20 mai, este Ziua Mondială a Albinelor
Merită din plin să aibă o zi a lor pentru că sunt cele mai importante viețuitoare de pe Pământ.
Albert Einstein avertiza, acum aproape 100 de ani că „atunci când albinele vor dispărea de pe suprafaţa Pământului, omul va mai avea doar patru ani de trăit”.
Albinele polenizeaza mai mult de jumătate dintre speciile de plante existente.
Așadar, am pierde ceaiurile preferate, cafeaua, fructele delicioase și legumele sănătoase.
Fără albine ar dispărea furajele pentru animalele, dar și ecosisteme întregi formate din plante și arbori.
Cu ocazia acestei zile speciale oameni de bine au compus poezii dedicate albinelor.
Iată un din ele:
„Albinele din pătrunjel”
Nu demult tare, un apicultor dibaci si iscusit,
Văzând că-n țara sa albinăritul a cam dispărut,
Cu multă muncă si mult suflet a croit,
Un stup, ce-avea să fie un nou început.
Cu mare grijă, a adus in stup, albine lucrătoare,
Din toate colțurile țării chiar și din străinatate,
Le-a dat ca hrană, adevăr, credință și lumină de la soare,
Cu o gândire sănătoasă le-a-ntrămat pe cele ce erau aproape moarte.
A mai adus vreo trei sau patru mătci și-un trântor lângă ele,
Și le-a lăsat în voie să-și urmeze firea,
Dar trântorul credea că e coborâtor din stele,
Și fără chibzuință și-a uitat încet menirea.
În loc să păstorească stupul înspre câmpuri înflorate,
Cu floarea soarelui, salcâm sau mușețel,
El le ademenea mereu in locurile-ntunecate,
Făcând din ce în ce mai des popas, pe-un strat de pătrunjel.
Și-acolo le hrănea cu vorbe goale și uscate,
Cu bârfe și povești de popă beat,
Încât cu timpul bietele surate,
Care-i menirea stupului ele-au uitat.
Dar într-o seară ușa de la stup a fost închisă,
Stuparul a-nțeles prea bine că sărmanele s-au rătăcit,
Nu știu dacă vreodată pentru ele ușa va mai fi deschisă,
Căci între frunzele de pătrunjel, albinele au amorțit.
Tu Omule, nicicând să nu îți uiți chemarea,
Și niciodată să îți pierzi menirea și lumina,
Când rătăcești și simți că ai pierdut cărarea,
Oprește-te la timp și-ntoarce-te la stup, precum albina.
De multe ori în viață rătăcim pe drumuri înfundate,
Ca și albina ne lăsăm atrași în cursa rea,
Și bâjbâim indiferent dacă e zi sau noapte,
Iar viața asta scurtă ni se pare grea.
E mult prea cruda viața asta uneori,
Orice ai fi, creștin, păgân sau chiar ateu,
Să nu uiți asta , Omule, nici chiar atunci când mori,
Ca-i fost, că ești, și vei rămâne fiu... de Dumnezeu...
Text preluat dintr-un articol dedicat Zilei Mondiale a Albinelor
Imagini sugestive, sursa: internet
O producție Civic Slobozia
Publicare: 20 Mai 2024