astfel produs, trebuie tratat ca ceea ce este: un produs, un vițel și trebuie să fie supravegheat așa cum ar trebui să fie o turmă.
Orice lucru care îi permite lucidității să adoarmă, mintea lui critică este bună din punct de vedere social, ceea ce ar risca să-l trezească trebuie combătut, ridiculizat, înăbușit…
Orice doctrină care contestă sistemul trebuie mai întâi catalogată drept subversivă și teroristă, iar cei care o susțin trebuie apoi tratați ca atare”.
Günther Anders –
Învechirea omului, 1956
PS: Astfel de idei puse în planuri datează de foarte mult timp, cum răbdarea are limită, globaliștii au demarat tăvălugul împotriva omenirii.
Și iată de ce oamenii nemulțumiți nu se revoltă, fiind ocupați tot timpul cu lucruri fără însemnătate.
Text preluat, primit de un amic pe WhatsApp
Imagine sugestivă
Articol publicat: 23.08.2022
Dragilor, nu mai distribuiți goange prin internet!
Rândurile citate nu-i aparțin lui Anders ci unui agarici (Serge Carfantan) care pretinde că "producția" amintită a fost inspirată din "Învechirea omului"!
3 ani în urmă
👍 0
❤️ 0
😂 0
😮 0
😢 0
😠 0
👏 0
Alexandru Coţarcă
3 ani în urmă
Suveranitatea Romaniei, istorie sau nici macar atat
Devalizarea României, prosperitatea țărilor occidentale și nu numai
Cine controlează din afară PSD, PNL, USR, PMP, ALDE și UDMR? 90% din activitățile comerciale din România aparține azi străinilor.
Iată mai jos cifrele adevărului.
În spatele perdelei groase de fum politic România a devenit Colonie.
Iată cine sunt cu adevărat stăpânii noștri (nu, nu sunt americanii…) și ce trebuie să facem pentru a dăinui ca neam.
Suveranitatea României s-a topit în focul care a ars capitalul privat autohton.
Imperiul Corporatist trece prin foc și sabie Lumea Veche.
Istorie, eroi, legende, culturi și destine, toate se prăbușesc în genunea ciclonului globalist hrănit de zeul BAN.
Pentru cei care încă admiră ”investitorii străini” care ”plătesc bine” am o veste proastă: profiturile nu rămân în țară iar taxele sunt minime sau neplătite cu anii.
Cei care-mi urmăresc analizele și comentariile știu că mă limitez la date concrete, nu polemizez pe teme generale și nu citesc în globul viitorului politic al României.
Iată cine controlează astăzi imensa majoritate a Produsului Intern Brut al Coloniei România:
TOP 10 AUTO (Producție, Distribuție, Comerț)
1. Dacia. Capital Francez
2. Ford. Capital SUA
3. Continental. Capital Germania
4. Autoliv. Capital Suedia
5. Takata. Capital Japonia
6. Renault. Capital Franța
7. Porsche. Capital Austria
8. Hella. Capital Germania
9. Michelin. Capital Franța
10. Mercedes. Capital Germania
TOP 10 COMERȚ (Alimentar și Bricolaj)
1. Kaufland. Capital Germania
2. Carrefour. Capital Franța
3. LIDL. Capital Germania
4. Dedeman. Capital România
5. Auchan. Capital Franța
6. Metro. Capital Germania
7. Mega Image. Capital Olanda/Belgia
8. Profi Rom. Capital fond de investiții
9. Selgros. Capital Elveția
10. Rewe. Capital Germania
TOP 10 ENERGIE (energie, petrol, gaze)
1. OMV Petrom. Capital Austria
2. Rompetrol Rafinare. Capital China
3. E. ON. Capital Germania
4. MOL. Capital Ungaria
5. Engie. Capital Franța
6. Electrica Furnizare. Capital de Stat
7. Electrica. Capital de Stat
8. Romgaz. Capital de Stat
9. Hidroelectrica. Capital de Stat
10. Transelectrica. Capital de Stat
TOP 10 INDUSTRIE (Metalurgie, Siderurgie, Chimie)
1. ArcelorMittal. Capital Marea Britanie
2. ALRO. Capital Rusia
3. Daewoo-Mangalia. Capital Olanda
4. Arctic. Capital Turcia
5. Azomureș. Capital Elveția
6. Silcotub. Capital Luxemburg
7. TMK-Artrom. Capital Rusia
8. Oltchim. Capital majoritar de Stat
9 De Longhi. Capital Italia
10. Astra. Capital Germania
TOP 10 INDUSTRIE ALIMENTARĂ ȘI BĂUTURI
1. Coca-Cola HBC. Capital Grecia
2. Ursus. Capital Japonia
3. BUNGE. Capital SUA
4. Heineken. Capital Olanda
5. Expur. Capital Franța
6. Smithfield. Capital China
7. Agrana. Capital Austria
8. Nestle. Capital Elveția
9. Quadrant. Capital SUA
10. Prutul. Capital-antreprenor
TOP 10 TELECOMUNICAȚII ȘI IT
1. Orange. Capital Franța
2. Vodafone. Capital Marea Britanie
3. RCS & RDS. Capital România
4. Telekom. Capital Grecia
5. Oracle. Capital SUA
6. IBM. Capital SUA
7. Ericsson. Capital străin
8. UPC. Capital străin
9. Bitdefender. Capital România
10. Endava. Capital străin
TOP 10 BĂNCI
1. BCR. Capital Austria
2. Transilvania. Capital România
3. BRD. Capital Franța
4. Raiffeisen. Capital Austria
5. Unicredit. Capital Italia
6. CEC. Capital de Stat
7. ING Bank. CAPITAL Olanda
8. Alpha Bank. Capital Grecia
9. BancPost. A fuzionat cu Banca Transilvania. Capital România
10. Garanti Bank. Capital Turcia
Se observă acum clar cum America Republicană a lui Trump sau cea Democrată a lui Clinton nu prea există din punct de vedere al mizei economice de la noi din țară.
În schimb există MASIV capitalul German, Francez, Austriac și Olandez.
Concluziile mele:
– Capitalul privat autohton a dispărut, Românii nu mai au puterea de a-și decide soarta, de a se dezvolta independent și de a supraviețui suveran în hotarele istorice.
– „Partenerul nostru strategic” se stinge.
Imperiul American apune, Dolarul pierde teren și curând nu va mai avea statutul de „Reserve Currency”, secând astfel perena fântână a bunăstării americane.
Preţul combustibilului a explodat, iar sistemul de sănătate – cel care mai există – e privat.
N-ai bani, suferi!
Despre învăţământ nu mai amintesc.
Se face pe unde-apuci, dacă-ţi mai arde întrucât prima luptă care se să e cea cu foametea.
Probabil şi libienii se întreabă acum cu disperare, cum de au fost toate acestea posibile?
Uite-aşa, luând de bun tot ce vine de la criminalii profesionişti.
Naivitatea – ca să nu-i spun prostia – se plăteşte greu.
Dacă faceţi paralele între noi şi ei, sunteţi tentaţi să staţi liniştiţi pe moment.
La noi abia acum se creionează întreg genocidul asupra ţării.
Ne îndatorăm fără nicio justificare, cumpărăm arme nefuncţionale şi depăşite tehnic plătind ca la curve, cu banii înainte, vedem toate aceste abuzuri, dar luăm poziţia ghiocelului.
Tocmai ce s-a statutat că singurul serviciu medical pe care-l veţi primi gratuit este cel de urgenţă.
Adică acolo unde-ţi fac un calmant şi-ţi dau o trimitere. Pentru restul va trebui să plătiţi.
Petrolul nu vă mai aparţine, gazele din Marea Neagră au fosta date pe gratis.
V-a mai rămas şi vouă ceva: lista infinită de taxe pe care trebuie să le plătiţi statului sau monopoliştilor cărora statul le-a dat liber la jaf(societăţi de asigurări, bănci, tutun, etc.).
În timpul ăsta ardelenilor li se suflă dulce în urechi „gând de autonomie”.
De ce?
Ca să stârnească haosul, să declanşeze nebunia.
Deoarece din nebunia popoarelor profită ei.
Ăsta e abia începutul. Nu vă culcaţi pe-o ureche: va fi şi mai rău.
Vă vor introduce taxe insuportabile pe case, în timp ce „din raţiuni sociale” vor proteja marii proprietari de imobile.
Vă vor zdrobi şi nu se vor opri nici atunci.
Nici când veţi dispărea fizic nu le va fi îndeajuns.
Se vor zbate să vă şteargă şi din memoria omenirii.
Vă reamintesc un lucru simplu: la 1 Decembrie doar un singur om a avut curajul să-i strige Plăvanului ce-a avut de strigat.
Restul s-au limitat la a-l privi bovin.
Dacă nu cumva l-or fi dat pe bietul om pe mâna securiştilor.
Asta e atitudinea care vă inculpă, care vă va condamana până la urmă la fel ca pe libieni.
Treziţi-vă până nu va fi prea târziu!
Text preluat, autor: Dan DIACONU
Imagine sugestivă
Articol publicat: 28.07.2022
Alexandru Coţarcă
4 ani în urmă
Mărășești 24-26 iunie 2022 - Foto 9
Români uniți pentru tricolor la Mărășești
În zilele de 24, 25 și 26 iunie 2022 români patrioți ce au putut fi prezenți la Mărășești au reînprospătat și anul acesta culorile drapelului național.
Pe pământul unde ostași români și-au vărsat sângele pentru apărarea patriei au pășit cu credință și smerenie oameni ce au dat însemnătate sacrificiilor făcute.
Peste drum de Mausoleul Eroilor Mărășești stă de strajă patriei tricolorul de mărime impresionantă vopsit pe o platformă de beton, simbol vizibil chiar de la mare altitudine.
Proeminența culorilor ne arată importanța și semnificația acestora: Albastrul cerului sub care viețuiesc creațiile lui Dumnezeu în „Grădina Maicii Domnului”, Galbenul spicului de grâu din care pâinea hrănește ființa umană, Roșul sângelui vărsat de ostașii români în luptele pentru apărarea patriei și neamului românesc.
Scurtă prezentare
Prima piatră de temelie a Mausoleului Eroilor Mărășești era așezată în data de 6 august 1923, monumentul a fost ridicat după planurile arhitectului George Cristinel.
În vara anului 1924 a început reînhumarea osemintelor ostașilor căzuți pe câmpul de luptă, în criptele Mausoleului, iar în septembrie au fost depuse în sarcofagul central rămășițele pământești ale generalului Eremia Grigorescu, comandant al Armatei I Române din timpul bătăliei Mărășeștilor.
Mausoleul adăpostește, în cele 154 de cripte individuale și 9 cripte comune, dispuse radial pe cele 18 culoare, rămășițele pământești a 5.073 ostași și ofițeri, printre care fetița – eroină Măriuca Zaharia, căpitanul Grigore Ignat, locotenent Gabriel Pruncu.
Pe frontspiciul Mausoleului s-au înscris cuvintele „Întru Slava Eroilor Neamului” și numele localităților unde s-au purtat principalele bătălii de pe Frontul Românesc.
Este remarcabilă fraza Măriucăi în care spunea: „vreau să fac și eu ceva pentru țara mea”.
Români uniți pentru tricolor
Inițiativa organizării evenimentului „Români PENTRU tricoloR" de la Mărășești din zilele 24, 25 și 26 iunie 2022 aparține patriotului și naționalistului Marian Motocu, numit în spațiul public „olteanul încăpățânat”.
Prin mișcarea naționalistă „41 pentru România” s-a făcut strigarea la unitate și implicare, totul pentru țară și neamul românesc.
Discursul emoționant al domnului General Radu Theodoru ne-a reamintit cine și de ce suntem astăzi pe acest pământ, dar mai ales sacrificiile ostașilor români.
Domnul General a mai menționat că fără unitate nu putem avea continuitate și că aceste vremuri tulburi sunt un real pericol pentru națiunea română.
Foto preluate de la: Adrian Robertin Dinu și Marian Motocu
Text redactat, articol publicat: 27.06.2022
Alexandru Coţarcă
4 ani în urmă
Mărășești 24-26 iunie 2022 - Foto 8
Români uniți sub tricolor la Mărășești
În zilele de 24, 25 și 26 iunie 2022 români patrioți ce au putut fi prezenți la Mărășești au reînprospătat și anul acesta culorile drapelului național.
Pe pământul unde ostași români și-au vărsat sângele pentru apărarea patriei au pășit cu credință și smerenie oameni ce au dat însemnătate sacrificiilor făcute.
Peste drum de Mausoleul Eroilor Mărășești stă de strajă patriei tricolorul de mărime impresionantă vopsit pe o platformă de beton, simbol vizibil chiar de la mare altitudine.
Proeminența culorilor ne arată importanța și semnificația acestora: Albastrul cerului sub care viețesc creațiile lui Dumnezeu în „Grădina Maicii Domnului”, Galbenul spicului de grâu din care pâinea hrănește ființa umană, Roșul sângelui vărsat de ostașii români în luptele pentru apărarea patriei și neamului românesc.
Scurtă prezentare
Prima piatră de temelie a Mausoleului Eroilor Mărășești era așezată în data de 6 august 1923, monumentul a fost ridicat după planurile arhitectului George Cristinel.
În vara anului 1924 a început reînhumarea osemintelor ostașilor căzuți pe câmpul de luptă, în criptele Mausoleului, iar în septembrie au fost depuse în sarcofagul central rămășițele pământești ale generalului Eremia Grigorescu, comandant al Armatei I Române din timpul bătăliei Mărășeștilor.
Mausoleul adăpostește, în cele 154 de cripte individuale și 9 cripte comune, dispuse radial pe cele 18 culoare, rămășițele pământești a 5.073 ostași și ofițeri, printre care fetița – eroină Măriuca Zaharia, căpitanul Grigore Ignat, locotenent Gabriel Pruncu.
Pe frontspiciul Mausoleului s-au înscris cuvintele „Întru Slava Eroilor Neamului” și numele localităților unde s-au purtat principalele bătălii de pe Frontul Românesc.
Este remarcabilă fraza Măriucăi în care spunea: „vreau să fac și eu ceva pentru țara mea”.
Români uniți sub tricolor
Inițiativa organizării evenimentului de la Mărășești din zilele 24, 25 și 26 iunie 2022 aparține patriotului și naționalistului Marian Motocu, numit în spațiul public „olteanul încăpățânat”.
Prin mișcarea naționalistă „41 pentru România” s-a făcut strigarea la unitate și implicare, totul pentru țară și neamul românesc.
Discursul emoționant al domnului General Radu Theodoru ne-a reamintit cine și de ce suntem astăzi pe acest pământ, dar mai ales sacrificiile ostașilor români.
Domnul General a mai menționat că fără unitate nu putem avea continuitate și că aceste vremuri tulburi sunt un real pericol pentru națiunea română.
Foto preluate de la: Adrian Robertin Dinu și Marian Motocu
Text redactat, articol publicat: 27.06.2022
Alexandru Coţarcă
4 ani în urmă
Mărășești 24-26 iunie 2022 - Foto 7
Români uniți sub tricolor la Mărășești
În zilele de 24, 25 și 26 iunie 2022 români patrioți ce au putut fi prezenți la Mărășești au reînprospătat și anul acesta culorile drapelului național.
Pe pământul unde ostași români și-au vărsat sângele pentru apărarea patriei au pășit cu credință și smerenie oameni ce au dat însemnătate sacrificiilor făcute.
Peste drum de Mausoleul Eroilor Mărășești stă de strajă patriei tricolorul de mărime impresionantă vopsit pe o platformă de beton, simbol vizibil chiar de la mare altitudine.
Proeminența culorilor ne arată importanța și semnificația acestora: Albastrul cerului sub care viețesc creațiile lui Dumnezeu în „Grădina Maicii Domnului”, Galbenul spicului de grâu din care pâinea hrănește ființa umană, Roșul sângelui vărsat de ostașii români în luptele pentru apărarea patriei și neamului românesc.
Scurtă prezentare
Prima piatră de temelie a Mausoleului Eroilor Mărășești era așezată în data de 6 august 1923, monumentul a fost ridicat după planurile arhitectului George Cristinel.
În vara anului 1924 a început reînhumarea osemintelor ostașilor căzuți pe câmpul de luptă, în criptele Mausoleului, iar în septembrie au fost depuse în sarcofagul central rămășițele pământești ale generalului Eremia Grigorescu, comandant al Armatei I Române din timpul bătăliei Mărășeștilor.
Mausoleul adăpostește, în cele 154 de cripte individuale și 9 cripte comune, dispuse radial pe cele 18 culoare, rămășițele pământești a 5.073 ostași și ofițeri, printre care fetița – eroină Măriuca Zaharia, căpitanul Grigore Ignat, locotenent Gabriel Pruncu.
Pe frontspiciul Mausoleului s-au înscris cuvintele „Întru Slava Eroilor Neamului” și numele localităților unde s-au purtat principalele bătălii de pe Frontul Românesc.
Este remarcabilă fraza Măriucăi în care spunea: „vreau să fac și eu ceva pentru țara mea”.
Români uniți sub tricolor
Inițiativa organizării evenimentului de la Mărășești din zilele 24, 25 și 26 iunie 2022 aparține patriotului și naționalistului Marian Motocu, numit în spațiul public „olteanul încăpățânat”.
Prin mișcarea naționalistă „41 pentru România” s-a făcut strigarea la unitate și implicare, totul pentru țară și neamul românesc.
Discursul emoționant al domnului General Radu Theodoru ne-a reamintit cine și de ce suntem astăzi pe acest pământ, dar mai ales sacrificiile ostașilor români.
Domnul General a mai menționat că fără unitate nu putem avea continuitate și că aceste vremuri tulburi sunt un real pericol pentru națiunea română.
Foto preluate de la: Adrian Robertin Dinu și Marian Motocu
Text redactat, articol publicat: 27.06.2022
Alexandru Coţarcă
4 ani în urmă
Mărășești 24-26 iunie 2022 - Foto 6
Români uniți sub tricolor la Mărășești
În zilele de 24, 25 și 26 iunie 2022 români patrioți ce au putut fi prezenți la Mărășești au reînprospătat și anul acesta culorile drapelului național.
Pe pământul unde ostași români și-au vărsat sângele pentru apărarea patriei au pășit cu credință și smerenie oameni ce au dat însemnătate sacrificiilor făcute.
Peste drum de Mausoleul Eroilor Mărășești stă de strajă patriei tricolorul de mărime impresionantă vopsit pe o platformă de beton, simbol vizibil chiar de la mare altitudine.
Proeminența culorilor ne arată importanța și semnificația acestora: Albastrul cerului sub care viețesc creațiile lui Dumnezeu în „Grădina Maicii Domnului”, Galbenul spicului de grâu din care pâinea hrănește ființa umană, Roșul sângelui vărsat de ostașii români în luptele pentru apărarea patriei și neamului românesc.
Scurtă prezentare
Prima piatră de temelie a Mausoleului Eroilor Mărășești era așezată în data de 6 august 1923, monumentul a fost ridicat după planurile arhitectului George Cristinel.
În vara anului 1924 a început reînhumarea osemintelor ostașilor căzuți pe câmpul de luptă, în criptele Mausoleului, iar în septembrie au fost depuse în sarcofagul central rămășițele pământești ale generalului Eremia Grigorescu, comandant al Armatei I Române din timpul bătăliei Mărășeștilor.
Mausoleul adăpostește, în cele 154 de cripte individuale și 9 cripte comune, dispuse radial pe cele 18 culoare, rămășițele pământești a 5.073 ostași și ofițeri, printre care fetița – eroină Măriuca Zaharia, căpitanul Grigore Ignat, locotenent Gabriel Pruncu.
Pe frontspiciul Mausoleului s-au înscris cuvintele „Întru Slava Eroilor Neamului” și numele localităților unde s-au purtat principalele bătălii de pe Frontul Românesc.
Este remarcabilă fraza Măriucăi în care spunea: „vreau să fac și eu ceva pentru țara mea”.
Români uniți sub tricolor
Inițiativa organizării evenimentului de la Mărășești din zilele 24, 25 și 26 iunie 2022 aparține patriotului și naționalistului Marian Motocu, numit în spațiul public „olteanul încăpățânat”.
Prin mișcarea naționalistă „41 pentru România” s-a făcut strigarea la unitate și implicare, totul pentru țară și neamul românesc.
Discursul emoționant al domnului General Radu Theodoru ne-a reamintit cine și de ce suntem astăzi pe acest pământ, dar mai ales sacrificiile ostașilor români.
Domnul General a mai menționat că fără unitate nu putem avea continuitate și că aceste vremuri tulburi sunt un real pericol pentru națiunea română.
Foto preluate de la: Adrian Robertin Dinu și Marian Motocu
Text redactat, articol publicat: 27.06.2022
Alexandru Coţarcă
4 ani în urmă
Mărășești 24-26 iunie 2022 - Foto 5
Români uniți sub tricolor la Mărășești
În zilele de 24, 25 și 26 iunie 2022 români patrioți ce au putut fi prezenți la Mărășești au reînprospătat și anul acesta culorile drapelului național.
Pe pământul unde ostași români și-au vărsat sângele pentru apărarea patriei au pășit cu credință și smerenie oameni ce au dat însemnătate sacrificiilor făcute.
Peste drum de Mausoleul Eroilor Mărășești stă de strajă patriei tricolorul de mărime impresionantă vopsit pe o platformă de beton, simbol vizibil chiar de la mare altitudine.
Proeminența culorilor ne arată importanța și semnificația acestora: Albastrul cerului sub care viețesc creațiile lui Dumnezeu în „Grădina Maicii Domnului”, Galbenul spicului de grâu din care pâinea hrănește ființa umană, Roșul sângelui vărsat de ostașii români în luptele pentru apărarea patriei și neamului românesc.
Scurtă prezentare
Prima piatră de temelie a Mausoleului Eroilor Mărășești era așezată în data de 6 august 1923, monumentul a fost ridicat după planurile arhitectului George Cristinel.
În vara anului 1924 a început reînhumarea osemintelor ostașilor căzuți pe câmpul de luptă, în criptele Mausoleului, iar în septembrie au fost depuse în sarcofagul central rămășițele pământești ale generalului Eremia Grigorescu, comandant al Armatei I Române din timpul bătăliei Mărășeștilor.
Mausoleul adăpostește, în cele 154 de cripte individuale și 9 cripte comune, dispuse radial pe cele 18 culoare, rămășițele pământești a 5.073 ostași și ofițeri, printre care fetița – eroină Măriuca Zaharia, căpitanul Grigore Ignat, locotenent Gabriel Pruncu.
Pe frontspiciul Mausoleului s-au înscris cuvintele „Întru Slava Eroilor Neamului” și numele localităților unde s-au purtat principalele bătălii de pe Frontul Românesc.
Este remarcabilă fraza Măriucăi în care spunea: „vreau să fac și eu ceva pentru țara mea”.
Români uniți sub tricolor
Inițiativa organizării evenimentului de la Mărășești din zilele 24, 25 și 26 iunie 2022 aparține patriotului și naționalistului Marian Motocu, numit în spațiul public „olteanul încăpățânat”.
Prin mișcarea naționalistă „41 pentru România” s-a făcut strigarea la unitate și implicare, totul pentru țară și neamul românesc.
Discursul emoționant al domnului General Radu Theodoru ne-a reamintit cine și de ce suntem astăzi pe acest pământ, dar mai ales sacrificiile ostașilor români.
Domnul General a mai menționat că fără unitate nu putem avea continuitate și că aceste vremuri tulburi sunt un real pericol pentru națiunea română.
Foto preluate de la: Adrian Robertin Dinu și Marian Motocu
Text redactat, articol publicat: 27.06.2022
Alexandru Coţarcă
4 ani în urmă
Mărășești 24-26 iunie 2022 - Foto 4
Români uniți sub tricolor la Mărășești
În zilele de 24, 25 și 26 iunie 2022 români patrioți ce au putut fi prezenți la Mărășești au reînprospătat și anul acesta culorile drapelului național.
Pe pământul unde ostași români și-au vărsat sângele pentru apărarea patriei au pășit cu credință și smerenie oameni ce au dat însemnătate sacrificiilor făcute.
Peste drum de Mausoleul Eroilor Mărășești stă de strajă patriei tricolorul de mărime impresionantă vopsit pe o platformă de beton, simbol vizibil chiar de la mare altitudine.
Proeminența culorilor ne arată importanța și semnificația acestora: Albastrul cerului sub care viețesc creațiile lui Dumnezeu în „Grădina Maicii Domnului”, Galbenul spicului de grâu din care pâinea hrănește ființa umană, Roșul sângelui vărsat de ostașii români în luptele pentru apărarea patriei și neamului românesc.
Scurtă prezentare
Prima piatră de temelie a Mausoleului Eroilor Mărășești era așezată în data de 6 august 1923, monumentul a fost ridicat după planurile arhitectului George Cristinel.
În vara anului 1924 a început reînhumarea osemintelor ostașilor căzuți pe câmpul de luptă, în criptele Mausoleului, iar în septembrie au fost depuse în sarcofagul central rămășițele pământești ale generalului Eremia Grigorescu, comandant al Armatei I Române din timpul bătăliei Mărășeștilor.
Mausoleul adăpostește, în cele 154 de cripte individuale și 9 cripte comune, dispuse radial pe cele 18 culoare, rămășițele pământești a 5.073 ostași și ofițeri, printre care fetița – eroină Măriuca Zaharia, căpitanul Grigore Ignat, locotenent Gabriel Pruncu.
Pe frontspiciul Mausoleului s-au înscris cuvintele „Întru Slava Eroilor Neamului” și numele localităților unde s-au purtat principalele bătălii de pe Frontul Românesc.
Este remarcabilă fraza Măriucăi în care spunea: „vreau să fac și eu ceva pentru țara mea”.
Români uniți sub tricolor
Inițiativa organizării evenimentului de la Mărășești din zilele 24, 25 și 26 iunie 2022 aparține patriotului și naționalistului Marian Motocu, numit în spațiul public „olteanul încăpățânat”.
Prin mișcarea naționalistă „41 pentru România” s-a făcut strigarea la unitate și implicare, totul pentru țară și neamul românesc.
Discursul emoționant al domnului General Radu Theodoru ne-a reamintit cine și de ce suntem astăzi pe acest pământ, dar mai ales sacrificiile ostașilor români.
Domnul General a mai menționat că fără unitate nu putem avea continuitate și că aceste vremuri tulburi sunt un real pericol pentru națiunea română.
Foto preluate de la: Adrian Robertin Dinu și Marian Motocu
Text redactat, articol publicat: 27.06.2022
Alexandru Coţarcă
4 ani în urmă
Mărășești 24-26 iunie 2022 - Foto 3
Români uniți sub tricolor la Mărășești
În zilele de 24, 25 și 26 iunie 2022 români patrioți ce au putut fi prezenți la Mărășești au reînprospătat și anul acesta culorile drapelului național.
Pe pământul unde ostași români și-au vărsat sângele pentru apărarea patriei au pășit cu credință și smerenie oameni ce au dat însemnătate sacrificiilor făcute.
Peste drum de Mausoleul Eroilor Mărășești stă de strajă patriei tricolorul de mărime impresionantă vopsit pe o platformă de beton, simbol vizibil chiar de la mare altitudine.
Proeminența culorilor ne arată importanța și semnificația acestora: Albastrul cerului sub care viețesc creațiile lui Dumnezeu în „Grădina Maicii Domnului”, Galbenul spicului de grâu din care pâinea hrănește ființa umană, Roșul sângelui vărsat de ostașii români în luptele pentru apărarea patriei și neamului românesc.
Scurtă prezentare
Prima piatră de temelie a Mausoleului Eroilor Mărășești era așezată în data de 6 august 1923, monumentul a fost ridicat după planurile arhitectului George Cristinel.
În vara anului 1924 a început reînhumarea osemintelor ostașilor căzuți pe câmpul de luptă, în criptele Mausoleului, iar în septembrie au fost depuse în sarcofagul central rămășițele pământești ale generalului Eremia Grigorescu, comandant al Armatei I Române din timpul bătăliei Mărășeștilor.
Mausoleul adăpostește, în cele 154 de cripte individuale și 9 cripte comune, dispuse radial pe cele 18 culoare, rămășițele pământești a 5.073 ostași și ofițeri, printre care fetița – eroină Măriuca Zaharia, căpitanul Grigore Ignat, locotenent Gabriel Pruncu.
Pe frontspiciul Mausoleului s-au înscris cuvintele „Întru Slava Eroilor Neamului” și numele localităților unde s-au purtat principalele bătălii de pe Frontul Românesc.
Este remarcabilă fraza Măriucăi în care spunea: „vreau să fac și eu ceva pentru țara mea”.
Români uniți sub tricolor
Inițiativa organizării evenimentului de la Mărășești din zilele 24, 25 și 26 iunie 2022 aparține patriotului și naționalistului Marian Motocu, numit în spațiul public „olteanul încăpățânat”.
Prin mișcarea naționalistă „41 pentru România” s-a făcut strigarea la unitate și implicare, totul pentru țară și neamul românesc.
Discursul emoționant al domnului General Radu Theodoru ne-a reamintit cine și de ce suntem astăzi pe acest pământ, dar mai ales sacrificiile ostașilor români.
Domnul General a mai menționat că fără unitate nu putem avea continuitate și că aceste vremuri tulburi sunt un real pericol pentru națiunea română.
Foto preluate de la: Adrian Robertin Dinu și Marian Motocu
Text redactat, articol publicat: 27.06.2022
Alexandru Coţarcă
4 ani în urmă
Mărășești 24-26 iunie 2022 - Foto 2
Români uniți sub tricolor la Mărășești
În zilele de 24, 25 și 26 iunie 2022 români patrioți ce au putut fi prezenți la Mărășești au reînprospătat și anul acesta culorile drapelului național.
Pe pământul unde ostași români și-au vărsat sângele pentru apărarea patriei au pășit cu credință și smerenie oameni ce au dat însemnătate sacrificiilor făcute.
Peste drum de Mausoleul Eroilor Mărășești stă de strajă patriei tricolorul de mărime impresionantă vopsit pe o platformă de beton, simbol vizibil chiar de la mare altitudine.
Proeminența culorilor ne arată importanța și semnificația acestora: Albastrul cerului sub care viețesc creațiile lui Dumnezeu în „Grădina Maicii Domnului”, Galbenul spicului de grâu din care pâinea hrănește ființa umană, Roșul sângelui vărsat de ostașii români în luptele pentru apărarea patriei și neamului românesc.
Scurtă prezentare
Prima piatră de temelie a Mausoleului Eroilor Mărășești era așezată în data de 6 august 1923, monumentul a fost ridicat după planurile arhitectului George Cristinel.
În vara anului 1924 a început reînhumarea osemintelor ostașilor căzuți pe câmpul de luptă, în criptele Mausoleului, iar în septembrie au fost depuse în sarcofagul central rămășițele pământești ale generalului Eremia Grigorescu, comandant al Armatei I Române din timpul bătăliei Mărășeștilor.
Mausoleul adăpostește, în cele 154 de cripte individuale și 9 cripte comune, dispuse radial pe cele 18 culoare, rămășițele pământești a 5.073 ostași și ofițeri, printre care fetița – eroină Măriuca Zaharia, căpitanul Grigore Ignat, locotenent Gabriel Pruncu.
Pe frontspiciul Mausoleului s-au înscris cuvintele „Întru Slava Eroilor Neamului” și numele localităților unde s-au purtat principalele bătălii de pe Frontul Românesc.
Este remarcabilă fraza Măriucăi în care spunea: „vreau să fac și eu ceva pentru țara mea”.
Români uniți sub tricolor
Inițiativa organizării evenimentului de la Mărășești din zilele 24, 25 și 26 iunie 2022 aparține patriotului și naționalistului Marian Motocu, numit în spațiul public „olteanul încăpățânat”.
Prin mișcarea naționalistă „41 pentru România” s-a făcut strigarea la unitate și implicare, totul pentru țară și neamul românesc.
Discursul emoționant al domnului General Radu Theodoru ne-a reamintit cine și de ce suntem astăzi pe acest pământ, dar mai ales sacrificiile ostașilor români.
Domnul General a mai menționat că fără unitate nu putem avea continuitate și că aceste vremuri tulburi sunt un real pericol pentru națiunea română.
Foto preluate de la: Adrian Robertin Dinu și Marian Motocu
Text redactat, articol publicat: 27.06.2022
Alexandru Coţarcă
4 ani în urmă
Mărășești 24-26 iunie 2022 - Foto 1
Români uniți sub tricolor la Mărășești
În zilele de 24, 25 și 26 iunie 2022 români patrioți ce au putut fi prezenți la Mărășești au reînprospătat și anul acesta culorile drapelului național.
Pe pământul unde ostași români și-au vărsat sângele pentru apărarea patriei au pășit cu credință și smerenie oameni ce au dat însemnătate sacrificiilor făcute.
Peste drum de Mausoleul Eroilor Mărășești stă de strajă patriei tricolorul de mărime impresionantă vopsit pe o platformă de beton, simbol vizibil chiar de la mare altitudine.
Proeminența culorilor ne arată importanța și semnificația acestora: Albastrul cerului sub care viețesc creațiile lui Dumnezeu în „Grădina Maicii Domnului”, Galbenul spicului de grâu din care pâinea hrănește ființa umană, Roșul sângelui vărsat de ostașii români în luptele pentru apărarea patriei și neamului românesc.
Scurtă prezentare
Prima piatră de temelie a Mausoleului Eroilor Mărășești era așezată în data de 6 august 1923, monumentul a fost ridicat după planurile arhitectului George Cristinel.
În vara anului 1924 a început reînhumarea osemintelor ostașilor căzuți pe câmpul de luptă, în criptele Mausoleului, iar în septembrie au fost depuse în sarcofagul central rămășițele pământești ale generalului Eremia Grigorescu, comandant al Armatei I Române din timpul bătăliei Mărășeștilor.
Mausoleul adăpostește, în cele 154 de cripte individuale și 9 cripte comune, dispuse radial pe cele 18 culoare, rămășițele pământești a 5.073 ostași și ofițeri, printre care fetița – eroină Măriuca Zaharia, căpitanul Grigore Ignat, locotenent Gabriel Pruncu.
Pe frontspiciul Mausoleului s-au înscris cuvintele „Întru Slava Eroilor Neamului” și numele localităților unde s-au purtat principalele bătălii de pe Frontul Românesc.
Este remarcabilă fraza Măriucăi în care spunea: „vreau să fac și eu ceva pentru țara mea”.
Români uniți sub tricolor
Inițiativa organizării evenimentului de la Mărășești din zilele 24, 25 și 26 iunie 2022 aparține patriotului și naționalistului Marian Motocu, numit în spațiul public „olteanul încăpățânat”.
Prin mișcarea naționalistă „41 pentru România” s-a făcut strigarea la unitate și implicare, totul pentru țară și neamul românesc.
Discursul emoționant al domnului General Radu Theodoru ne-a reamintit cine și de ce suntem astăzi pe acest pământ, dar mai ales sacrificiile ostașilor români.
Domnul General a mai menționat că fără unitate nu putem avea continuitate și că aceste vremuri tulburi sunt un real pericol pentru națiunea română.
Foto preluate de la: Adrian Robertin Dinu și Marian Motocu
Text redactat, articol publicat: 27.06.2022
Alexandru Coţarcă
4 ani în urmă
Mausoleul Eroilor Mărășești
Români uniți sub tricolor la Mărășești
În zilele de 24, 25 și 26 iunie 2022 români patrioți ce au putut fi prezenți la Mărășești au reînprospătat și anul acesta culorile drapelului național.
Pe pământul unde ostași români și-au vărsat sângele pentru apărarea patriei au pășit cu credință și smerenie oameni ce au dat însemnătate sacrificiilor făcute.
Peste drum de Mausoleul Eroilor Mărășești stă de strajă patriei tricolorul de mărime impresionantă vopsit pe o platformă de beton, simbol vizibil chiar de la mare altitudine.
Proeminența culorilor ne arată importanța și semnificația acestora: Albastrul cerului sub care viețesc creațiile lui Dumnezeu în „Grădina Maicii Domnului”, Galbenul spicului de grâu din care pâinea hrănește ființa umană, Roșul sângelui vărsat de ostașii români în luptele pentru apărarea patriei și neamului românesc.
Scurtă prezentare
Prima piatră de temelie a Mausoleului Eroilor Mărășești era așezată în data de 6 august 1923, monumentul a fost ridicat după planurile arhitectului George Cristinel.
În vara anului 1924 a început reînhumarea osemintelor ostașilor căzuți pe câmpul de luptă, în criptele Mausoleului, iar în septembrie au fost depuse în sarcofagul central rămășițele pământești ale generalului Eremia Grigorescu, comandant al Armatei I Române din timpul bătăliei Mărășeștilor.
Mausoleul adăpostește, în cele 154 de cripte individuale și 9 cripte comune, dispuse radial pe cele 18 culoare, rămășițele pământești a 5.073 ostași și ofițeri, printre care fetița – eroină Măriuca Zaharia, căpitanul Grigore Ignat, locotenent Gabriel Pruncu.
Pe frontspiciul Mausoleului s-au înscris cuvintele „Întru Slava Eroilor Neamului” și numele localităților unde s-au purtat principalele bătălii de pe Frontul Românesc.
Este remarcabilă fraza Măriucăi în care spunea: „vreau să fac și eu ceva pentru țara mea”.
Români uniți sub tricolor
Inițiativa organizării evenimentului de la Mărășești din zilele 24, 25 și 26 iunie 2022 aparține patriotului și naționalistului Marian Motocu, numit în spațiul public „olteanul încăpățânat”.
Prin mișcarea naționalistă „41 pentru România” s-a făcut strigarea la unitate și implicare, totul pentru țară și neamul românesc.
Discursul emoționant al domnului General Radu Theodoru ne-a reamintit cine și de ce suntem astăzi pe acest pământ, dar mai ales sacrificiile ostașilor români.
Domnul General a mai menționat că fără unitate nu putem avea continuitate și că aceste vremuri tulburi sunt un real pericol pentru națiunea română.
Foto preluate de la: Adrian Robertin Dinu și Marian Motocu
Text redactat, articol publicat: 27.06.2022
Alexandru Coţarcă
4 ani în urmă
Ziua drapelului național al României 1
Ziua drapelului național al României
Ziua Drapelului Național este ziua de 26 iunie, care a fost proclamată astfel prin Legea nr. 96 din 20 mai 1998.
Conform legii, această zi va fi marcată de către autoritățile publice și de celelalte instituții ale statului prin organizarea unor programe și manifestări cultural-educative, cu caracter evocator sau științific, consacrate istoriei patriei, precum și prin ceremonii militare specifice, organizate în cadrul unităților Ministerului Apărării Naționale și ale Ministerului de Interne.
Scurtă istorie a Zilei Drapelului Naţional
În 1834, când Ţările Române au început să se dezvolte din punct de vedere economic, când conştiinţa naţională cerea unitatea şi libertatea ţării, domnitorul Ţării Româneşti, Alexandru D. Ghica Vodă, a obţinut de la otomani învoirea „de a pune steag românesc corăbiilor negustoreşti şi oştirii"
Steagul destinat corăbiilor avea două culori (galben şi roşu), cel atribuit armatei era compus din trei (roşu, galben şi albastru) şi un vultur la mijloc.
Acesta este socotit drept începutul adoptării tricolorului pe pământ românesc.
O informaţie o descoperim printre mărturiile unui francmason Jean Alexandre Vaillant, (chemat şi stabilit în Muntenia în 1830, profesor şi director al „Colegiului Sf. Sava” din Bucureşti 1831-1834), potrivit căruia tricolorul ar fi fluturat pentru prima dată în ziua de 29 iulie 1839, pe muntele Pleşuva (zona Comarnic – jud. Prahova) Astfel, arborarea de către Vaillant a tricolorului ca drapel al Principatelor este, poate, cea mai veche atestare documentară a acestui fapt.
Tricolorul românesc era cunoscut încă din deceniul 4 al secolului XIX drept simbol naţional cu cel puţin un deceniu înainte de oficializarea sa.
În timpul revoluţiei de la 1848 Tricolorul a fost adoptat ca simbol al naţiunii în prima zi a victoriei revoluţiei burghezo – democratică (1848 – 1849), 14/26 iunie, când a avut loc abdicarea domnitorului Gheorghe Bibescu, instaurarea Guvernului provizoriu de la Bucureşti şi promulgarea decretului nr. 1 de instituire a drapelului naţional.
Revoluţionarii de la 1848, atât cei din Transilvania, cât şi cei din Ţara Românească, au arborat steagul tricolor, ca simbol al luptei lor, având inscripţionat lozinca: „Frăţia”: „Dreptate – Frăţie” şi dându-i denumire de „stindard al libertăţii”.
O lună mai târziu, „văzând cu nu s-a înţeles încă cum trebuiesc făcute stindardele naţionale“, decretul guvernamental nr. 252, din 13 iulie 1848, preciza din nou că “stindardele vor fi tricolore.
Culorile sunt: albastru închis, galben deschis şi roşu carmin”. Ele vor fi dispuse vertical şi vor fi aranjate în ordinea următoare: „lângă lemn vine albastru, apoi galben şi apoi roşu fâlfâind“.
În Adunarea populară desfăşurată pe dealul Filaretului din Bucureşti, în ziua de 15 iunie 1848, s-a celebrat ziua de 11 iunie, începutul revoluţiei, ”zi de mântuire pentru toată România”, sub flamurile tricolore.
Tot în acel an istoric 1848, în acea impresionantă Adunare de la Blaj, 3/15 mai, s-a înălţat „flamura cea mare tricoloră a naţiunii române”, a întregii naţiuni române.
Potrivit unei alte ipoteze tricolorul se impune ca drapel naţional în 1859, odată cu dubla alegere a lui Alexandru Ioan Cuza, culorile steagului fiind dispuse însă pe orizontală.
Primul drapel din 1859, aflat în uz până în 1862, a avut fâşia albastră plasată sus, urmând ca, în a doua parte a domniei lui Cuza, fâşia roşie sa fie dispusă pe partea superioară.
După venirea lui Carol I, steagurile vor avea benzile dispuse pe verticală, România aliniindu-se astfel regulilor respectate de steagurile europene.
Ziua Drapelului Naţional a fost instituită pentru a marca ziua de 26 iunie 1848, când Guvernul revoluţionar a decretat ca Tricolorul - roşu, galben şi albastru - să reprezinte steagul naţional al tuturor românilor; cele trei culori împărţite în mod egal reprezintă principiul egalităţii, orientarea culorilor în sus semnifică verticalitatea, cifra trei este numărul perfect, pe lângă ţara noastră mai existând alte trei ţări europene tradiţionale cu steagul tripartit în mod egal şi vertical: Franţa, Italia şi Belgia.
Articol publicat cu prilejul zilei naționale a drapelului României, 26 iunie
Alexandru Coţarcă
4 ani în urmă
Imnul trei culori - Ciprian Porumbescu
Ziua drapelului național al României
Ziua Drapelului Național este ziua de 26 iunie, care a fost proclamată astfel prin Legea nr. 96 din 20 mai 1998.
Conform legii, această zi va fi marcată de către autoritățile publice și de celelalte instituții ale statului prin organizarea unor programe și manifestări cultural-educative, cu caracter evocator sau științific, consacrate istoriei patriei, precum și prin ceremonii militare specifice, organizate în cadrul unităților Ministerului Apărării Naționale și ale Ministerului de Interne.
Scurtă istorie a Zilei Drapelului Naţional
În 1834, când Ţările Române au început să se dezvolte din punct de vedere economic, când conştiinţa naţională cerea unitatea şi libertatea ţării, domnitorul Ţării Româneşti, Alexandru D. Ghica Vodă, a obţinut de la otomani învoirea „de a pune steag românesc corăbiilor negustoreşti şi oştirii"
Steagul destinat corăbiilor avea două culori (galben şi roşu), cel atribuit armatei era compus din trei (roşu, galben şi albastru) şi un vultur la mijloc.
Acesta este socotit drept începutul adoptării tricolorului pe pământ românesc.
O informaţie o descoperim printre mărturiile unui francmason Jean Alexandre Vaillant, (chemat şi stabilit în Muntenia în 1830, profesor şi director al „Colegiului Sf. Sava” din Bucureşti 1831-1834), potrivit căruia tricolorul ar fi fluturat pentru prima dată în ziua de 29 iulie 1839, pe muntele Pleşuva (zona Comarnic – jud. Prahova) Astfel, arborarea de către Vaillant a tricolorului ca drapel al Principatelor este, poate, cea mai veche atestare documentară a acestui fapt.
Tricolorul românesc era cunoscut încă din deceniul 4 al secolului XIX drept simbol naţional cu cel puţin un deceniu înainte de oficializarea sa.
În timpul revoluţiei de la 1848 Tricolorul a fost adoptat ca simbol al naţiunii în prima zi a victoriei revoluţiei burghezo – democratică (1848 – 1849), 14/26 iunie, când a avut loc abdicarea domnitorului Gheorghe Bibescu, instaurarea Guvernului provizoriu de la Bucureşti şi promulgarea decretului nr. 1 de instituire a drapelului naţional.
Revoluţionarii de la 1848, atât cei din Transilvania, cât şi cei din Ţara Românească, au arborat steagul tricolor, ca simbol al luptei lor, având inscripţionat lozinca: „Frăţia”: „Dreptate – Frăţie” şi dându-i denumire de „stindard al libertăţii”.
O lună mai târziu, „văzând cu nu s-a înţeles încă cum trebuiesc făcute stindardele naţionale“, decretul guvernamental nr. 252, din 13 iulie 1848, preciza din nou că “stindardele vor fi tricolore.
Culorile sunt: albastru închis, galben deschis şi roşu carmin”. Ele vor fi dispuse vertical şi vor fi aranjate în ordinea următoare: „lângă lemn vine albastru, apoi galben şi apoi roşu fâlfâind“.
În Adunarea populară desfăşurată pe dealul Filaretului din Bucureşti, în ziua de 15 iunie 1848, s-a celebrat ziua de 11 iunie, începutul revoluţiei, ”zi de mântuire pentru toată România”, sub flamurile tricolore.
Tot în acel an istoric 1848, în acea impresionantă Adunare de la Blaj, 3/15 mai, s-a înălţat „flamura cea mare tricoloră a naţiunii române”, a întregii naţiuni române.
Potrivit unei alte ipoteze tricolorul se impune ca drapel naţional în 1859, odată cu dubla alegere a lui Alexandru Ioan Cuza, culorile steagului fiind dispuse însă pe orizontală.
Primul drapel din 1859, aflat în uz până în 1862, a avut fâşia albastră plasată sus, urmând ca, în a doua parte a domniei lui Cuza, fâşia roşie sa fie dispusă pe partea superioară.
După venirea lui Carol I, steagurile vor avea benzile dispuse pe verticală, România aliniindu-se astfel regulilor respectate de steagurile europene.
Ziua Drapelului Naţional a fost instituită pentru a marca ziua de 26 iunie 1848, când Guvernul revoluţionar a decretat ca Tricolorul - roşu, galben şi albastru - să reprezinte steagul naţional al tuturor românilor; cele trei culori împărţite în mod egal reprezintă principiul egalităţii, orientarea culorilor în sus semnifică verticalitatea, cifra trei este numărul perfect, pe lângă ţara noastră mai existând alte trei ţări europene tradiţionale cu steagul tripartit în mod egal şi vertical: Franţa, Italia şi Belgia.
Articol publicat cu prilejul zilei naționale a drapelului României, 26 iunie
Alexandru Coţarcă
4 ani în urmă
Drapelul României cu stema
Ziua drapelului național al României
Ziua Drapelului Național este ziua de 26 iunie, care a fost proclamată astfel prin Legea nr. 96 din 20 mai 1998.
Conform legii, această zi va fi marcată de către autoritățile publice și de celelalte instituții ale statului prin organizarea unor programe și manifestări cultural-educative, cu caracter evocator sau științific, consacrate istoriei patriei, precum și prin ceremonii militare specifice, organizate în cadrul unităților Ministerului Apărării Naționale și ale Ministerului de Interne.
Scurtă istorie a Zilei Drapelului Naţional
În 1834, când Ţările Române au început să se dezvolte din punct de vedere economic, când conştiinţa naţională cerea unitatea şi libertatea ţării, domnitorul Ţării Româneşti, Alexandru D. Ghica Vodă, a obţinut de la otomani învoirea „de a pune steag românesc corăbiilor negustoreşti şi oştirii"
Steagul destinat corăbiilor avea două culori (galben şi roşu), cel atribuit armatei era compus din trei (roşu, galben şi albastru) şi un vultur la mijloc.
Acesta este socotit drept începutul adoptării tricolorului pe pământ românesc.
O informaţie o descoperim printre mărturiile unui francmason Jean Alexandre Vaillant, (chemat şi stabilit în Muntenia în 1830, profesor şi director al „Colegiului Sf. Sava” din Bucureşti 1831-1834), potrivit căruia tricolorul ar fi fluturat pentru prima dată în ziua de 29 iulie 1839, pe muntele Pleşuva (zona Comarnic – jud. Prahova) Astfel, arborarea de către Vaillant a tricolorului ca drapel al Principatelor este, poate, cea mai veche atestare documentară a acestui fapt.
Tricolorul românesc era cunoscut încă din deceniul 4 al secolului XIX drept simbol naţional cu cel puţin un deceniu înainte de oficializarea sa.
În timpul revoluţiei de la 1848 Tricolorul a fost adoptat ca simbol al naţiunii în prima zi a victoriei revoluţiei burghezo – democratică (1848 – 1849), 14/26 iunie, când a avut loc abdicarea domnitorului Gheorghe Bibescu, instaurarea Guvernului provizoriu de la Bucureşti şi promulgarea decretului nr. 1 de instituire a drapelului naţional.
Revoluţionarii de la 1848, atât cei din Transilvania, cât şi cei din Ţara Românească, au arborat steagul tricolor, ca simbol al luptei lor, având inscripţionat lozinca: „Frăţia”: „Dreptate – Frăţie” şi dându-i denumire de „stindard al libertăţii”.
O lună mai târziu, „văzând cu nu s-a înţeles încă cum trebuiesc făcute stindardele naţionale“, decretul guvernamental nr. 252, din 13 iulie 1848, preciza din nou că “stindardele vor fi tricolore.
Culorile sunt: albastru închis, galben deschis şi roşu carmin”. Ele vor fi dispuse vertical şi vor fi aranjate în ordinea următoare: „lângă lemn vine albastru, apoi galben şi apoi roşu fâlfâind“.
În Adunarea populară desfăşurată pe dealul Filaretului din Bucureşti, în ziua de 15 iunie 1848, s-a celebrat ziua de 11 iunie, începutul revoluţiei, ”zi de mântuire pentru toată România”, sub flamurile tricolore.
Tot în acel an istoric 1848, în acea impresionantă Adunare de la Blaj, 3/15 mai, s-a înălţat „flamura cea mare tricoloră a naţiunii române”, a întregii naţiuni române.
Potrivit unei alte ipoteze tricolorul se impune ca drapel naţional în 1859, odată cu dubla alegere a lui Alexandru Ioan Cuza, culorile steagului fiind dispuse însă pe orizontală.
Primul drapel din 1859, aflat în uz până în 1862, a avut fâşia albastră plasată sus, urmând ca, în a doua parte a domniei lui Cuza, fâşia roşie sa fie dispusă pe partea superioară.
După venirea lui Carol I, steagurile vor avea benzile dispuse pe verticală, România aliniindu-se astfel regulilor respectate de steagurile europene.
Ziua Drapelului Naţional a fost instituită pentru a marca ziua de 26 iunie 1848, când Guvernul revoluţionar a decretat ca Tricolorul - roşu, galben şi albastru - să reprezinte steagul naţional al tuturor românilor; cele trei culori împărţite în mod egal reprezintă principiul egalităţii, orientarea culorilor în sus semnifică verticalitatea, cifra trei este numărul perfect, pe lângă ţara noastră mai existând alte trei ţări europene tradiţionale cu steagul tripartit în mod egal şi vertical: Franţa, Italia şi Belgia.
Articol publicat cu prilejul zilei naționale a drapelului României, 26 iunie
Alexandru Coţarcă
4 ani în urmă
Președintele Academiei Române
Academia Română, emblema intelectualității românești
Scurt istoric:
Înfiinţarea supremei instituţii de cultură şi de ştiinţă a României a fost precedată de constante şi susţinute eforturi, ale căror începuturi apar în secolul al XVI-lea, în vremea domnilor Petru Cercel al Ţării Româneşti şi Despot Vodă al Moldovei, primii care au intenţionat să creeze „academii” în cele două capitale - la Târgovişte şi, respectiv, la Suceava.
Încercări s-au înregistrat şi în anii următori, concretizate îndeosebi în organizarea Academiilor domneşti de la Bucureşti (1688) şi Iaşi (1707), în care s-au format viitoarele elite creştine din întreg Sud-Estul european şi din Orientul Apropiat şi care vor deveni, în secolul al XIX-lea, primele universităţi din România.
Societatea românească în curs de modernizare avea nevoie însă de o alt fel de academie, organizată după modelul celor din Europa occidentală, adică de un for al personalităţilor eminente ale vieţii intelectuale, un grup de reflecţie şi acţiune, care să contribuie la progresul general al societăţii prin ştiinţă şi cultură.
Prima formă imaginată pentru această concentrare de învăţaţi au fost societăţile cu scopuri în general literare şi culturale, apărute mai întâi din iniţiative locale la Braşov (1821), Bucureşti (1844), Sibiu (1861), Cernăuţi (1862).
Succesul lor a încurajat eforturile în direcţia creării unei instituţii centrale pentru promovarea creaţiei literare şi ştiinţifice, dar mai cu seamă pentru întocmirea unui dicţionar şi unui glosar al limbii române.
Aceasta a fost instituţia înfiinţată la 1/13 aprilie 1866 - Societatea Literară Română - care şi-a început însă activitatea în anul următor, sub numele de Societatea Academică Română.
Noua instituţie a fost de la începuturile ei naţională, enciclopedică şi activă.
A fost naţională, adică reprezentativă pentru cultura din întreg spaţiul românesc.
Conform decretului de înfiinţare, cei 21 de membri fondatori erau personalităţi marcante atât din Moldova şi Ţara Românească, dar şi din teritoriile româneşti aflate sub stăpânirea imperiilor străine: habsburgic (Transilvania, Banat, Maramureş, Bucovina), ţarist (Basarabia) şi otoman (din rândul aromânilor din Peninsula Balcanică).
În 1879 Societatea Academică Română a fost declarată, printr-o lege specială, institut naţional, sub numele de Academia Română - „persoană morală şi independentă în toate lucrările, de orice natură” -, denumire ce s-a menţinut apoi neîntrerupt până astăzi; doar în perioada 1948-1989 ea a primit, pe lângă denumirea de „Academie” şi numele statului român, figurând astfel ca Academia Republicii Populare Române (în intervalul 1948-1965) şi Academia Republicii Socialiste România (în perioada 1965-1989); din 1990 a revenit la denumirea ei firească, tradiţională, de Academia Română.
Academia Română a cunoscut, asemenea tuturor instituţiilor de cultură ale ţării, vitregiile regimului comunist totalitar, ale cărui ingerinţe s-au făcut simţite din plin.
Astfel, au fost excluşi din Academie 98 de membri titulari, corespondenţi şi de onoare, consideraţi, datorită gândirii, operei şi convingerilor lor politice, drept neadaptabili noilor orientări ale culturii şi ostili regimului comunist.
Epurări s-au făcut şi în rândurile cercetătorilor din institutele Academiei.
Totodată, proprietăţile Academiei au fost şi ele supuse naţionalizării.
Ulterior, Academia a fost deposedată, adesea fără formele legale elementare, de unele colecţii de documente, monede, piese arheologice şi opere de artă, transferate abuziv altor instituţii şi recuperate parţial după 1989.
În pofida tuturor acestor vicisitudini, activitatea Academiei Române a continuat în întreaga perioadă totalitară.
Progrese s-au înregistrat în fiecare domeniu de cercetare, ele fiind obţinute nu numai cu devotament şi aplicaţie, dar şi cu îndrăzneală şi deseori cu numeroase riscuri.
Astfel, cercetătorii au căutat să păstreze contactele cu cuceririle ştiinţifice pe plan mondial, prin participări la reuniuni internaţionale, prin corespondenţă şi schimb de publicaţii, prin legături directe cu specialişti străini, prin organizarea, în ţară, a unor reuniuni ştiinţifice internaţionale, în toate domeniile ştiinţei, unele de mare răsunet (congresele mondiale de sociologie rurală, Congresul internaţional de istorie, Congresul de cibernetică, Conferinţa internaţională de matematică, Congresul Institutului Internaţional de Finanţe Publice ş.a.).
În anul 1990, odată cu reîntoarcerea în subordinea Academiei Române a institutelor sale de cercetare, supremul for de ştiinţă şi de cultură al ţării a revenit la menirea ei iniţială.
Sursa: website-ul Academiei Române
Material de arhivă
Caracter de prezentare și informare
Articol preluat și publicat: 23.06.2022
Alexandru Coţarcă
4 ani în urmă
Inaugurarea Societăţii Literare Române, 1...13 August 1867
Academia Română, emblema intelectualității românești
Scurt istoric:
Înfiinţarea supremei instituţii de cultură şi de ştiinţă a României a fost precedată de constante şi susţinute eforturi, ale căror începuturi apar în secolul al XVI-lea, în vremea domnilor Petru Cercel al Ţării Româneşti şi Despot Vodă al Moldovei, primii care au intenţionat să creeze „academii” în cele două capitale - la Târgovişte şi, respectiv, la Suceava.
Încercări s-au înregistrat şi în anii următori, concretizate îndeosebi în organizarea Academiilor domneşti de la Bucureşti (1688) şi Iaşi (1707), în care s-au format viitoarele elite creştine din întreg Sud-Estul european şi din Orientul Apropiat şi care vor deveni, în secolul al XIX-lea, primele universităţi din România.
Societatea românească în curs de modernizare avea nevoie însă de o alt fel de academie, organizată după modelul celor din Europa occidentală, adică de un for al personalităţilor eminente ale vieţii intelectuale, un grup de reflecţie şi acţiune, care să contribuie la progresul general al societăţii prin ştiinţă şi cultură.
Prima formă imaginată pentru această concentrare de învăţaţi au fost societăţile cu scopuri în general literare şi culturale, apărute mai întâi din iniţiative locale la Braşov (1821), Bucureşti (1844), Sibiu (1861), Cernăuţi (1862).
Succesul lor a încurajat eforturile în direcţia creării unei instituţii centrale pentru promovarea creaţiei literare şi ştiinţifice, dar mai cu seamă pentru întocmirea unui dicţionar şi unui glosar al limbii române.
Aceasta a fost instituţia înfiinţată la 1/13 aprilie 1866 - Societatea Literară Română - care şi-a început însă activitatea în anul următor, sub numele de Societatea Academică Română.
Noua instituţie a fost de la începuturile ei naţională, enciclopedică şi activă.
A fost naţională, adică reprezentativă pentru cultura din întreg spaţiul românesc.
Conform decretului de înfiinţare, cei 21 de membri fondatori erau personalităţi marcante atât din Moldova şi Ţara Românească, dar şi din teritoriile româneşti aflate sub stăpânirea imperiilor străine: habsburgic (Transilvania, Banat, Maramureş, Bucovina), ţarist (Basarabia) şi otoman (din rândul aromânilor din Peninsula Balcanică).
În 1879 Societatea Academică Română a fost declarată, printr-o lege specială, institut naţional, sub numele de Academia Română - „persoană morală şi independentă în toate lucrările, de orice natură” -, denumire ce s-a menţinut apoi neîntrerupt până astăzi; doar în perioada 1948-1989 ea a primit, pe lângă denumirea de „Academie” şi numele statului român, figurând astfel ca Academia Republicii Populare Române (în intervalul 1948-1965) şi Academia Republicii Socialiste România (în perioada 1965-1989); din 1990 a revenit la denumirea ei firească, tradiţională, de Academia Română.
Academia Română a cunoscut, asemenea tuturor instituţiilor de cultură ale ţării, vitregiile regimului comunist totalitar, ale cărui ingerinţe s-au făcut simţite din plin.
Astfel, au fost excluşi din Academie 98 de membri titulari, corespondenţi şi de onoare, consideraţi, datorită gândirii, operei şi convingerilor lor politice, drept neadaptabili noilor orientări ale culturii şi ostili regimului comunist.
Epurări s-au făcut şi în rândurile cercetătorilor din institutele Academiei.
Totodată, proprietăţile Academiei au fost şi ele supuse naţionalizării.
Ulterior, Academia a fost deposedată, adesea fără formele legale elementare, de unele colecţii de documente, monede, piese arheologice şi opere de artă, transferate abuziv altor instituţii şi recuperate parţial după 1989.
În pofida tuturor acestor vicisitudini, activitatea Academiei Române a continuat în întreaga perioadă totalitară.
Progrese s-au înregistrat în fiecare domeniu de cercetare, ele fiind obţinute nu numai cu devotament şi aplicaţie, dar şi cu îndrăzneală şi deseori cu numeroase riscuri.
Astfel, cercetătorii au căutat să păstreze contactele cu cuceririle ştiinţifice pe plan mondial, prin participări la reuniuni internaţionale, prin corespondenţă şi schimb de publicaţii, prin legături directe cu specialişti străini, prin organizarea, în ţară, a unor reuniuni ştiinţifice internaţionale, în toate domeniile ştiinţei, unele de mare răsunet (congresele mondiale de sociologie rurală, Congresul internaţional de istorie, Congresul de cibernetică, Conferinţa internaţională de matematică, Congresul Institutului Internaţional de Finanţe Publice ş.a.).
În anul 1990, odată cu reîntoarcerea în subordinea Academiei Române a institutelor sale de cercetare, supremul for de ştiinţă şi de cultură al ţării a revenit la menirea ei iniţială.
Sursa: website-ul Academiei Române
Material de arhivă
Caracter de prezentare și informare
Articol preluat și publicat: 23.06.2022
Alexandru Coţarcă
4 ani în urmă
Academia Română
Academia Română, emblema intelectualității românești
Scurt istoric:
Înfiinţarea supremei instituţii de cultură şi de ştiinţă a României a fost precedată de constante şi susţinute eforturi, ale căror începuturi apar în secolul al XVI-lea, în vremea domnilor Petru Cercel al Ţării Româneşti şi Despot Vodă al Moldovei, primii care au intenţionat să creeze „academii” în cele două capitale - la Târgovişte şi, respectiv, la Suceava.
Încercări s-au înregistrat şi în anii următori, concretizate îndeosebi în organizarea Academiilor domneşti de la Bucureşti (1688) şi Iaşi (1707), în care s-au format viitoarele elite creştine din întreg Sud-Estul european şi din Orientul Apropiat şi care vor deveni, în secolul al XIX-lea, primele universităţi din România.
Societatea românească în curs de modernizare avea nevoie însă de o alt fel de academie, organizată după modelul celor din Europa occidentală, adică de un for al personalităţilor eminente ale vieţii intelectuale, un grup de reflecţie şi acţiune, care să contribuie la progresul general al societăţii prin ştiinţă şi cultură.
Prima formă imaginată pentru această concentrare de învăţaţi au fost societăţile cu scopuri în general literare şi culturale, apărute mai întâi din iniţiative locale la Braşov (1821), Bucureşti (1844), Sibiu (1861), Cernăuţi (1862).
Succesul lor a încurajat eforturile în direcţia creării unei instituţii centrale pentru promovarea creaţiei literare şi ştiinţifice, dar mai cu seamă pentru întocmirea unui dicţionar şi unui glosar al limbii române.
Aceasta a fost instituţia înfiinţată la 1/13 aprilie 1866 - Societatea Literară Română - care şi-a început însă activitatea în anul următor, sub numele de Societatea Academică Română.
Noua instituţie a fost de la începuturile ei naţională, enciclopedică şi activă.
A fost naţională, adică reprezentativă pentru cultura din întreg spaţiul românesc.
Conform decretului de înfiinţare, cei 21 de membri fondatori erau personalităţi marcante atât din Moldova şi Ţara Românească, dar şi din teritoriile româneşti aflate sub stăpânirea imperiilor străine: habsburgic (Transilvania, Banat, Maramureş, Bucovina), ţarist (Basarabia) şi otoman (din rândul aromânilor din Peninsula Balcanică).
În 1879 Societatea Academică Română a fost declarată, printr-o lege specială, institut naţional, sub numele de Academia Română - „persoană morală şi independentă în toate lucrările, de orice natură” -, denumire ce s-a menţinut apoi neîntrerupt până astăzi; doar în perioada 1948-1989 ea a primit, pe lângă denumirea de „Academie” şi numele statului român, figurând astfel ca Academia Republicii Populare Române (în intervalul 1948-1965) şi Academia Republicii Socialiste România (în perioada 1965-1989); din 1990 a revenit la denumirea ei firească, tradiţională, de Academia Română.
Academia Română a cunoscut, asemenea tuturor instituţiilor de cultură ale ţării, vitregiile regimului comunist totalitar, ale cărui ingerinţe s-au făcut simţite din plin.
Astfel, au fost excluşi din Academie 98 de membri titulari, corespondenţi şi de onoare, consideraţi, datorită gândirii, operei şi convingerilor lor politice, drept neadaptabili noilor orientări ale culturii şi ostili regimului comunist.
Epurări s-au făcut şi în rândurile cercetătorilor din institutele Academiei.
Totodată, proprietăţile Academiei au fost şi ele supuse naţionalizării.
Ulterior, Academia a fost deposedată, adesea fără formele legale elementare, de unele colecţii de documente, monede, piese arheologice şi opere de artă, transferate abuziv altor instituţii şi recuperate parţial după 1989.
În pofida tuturor acestor vicisitudini, activitatea Academiei Române a continuat în întreaga perioadă totalitară.
Progrese s-au înregistrat în fiecare domeniu de cercetare, ele fiind obţinute nu numai cu devotament şi aplicaţie, dar şi cu îndrăzneală şi deseori cu numeroase riscuri.
Astfel, cercetătorii au căutat să păstreze contactele cu cuceririle ştiinţifice pe plan mondial, prin participări la reuniuni internaţionale, prin corespondenţă şi schimb de publicaţii, prin legături directe cu specialişti străini, prin organizarea, în ţară, a unor reuniuni ştiinţifice internaţionale, în toate domeniile ştiinţei, unele de mare răsunet (congresele mondiale de sociologie rurală, Congresul internaţional de istorie, Congresul de cibernetică, Conferinţa internaţională de matematică, Congresul Institutului Internaţional de Finanţe Publice ş.a.).
În anul 1990, odată cu reîntoarcerea în subordinea Academiei Române a institutelor sale de cercetare, supremul for de ştiinţă şi de cultură al ţării a revenit la menirea ei iniţială.
Sursa: website-ul Academiei Române
Material de arhivă
Caracter de prezentare și informare
Articol preluat și publicat: 23.06.2022
Alexandru Coţarcă
4 ani în urmă
Drapelul României - Edit
Români uniți sub tricolor
41 pentru ROMÂNIA este un concept civic, o mișcare cu adevărat a patrioților și naționaliștilor români.
Prima deviză a mișcării este UNITATEA, români laolaltă având ca prioritate patria mamă România.
Această minunată și bogată așezare în care dăinuim de veacuri prin rădăcinile înfipte bine în ogor.
De-a lungul timpului pe la noi au vântuit mii de păgâni, însă am rezistat și am rămas aici pe veci stăpâni.
Nu a fost de ajuns faptul că suntem locuitori de drept în „Grădina Maicii Domnului”, străbunii noștri au trebuit să lupte cu hoardele de vrăjmași.
Cu spirit patriotic și naționalist ostașii români și-au dat cel mai de preț lucru, viața.
Prin jertfa ostașilor români a fost sfințit și mai mult pământul românesc cu sângele lor vărsat.
Din nou se aude strigăt de război și ochi păgâni se-îndreapă către noi.
Fără culoare, cu arme de temut din multe direcții vrăjmași se năpustesc asupra noastră.
Pe toți cei ce vor venii, noi îi vom goni, n-avem pământ a dărui.
Țara noatră e un colț de rai, tricolorul este grai.
Să ne ierți nenea Iancule că ne-am trezit mai greu.
Nu suntem mulți, dar vom lupta până la capăt.
Aveam o țară scumpă și mândră, avem și iarăși vom avea.
Dușmanul care astăzi râde curând va tremura privind la ea.
Articol manifest
Imagine: Drapelul României cu sigla mișcării „41 pentru ROMÂNIA”
Drepturi rezervate - Ⓒ - Civic Media
Autor: Alexandru Coțarcă
Text redactat, articol publicat: 23.06.2022
Alexandru Coţarcă
4 ani în urmă
Monumentul Eroilor din primul război mondial - Pe aici nu se trece
Români pentru Tricolor! Tabără de Muncă la Mărășești 24-26 Iunie 2022
Marian Motocu anunță o amplă tabără de muncă la Mărașești în perioada 24-26 iunie 2022, cu scopul revopsirii tricolorului profanat în culorile Ucrainei, dar și cu scopul de a consolida rețeaua de naționaliști militanți.
La această acțiune sunt bineveniți toți cei care gândesc și simt românește.
Acesta anunță prezența unor nume mari precum Generalul Radu Theodoru, Nicolae Roman, Văduva, Gigă Manole și alții.
Un popor unit, o credință vie, o ocazie istorică.
Suntem ceea ce suntem!
„41 pentru România”
A venit timpul ca cei ce au uitat, să-și aducă aminte că aici este ROMÂNIA și că “PE AICI NU SE (mai) TRECE !!!
Vă invit să vă oferiți două zile la cort, unde străbunii noștrii și-au dat viata că noi să ne putem bucura de liniște, libertate și românism, împreună cu frati români din toate colțurile țării, unde, împreună vom restabili culorile tricolorului.
În data de 26, vom asista la încununarea muncii noastre cu salve de focuri de armă și fanfară militară.
Vor fi corturi și locuri umbroase amenajate, evenimentul este oficial, legal, multă muncă a fost investită în organizare.
Demersul lui Marian urmărește să sfințească țara prin muncă și să-i apropie pe naționaliștii dispuși să facă deplasarea. Invitația este deschisă pentru toată lumea.
La eveniment va fi prezent și un magazin naționalist.
Marian Motocu: Dacă se îndură bunul Dumnezeu, reușim să trezim nația.
Și de-o fi așa, atunci…. voi putea spune că mi-am făcut datoria și mă pot întoarce la munca mea de alpinist și la casa mea de la țară, unde bălăriile au năpădit și pământul așteaptă să fie muncit.
Putem să dăm înainte dacă vrem. Să facem ceva pentru țara asta, nu pentru noi și gloria noastră, ci pentru urmașii noștri și slava lui Dumnezeu.
Sistemul vrea să lase o țară depopulată pentru a fi jefuită și locuită de oameni străini credinței noastre și locului ăstuia.
Noi începem o altă lucrare. O lucrare la sfârșitul căreia să lăsăm în urmă o țară ca soarele sfânt de pe cer.
PS:
Eveniment inițiat și organizat de români patrioți și naționaliști uniți sub tricolor.
Mișcarea naționalistă „41 pentru România”, concept civic. prin reprezentanții săi ne cheamă la Unire.
Străbunii ne strigă din morminte să recuperăm țara din mâinile hoardelor de păgâni, o țară pentru care ei au luptat și și-au dat cel mai de preț lucru, viața.
Nu uita că ești român,
Pe la noi au vântuit mii de păgâni,
Dar am rămas aici pe veci stăpâni,
Rădăcina noastră stă de veacuri înfiptă în ogor.
Imagine: Sigla mișcării naționaliste „41 pentru România”
Foto: Marian Motocu primind binecuvântarea de la Generalul Radu Theodoru
Foto: Monumentul Eroilor din primul război mondial - Pe aici nu se trece
Autor text: Sterie Ciumetti, Incorect Politic
Articol preluat și publicat: 20.06.2022
Alexandru Coţarcă
4 ani în urmă
41 pentru România - siglă
Români pentru Tricolor! Tabără de Muncă la Mărășești 24-26 Iunie 2022
Marian Motocu anunță o amplă tabără de muncă la Mărașești în perioada 24-26 iunie 2022, cu scopul revopsirii tricolorului profanat în culorile Ucrainei, dar și cu scopul de a consolida rețeaua de naționaliști militanți.
La această acțiune sunt bineveniți toți cei care gândesc și simt românește.
Acesta anunță prezența unor nume mari precum Generalul Radu Theodoru, Nicolae Roman, Văduva, Gigă Manole și alții.
Un popor unit, o credință vie, o ocazie istorică.
Suntem ceea ce suntem!
„41 pentru România”
A venit timpul ca cei ce au uitat, să-și aducă aminte că aici este ROMÂNIA și că “PE AICI NU SE (mai) TRECE !!!
Vă invit să vă oferiți două zile la cort, unde străbunii noștrii și-au dat viata că noi să ne putem bucura de liniște, libertate și românism, împreună cu frati români din toate colțurile țării, unde, împreună vom restabili culorile tricolorului.
În data de 26, vom asista la încununarea muncii noastre cu salve de focuri de armă și fanfară militară.
Vor fi corturi și locuri umbroase amenajate, evenimentul este oficial, legal, multă muncă a fost investită în organizare.
Demersul lui Marian urmărește să sfințească țara prin muncă și să-i apropie pe naționaliștii dispuși să facă deplasarea. Invitația este deschisă pentru toată lumea.
La eveniment va fi prezent și un magazin naționalist.
Marian Motocu: Dacă se îndură bunul Dumnezeu, reușim să trezim nația.
Și de-o fi așa, atunci…. voi putea spune că mi-am făcut datoria și mă pot întoarce la munca mea de alpinist și la casa mea de la țară, unde bălăriile au năpădit și pământul așteaptă să fie muncit.
Putem să dăm înainte dacă vrem. Să facem ceva pentru țara asta, nu pentru noi și gloria noastră, ci pentru urmașii noștri și slava lui Dumnezeu.
Sistemul vrea să lase o țară depopulată pentru a fi jefuită și locuită de oameni străini credinței noastre și locului ăstuia.
Noi începem o altă lucrare. O lucrare la sfârșitul căreia să lăsăm în urmă o țară ca soarele sfânt de pe cer.
Imagine: Sigla mișcării naționaliste „41 pentru România”
Foto: Marian Motocu primind binecuvântarea de la Generalul Radu Theodoru
Foto: Monumentul Eroilor din primul război mondial - Pe aici nu se trece
Autor text: Sterie Ciumetti, Incorect Politic
Articol preluat și publicat: 20.06.2022
Alexandru Coţarcă
4 ani în urmă
binecuvântarea de la Generalul Radu Theodoru
Români pentru Tricolor! Tabără de Muncă la Mărășești 24-26 Iunie 2022
Marian Motocu anunță o amplă tabără de muncă la Mărașești în perioada 24-26 iunie 2022, cu scopul revopsirii tricolorului profanat în culorile Ucrainei, dar și cu scopul de a consolida rețeaua de naționaliști militanți.
La această acțiune sunt bineveniți toți cei care gândesc și simt românește.
Acesta anunță prezența unor nume mari precum Generalul Radu Theodoru, Nicolae Roman, Văduva, Gigă Manole și alții.
Un popor unit, o credință vie, o ocazie istorică.
Suntem ceea ce suntem!
„41 pentru România”
A venit timpul ca cei ce au uitat, să-și aducă aminte că aici este ROMÂNIA și că “PE AICI NU SE (mai) TRECE !!!
Vă invit să vă oferiți două zile la cort, unde străbunii noștrii și-au dat viata că noi să ne putem bucura de liniște, libertate și românism, împreună cu frati români din toate colțurile țării, unde, împreună vom restabili culorile tricolorului.
În data de 26, vom asista la încununarea muncii noastre cu salve de focuri de armă și fanfară militară.
Vor fi corturi și locuri umbroase amenajate, evenimentul este oficial, legal, multă muncă a fost investită în organizare.
Demersul lui Marian urmărește să sfințească țara prin muncă și să-i apropie pe naționaliștii dispuși să facă deplasarea. Invitația este deschisă pentru toată lumea.
La eveniment va fi prezent și un magazin naționalist.
Marian Motocu: Dacă se îndură bunul Dumnezeu, reușim să trezim nația.
Și de-o fi așa, atunci…. voi putea spune că mi-am făcut datoria și mă pot întoarce la munca mea de alpinist și la casa mea de la țară, unde bălăriile au năpădit și pământul așteaptă să fie muncit.
Putem să dăm înainte dacă vrem. Să facem ceva pentru țara asta, nu pentru noi și gloria noastră, ci pentru urmașii noștri și slava lui Dumnezeu.
Sistemul vrea să lase o țară depopulată pentru a fi jefuită și locuită de oameni străini credinței noastre și locului ăstuia.
Noi începem o altă lucrare. O lucrare la sfârșitul căreia să lăsăm în urmă o țară ca soarele sfânt de pe cer.
Imagine: Sigla mișcării naționaliste „41 pentru România”
Foto: Marian Motocu primind binecuvântarea de la Generalul Radu Theodoru
Foto: Monumentul Eroilor din primul război mondial - Pe aici nu se trece
Autor text: Sterie Ciumetti, Incorect Politic
Articol preluat și publicat: 20.06.2022
Alexandru Coţarcă
4 ani în urmă
Pliante - foto prezentare
15 iunie 1889 - o zi nemărginită
În dimineața zilei de 15 iunie 1889, Mihai Eminescu, marele poet, prozator și jurnalist pleca dintre noi pentru totdeauna, lăsând în urma sa o uriașă zestre literară.
Cu România în suflet și-n trăiri, a colindat „în lung și-n lat” minunata țară pentru a cunoaște tot ce înseamnă această așezare și neamul ce dăinuiește aici de mii de ani.
Cu dorința de a cunoaște cât mai mult, întra în contact și dialoga cu oameni din toate clasele sociale.
Aproape orice întâlnire devenea pentru Eminescu sursă de inspirație, fiind totodată nerăbdator să aștearnă pe hărtie impresiile și gândurile sale.
Scrierile deosebite și încărcate de inspirație apăreau din mânuirea condeiului, așezănd cu grijă cuvintele pe colile ce stau și acum ca mărturia acelor vremuri.
Mare parte din scrierile marelui român Eminescu au fost, sunt, și vor fi mereu ghid pentru neamul ales să se nască și să locuiască în „Grădina Maicii Domnului”.
Probabil că nimeni nu a descris și nu a prezentat mai bine în scrierile sale, așa cum a făcut-o Eminescu, descriind România și neamul românesc.
Se mai poate spune că mare parte din scriitorii ce l-au succedat pe Eminescu s-au inspirat din operele sale.
Născut la data de 15 ianuarie 1850 conform actelor publice, totuși într-un registru al membrilor Junimii, Eminescu însuși și-a trecut data nașterii ca fiind 20 decembrie 1849, iar în documentele gimnaziului din Cernăuți unde a studiat Eminescu este trecută data de 14 decembrie 1849.
Locul nașterii, unde a și copilărit este satul Ipotești, județul Botoșani, stare evocată cu adâncă nostalgie în poezia de mai târziu (Fiind băiet… sau O, rămâi).
Romantismul lui Eminescu
Este foarte cunoscută povestea de dragoste a lui Eminescu cu Veronica Micle, fapt ce se regăsește în multe din scrierile sale literare, prin poezii, proză și scrisori.
În perioada 1869 - 1872 este student la Viena, urmează ca „auditor extraordinar” Facultatea de Filozofie și Drept (dar audiază și cursuri de la alte facultăți).
Tot la Viena, în aceeași perioadă o cunoaște pe Veronica, femeia de care se și îndrăgostește când s-au reîntâlnit la Iași, cu toate că era căsătorită la acel moment.
În 6 august 1879 înceta din viață Ștefan Micle, soțul Veronicăi, la ceva timp Eminescu cerând-o în căsătorie, făcând și planuri în acest sens, însă nerealizabile.
Atât Eminescu, cât și apropiați ce au făcut notări la acea vreme, menționează și alte relații amoroase pe care le-ar fi avut.
Amintim din poeziile dedicate unei femei pe care o plăcea sunt „Pe lângă plopii fără soț” și „O rămâi”.
În perioada studiilor, în scrierile sale, Eminescu dedică din suflet rânduri doar cadrului didactic de limba și literatura română Aron Pumnul.
Fiind marcat de moartea celui ce i-a fost cu adevărat dascăl și „părinte” îndrumător, Eminescu compune poezia intitulată „La mormântul lui Aron Pumnul”.
O parte însemnată din viața sa Eminescu și-a petrecut-o la București, într-un oraș cosmopolit numit la acea vreme și „Micul Paris”.
Obișnuia adesea să meargă la restaurantul „Casa Capșa”, situat ca și acum pe Calea Victoriei, Nr. 36, locul unde să întâlnea cu prietenii săi, printre aceștia s-au numărat nume grele ale culturii secolului al XIX-lea, cum ar fi: Ion Creangă, Ioan Slavici, Ion Luca Caragiale, Vasile Alecsandri, Nicolae Densușianu și alții.
Natura a fost cea mai mare sursă de inspirație în scrierile lui Eminescu, aspect vizibil în mai toate cărțile.
Teiul, simbolul parfumului și relaxării, unul din locurile unde scrisul prindea viață.
Aici putem aminti de renumitul Tei din parcul Copou, aflat în centrul orașului Iași, vechea capitală a Moldovei, teiul stă și azi mărturie, parcă fiind de strajă patriei.
În cariera sa de jurnalist Eminescu se alătură publicației „Timpul” din Bucucrești în anul 1877, ziarul oficial al Partidului Conservator.
Publicație cu care colaborează o perioadă ca redactor, contribuind la realizarea multor articole, mai ales pe teme economice și politice.
Prin articolele sale publicate mai ales în perioada în care a lucrat la Timpul a reușit să-i deranjeze pe câțiva lideri importanți din acest mare partid.
Implicarea lui Eminescu în jurnalism și politică i-au creat mari probleme, lideri politici ai acelor vremuri plănuind să-l oprească cumva, așa avea să apară sloganul, celebru în epocă, „Ia mai opriți-l pe Eminescu ăsta!”.
Și totuși Eminescu nu a fost pe placul tuturor!
Nu au fost puțini cei care i-au creat probleme lui Eminescu, cu această ocazie amintim câteva nume: Alexandru Grama, Alexandru Macedonski, Grigore Ventura și alții.
Titu Maiorescu fost un om dualist în viața lui Eminescu, fiindu-i în același timp prieten dar și dușman.
Problema Maiorescu nu se poate epuiza doar așa, ea trebuie tratată aplicat.
De altfel se întâmplă frecvent ca scriitorii să se urască și chiar să se șicaneze între ei.
O tristă și dificilă perioadă din viața lui Eminescu
Pe neașteptate, în vara anului 1883 Eminescu este afectat de primele probleme de sănătate.
La București, în 23 iunie, pe o căldură înăbușitoare, se interesează pentru remedierea problemelor apărute și este nevoit să solicite sprijin medical.
După scurt timp, adică la 28 iunie, starea sa de sănătate se agravează și este internat în sanatoriul doctorului Șuțu, cu diagnosticul de „manie acută”.
În luna octombrie a aceluiași an, cu sprijinul prietenilor, Eminescu este dus la un sanatoriu din Viena, unde se recuperează.
Însă, în toamna anului 1884 problemele reapar și este internat la spitalul Sf. Spiridon, la scurt timp revenind în activitate.
În vara lui 1886 din nou starea lui de sănătate se agravează, primind îngrijiri medicale la ospiciul de la Mănăstirea Neamț.
Transferat de la un spital la altul și primind diverse tratamente, în dimineața zilei de 15 iunie 1889 Eminescu pierde lupta cu boala, plecând pentru totdeauna la numai 39 de ani.
Cei ce au scris despre acest aspect negativ din viața lui Eminescu, au căutat să „despice firul în patru”, punând în evidență detalii, astfel lezându-i imaginea.
Eminescu a fost, este, și va fi pentru totdeauna Luceafărul literaturii române și lumina neamului românesc.
Autor text: Alexandru Coțarcă
Mihai Eminescu, fotografie realizata de Jan Tomas (1841-1912) în 1869, la Praga
Articol dedicat evenimentului cultural „EMINESCU, OM, GENIU și POET DIVIN”
Alexandru Coţarcă
4 ani în urmă
Pliant - verso
15 iunie 1889 - o zi nemărginită
În dimineața zilei de 15 iunie 1889, Mihai Eminescu, marele poet, prozator și jurnalist pleca dintre noi pentru totdeauna, lăsând în urma sa o uriașă zestre literară.
Cu România în suflet și-n trăiri, a colindat „în lung și-n lat” minunata țară pentru a cunoaște tot ce înseamnă această așezare și neamul ce dăinuiește aici de mii de ani.
Cu dorința de a cunoaște cât mai mult, întra în contact și dialoga cu oameni din toate clasele sociale.
Aproape orice întâlnire devenea pentru Eminescu sursă de inspirație, fiind totodată nerăbdator să aștearnă pe hărtie impresiile și gândurile sale.
Scrierile deosebite și încărcate de inspirație apăreau din mânuirea condeiului, așezănd cu grijă cuvintele pe colile ce stau și acum ca mărturia acelor vremuri.
Mare parte din scrierile marelui român Eminescu au fost, sunt, și vor fi mereu ghid pentru neamul ales să se nască și să locuiască în „Grădina Maicii Domnului”.
Probabil că nimeni nu a descris și nu a prezentat mai bine în scrierile sale, așa cum a făcut-o Eminescu, descriind România și neamul românesc.
Se mai poate spune că mare parte din scriitorii ce l-au succedat pe Eminescu s-au inspirat din operele sale.
Născut la data de 15 ianuarie 1850 conform actelor publice, totuși într-un registru al membrilor Junimii, Eminescu însuși și-a trecut data nașterii ca fiind 20 decembrie 1849, iar în documentele gimnaziului din Cernăuți unde a studiat Eminescu este trecută data de 14 decembrie 1849.
Locul nașterii, unde a și copilărit este satul Ipotești, județul Botoșani, stare evocată cu adâncă nostalgie în poezia de mai târziu (Fiind băiet… sau O, rămâi).
Romantismul lui Eminescu
Este foarte cunoscută povestea de dragoste a lui Eminescu cu Veronica Micle, fapt ce se regăsește în multe din scrierile sale literare, prin poezii, proză și scrisori.
În perioada 1869 - 1872 este student la Viena, urmează ca „auditor extraordinar” Facultatea de Filozofie și Drept (dar audiază și cursuri de la alte facultăți).
Tot la Viena, în aceeași perioadă o cunoaște pe Veronica, femeia de care se și îndrăgostește când s-au reîntâlnit la Iași, cu toate că era căsătorită la acel moment.
În 6 august 1879 înceta din viață Ștefan Micle, soțul Veronicăi, la ceva timp Eminescu cerând-o în căsătorie, făcând și planuri în acest sens, însă nerealizabile.
Atât Eminescu, cât și apropiați ce au făcut notări la acea vreme, menționează și alte relații amoroase pe care le-ar fi avut.
Amintim din poeziile dedicate unei femei pe care o plăcea sunt „Pe lângă plopii fără soț” și „O rămâi”.
În perioada studiilor, în scrierile sale, Eminescu dedică din suflet rânduri doar cadrului didactic de limba și literatura română Aron Pumnul.
Fiind marcat de moartea celui ce i-a fost cu adevărat dascăl și „părinte” îndrumător, Eminescu compune poezia intitulată „La mormântul lui Aron Pumnul”.
O parte însemnată din viața sa Eminescu și-a petrecut-o la București, într-un oraș cosmopolit numit la acea vreme și „Micul Paris”.
Obișnuia adesea să meargă la restaurantul „Casa Capșa”, situat ca și acum pe Calea Victoriei, Nr. 36, locul unde să întâlnea cu prietenii săi, printre aceștia s-au numărat nume grele ale culturii secolului al XIX-lea, cum ar fi: Ion Creangă, Ioan Slavici, Ion Luca Caragiale, Vasile Alecsandri, Nicolae Densușianu și alții.
Natura a fost cea mai mare sursă de inspirație în scrierile lui Eminescu, aspect vizibil în mai toate cărțile.
Teiul, simbolul parfumului și relaxării, unul din locurile unde scrisul prindea viață.
Aici putem aminti de renumitul Tei din parcul Copou, aflat în centrul orașului Iași, vechea capitală a Moldovei, teiul stă și azi mărturie, parcă fiind de strajă patriei.
În cariera sa de jurnalist Eminescu se alătură publicației „Timpul” din Bucucrești în anul 1877, ziarul oficial al Partidului Conservator.
Publicație cu care colaborează o perioadă ca redactor, contribuind la realizarea multor articole, mai ales pe teme economice și politice.
Prin articolele sale publicate mai ales în perioada în care a lucrat la Timpul a reușit să-i deranjeze pe câțiva lideri importanți din acest mare partid.
Implicarea lui Eminescu în jurnalism și politică i-au creat mari probleme, lideri politici ai acelor vremuri plănuind să-l oprească cumva, așa avea să apară sloganul, celebru în epocă, „Ia mai opriți-l pe Eminescu ăsta!”.
Și totuși Eminescu nu a fost pe placul tuturor!
Nu au fost puțini cei care i-au creat probleme lui Eminescu, cu această ocazie amintim câteva nume: Alexandru Grama, Alexandru Macedonski, Grigore Ventura și alții.
Titu Maiorescu fost un om dualist în viața lui Eminescu, fiindu-i în același timp prieten dar și dușman.
Problema Maiorescu nu se poate epuiza doar așa, ea trebuie tratată aplicat.
De altfel se întâmplă frecvent ca scriitorii să se urască și chiar să se șicaneze între ei.
O tristă și dificilă perioadă din viața lui Eminescu
Pe neașteptate, în vara anului 1883 Eminescu este afectat de primele probleme de sănătate.
La București, în 23 iunie, pe o căldură înăbușitoare, se interesează pentru remedierea problemelor apărute și este nevoit să solicite sprijin medical.
După scurt timp, adică la 28 iunie, starea sa de sănătate se agravează și este internat în sanatoriul doctorului Șuțu, cu diagnosticul de „manie acută”.
În luna octombrie a aceluiași an, cu sprijinul prietenilor, Eminescu este dus la un sanatoriu din Viena, unde se recuperează.
Însă, în toamna anului 1884 problemele reapar și este internat la spitalul Sf. Spiridon, la scurt timp revenind în activitate.
În vara lui 1886 din nou starea lui de sănătate se agravează, primind îngrijiri medicale la ospiciul de la Mănăstirea Neamț.
Transferat de la un spital la altul și primind diverse tratamente, în dimineața zilei de 15 iunie 1889 Eminescu pierde lupta cu boala, plecând pentru totdeauna la numai 39 de ani.
Cei ce au scris despre acest aspect negativ din viața lui Eminescu, au căutat să „despice firul în patru”, punând în evidență detalii, astfel lezându-i imaginea.
Eminescu a fost, este, și va fi pentru totdeauna Luceafărul literaturii române și lumina neamului românesc.
Autor text: Alexandru Coțarcă
Mihai Eminescu, fotografie realizata de Jan Tomas (1841-1912) în 1869, la Praga
Articol dedicat evenimentului cultural „EMINESCU, OM, GENIU și POET DIVIN”
Folosim cookie-uri strict necesare pentru autentificare si securitate. Cookie-urile pentru preferinte,
analitice sau marketing rulează doar dacă alegi să le accepți. Poți schimba oricând alegerea.
Politica de cookie-uri
Strict necesareNecesare pentru autentificare, securitate, sesiune, preferinte cerute explicit si salvarea consimtamantului.
PreferintePăstrează opțiuni de afișare și personalizare care nu sunt esențiale pentru funcționarea de bază.
AnaliticeNe ajuta sa intelegem agregat cum este folosit site-ul si ce trebuie imbunatatit.
MarketingPermite măsurarea campaniilor și conținut personalizat de promovare, dacă va fi activat.
Rândurile citate nu-i aparțin lui Anders ci unui agarici (Serge Carfantan) care pretinde că "producția" amintită a fost inspirată din "Învechirea omului"!