Alexandru Coţarcă

Fotografie · 4 ani în urmă

Proces colectiv, proiect demarat de Av. Gheorghe Piperea și Asociații Cei interesați de procesul colectiv pentru stoparea experimentelor medicale pe oameni și a practicilor eugenice (insidioase, dar din ce în ce mai evidente), pot scrie la secretariat@piperea.ro Pentru ușurința organizării, vă rog să precizați motivația asumării semnăturii pentru un astfel de proces, care poate fi, de exemplu: - protecția copiilor împotriva consecințelor nefaste ale acestor experimente; - temerea față de interacțiunile periculoase cu alte medicamente sau pentru declanșarea unor reacții grave în raport de afecțiuni pre-existente, cronice sau acute (tromboză, reacții auto-imune, anafilaxii etc.); - principiul liberului arbitru și cerința consimțământului informat la o ingerință sau intervenție medicală; - defectele și lipsurile calitative ale serului exprimental (deși injectați cu doza completă, nu ați obținut efectele scontate, pentru că nu aveți anticorpi, pentru că v-ați infectat, pentru că ați transmis mai departe agentul patogen, pentru că urmează să fiți din nou izolați etc.); - segregarea socială și apartheidul sanitar care vin odată cu codul QR; - pierderea locului de muncă (sau riscul de pierdere) ca urmare a alegerii de a nu vă supune acestui epxeriment. PS: Că sunteți supuși sau nu new-normalismului, că v-ați injectat sau nu, nu are relevanță - în fața resetării ființei umane, în fața amenințării cu extincția speciei homo sapiens, suntem toți în aceeași barcă. Toți în pericol de naufragiu. Foto: Prof. Univ. Av. Gheorghe Piperea Text preluat și publicat: 19.11.2021

Alexandru Coţarcă

Fotografie · 4 ani în urmă

Prezentarea planului diabolic, al "bolnavilor" planetei. Într-un DOCUMENT REAL al Fundației Rockefeller (găsit pe web site-ul lor) se arată PLANUL lor -> al OCULTEI, Bill Gates, Fauci, George Soros, etc: ⚠️ MANIPULAREA ȘI VACCINAREA POPULATIEI prin SIMULAREA unei EPIDEMII GLOBALE cu un VIRUS SLAB și care NU E MORTAL; ⚠️ Prezentând NUMĂR de CAZURI INEXISTENTE, PLANIFICAREA DECESELOR de Covid chiar dacă oamenii NU AU AVUT covid și NU AU MURIT de covid; ⚠️ Să se exagereze indicele de mortalitate până la CAZURI de MOARTE care NU AU NICIO LEGĂTURĂ cu VIRUSUL pentru a menține FRICA și ASCULTAREA până la maxim; ⚠️ MENȚINEREA OAMENILOR în CARANTINĂ CÂT de MULT pentru a DISTRUGE ECONOMIA din acea regiune, a CREA TULBURĂRI SOCIALE, a RUPE lanțul ALIMENTAR, a CREA ÎNCEPUTUL unei LIPSE de HRANĂ, DETERIORAREA SISTEMULUI IMUNITAR prin LIPSA de INTERACȚIUNE cu alți oameni, bacterii și alte lucruri ce țin sistemul nostru imunologic în alerta și activ; ⚠️ CA SĂ AJUNGEM SUSCEPTIBILI de ÎMBOLNĂVIRI căci DEBILITEAZA sistemul nostru imunitar, apoi MINȚINDU-NE că NUMAI VACCINUL OBLIGATORIU poate lupta cu virusul; ⚠️ CONTINUAREA EXTINDERII CARANTINEI făcând ca LUMEA să PROTESTEZE și să se RĂZVRĂTEASCĂ; ⚠️ SĂ se continue cu EXAGERAREA CAZURILOR cât mai mult, folosindu-se de MORȚILE din BOLI OBIȘNUITE; ⚠️ URMÂND o NOUĂ FAZĂ de CARANTINARE la începutul anului 2022 la un nivel MULT mai EXTREM și MAI MULT decât PRIMA FAZA (prima stare de urgență) și a INVINUI PROTESTATARII pt. “creșterea cazurilor”; ⚠️ PEDEPSE cu ÎNCHISOAREA pt. “neascultători” (cei NESUPUSI); ⚠️ DUPA 6 LUNI sau MAI MULT să se facă un PLAN de VACCINARE OBLIGATORIE a POPULAȚIEI; ⚠️ URMEAZĂ și o FAZĂ a 3-a DACĂ MAJORITATEA SE OPUNE agendei ocultei; ⚠️ INSTITUIREA unui NOU SISTEM de ECONOMIE Patent Microsoft 060606 (666-semnul diavolului) - sistem Criptomoneda care UTILIZEAZĂ DATE ale ACTIVITĂȚII CORPORALE și care este bazat pe COMPORTAMENTUL UMAN și pentru SUPUNERE. -> Text preluat <- PS: Dacă ne vom opune cu adevărat și cu tărie așa cum se întâmplă în alte state, putem evita intrarea României în cursa infernală a "noii ordini mondiale". Imagine sugestivă Articol publicat: 22.11.2021

Alexandru Coţarcă

Fotografie · 4 ani în urmă

Teorie conspiraționistă sau crunta realitate, "Germanizarea României" ? După cunoscuta lovitură de stat din decembrie 1989, "imperialiștii" din vestul Europei au început invadarea României sub diverse pretexte și forme, multe din ele fiind aparent credibile. Încă din 1990 România a devenit piața de desfacere a producătorilor occidentali, absorția de mărfuri a românilor a salvat occidentul de la o imensă criză economică. La numai 10 ani distanță, sub conducerea guvernamentală a lui Adrian Năstase (PDSR) își fac apariția primele companii străine, în mod surprinzător multe cu capital majoritar german. Klaus Werner Iohannis, omul de bază al Germaniei în România, ajuns chiar președintele statului din 21 decembrie 2014 și până în prezent. "Plantat" din timp să conducă echipa "ariană" aleasă cu care va înfăptui "Germanizarea României", după expirarea celor două mandate de președinte va deveni Cancelar pe ceea ce va fi colonia Germaniei. Nu întâmplător România este invadată de însemne și activități germane, așa cum puteți deja observa: centre, magazine, cluburi, muzee, statui, etichete, benere, afișe. Cea mai vizibilă și revoltătoare schimbare o putem observa la instituția de pază și ordine publică Poliția Română, fapt ce arată clar că există planuri în derulare. Iată câteva fapte ale "viteazului" Klaus Werner Iohannis: - anularea datoriei Germaniei față de România, reprezentând daune de război; - cedarea către Germania sub diverse forme bunuri cum sunt: terenuri, clădiri, resurse, etc; - îndatorarea românilor peste capacitatea de a returna împrumuturile, ca la un momentdat să fie executați silit; - implementarea de legi, convenții și tratate în defavoarea României și românilor; - este premiantul organizațiilor răufăcătoare României, așa cum sunt Kalergi, Brukenthal, etc; - aplicarea planurilor de ștergere a identității, suveranității, creștinismului, a valorilor morale și materiale. PS: Cu tristețe și durere :( remarc cedarea fraților mei români a tot ce-i definește. Ne-am lăsat cotropiți de un popor cu un trecut urât, devenind un preș pe care ei se șterg. :( -> Veți spune, "ce vrei tu băiete, în treburile mari de ce te bagi ?", stai locului că asta-i rânduirea. Mă tot întreb, oare de ce nu putem fi independenți și suverani ? Consider că am suferit prea mult, de mii de ani plătim tribut și suntem cotropiți. Oare unde mereu greșim ? Ce nefericire, ce blestem ? Imagini sugestive Articol redactat și publicat: 26.11.2021

Alexandru Coţarcă

Fotografie · 4 ani în urmă

Alexandru Coţarcă

Fotografie · 4 ani în urmă

Alexandru Coţarcă

Fotografie · 4 ani în urmă

Alexandru Coţarcă

Fotografie · 4 ani în urmă

Furtună în Carpați O perioadă s-a "rostogolit" în spațiul public prin intermediul presei subiectul unui iminent conflict al Ucrainei cu Rusia, motive mai vechi "dosite la sertar", răscolite din când în când. Petro Poroshenko, fostul președinte al Ucrainei, denumit și "Regele ciocolatei", a fost în centrul unui scandal pe probleme economice, fiind acuzat de afaceri ilegale cu Hunter Biden, fiul actualului președinte SUA Joe Biden. În anul 2020, în timpul campaniei electorale din Statele Unite, presa internațională a vorbit despre problemele lui Hunter Biden în Ucraina, unde s-au adus acuzații cu privire la clasarea dosarului de fraudă fiscală de ordinul mild. de $. Totodată "scânteia" a "aprins focul" unor conflicte mai vechi între Ucraina și Rusia, în această situație Americanii venind în sprijinul Ucrainei prin aliații NATO. Așa dar, ce avem noi aici ? Avem aplicarea unor planuri diabolice de "deranjare" a Rusiei de către americani, făcând-o prin întermediarii parteneri NATO așa cum este și România. Culmea, din toți partenerii NATO de pe flancul est-european, România prin președintele Klaus Iohannis și ministrul de externe Bogdan Aurescu s-a angajat semnând la Washington implicarea în acțiunile ce vor urma în Ucraina. Conform surselor oficiale Polonia și Ungaria s-au opus și au respins categoric să facă parte din echipa acestor operațiuni diabolice. Din cele mai vechi timpuri "imperialiștii globaliști" au încercat prin diverse metode destabilizarea și dezintegrarea Rusiei. Interesant și pare a fi insesizabil faptul că Ucraina nu este partener NATO, cu toate astea americanii îi susțin pe ucrainieni indirect, prin aliați. În mod suspect România are de curând ca prim-ministru un militar de carieră în persoana generalului Nicolae Ciucă, guvern condus de militar reflectă starea de război în care ne aflăm, așa cum s-a mai întâmplat în anii 40, în perioada celui de al 2-lea război mondial. Concluzie: "Se pare că americanoizii se vor bate cu rusnacii, dar o vor face până la ultimul român. imperialiștii globaliști ne sacrificând soldații lor într-un război de uzură în care americanii vor consuma armament produs pe stoc, astfel fabricile producând încontinuare" PS: Frați români, trebuie să ne opunem și să spunem într-un glas -> Conflictul lor nu ne privește. Procedând așa cum au făcut-o Polonia și Ungaria. Ar trebui să fim NEUTRI, plus că noi avem probleme de nu le facem față. Imagine sugestivă Articol redactat și publicat: 27.11.2021

Alexandru Coţarcă

Fotografie · 4 ani în urmă

BREAKING NEWS: "Butonul de panică la mâna Fiurărului" Acest articol atinge un subiect sensibil și complex în același timp, nu mai este secret, de aceea a apărut și în spațiul public faptul că în căteva țări din Europa printre care și România sunt antrenați și pregătiți lucrători ai "Poliției Europene". D-nu general în rezervă Emil Străinu a menționat în spațiul public din presă faptul că pe teritoriul României, în baze militare speciale și cu logistică de generație nouă sunt antrenați soldații noii structuri Europene. Cun nu iese fum fără foc, nenumărate voci au menționat faptul că mare parte din acești polițiști europeni sunt barbați selectați din refugiații primiți cu "brațele deschise". Vă amintiți când madame Merkel solicita tuturor țărilor membre UE să primească cotă de refugiați, despre acest subiect am mai vorbit și în alte articole cu referiri asemănătoare. În această PANdemie guvernul României a impus măsuri aberante prin forțele de pază și ordine publică care sunt: Jandarmeria, Poliția națională și cea locală. Știm bine, unii cetățeni au simțit pe "pielea lor" abuzurile comise de angajați M.A.I. plătiți din banii noștri, angajați care ar fi trebuit să ne apere drepturile și interesele. Pentru că o mână de oameni au inițiat demersuri juridice împotriva abuzatorilor, lucrători din M.A.I., polițiști au făcut deja pas înapoi. În schimb lucrătorii din Jandarmerie continuă să comită abuzuri și să împiedice românii dintr-o anumită categorie să-și desfășoare activitățile cotidiene. În acest caz, coordonatorul acestei acțiuni PLANdemice a menționat și solicitat înființarea unui departament special de intervenții format din 90.000 de lucrători chiar și aduși din extern. Actuali "lideri" din aparatul de stat, echipa închegată recent reprezintă "Gestapoul" românesc. "Fiurărul" suprem este gata să apese "butonul de panică", moment în care își vor face apariția "Volgile negre" și "Gorilele în pardesie". Cu temele făcute și bine înarmați, m3rc3narii vor aresta, extrage din orice loc, chiar și din locunțe cu forța români pe care îi vor duce în centre special amenajate. Despre centre/lagăre de tip FEMA am vorbit în două articole, oferind în acest sens exemplu din Australia, unde oameni sunt arestați și aruncați în aceste lagăre. PS: Patrioți aflați în pozițiile cheie vor împiedica șcelerații să-și pună în aplicare planurile diabolice. Trebuie împiedicat cu orice preț "Fiurărul" să apese "butonul de panică". Apăsarea "butonului de panică" care ar genera dezastu de proposrții este similar declanșării unui război. Imagine sugestivă Articol redactat și publicat: 03.12.2021

Alexandru Coţarcă

Fotografie · 4 ani în urmă

Definiția egalității exprimată în câteva cuvinte Egalitatea e cel mai mare dușman al libertății... principiul egalitîții, pe care-l vehiculează democrații din lume, funcționează în mod real numai în religie, fiindcă numai religia creștină consideră oamenii egali în fața lui Dumnezeu... În celebra Déclaration des Droits de l Homme et du Citoyen a revoluției franceze, prima propoziție e o ediție absolută sau, în cel mai bun caz, un sofism: oamenii sunt egali de la natură... asta e ca și cum Kant ar fi egal cu Iliescu... oamenii sunt inegali de la natură... Sunt inegali inșiși membrii unei familii, în care unul poate fi genial, altul mediocru și altul imbecil... substanța ereditară e un mister... Petre Țuțea Text preluat Foto: Petre Țuțea Articol publicat: 04.12.2021

Alexandru Coţarcă

Fotografie · 4 ani în urmă

-> GRATIS <- Plătim ca să avem gratuități, Și vindem pe degeaba la străini, Ne bucurăm de cușca aurită, Suntem stăpânii sclavilor ce azi ne sunt stăpâni. Mâncam mâncarea celor din străinătate, Plătind-o azi cu bani munciți din greu, Dar dăm degeaba rodul muncii noastre, Căci țara e condusă de evrei. Deși cu toții știm povestea, Și știm cu toții că suntem furați, Alegem azi să închidem ochii, Și continuăm să îi votăm pe criminali. Dar nu ne mai trezim odată? Spunea un mare Om… român, Căci a venit iar timpul astăzi, Cu sânge viitorul să-l plătim. Autor: Marian Motocu (Un Oltean Încăpățânat) Foto: Marian Motocu PS: În numele românilor adevărați îți mulțumesc pentru tot ceea ce faci frate drag patriot și naționalist. Preluare și publicare: 12.12.2021

Alexandru Coţarcă

Fotografie · 4 ani în urmă

Codurile armelor pentru război - "in dă securitate" -> Pe placul unora, dușman altora; Știu și mai ales sunt conștient că nu sunt pe placul tuturor, nici nu aș putea fi dacă iau în calcul cât de diferiți suntem. Din istoria creștină se știe că nici Iisus Hristos nu a fost pe placul tutruror, drept urmare știm cu toții ce s-a întâmplat. Și iată cum de peste 2000 de ani omenirea trăiește într-un mare haos și relativitate. Nu sunt excepție, nici nu aș putea, nu sunt pe placul tuturor atunci când vorbesc, scriu și acționez. -> Ce, cum, și de ce; Cu acest articol lansez un serial intitulat "Codurile armelor", pregătiri pentru războiul ce "bate la ușă". Puțini au citit, și mai puțini au înțeles ideea articolului intitulat "Dosar din naștere", a cărei publicare s-a făcut pe 22.03.2021 "Uraaa, securitatea a murit, trăiască securitatea". Dânsa, securitatea a fost desființată în 30 decembrie 1989 prin decret nr. 33, articol unic, semnat de președintele CFSN Ion Iliescu. În realitate securitatea a fost pitită sub "mantaua armatei", puterea nou instalată având și ea nevoie de "liniște". La ceva timp "ea" reapare cu "straie noi", sub un nume franțuzesc cu aer de occident, structură menită să apere demnitarii statului și să reprime orice formă de manifestație. Rapid MAI s-a apucat să facă investiții în această structură de forță oferindu-le lucrătorilor terenuri, clădiri, logistică, cursuri de specializare și perfecționare. -> "Nas-în-nas cu securitatea"; Un individ din "garnizoana" locală mă tot hărțuiește de un an în timpul serviciului cât și în timpul liber. Când este în uniformă se dă zmeu, comite fără priceapă fapte grave, abuz în serviciu, se poartă abuziv și hărțuiește. Să-și facă motiv să se apropie de mine superiorii lui i-au oferit pretextul "masca de protecție". Individul s-a străduit să mă sancționeze pentru nepurtarea "măștii de protecție", scopul fiind să mă provoace, gândind că mă voi revolta încât să intervină în forță. Ce a omis să-i spună superiorii, este faptul că sunt calm, mă documentez pe legi și pot acționa. -> Justiția legată la ochi și mâini; Balanța e stricată atunci când ar deranja securitatea și alte interese, domnița legată la ochi este acum legată și la mâini. Parcă eram cu toți egali în fața legii! Acum totul s-a schimbat. Și totuși mai sunt magistrați conștiincioși, pe care îi voi căuta, cu siguranță problemele ce le am se vor rezolva. Va urma... Imagine sugestivă Articol redactat și publicat: 18.12.2021

Alexandru Coţarcă

Fotografie · 4 ani în urmă

Despre datoria de a nu te supune (H.D. Thoreau, Resistance to Civil Government) Ideea contractului social în care oamenii s-ar angaja de bunăvoie pentru a stabili o societate în care să se simtă apărați de vicisitudinile stării de natură este o pură ficțiune, în măsura în care nici unul din cetățenii existenți astăzi oriunde pe glob nu și-a dat un consimțământ explicit, odată cu intrarea în această lume – sau măcar odată cu vârsta majoratului, față de sistemul constituțional, față de ansamblul legilor pe care va fi ținut să le respecte, sau față de politicile pe care guvernul le pune în practică. Nu există, de fapt, o „intrare” în contractul social, pentru că omul este aruncat în lume, el se naște direct parte a acestui contract fără să fi consimțit vreodată la el, ca individ. Cu toate acestea, întreaga filosofie constituțională a statelor democratice se bazează pe ideea de contract social și pe acel „consimțământ de a fi guvernați”. Acest consimțământ se consideră a fi implicit, atâta timp cât cetățenii acceptă să se supună legilor; ei au posibilitatea legală de a schimba guvernanții prin vot și de a aproba modificările constituționale prin referendum. Democrațiile contemporane se confruntă însă cu o vidare de sens a acestor gesturi electorale. În condițiile în care impactul votului este din ce în ce mai mic asupra unei clase politice oligarhice, iar posibilitatea reală a cetățenilor de a schimba ceva prin vot pare din ce în ce mai iluzorie, nivelurile de absenteism ating cotele istorice maxime. Constatăm o „oboseală” (fatigue) generală a modelului democrațiilor occidentale, care par să-și fi atins limitele posibilităților lor de a menține consensul social fondator. Există o prăpastie între elitele politice și mase; pe de o parte, elitele politice răspund din ce în ce mai puțin la cerințele cetățenilor și sunt din ce în ce mai greu de înlocuit, din lipsă de alternative (în context românesc, sloganul Pieței Universității PDL, USL, aceeași mizerie este revelator). Pe de altă parte, gradul de contestare al modurilor de guvernare este în creștere peste tot în lume, contestarea tinzând să capete aspecte violente și anti-sistem: spre deosebire de grevele și mișcările tradiționale care contestau anumite politici sau anumite forțe politice aflate la putere, contestarea din zilele noastre este mai degrabă îndreptată împotriva sistemului politic ca atare. În contrapartidă, elitele politice care administrază Statul recurg la mijloace din ce în ce mai violente pentru a limita și a reprima aceste mișcări, mijloace care se află adesea la limita legalității. Dar legile, făcute tot de aceste elite politice, evoluează odată cu atmosfera timpului: din ce în ce mai mult, ele permit supravegherea cetățenilor astfel încât orice tentativă de contestare organizată să fie înăbușită încă din fașă. Din ce în ce mai mult, Statele își tratează cetățenii ca pe niște supuși sau, și mai rău, ca pe niște simple obiecte ale guvernării, și nu ca pe părțile constituente ale unui contract social de la care, totuși, se revendică (în acest sens, este simptomatică terminologia discursului public în care se vorbește de „populație” și nu de „cetățeni”). Așadar, presupunem că un cetățean X se află în următoarea situație (prea puțin ipotetică, să recunoaștem): votul său nu are nici un impact asupra politicilor guvernamentale; mecanismele de asociere la luarea deciziei sunt din ce în ce mai îndoielnice (acest lucru este în primul rând valabil pentru România); nu și-a exprimat consimțământul de a fi guvernat, dar dacă declară retragerea acestui consimțământ, organele Statului vor considera, în cel mai bun caz, că subminează ordinea de drept. Care sunt mijloacele care-i rămân cetățeanului prin care să poată să-și afirme caracterul politic (în sensul în care el este membru al corpului politic constitutiv al Statului, și în opoziție cu un caracter pur obiectual)? Asocierea pentru crearea de contra-puteri, nesupunerea civică, și revoluția. Nu vom trata aici fenomenul asociativ, dificultățile coagulării sale și impactul pe care îl poate avea asupra sistemului politic; nu vom trata nici revoluția, fenomen politic radical și oarecum desuet, dar în orice caz îndelung dezbătut în teoria politică. Ne vom opri asupra conceptului de nesupunere civică, foarte puțin cunoscut la noi până în timpuri recente, și mai puțin teoretizat decât alte forme de reconstituire a politicului de către cei fără de putere. Ce este nesupunerea civică? În linii mari, ea constă în actul de a încălca o lege în vigoare în virtutea unei convingeri morale personale (dar presupusă a avea un caracter universal) și pentru a atrage atenția opiniei publice și a guvernului asupra caracterului imoral al anumitor legi sau politici guvernamentale. Diferitele definiții care au fost schițate în literatura de specialitate converg în a spune că nesupunerea civică are următoarele caracteristici: - implică încălcarea deliberată a legii. Cazurile în care anumite gesturi de protest nu sunt însoțite de încălcarea niciunei legi nu pot fi clasificate, din punct de vedere tehnic, ca nesupunere civică. - implică acceptarea – și chiar solicitarea – sancțiunii penale. Un act de nesupunere civică este un act public și asumat; autorul său nu caută să ascundă faptul că a încălcat o lege, și de aceea el nu este un infractor. Dimpotrivă, el caută să atragă atenția asupra injusteții unei legi sau politici, deci interesul său este ca fapta sa să fie cât mai cunoscută de opinia publică și de guvernanți. - este nonviolentă, pentru că este „civică”, adică se înscrie în limitele conviețuirii civile în societate, respectând principiul fundamental de a nu încălca libertatea celorlalți și de a nu le dăuna în niciun fel. - nu este fapta unui individ izolat, ci se manifestă printre membrii unui grup; ea este mai degrabă un mijloc de acțiune folosit de minorități organizate. Hannah Arendt susține că nu poate exista nesupunere civică izolată, ca faptă a unui singur individ, pentru că demersul are în mod necesar o latură socială – este vorba de o acțiune întreprinsă ca rezultat al unor convingeri care circulă în rândul unui grup care, fiind minoritar, nu are la dispoziție alte mijloace de a-și face cunoscută opoziția față de anumite legi sau politici guvernamentale. - nu trebuie confundată sau asimilată nici cu delincvența de drept comun, nici cu acțiunea revoluționară. Din punct de vedere juridic, nu se face nici o diferență între un act de nesupunere civică și o faptă penală ce poate fi încadrată ca delict de drept comun: în ambele cazuri este vorba de încălcarea legii. Din punct de vedere moral însă, cele două sunt fundamental diferite: cel care comite un act de nesupunere civică nu o face în propriul său interes, ci pentru o cauză mai înaltă care, în viziunea sa, poate fi echivalată cu interesul întregii umanități. În plus, distincția între încălcarea legii în public și cea clandestină este foarte importantă. În ceea ce privește acțiunea revoluționară, diferența principală este aceea că nesupunerea civică nu este o formă de contestare a sistemului ca întreg și a principiilor sale de bază, ca în cazul luptei revoluționare. Nesupunerea civică încearcă să atragă atenția asupra unor „scăpări” ale sistemului, pe care îl consideră în cele din urmă legitim, iar consecințele penale ale nesupunerii sunt și ele acceptate. - O altă distincție necesară este cea între nesupunerea civică și obiecția de conștiință. Cineva care refuză serviciul militar obligatoriu aduce o obiecție de conștiință, dar nu comite un act de nesupunere civică. Acesta din urmă trebuie să fie public și să vizeze, ca finalitate, modificarea unei legi sau a unei politici în folosul unui grup mai mare de oameni. Dacă avem în vedere fundamentele sale filosofice, conceptul de „nesupunere civică” este profund liberal, înscriindu-se în tradiția filosofică iluministă. La baza lui stă subiectul politic modern, individul autonom în a cărui conștiință rezidă fundamentul moralei universale și care are capacitatea înnăscută de a discerne între bine și rău. Această conștiință suverană, și nu puterea politică, este instanța supremă căreia trebuie să i se supună individul. Loialitatea datorată Statului sau națiunii este pusă pe locul doi față de loialitatea datorată umanității în întregul său: cel care comite un act de nesupunere civică o face în vitrutea unui bine superior celui promis de guvernarea vremelnică. Iar loialitatea față de umanitate se judecă doar în forul propriei conștiințe. Epoca de glorie a practicii nesupunerii civice este deceniul al șaptelea american, o perioadă în care înfloresc atât actele de nesupunere, cât și dezbaterile academice din jurul conceptului. Această proliferare este legată de contextul legilor rasiale din Sud, precum și de opoziția față de războiul din Vietnam, aflat în plină desfășurare. Hannah Arendt crede că nesupunerea civică este o expresie a tradiției asociative americane, și că, prin urmare, ea este puțin compatibilă cu alte tipuri de tradiție politică. Însă, deși născută în Statele Unite ale Americii, practica nesupunerii civice și-a câștigat adepți și în alte spații culturale. Vom expune mai jos cele mai celebre exemple de nesupunere civică. Henry David Thoreau (1817-1862), inventatorul conceptului, este un original al timpurilor sale. La 28 de ani a luat decizia să petreacă o vreme izolat de lume, retrăgându-se pe o proprietate dintr-o pădure, pe malul lacului Walden din Massachusetts, unde a trăit timp de doi ani într-o casă din lemn construită de el însuși. În această perioadă, a fost căutat de fisc, cerându-i-se să-și plătească taxele restante de mai mulți ani. Ca urmare a refuzului său, a trebuit să petreacă o noapte la închisoare; a doua zi dimineață, mătușa lui a plătit restanța către Stat (după câte se pare, împotriva voinței lui Thoreau), și acesta a fost eliberat. Ne interesează aici mai cu seamă motivul pentru care Thoreau a refuzat să plătească taxele: este vorba de opoziția sa față de sclavie și de războiul dus de Statele Unite împotriva Mexicului, pe care le consideră imorale. Ca urmare a acestei experiențe, care pare să-l fi marcat decisiv, Thoreau publică în 1849 eseul Resistance to Civil Government, or Civil Disobedience, în care justifică teoretic refuzul individului de a se supune legilor unei guvernări pe care o consideră, conform propriei sale conștiințe, imorală. Martin Luther King este un alt caz celebru citat îndeobște pentru a exemplifica nesupunerea civică. În semn de protest împotriva segregării rasiale din Statele Unite, care impunea spații separate pentru albi și negri în restaurante, autobuze, instituții publice etc., Martin Luther King organizează în 1955-56 un boicot al autobuzelor, determinându-i pe susținătorii abolirii segregației să refuze să mai meargă cu mijloacele de transport în comun. Acest lucru punea o problemă serioasă companiei de transport, în condițiile în care cca 75% din clienții săi erau persoane de culoare. Trebuie menționat că acest boicot nu a fost gândit ca încălcare a vreunei legi, ci a fost doar o modalitate de a protesta ocolind legea. Cu toate acestea, Luther King a fost condamnat ulterior în justiție pe baza unei legi anti-boicot. Boicotul a luat sfârșit, însă, doar după ce Cureta Supremă a afirmat neconstituționalitatea legilor rasiale aflate în vigoare în mai multe state din Sud. Ultimul exemplu la care ne vom referi este la fel de cunoscut ca și celelalte două: Mahatma Ghandi. El practică această formă de protest de-a lungul mai multor decenii, sub diferite forme. În anii 20, îi organizează pe țăranii care protestează împotriva impozitelor agricole prea mari. În 1930, organizează un marș de 400 de km împotriva taxei naționale pe sare. Dar cea mai cunoscută acțiune a sa este mișcarea Quit India, împotriva dominației coloniale britanice, începută în 1942 printr-un celebru discurs al lui Ghandi. Mișcarea cheamă la nesupunere civică non-violentă pe toți cei care consideră imorală stăpânirea britanică și obligația supușilor din colonii de a contribui la efortul de război. Reacția britanică la această mișcare este foarte dură: în jur de 60 000 de oameni, participanți la mișcare, sunt pedepsiți cu închisoarea. Problemele legate de practica nesupunerii civice sunt destul de numeroase, dar ne vom opri asupa câtorva care prezintă mai multă relevanță. Prima dintre ele, care pare o aporie imposibil de depășit, este cea a justificării legale – sau teoretice, în general, a acestei forme de protest. Cum trebuie să trateze justiția un act de nesupunere civică în cazul în care acesta este perfect justificat din punct de vedere moral, dar contravine legilor în vigoare? O a doua întrebare relevantă pentru discuția noastră ar fi: în ce măsură nesupunerea civică este un instrument eficient de influență asupra politicilor guvernamentale și în ce măsură este un mijloc de subminare a ordinii de drept? În sfârșit, având în vedere condițiile istorice din spațiul românesc, coordonatele culturale, o tradiție politică oarecum diferită de cea americană, ce șanse există ca nesupunerea civică să devină o practică politică asumată în societatea românească? Este acest lucru de dorit? Un aspect interesant al practicii nesupunerii civice este acela că ea a fost folosită în mod strategic de asociații civice americane pentru a testa constituționalitatea, la nivel federal, a unor legi ale Statelor din federație. Acest lucru a fost posibil datorită dualității sistemului juridic american. Teoretic, această strategie este posibilă și în România, în măsura în care există cel puțin două Curți superioare curților naționale, și anume Curtea Europeană a Drepturilor Omului și Curtea de Justiție a Uniunii Europene. Este posibil pentru anumite organizații civice din România să practice nesupunerea civică tocmai în scopul strategic de a aduce în fața justiției naționale cazuri care, în cazul unei soluții nefavorabile, să fie înaintate către aceste curți superioare, unde ar putea avea mai multe șanse. O altă utilizare posibilă a nesupunerii civice poate avea drept scop aducerea în prim-planul dezbaterii publice anumite legi sau politici considerate nedrepte. Atunci când instituțiile statului nu mai funcționează, ca în imaginea pe care am încercat să o zugrăvim în prima parte a expunerii noastre, soluțiile la criza politică nu pot veni decât din societate. Prin practica nesupunerii civice este posibilă o campanie de aducere în conștiința publică a unor teme pe care publicul amenințat de dispariția politicului și mult prea preocupat de îngrijorările vieții de zi cu zi le poate da uitării. Este vorba, în cele din urmă, de asumarea calității de cetățean, de asumarea responsabilității de a participa la deciziile politice, și de afirmarea unei conștiințe morale aflată deasupra simplei dorințe de prezervare biologică. Text preluat Imagine sugestivă Articol publicat: 29.12.2021