Alexandru Coţarcă

Alexandru Coţarcă

Autentificare
Postări Despre Prieteni · 38 Poze · 557
Alexandru Coţarcă
Photo · 1 an în urmă

Joaca copiilor

1 Iunie, Ziua Internaţională a Copilului

1 Iunie este ziua în care se celebrează miracolul naşterii, al purităţii, dar şi întoarcerea la inocenţă.
Ziua copilului a fost menționată prima dată la Geneva la Conferința Mondială pentru Protejarea și Bunăstarea Copiilor în august 1925, conform adoptării Declarației pentru Protecția Copilului.
Ziua Internaţională a Copilului are la bază şi promovează schimbul reciproc de idei, dorinţa de a-i face pe copii să înţeleagă acest concept, precum şi iniţierea unei acţiuni de a promova bunăstarea copiilor din toată lumea.
Copiii nu trebuie să fie neglijaţi nicicând, căci ei sunt cei care ne fac de multe ori ziua mai bună şi pentru care ajungem la un moment dat să trăim.
De ziua lor aceştia merită o atenţie deosebită pentru a şti că au anumite drepturi, că sunt importanţi.
Nu există limite de vârstă când vine vorba de a sărbători Ziua Copilului.
Oricare dintre noi, copil sau adult, are voie să se simtă copil şi chiar este necesar ca macăr o dată pe an să lăsăm în urmă problemele de zi cu zi.
Nu se ştie exact de ce ziua de 1 Iunie a fost aleasă ca Ziua Internaţională a Copilului, însă există o teorie potrivit căreia, consulul general chinez de la San Francisco a strâns un număr de copii orfani chinezi pentru a sărbători Festivalul Dragonului, care s-a întâmplat să fie chiar pe 1 iunie, dată care a coincis, de asemenea, cu Conferinţa de la Geneva.

Text parțial preluat, sursa internet
Imagine sugestivă
O producție Civic Slobozia
Articol dedicat Zilei Internaționale a Copilului
Publicare: 1 Iunie 2024
Joaca copiilor
👍 4 · 💬 0
Alexandru Coţarcă
Photo · 1 an în urmă

Ziua Mondială a Albinelor

20 mai, este Ziua Mondială a Albinelor

Merită din plin să aibă o zi a lor pentru că sunt cele mai importante viețuitoare de pe Pământ.
Albert Einstein avertiza, acum aproape 100 de ani că „atunci când albinele vor dispărea de pe suprafaţa Pământului, omul va mai avea doar patru ani de trăit”.
Albinele polenizeaza mai mult de jumătate dintre speciile de plante existente.
Așadar, am pierde ceaiurile preferate, cafeaua, fructele delicioase și legumele sănătoase.
Fără albine ar dispărea furajele pentru animalele, dar și ecosisteme întregi formate din plante și arbori.
Cu ocazia acestei zile speciale oameni de bine au compus poezii dedicate albinelor.
Iată un din ele:

„Albinele din pătrunjel”

Nu demult tare, un apicultor dibaci si iscusit,
Văzând că-n țara sa albinăritul a cam dispărut,
Cu multă muncă si mult suflet a croit,
Un stup, ce-avea să fie un nou început.

Cu mare grijă, a adus in stup, albine lucrătoare,
Din toate colțurile țării chiar și din străinatate,
Le-a dat ca hrană, adevăr, credință și lumină de la soare,
Cu o gândire sănătoasă le-a-ntrămat pe cele ce erau aproape moarte.

A mai adus vreo trei sau patru mătci și-un trântor lângă ele,
Și le-a lăsat în voie să-și urmeze firea,
Dar trântorul credea că e coborâtor din stele,
Și fără chibzuință și-a uitat încet menirea.

În loc să păstorească stupul înspre câmpuri înflorate,
Cu floarea soarelui, salcâm sau mușețel,
El le ademenea mereu in locurile-ntunecate,
Făcând din ce în ce mai des popas, pe-un strat de pătrunjel.

Și-acolo le hrănea cu vorbe goale și uscate,
Cu bârfe și povești de popă beat,
Încât cu timpul bietele surate,
Care-i menirea stupului ele-au uitat.

Dar într-o seară ușa de la stup a fost închisă,
Stuparul a-nțeles prea bine că sărmanele s-au rătăcit,
Nu știu dacă vreodată pentru ele ușa va mai fi deschisă,
Căci între frunzele de pătrunjel, albinele au amorțit.

Tu Omule, nicicând să nu îți uiți chemarea,
Și niciodată să îți pierzi menirea și lumina,
Când rătăcești și simți că ai pierdut cărarea,
Oprește-te la timp și-ntoarce-te la stup, precum albina.

De multe ori în viață rătăcim pe drumuri înfundate,
Ca și albina ne lăsăm atrași în cursa rea,
Și bâjbâim indiferent dacă e zi sau noapte,
Iar viața asta scurtă ni se pare grea.

E mult prea cruda viața asta uneori,
Orice ai fi, creștin, păgân sau chiar ateu,
Să nu uiți asta , Omule, nici chiar atunci când mori,
Ca-i fost, că ești, și vei rămâne fiu... de Dumnezeu...

Text preluat dintr-un articol dedicat Zilei Mondiale a Albinelor
Imagini sugestive, sursa: internet
O producție Civic Slobozia
Publicare: 20 Mai 2024
Ziua Mondială a Albinelor
👍 4 · 💬 0
Alexandru Coţarcă
Photo · 1 an în urmă

Astăzi este Ziua Mondială a Albinelor

20 mai, este Ziua Mondială a Albinelor

Merită din plin să aibă o zi a lor pentru că sunt cele mai importante viețuitoare de pe Pământ.
Albert Einstein avertiza, acum aproape 100 de ani că „atunci când albinele vor dispărea de pe suprafaţa Pământului, omul va mai avea doar patru ani de trăit”.
Albinele polenizeaza mai mult de jumătate dintre speciile de plante existente.
Așadar, am pierde ceaiurile preferate, cafeaua, fructele delicioase și legumele sănătoase.
Fără albine ar dispărea furajele pentru animalele, dar și ecosisteme întregi formate din plante și arbori.
Cu ocazia acestei zile speciale oameni de bine au compus poezii dedicate albinelor.
Iată un din ele:

„Albinele din pătrunjel”

Nu demult tare, un apicultor dibaci si iscusit,
Văzând că-n țara sa albinăritul a cam dispărut,
Cu multă muncă si mult suflet a croit,
Un stup, ce-avea să fie un nou început.

Cu mare grijă, a adus in stup, albine lucrătoare,
Din toate colțurile țării chiar și din străinatate,
Le-a dat ca hrană, adevăr, credință și lumină de la soare,
Cu o gândire sănătoasă le-a-ntrămat pe cele ce erau aproape moarte.

A mai adus vreo trei sau patru mătci și-un trântor lângă ele,
Și le-a lăsat în voie să-și urmeze firea,
Dar trântorul credea că e coborâtor din stele,
Și fără chibzuință și-a uitat încet menirea.

În loc să păstorească stupul înspre câmpuri înflorate,
Cu floarea soarelui, salcâm sau mușețel,
El le ademenea mereu in locurile-ntunecate,
Făcând din ce în ce mai des popas, pe-un strat de pătrunjel.

Și-acolo le hrănea cu vorbe goale și uscate,
Cu bârfe și povești de popă beat,
Încât cu timpul bietele surate,
Care-i menirea stupului ele-au uitat.

Dar într-o seară ușa de la stup a fost închisă,
Stuparul a-nțeles prea bine că sărmanele s-au rătăcit,
Nu știu dacă vreodată pentru ele ușa va mai fi deschisă,
Căci între frunzele de pătrunjel, albinele au amorțit.

Tu Omule, nicicând să nu îți uiți chemarea,
Și niciodată să îți pierzi menirea și lumina,
Când rătăcești și simți că ai pierdut cărarea,
Oprește-te la timp și-ntoarce-te la stup, precum albina.

De multe ori în viață rătăcim pe drumuri înfundate,
Ca și albina ne lăsăm atrași în cursa rea,
Și bâjbâim indiferent dacă e zi sau noapte,
Iar viața asta scurtă ni se pare grea.

E mult prea cruda viața asta uneori,
Orice ai fi, creștin, păgân sau chiar ateu,
Să nu uiți asta , Omule, nici chiar atunci când mori,
Ca-i fost, că ești, și vei rămâne fiu... de Dumnezeu...

Text preluat dintr-un articol dedicat Zilei Mondiale a Albinelor
Imagini sugestive, sursa: internet
O producție Civic Slobozia
Publicare: 20 Mai 2024
Astăzi este Ziua Mondială a Albinelor
👍 0 · 💬 0
Alexandru Coţarcă
Photo · 1 an în urmă

Afiș electoral Alternativa Dreaptă

Cod AEP 21240153
Afiș electoral Alternativa Dreaptă
👍 2 · 💬 0
Alexandru Coţarcă
Photo · 1 an în urmă

Învierea

Lumina e în oameni!

Sărbătoarea pascală este despre patimi, suferință și jertfă.
Totodată acest mare eveniment este despre credință, recunoaștere și iertare.
Credința omului generează lumină, fi și tu lumină pentru aproapele tau.
O lume întreagă trebuie să știe, El a înviat cu adevărat.

Hristos a înviat din morți,
Cu moartea pe moarte călcând
Și celor din morminte
Viață dăruindu-le.

Alexandru Coțarcă vă urează să fiți fericiți de Paște alături de cei dragi.
E atâta lumină în jur, pentru fiecare dintre noi. Lasă lumina să intre în casa sufletului tău şi te vei simţi cu adevărat împlinit. Hristos a înviat!

O producție Civic Slobozia
Imagine sugestivă, sursa internet
Publicare: 4 Mai 2024
Învierea
👍 4 · 💬 0
Alexandru Coţarcă
Photo · 1 an în urmă

Av. Elena Radu - foto 1

Av. Elena Radu - Voința Poporului: Mai există democrație în România?

După 1989, cea mai ”mare democrație” pe care au perceput-o românii a fost aceea că pot să critice public președintele în funcție, fără să le fie teamă că opinia pe care o exprimă va atrage consecințe negative asupra propriei persoane sau represalii.
Practic, libertatea de exprimare garantată de art. 30 din Constituția României a reprezentat pentru români ”esența democrației” pe care și-au dorit-o și au crezut că au și obținut-o.
Cu toate acestea, de prea mulți ani, s-a instaurat în societatea românească o temere care a determinat cetățenii României, conștient sau inconștient, să nu își mai exercite libertatea de exprimare.

De prea mulți ani:
– cetățenii României atunci când se întâlnesc și doresc să discute și să exprime opinii cu privire la diverse aspecte privind mediul economic și social din România (care nu au legătură cu activități infracționale), își pun telefoanele mobile ”la distanță”, având impresia că așa nu vor fi ”ascultați” sau în mod inconștient reduc tonalitatea vocii atunci când critică o politică publică a statului român;
– în discuțiile telefonice, dacă vor să își exprime o nemulțumire cu privire la ceea ce se întâmplă în România, nu îndrăznesc să o verbalizeze, spunând ”lăsă că îți povestesc eu mai multe când ne întâlnim”;
– cetățenii României, cu toate că în discuțiile private își exprimă nemulțumirea cu privire la ”mersul lucrurilor” în România, nu îndrăznesc să își exprime respectiva nemulțumire în mod public prin exprimarea unei opinii pe propriile pagini de pe rețelele de socializare, semnarea unei petiții, pornirea unui demers legal împotriva unor acte normative neconstituționale, etc, invocând că le este teamă să nu își piardă locul de muncă sau să fie supuși unor represalii ”din chiar partea statului”, etc.

Această temere instaurată în rândul cetățenilor României este efectul unor ”demersuri” ale reprezentanților autorităților publice din România (discursuri publice ale înalților demnitari în stat, abuzurile exercitate de către o parte din judecători și procurori, polițiști și alte forțe de represiune, ”intervenția” directă sau indirectă a structurilor de securitate ale statului etc).
În perioada pandemiei Covid-19 unul dintre prim-miniștrii în funcție a declarat publică că pentru el campaniile cetățenilor care nu erau de acord cu măsurile și politicile aplicate de stat în privința pandemiei ”aceste acțiuni sunt similare cu acțiunile unor teroriști”.
Într-o reală democrație, o asemenea, declarație publică a unui prim-ministru nu ar fi rămas nesancționată, ”demisia de onoare” trebuia să fie depusă imediat.
Mai mult, politica aplicată pe rețelele de socializare și în mass-media, potrivit căreia cine avea o opinie contrară narativei oficiale era ”blocat”, criticat sau acuzat public, fără o intervenție din partea autorităților statului român pentru stoparea acestor practici abuzive împotriva libertății de exprimare, ne-a arătat că, în fapt, această libertate a început să fie ”anihilată” chiar cu concursul autorităților publice.
Chiar dacă ”pandemia” a trecut, anihilarea libertății de exprimare a rămas.
Pe de altă parte, normele neclare, imprecise și neprevizibile din legile adoptate în ultimii ani, prin care sub pretextul combaterii a diverse infracțiuni și fake news-ului, s-au introdus pârghii pentru restrângerea libertății de exprimare, inclusiv de către structurile de securitate națională ale statului român, permit exercitarea de abuzuri în contra cetățenilor.
S-a ajuns în situația în care critica adusă reprezentanților autorităților publice raportat la încălcarea de către aceștia în exercitarea mandatului a prevederilor legii fundamentale – Constituția României să fie mediatizată ca fiind extremism.
Analizând obiectiv realitatea din România, putem constata că ”marea democrație” percepută de români după 1989 a cam dispărut, libertatea de exprimare ”neîngrădită” și fără temere devenind un lux, sub acest aspect România îndepărtându-se de la principiile democrației.
Cu toate acestea, reprezentanți ai statului român critică cu patos conducătorii altor state sau regimurile din alte state, invocând că cetățenilor respectivelor state le este îngrădită libertatea de exprimare.
Însă, pun sub tăcere ceea ce s-a întâmplat și se întâmplă sub propria ”conducere” în România, trâmbițând că în România ar exista democrație.
În condițiile în care îți este teamă să îți exprimi public liber opinia cu privire la politici, legi, reguli care se stabilesc în România și care te afectează sau opinia ta este ștearsă/ascunsă, crezi că trăiești într-o Românie democratică?
Sau crezi că prevederile art 1 alin. 3 din Constituția României (singura lege votată direct de poporul român) au fost golite de conținut, voința poporului fiind anihilată de diverse grupuri de interese care s-au infiltrat in structurile și autoritățile statului român?
(Art 1 alin. 3 din Constituție: ”România este stat de drept, democratic și social, în care demnitatea omului, drepturile și libertățile cetățenilor, libera dezvoltare a personalității umane, dreptatea și pluralismul politic reprezintă valori supreme, în spiritul tradițiilor democratice ale poporului român și idealurilor Revoluției din decembrie 1989, și sunt garantate”)

Dacă vocea poporului este ”astupată”, cum își poate exprima acesta voința?

Articol preluat, sursa: active news
Fotografie: Avocat - Elena Radu
Publicare: 30 Aprilie 2024
Av. Elena Radu - foto 1
👍 3 · 💬 0