Alexandru Coţarcă

Ziua drapelului național al României Ziua Drapelului Național este ziua de 26 iunie, care a fost proclamată astfel prin Legea nr. 96 din 20 mai 1998. Conform legii, această zi va fi marcată de către autoritățile publice și de celelalte instituții ale statului prin organizarea unor programe și manifestări cultural-educative, cu caracter evocator sau științific, consacrate istoriei patriei, precum și prin ceremonii militare specifice, organizate în cadrul unităților Ministerului Apărării Naționale și ale Ministerului de Interne. Scurtă istorie a Zilei Drapelului Naţional În 1834, când Ţările Române au început să se dezvolte din punct de vedere economic, când conştiinţa naţională cerea unitatea şi libertatea ţării, domnitorul Ţării Româneşti, Alexandru D. Ghica Vodă, a obţinut de la otomani învoirea „de a pune steag românesc corăbiilor negustoreşti şi oştirii" Steagul destinat corăbiilor avea două culori (galben şi roşu), cel atribuit armatei era compus din trei (roşu, galben şi albastru) şi un vultur la mijloc. Acesta este socotit drept începutul adoptării tricolorului pe pământ românesc. O informaţie o descoperim printre mărturiile unui francmason Jean Alexandre Vaillant, (chemat şi stabilit în Muntenia în 1830, profesor şi director al „Colegiului Sf. Sava” din Bucureşti 1831-1834), potrivit căruia tricolorul ar fi fluturat pentru prima dată în ziua de 29 iulie 1839, pe muntele Pleşuva (zona Comarnic – jud. Prahova) Astfel, arborarea de către Vaillant a tricolorului ca drapel al Principatelor este, poate, cea mai veche atestare documentară a acestui fapt. Tricolorul românesc era cunoscut încă din deceniul 4 al secolului XIX drept simbol naţional cu cel puţin un deceniu înainte de oficializarea sa. În timpul revoluţiei de la 1848 Tricolorul a fost adoptat ca simbol al naţiunii în prima zi a victoriei revoluţiei burghezo – democratică (1848 – 1849), 14/26 iunie, când a avut loc abdicarea domnitorului Gheorghe Bibescu, instaurarea Guvernului provizoriu de la Bucureşti şi promulgarea decretului nr. 1 de instituire a drapelului naţional. Revoluţionarii de la 1848, atât cei din Transilvania, cât şi cei din Ţara Românească, au arborat steagul tricolor, ca simbol al luptei lor, având inscripţionat lozinca: „Frăţia”: „Dreptate – Frăţie” şi dându-i denumire de „stindard al libertăţii”. O lună mai târziu, „văzând cu nu s-a înţeles încă cum trebuiesc făcute stindardele naţionale“, decretul guvernamental nr. 252, din 13 iulie 1848, preciza din nou că “stindardele vor fi tricolore. Culorile sunt: albastru închis, galben deschis şi roşu carmin”. Ele vor fi dispuse vertical şi vor fi aranjate în ordinea următoare: „lângă lemn vine albastru, apoi galben şi apoi roşu fâlfâind“. În Adunarea populară desfăşurată pe dealul Filaretului din Bucureşti, în ziua de 15 iunie 1848, s-a celebrat ziua de 11 iunie, începutul revoluţiei, ”zi de mântuire pentru toată România”, sub flamurile tricolore. Tot în acel an istoric 1848, în acea impresionantă Adunare de la Blaj, 3/15 mai, s-a înălţat „flamura cea mare tricoloră a naţiunii române”, a întregii naţiuni române. Potrivit unei alte ipoteze tricolorul se impune ca drapel naţional în 1859, odată cu dubla alegere a lui Alexandru Ioan Cuza, culorile steagului fiind dispuse însă pe orizontală. Primul drapel din 1859, aflat în uz până în 1862, a avut fâşia albastră plasată sus, urmând ca, în a doua parte a domniei lui Cuza, fâşia roşie sa fie dispusă pe partea superioară. După venirea lui Carol I, steagurile vor avea benzile dispuse pe verticală, România aliniindu-se astfel regulilor respectate de steagurile europene. Ziua Drapelului Naţional a fost instituită pentru a marca ziua de 26 iunie 1848, când Guvernul revoluţionar a decretat ca Tricolorul - roşu, galben şi albastru - să reprezinte steagul naţional al tuturor românilor; cele trei culori împărţite în mod egal reprezintă principiul egalităţii, orientarea culorilor în sus semnifică verticalitatea, cifra trei este numărul perfect, pe lângă ţara noastră mai existând alte trei ţări europene tradiţionale cu steagul tripartit în mod egal şi vertical: Franţa, Italia şi Belgia. Articol realizat cu prilejul zilei naționale a drapelului României Imagini sugestive O producție Civic Slobozia Publicare: 26.06.2023

Ziua drapelului național al României Ziua Drapelului Național este ziua de 26 iunie, care a fost proclamată astfel prin Legea nr. 96 din 20 mai 1998. Conform legii, această zi va fi marcată de către autoritățile publice și de celelalte instituții ale statului prin organizarea unor programe și manifestări cultural-educative, cu caracter evocator sau științific, consacrate istoriei patriei, precum și prin ceremonii militare specifice, organizate în cadrul unităților Ministerului Apărării Naționale și ale Ministerului de Interne. Scurtă istorie a Zilei Drapelului Naţional În 1834, când Ţările Române au început să se dezvolte din punct de vedere economic, când conştiinţa naţională cerea unitatea şi libertatea ţării, domnitorul Ţării Româneşti, Alexandru D. Ghica Vodă, a obţinut de la otomani învoirea „de a pune steag românesc corăbiilor negustoreşti şi oştirii" Steagul destinat corăbiilor avea două culori (galben şi roşu), cel atribuit armatei era compus din trei (roşu, galben şi albastru) şi un vultur la mijloc. Acesta este socotit drept începutul adoptării tricolorului pe pământ românesc. O informaţie o descoperim printre mărturiile unui francmason Jean Alexandre Vaillant, (chemat şi stabilit în Muntenia în 1830, profesor şi director al „Colegiului Sf. Sava” din Bucureşti 1831-1834), potrivit căruia tricolorul ar fi fluturat pentru prima dată în ziua de 29 iulie 1839, pe muntele Pleşuva (zona Comarnic – jud. Prahova) Astfel, arborarea de către Vaillant a tricolorului ca drapel al Principatelor este, poate, cea mai veche atestare documentară a acestui fapt. Tricolorul românesc era cunoscut încă din deceniul 4 al secolului XIX drept simbol naţional cu cel puţin un deceniu înainte de oficializarea sa. În timpul revoluţiei de la 1848 Tricolorul a fost adoptat ca simbol al naţiunii în prima zi a victoriei revoluţiei burghezo – democratică (1848 – 1849), 14/26 iunie, când a avut loc abdicarea domnitorului Gheorghe Bibescu, instaurarea Guvernului provizoriu de la Bucureşti şi promulgarea decretului nr. 1 de instituire a drapelului naţional. Revoluţionarii de la 1848, atât cei din Transilvania, cât şi cei din Ţara Românească, au arborat steagul tricolor, ca simbol al luptei lor, având inscripţionat lozinca: „Frăţia”: „Dreptate – Frăţie” şi dându-i denumire de „stindard al libertăţii”. O lună mai târziu, „văzând cu nu s-a înţeles încă cum trebuiesc făcute stindardele naţionale“, decretul guvernamental nr. 252, din 13 iulie 1848, preciza din nou că “stindardele vor fi tricolore. Culorile sunt: albastru închis, galben deschis şi roşu carmin”. Ele vor fi dispuse vertical şi vor fi aranjate în ordinea următoare: „lângă lemn vine albastru, apoi galben şi apoi roşu fâlfâind“. În Adunarea populară desfăşurată pe dealul Filaretului din Bucureşti, în ziua de 15 iunie 1848, s-a celebrat ziua de 11 iunie, începutul revoluţiei, ”zi de mântuire pentru toată România”, sub flamurile tricolore. Tot în acel an istoric 1848, în acea impresionantă Adunare de la Blaj, 3/15 mai, s-a înălţat „flamura cea mare tricoloră a naţiunii române”, a întregii naţiuni române. Potrivit unei alte ipoteze tricolorul se impune ca drapel naţional în 1859, odată cu dubla alegere a lui Alexandru Ioan Cuza, culorile steagului fiind dispuse însă pe orizontală. Primul drapel din 1859, aflat în uz până în 1862, a avut fâşia albastră plasată sus, urmând ca, în a doua parte a domniei lui Cuza, fâşia roşie sa fie dispusă pe partea superioară. După venirea lui Carol I, steagurile vor avea benzile dispuse pe verticală, România aliniindu-se astfel regulilor respectate de steagurile europene. Ziua Drapelului Naţional a fost instituită pentru a marca ziua de 26 iunie 1848, când Guvernul revoluţionar a decretat ca Tricolorul - roşu, galben şi albastru - să reprezinte steagul naţional al tuturor românilor; cele trei culori împărţite în mod egal reprezintă principiul egalităţii, orientarea culorilor în sus semnifică verticalitatea, cifra trei este numărul perfect, pe lângă ţara noastră mai existând alte trei ţări europene tradiţionale cu steagul tripartit în mod egal şi vertical: Franţa, Italia şi Belgia. Articol realizat cu prilejul zilei naționale a drapelului României Imagini sugestive O producție Civic Slobozia Publicare: 26.06.2023

Înflorit și cu fructe în același timp! Sincer vă spun, nu mă procep la pomicultură... însă, de curând observat acest aspect. Vineri, 23 iunie 2023 vedeam pentru prima oară un pom fructifer înflorit și cu fructe în același timp. Prima dată am zis că e o ciudățenie, dar imediat m-am gândit să împărtășesc cu voi această întâmplare, poate cienva mă va face să înțeleg fenomenul. Menționez că acest pom fructifer se află în Piața Revoluției, Nr. 1 din Mun. Slobozia, Jud. Ialomița. Aștept păreri și argumente cu privire la cele menționate. Vă mulțumesc că mă urmăriți și distribuiți materialele pe care le realizez. Text și foto: Alexandru Coțarcă O producție Civic Slobozia Publicare: 25.06.2023

Înflorit și cu fructe în același timp! Sincer vă spun, nu mă procep la pomicultură... însă, de curând observat acest aspect. Vineri, 23 iunie 2023 vedeam pentru prima oară un pom fructifer înflorit și cu fructe în același timp. Prima dată am zis că e o ciudățenie, dar imediat m-am gândit să împărtășesc cu voi această întâmplare, poate cienva mă va face să înțeleg fenomenul. Menționez că acest pom fructifer se află în Piața Revoluției, Nr. 1 din Mun. Slobozia, Jud. Ialomița. Aștept păreri și argumente cu privire la cele menționate. Vă mulțumesc că mă urmăriți și distribuiți materialele pe care le realizez. Text și foto: Alexandru Coțarcă O producție Civic Slobozia Publicare: 25.06.2023

15 iunie 1889 - o zi nemărginită În dimineața zilei de 15 iunie 1889, Mihai Eminescu, marele poet, prozator și jurnalist pleca dintre noi pentru totdeauna, lăsând în urma sa o uriașă zestre literară. Cu România în suflet și-n trăiri, a colindat „în lung și-n lat” minunata țară pentru a cunoaște tot ce înseamnă această așezare și neamul ce dăinuiește aici de mii de ani. Cu dorința de a cunoaște cât mai mult, întra în contact și dialoga cu oameni din toate clasele sociale. Aproape orice întâlnire devenea pentru Eminescu sursă de inspirație, fiind totodată nerăbdator să aștearnă pe hărtie impresiile și gândurile sale. Scrierile deosebite și încărcate de inspirație apăreau din mânuirea condeiului, așezănd cu grijă cuvintele pe colile ce stau și acum ca mărturia acelor vremuri. Mare parte din scrierile marelui român Eminescu au fost, sunt, și vor fi mereu ghid pentru neamul ales să se nască și să locuiască în „Grădina Maicii Domnului”. Probabil că nimeni nu a descris și nu a prezentat mai bine în scrierile sale, așa cum a făcut-o Eminescu, descriind România și neamul românesc. Se mai poate spune că mare parte din scriitorii ce l-au succedat pe Eminescu s-au inspirat din operele sale. Născut la data de 15 ianuarie 1850 conform actelor publice, totuși într-un registru al membrilor Junimii, Eminescu însuși și-a trecut data nașterii ca fiind 20 decembrie 1849, iar în documentele gimnaziului din Cernăuți unde a studiat Eminescu este trecută data de 14 decembrie 1849. Locul nașterii, unde a și copilărit este satul Ipotești, județul Botoșani, stare evocată cu adâncă nostalgie în poezia de mai târziu (Fiind băiet… sau O, rămâi). Romantismul lui Eminescu Este foarte cunoscută povestea de dragoste a lui Eminescu cu Veronica Micle, fapt ce se regăsește în multe din scrierile sale literare, prin poezii, proză și scrisori. În perioada 1869 - 1872 este student la Viena, urmează ca „auditor extraordinar” Facultatea de Filozofie și Drept (dar audiază și cursuri de la alte facultăți). Tot la Viena, în aceeași perioadă o cunoaște pe Veronica, femeia de care se și îndrăgostește când s-au reîntâlnit la Iași, cu toate că era căsătorită la acel moment. În 6 august 1879 înceta din viață Ștefan Micle, soțul Veronicăi, la ceva timp Eminescu cerând-o în căsătorie, făcând și planuri în acest sens, însă nerealizabile. Atât Eminescu, cât și apropiați ce au făcut notări la acea vreme, menționează și alte relații amoroase pe care le-ar fi avut. Amintim din poeziile dedicate unei femei pe care o plăcea sunt „Pe lângă plopii fără soț” și „O rămâi”. În perioada studiilor, în scrierile sale, Eminescu dedică din suflet rânduri doar cadrului didactic de limba și literatura română Aron Pumnul. Fiind marcat de moartea celui ce i-a fost cu adevărat dascăl și „părinte” îndrumător, Eminescu compune poezia intitulată „La mormântul lui Aron Pumnul”. O parte însemnată din viața sa Eminescu și-a petrecut-o la București, într-un oraș cosmopolit numit la acea vreme și „Micul Paris”. Obișnuia adesea să meargă la restaurantul „Casa Capșa”, situat ca și acum pe Calea Victoriei, Nr. 36, locul unde să întâlnea cu prietenii săi, printre aceștia s-au numărat nume grele ale culturii secolului al XIX-lea, cum ar fi: Ion Creangă, Ioan Slavici, Ion Luca Caragiale, Vasile Alecsandri, Nicolae Densușianu și alții. Natura a fost cea mai mare sursă de inspirație în scrierile lui Eminescu, aspect vizibil în mai toate cărțile. Teiul, simbolul parfumului și relaxării, unul din locurile unde scrisul prindea viață. Aici putem aminti de renumitul Tei din parcul Copou, aflat în centrul orașului Iași, vechea capitală a Moldovei, teiul stă și azi mărturie, parcă fiind de strajă patriei. În cariera sa de jurnalist Eminescu se alătură publicației „Timpul” din Bucucrești în anul 1877, ziarul oficial al Partidului Conservator. Publicație cu care colaborează o perioadă ca redactor, contribuind la realizarea multor articole, mai ales pe teme economice și politice. Prin articolele sale publicate mai ales în perioada în care a lucrat la Timpul a reușit să-i deranjeze pe câțiva lideri importanți din acest mare partid. Implicarea lui Eminescu în jurnalism și politică i-au creat mari probleme, lideri politici ai acelor vremuri plănuind să-l oprească cumva, așa avea să apară sloganul, celebru în epocă, „Ia mai opriți-l pe Eminescu ăsta!”. Și totuși Eminescu nu a fost pe placul tuturor! Nu au fost puțini cei care i-au creat probleme lui Eminescu, cu această ocazie amintim câteva nume: Alexandru Grama, Alexandru Macedonski, Grigore Ventura și alții. Titu Maiorescu fost un om dualist în viața lui Eminescu, fiindu-i în același timp prieten dar și dușman. Problema Maiorescu nu se poate epuiza doar așa, ea trebuie tratată aplicat. De altfel se întâmplă frecvent ca scriitorii să se urască și chiar să se șicaneze între ei. O tristă și dificilă perioadă din viața lui Eminescu Pe neașteptate, în vara anului 1883 Eminescu este afectat de primele probleme de sănătate. La București, în 23 iunie, pe o căldură înăbușitoare, se interesează pentru remedierea problemelor apărute și este nevoit să solicite sprijin medical. După scurt timp, adică la 28 iunie, starea sa de sănătate se agravează și este internat în sanatoriul doctorului Șuțu, cu diagnosticul de „manie acută”. În luna octombrie a aceluiași an, cu sprijinul prietenilor, Eminescu este dus la un sanatoriu din Viena, unde se recuperează. Însă, în toamna anului 1884 problemele reapar și este internat la spitalul Sf. Spiridon, la scurt timp revenind în activitate. În vara lui 1886 din nou starea lui de sănătate se agravează, primind îngrijiri medicale la ospiciul de la Mănăstirea Neamț. Transferat de la un spital la altul și primind diverse tratamente, în dimineața zilei de 15 iunie 1889 Eminescu pierde lupta cu boala, plecând pentru totdeauna la numai 39 de ani. Cei ce au scris despre acest aspect negativ din viața lui Eminescu, au căutat să „despice firul în patru”, punând în evidență detalii, astfel lezându-i imaginea. Eminescu a fost, este, și va fi pentru totdeauna Luceafărul literaturii române și lumina neamului românesc. Autor articol: Alexandru Coțarcă, Civic Slobozia

Ne desparte o zi de 9 mai ! Cine a dat naștere monstrului pe care l-am învins la 9 mai 1945 ? În Europa, ei nu vor să fie de acord în niciun fel că pe data de 9 mai, a fost învins nu doar nazismul german, ci și cel european, în toate formele și întrupările sale. Europei îi este rușine să admită că, la mijlocul secolului al XX-lea, umanismul european a fost învins sau, mai bine zis, a fost trădat de dragul câștigului economic și politic. Din acest motiv, au apărut fascismul și nazismul. Lucru paradoxal, dar prima care a apărat umanismul a fost Uniunea Sovietică „totalitară”, care din 1935 a implorat Europa să oprească nazismul german înainte de a fi prea târziu. Nu l-au oprit. Mai mult decât atât, au făcut totul pentru a-l dezvolta și a-l întări. (Observați desigur, că istoria se repetă astăzi). În 1920, Hitler încă mai bea bere ieftină și lua masa în cantine, și deodată, toamna anului 1923 era deja un om bogat. De unde ? Gata, stai că știu, din Elveția. Hitler s-a dus la Zurich într-o jachetă ponosită și s-a întors cu o valiză plină de franci și dolari. Legătura e puțin complicată, dar totul duce către State, către frații Dalas, John MacLoyd și Henry Ford... Aici este necesar să vorbim despre banca pentru decontări internaționale. Cert este că inamicii și aliații erau uniți sub umbrela acestei structuri financiare în timpul războiului. Fondată în anii 1930, banca a continuat să funcționeze până în 1945. O dată pe an, șefii băncilor centrale din Statele Unite, Marea Britanie și Franța se așezau la aceeași masă cu bancherii din Germania, Italia și Japonia, iar delegațiile acestor țări se întâlneau în fiecare lună, pentru a discuta aspecte actuale, de exemplu, cum să prevină falimentul unuia dintre participanții la conflictul militar. Banca era necesară pentru ca, în timpul războiului, nimeni, inclusiv Germania, să nu aibă întreruperi în resurse sau bani. Conform datelor oficiale, din 1920, Henry Ford a început sprijinul pe scară largă pentru NSDAP (partidul nazist) și Adolf Hitler. Războiul se desfășura, iar americanul continua să îi ofere fuhrerului, 50.000 de dolari de ziua lui, în fiecare an. Este greu de crezut că era doar simpatia personală a unui antisemit și a unui anticomunist și finanțarea nu a fost convenită cu guvernul american. Americanii l-au văzut pe Hitler ca un contrabalans ideal pentru ca ideologia comunistă să nu câștige în lume. Potrivit anglo-saxonilor, Uniunea Sovietică și Stalin, reprezentau o amenințare mai mare pentru civilizația lor, decât Germania nazistă și Hitler. Amenințarea nu era atât militară, cât ideologică și din punct de vedere, de perspectivă mondială. Un stat imens a apărut pe harta lumii, construit pe principii complet diferite. Legislația muncii adoptată în URSS, submina chiar fundamentul civilizației occidentale, construit pe inegalitatea oamenilor, pe exploatarea muncitorilor de către proprietarii mijloacelor de producție. Rusia reprezintă puterea oamenilor simpli. Ridică-te, Țară Uriașă! Ridică-te, Maică Rusia! Text preluat, sursa: M. E. Oprescu Imagine sugestivă Drepturi rezervate © Civic Slobozia Publicare: 08.05.2023

Fotografie din galeria profilului.

Iată ce este de fapt Coca-Cola Coca-Cola la microscop: "A bea, sau a nu bea" Înapoi în 2006, Turcia, pentru prima dată în lume, a început un proces împotriva Coca-Cola pentru componența băuturii. Eticheta Coca-Cola spune de obicei că conține zahăr, acid fosfor, cofeină, caramel, dioxid de carbon și un fel de „extract”. Acest extract a ridicat suspiciuni. Compania Coca-Cola a fost obligată să dezvăluie secretul din ce este făcută de fapt Coca-Cala. S-a dovedit a fi un lichid derivat din insecta Cochinil. Cochinil este o insectă care trăiește în Insulele Canare și Mexic. Această insectă se atașează de plantă cu un hobot, îi suge sucul și nu se mișcă niciodată de la locul ei. Se pregătesc câmpuri speciale pentru insectele cochinill. Aceste insecte de pe câmp sunt colectate de sătenii locali. Din femelele și ouăle acestor insecte produc un pigment numit ruj, care colorează coca-cola maro. Cochinile uscate arată ca o stafidă, dar de fapt este o insectă. Acum înțelegeți ce înseamnă cuvântul "Coca" în numele băuturii. Acum să vorbim despre ce se află în spatele cuvântului "Cola". Vă spunem povestea unui angajat care a petrecut 23 de ani lucrând într-o fabrică Coca-Cola. Rădăcină dulce de lemn dulce sau „lemn dulce” (Glycyrrhiza glabra), este folosită ca materie primă pentru mașină, aceste rădăcini hrănind diverse mamifere, inclusiv șoareci. Marile companii din industria auto colectează aceste rădăcini cu tone folosind excavatoare. La reuniune nu pot scoate șoarecii. Prin urmare, rădăcinile sunt presate împreună cu tot ce conține în ele. Doar după apăsare sunt rămășițele de blană, lăbuțe și orice altceva nu sunt îndepărtate din masa rădăcinii. Pentru ca bautura are o nuanta inchisa, nu se observa ca contine sange și lichid biliar de la soareci. Desigur, marile companii de automobile încearcă să neutralizeze substanțele nocive cu chimicale. Timp de 23 de ani, acest ofițer care spune povestea nu a băut nici măcar o ceașcă de cocaină. Mai departe, chiar mai înfricoșător. Oamenii de știință de la Washington au împărțit unul dintre ingredientele coca-cola în componente. S-a dovedit că; caramelul conținut nu era deloc zahăr topit, ci un amestec chimic de zahăr, amoniac și sulfiți obținut la presiune și temperatură ridicată. Acest "caramel" poate provoca cancer pulmonar, ficat, tiroidă și leucemie. De asemenea, a devenit clar că sucul implică alcool - acesta stă la baza aceluiași supliment secret „7X”. Câteva picături de uleiuri aromatice, coriandru și scorțișoară au fost adăugate în alcool. Lichidul derivat din insecta cochinil, numit ruj, nu a trecut niciodată certificarea, deci în unele țări mașina nu se fabrică deloc. Cum reacționează corpul Coca-Cola? După 10 minute 10 lingurițe de zahăr îți „lovesc” sistemul (asta este norma zilnică recomandată). Nu vei începe să vomiți pentru că acidul fosfor suprimă acțiunea zahărului. 20 de minute de acum Există o creştere a nivelului insulinei în sânge. Ficatul transformă tot zahărul în grăsimi. 40 de minute de acum Aportul de cofeină este complet. Pupilele tale se extind. Tensiunea arterială crește deoarece ficatul eliberează mai mult zahăr în sânge. Receptorii adenozinei blochează, prevenind somnolenţa. 45 de minute rămase Corpul tău crește producția de hormon dopamină, care stimulează centrul plăcerii din creier. Heroina are același principiu de acțiune. O oră mai târziu și e timpul să plecăm Acidul fosfor este legat de calciu, magneziu și zinc în intestine, grăbind metabolismul. Eliberarea de calciu în urină crește. Doar peste o oră mai târziu Diureticele intră în joc. Calciul, magneziul și zincul găsite în oasele tale sunt îndepărtate din corp, precum și sodiul, electroliții și apa. Peste o oră și jumătate Devii iritabil sau letargic. Toată apa conținută în coca-cola se excretă prin urină. Ingredientul activ al Coca-Cola este acidul ortofosfor. PH-ul lui este 2.8. La transportul concentratului de coca-cola, vehiculul trebuie echipat cu recipiente speciale concepute pentru materiale de coroziune ridicată. Iată compoziția detaliată a produsului Coca-Cola Light reclamat pe scară largă: Apă Spumantă, E150d, E952, E951, E338, E330, Arome, E211. 1. Apă minerală Prezența dioxidului de carbon în apă stimulează secreția biliară, crește aciditatea stomacului și cauzează meteorism - eliberarea abundentă de gaze. În plus nu se foloseste apa de izvor, ci apa din instalatiile sanitare care trece prin filtre speciale. 2. E952 (acid ciclamic. Na, K, săruri de calciu) - Acid ciclamic și sărurile sale de sodiu, potasiu și calciu. Înlocuitorul zahărului. Ciclamat este o substanță chimică sintetică, are un gust dulce de 200 de ori mai dulce decât zahărul și este folosit ca îndulcitor artificial. A fost interzisă utilizarea în produsele alimentare destinate consumului uman deoarece este cancerigenă, t. Ei bine. cauzează cancer. Înapoi în 1969, Agenția Federală pentru Alimente și Medicamente (FDA) a interzis ciclama pentru utilizare în Statele Unite. S-a dovedit că, precum zahărul și aspartam, provoacă cancer de vezică la șobolani. În același an a fost interzisă pentru utilizare în Canada. Înapoi în 1975 este interzis în Japonia, Coreea de Sud și Singapore. Interzis utilizarea în producția de băuturi în Indonezia. În 1979 Organizația Mondială a Sănătății reabilitează ciclamele, recunoscându-le ca fiind inofensive. * Doză sigură: 0,8 grame pe zi 3. E150d (Caramel IV - tratat cu colorant sulfat de amoniu) Zahar superior obtinut prin procesarea zaharului la anumite temperaturi, cu sau fara agenti chimici. În acest caz se adaugă sulfat de amoniu. 4. E950 (acesulfam de potasiu, acesulfam sodiu) De 200 de ori mai dulce decât zahărul. Conține eter metilic, care afectează funcția sistemului cardiovascular și acidul de sparanghel, care exercită un efect emoționant asupra sistemului nervos și poate deveni în cele din urmă dependență. Acesulfamul este slab solubil. Produsele cu acest îndulcitor nu sunt recomandate copiilor, mamelor însărcinate și care alăptează. * Doză sigură: 1 gram pe zi 5. E951 (Aspartame) Un îndulcitor pentru diabetici. Nesustenabil din punct de vedere chimic - când temperatura crește, se descompune în metanol și fenilalanină. Metanolul (alcoolul metalic) este extrem de periculos – 5 până la 10 ml poate provoca moartea nervului optic și orbirea ireversibilă, iar 30 ml poate cauza moartea. Într-un mediu carbogazos cald, aspartam se transformă în formaldehidă, care este un cancerigen extrem de puternic. Au fost documentate cazuri de intoxicație cu aspartam, iar simptomele sunt: pierderea sensibilității, cefalee, oboseală, urlete, greață, palpitații cardiace, creșterea în greutate, iritabilitate, anxietate, pierderea memoriei, vedere încețoșată sau pierderea vederii, erupții cutanate, convulsii, dureri articulare, depresie, spasme, boli ale organelor repro. Aspartamul poate declanșa și următoarele boli: tumoră cerebrală, scleroza multiplă, epilepsie, boli bazate, oboseală cronică, Alzheimer și Parkinson, diabet, retard mental și tuberculoză. * Doză sigură: 3 grame pe zi 6. E338 (acid ortofosfor, formulă chimică - хи3RO4) Pericol de foc și exploziv. Irită ochii și pielea. Aplicare: productie de amoniac, sodiu, calciu, magneziu și aluminiu, precum și sinteza organică, în producția de cărbune activ și film, pentru producția de materiale ignifuge, lianti ignifugi, ceramică, sticlă, fertilizanti, detergenți sintetici, în industria de medicină, curățare și lustruire a metalelor, în industria textila - în producția de impregnate țesături ignifuge, precum și în industria uleiului și a chibriturilor. Acidul ortofosfor nutrițional este utilizat în producția de apă carbogazoasă și săruri (pudră de biscuiți). Previne absorbția calciului și fierului în organism, ceea ce poate duce la pierderea țesutului osos, osteoporoza. Alte reacții adverse: sete, erupții cutanate. 7. E330 (acid limonic) - cristale incolore Răspândit în sălbăticie. Acidul citric se obține din tutun prin fermentarea carbohidraților (zahăr, melasă). Aplicabil industriilor farmaceutice și alimentare. Sărurile de acid citric (citrați) sunt folosite în industria alimentară ca acizi, conservanți, stabilizatori și în medicina pentru conservarea sângelui. 8. Parfumuri - nu este clar ce sunt acești aditivi de parfum. 9. E211 (benzoat de sodiu) Agent răcoritor, conservant pentru produse alimentare. Acidul benzoic (E210), benzoatul de sodiu (E211) și benzoatul de potasiu (E212) se adaugă anumitor alimente ca agenți bactericizi și antifungi. Acestea sunt gemuri, sucuri de fructe, marinade și iaurt de fructe. Nu se recomandă utilizarea persoanelor astmatice și a persoanelor sensibile la aspirină. Un studiu recent realizat de profesorul de biologie moleculară și biotehnologie la Universitatea din Sheffield (Anglia) Peter Piper a constatat că acest compus cauzează daune semnificative ale ADN-ului. Potrivit lui Piper, benzoatul de sodiu, ca ingredient activ în conservanții folosiți în majoritatea băuturilor carbogazoase, nu distruge părți din ADN, ci le dezactivează. Acest lucru poate duce la ciroza hepatică și boli degenerative, cum ar fi Parkinson. Într-un cuvânt, nu mai bea această otravă imediat! Articol preluat de pe platforma VK Imagine sugestivă Publicare: 11.04.2023

Puțină primăvară în ciuda vremii cu aspect de toamnă!

Puțină primăvară în ciuda vremii!

Iată ce este cu adevărat Facebook De câte ori vă deschideți pagina de Facebook, nu uitați cuvintele lui Julian Assange: “Toată lumea ar trebui să înțeleagă că atunci când își adaugă prieteni sau postează pe Facebook, lucrează gratuit pentru agențiile de informații ale Statelor Unite și sateliților săi. Facebook există pentru a spiona și a aduna informații, fiind cea mai îngrozitoare mașină de spionaj inventată vreodată.” Asta nu înseamnă că trebuie să vă închideți pagina, ci că poate fi o șansă unică de a arăta celorlalți adevărul, dar și de a intoxica sau virusa sistemul, care monitorizează, stochează și analizează informațiile pe care le furnizați. PS: Asta am menționat și eu în articole prin care mi-am exprimat nemulțumirea față de platforma Facebook. Text preluat, sursa: Telegram Foto: Julian Assange Publicare: 26.03.2023

Înflorirea unor pomi vestesc venirea primăverii din punct de vedere al temperaturilor. Parfumul florilor ne cheamă în natură. Suntem totuna cu natura.

Înflorirea unor pomi vestesc venirea primăverii din punct de vedere al temperaturilor. Parfumul florilor ne cheamă în natură. Suntem totuna cu natura.

Înflorirea unor pomi vestesc venirea primăverii din punct de vedere al temperaturilor. Parfumul florilor ne cheamă în natură. Suntem totuna cu natura.

Înflorirea unor pomi vestesc venirea primăverii din punct de vedere al temperaturilor. Parfumul florilor ne cheamă în natură. Suntem totuna cu natura.

Gînduri juvenile despre activismul civic Activismul civic reprezintă un tip de muncă pentru beneficii imateriale, prin care acel individ își pune toată silința pentru a curăța zona sau țara de fărădelegile constatate imediat sau anterior. Rata criminalității este constatată de acel om care cunoaște, în mare parte, toate drepturile omului și toate legile statului prevăzute de Codul Penal și de Constituția României, la fața locului sau de la distanță. În prealabil, POLIȚIA ROMÂNĂ, JANDARMERIA ROMÂNĂ și ARMATA ROMÂNĂ au obligațiunea comună și precisă de a ocroti toate drepturile omului, indiferent de statutul social pe care îl are și de caracteristicile etnice sau rasiale pe care le poartă zi de zi. Activistul civic are datoria de a ajuta toți civilii cinstiți din comunitate, ocrotindu-le drepturile și interesele. În timpul lucrului, activistul civic nu are voie să insulte, să jignească sau să agreseze verbal ori fizic un cetățean, indiferent dacă acesta este infractor sau legal. El trebuie să fie un cetățean model în societate și să dea dovadă de un comportament cu grad înalt de civilizație, indiferent de locul desfășurării activismului civic. Omul activist are dreptul fundamental și neîngrădit de a accesa toate informațiile video și audio, pentru a-și desfășura lucrul în cele mai bune condiții. De obicei, atunci când el nu poate face față de unul singur, are obligația de a chema întăriri, fiind și aceia activiști laolaltă cu POLIȚIA sau JANDARMERIA. În timpul exercițiului funcțiunii, trebuie ca acesta să aibă, în mod obligatoriu, elementul indispensabil și acela numit – BUNUL SIMȚ. Filmatul și înregistratul trebuie să se efectueze în cantități suficiente și în toate condițiile legii, garantate de Constituție. Abuzul de putere sau de filmare este strict interzis. Activistul mai are dreptul și de a filma în spațiul public pentru documentare sau distincte activități politice. Orice fel de exces este dăunător, tocmai și în cazul filmărilor sau al înregistrărilor în timpul lucrului, din punctul de vedere al corectitudinii civice. Imagine sugestivă Text preluat, sursa: Curaj TV – media alternativă Publicare: 16.03.2023

La mulți ani dragă femeie în aceasta zi ce-ți este dedicată. Ca mamă tu dai viața și faci fiecare zi frumoasă. Ca fică ești ajutorul de nădejde și viitorul omenirii. Poate că micile atenții oferite de bărbați nu sunt de ajuns, dar iubirea, respectul și încrederea completează recompensa.

4 Martie, o zi de tristă amintire :( Au trecut 46 de ani de la tragicul eveniment, un fenomen natural zguduia întreaga Romanie. În seara zilei de 4 martie 1977, la ora 21:22:22, pământul s-a cutremurat violent, semănând panică și agitație. Un cutremur cu magnitudine de 7,4 grade pe scara Richter, având o durată de cca 53 - 57 de secunde. Epicentrul cutremurului având loc în cea mai activă zonă din acest punct de vedere, fiind vorba de Vrancea. Violența acestui cutremur a constat în mica adâncime, de numai 94 km, cât și durata foarte mare din punctul de vedere al specialiștilor. Bilanțul dezastrului: Pierderi de vieți omenești - 1.570 - 1.578 Răniți - cca 11.300 Clădiri distruse - 35.000 Majoritatea pagubelor materiale s-au concentrat în București, unde peste 33 de clădiri s-au prăbușit. Valoarea pagubelor materiale a fost estimată la suma de 5 mild. $ Marele actor, Toma Caragiu a decedat chiar în seara fatidică, fiind prins sub dărămături în Blocul Scala, la acel moment se întorcea la locuința sa. La 45 de ani trecuți de la tristul eveniment, aprindem lumânări, ne amintim și ne rugăm pentru cei decedați. Odihnă în pace, nu vă vom uita niciodată. Cei ce au acum o vârstă mai înaintată își amintesc cu tristețe și chiar durere de acele momente cumplite. Majoritatea românilor pierzând pe cineva drag și pagube materiale. Regimul politic de la acea vreme a reparat și chiar construit de la zero ceea ce se năruise. Motiv care a dus la schimbarea legislației în construcții și planuri de sistematizare realizate. Concluzii: Ce am învățat din acea tristă tristă experiență ? - Nepăsare, interese, neglijență și reavoință, mai ales după 1989; - Noțiuni de supraviețuire în caz de cutremur - lipsă; - Norme clare și respectate în construcții - lipsă, sau cu mari deficiențe; - Ca și cum nu ar fi de ajuns, progresul tehnologic a dat naștere experimentelor de suprafață și subteran. PS: Un astfel de eveniment petrecut în zilele noastre ar rezulta imense grămezi de moloz pe care oamenii acestor vremuri nu ar fi capabili nici să-l strângă. Clar, nu se mai pune problema de reparare și reconstrucție, mai grav de atât, cadavrele oamenilor prinși sub dărămături ar putrezi acolo unde și-au dat sfârșitul. Funcționarii statului de azi nici nu sunt capabili să gândească măsuri de prim-ajutor și intervenții în situații de dezastru de așa amploare. Poate ne rugăm la bunul Dumnezeu să nu se mai întâmple, că doar atât ne-a mai rămas. Imagini de arhiva - sursa internet Articol dedicat comemorării zilei de 4 Martie 1977 Publicare ca eveniment comemorativ: 04.03.2023

4 Martie, o zi de tristă amintire :( Au trecut 45 de ani de la tragicul eveniment, un fenomen natural zguduia întreaga Romanie. În seara zilei de 4 martie 1977, la ora 21:22:22, pământul s-a cutremurat violent, semănând panică și agitație. Un cutremur cu magnitudine de 7,4 grade pe scara Richter, având o durată de cca 53 - 57 de secunde. Epicentrul cutremurului având loc în cea mai activă zonă din acest punct de vedere, fiind vorba de Vrancea. Violența acestui cutremur a constat în mica adâncime, de numai 94 km, cât și durata foarte mare din punctul de vedere al specialiștilor. Bilanțul dezastrului: Pierderi de vieți omenești - 1.570 - 1.578 Răniți - cca 11.300 Clădiri distruse - 35.000 Majoritatea pagubelor materiale s-au concentrat în București, unde peste 33 de clădiri s-au prăbușit. Valoarea pagubelor materiale a fost estimată la suma de 5 mild. $ Marele actor, Toma Caragiu a decedat chiar în seara fatidică, fiind prins sub dărămături în Blocul Scala, la acel moment se întorcea la locuința sa. La 45 de ani trecuți de la tristul eveniment, aprindem lumânări, ne amintim și ne rugăm pentru cei decedați. Odihnă în pace, nu vă vom uita niciodată. Cei ce au acum o vârstă mai înaintată își amintesc cu tristețe și chiar durere de acele momente cumplite. Majoritatea românilor pierzând pe cineva drag și pagube materiale. Regimul politic de la acea vreme a reparat și chiar construit de la zero ceea ce se năruise. Motiv care a dus la schimbarea legislației în construcții și planuri de sistematizare realizate. Concluzii: Ce am învățat din acea tristă tristă experiență ? - Nepăsare, interese, neglijență și reavoință, mai ales după 1989; - Noțiuni de supraviețuire în caz de cutremur - lipsă; - Norme clare și respectate în construcții - lipsă, sau cu mari deficiențe; - Ca și cum nu ar fi de ajuns, progresul tehnologic a dat naștere experimentelor de suprafață și subteran. PS: Un astfel de eveniment petrecut în zilele noastre ar rezulta imense grămezi de moloz pe care oamenii acestor vremuri nu ar fi capabili nici să-l strângă. Clar, nu se mai pune problema de reparare și reconstrucție, mai grav de atât, cadavrele oamenilor prinși sub dărămături ar putrezi acolo unde și-au dat sfârșitul. Funcționarii statului de azi nici nu sunt capabili să gândească măsuri de prim-ajutor și intervenții în situații de dezastru de așa amploare. Poate ne rugăm la bunul Dumnezeu să nu se mai întâmple, că doar atât ne-a mai rămas. Imagini de arhiva - sursa internet Articol dedicat comemorării zilei de 4 Martie 1977 Publicare ca eveniment comemorativ: 04.03.2023

4 Martie, o zi de tristă amintire :( Au trecut 45 de ani de la tragicul eveniment, un fenomen natural zguduia întreaga Romanie. În seara zilei de 4 martie 1977, la ora 21:22:22, pământul s-a cutremurat violent, semănând panică și agitație. Un cutremur cu magnitudine de 7,4 grade pe scara Richter, având o durată de cca 53 - 57 de secunde. Epicentrul cutremurului având loc în cea mai activă zonă din acest punct de vedere, fiind vorba de Vrancea. Violența acestui cutremur a constat în mica adâncime, de numai 94 km, cât și durata foarte mare din punctul de vedere al specialiștilor. Bilanțul dezastrului: Pierderi de vieți omenești - 1.570 - 1.578 Răniți - cca 11.300 Clădiri distruse - 35.000 Majoritatea pagubelor materiale s-au concentrat în București, unde peste 33 de clădiri s-au prăbușit. Valoarea pagubelor materiale a fost estimată la suma de 5 mild. $ Marele actor, Toma Caragiu a decedat chiar în seara fatidică, fiind prins sub dărămături în Blocul Scala, la acel moment se întorcea la locuința sa. La 45 de ani trecuți de la tristul eveniment, aprindem lumânări, ne amintim și ne rugăm pentru cei decedați. Odihnă în pace, nu vă vom uita niciodată. Cei ce au acum o vârstă mai înaintată își amintesc cu tristețe și chiar durere de acele momente cumplite. Majoritatea românilor pierzând pe cineva drag și pagube materiale. Regimul politic de la acea vreme a reparat și chiar construit de la zero ceea ce se năruise. Motiv care a dus la schimbarea legislației în construcții și planuri de sistematizare realizate. Concluzii: Ce am învățat din acea tristă tristă experiență ? - Nepăsare, interese, neglijență și reavoință, mai ales după 1989; - Noțiuni de supraviețuire în caz de cutremur - lipsă; - Norme clare și respectate în construcții - lipsă, sau cu mari deficiențe; - Ca și cum nu ar fi de ajuns, progresul tehnologic a dat naștere experimentelor de suprafață și subteran. PS: Un astfel de eveniment petrecut în zilele noastre ar rezulta imense grămezi de moloz pe care oamenii acestor vremuri nu ar fi capabili nici să-l strângă. Clar, nu se mai pune problema de reparare și reconstrucție, mai grav de atât, cadavrele oamenilor prinși sub dărămături ar putrezi acolo unde și-au dat sfârșitul. Funcționarii statului de azi nici nu sunt capabili să gândească măsuri de prim-ajutor și intervenții în situații de dezastru de așa amploare. Poate ne rugăm la bunul Dumnezeu să nu se mai întâmple, că doar atât ne-a mai rămas. Imagini de arhiva - sursa internet Articol dedicat comemorării zilei de 4 Martie 1977 Publicare ca eveniment comemorativ: 04.03.2023

4 Martie, o zi de tristă amintire :( Au trecut 45 de ani de la tragicul eveniment, un fenomen natural zguduia întreaga Romanie. În seara zilei de 4 martie 1977, la ora 21:22:22, pământul s-a cutremurat violent, semănând panică și agitație. Un cutremur cu magnitudine de 7,4 grade pe scara Richter, având o durată de cca 53 - 57 de secunde. Epicentrul cutremurului având loc în cea mai activă zonă din acest punct de vedere, fiind vorba de Vrancea. Violența acestui cutremur a constat în mica adâncime, de numai 94 km, cât și durata foarte mare din punctul de vedere al specialiștilor. Bilanțul dezastrului: Pierderi de vieți omenești - 1.570 - 1.578 Răniți - cca 11.300 Clădiri distruse - 35.000 Majoritatea pagubelor materiale s-au concentrat în București, unde peste 33 de clădiri s-au prăbușit. Valoarea pagubelor materiale a fost estimată la suma de 5 mild. $ Marele actor, Toma Caragiu a decedat chiar în seara fatidică, fiind prins sub dărămături în Blocul Scala, la acel moment se întorcea la locuința sa. La 45 de ani trecuți de la tristul eveniment, aprindem lumânări, ne amintim și ne rugăm pentru cei decedați. Odihnă în pace, nu vă vom uita niciodată. Cei ce au acum o vârstă mai înaintată își amintesc cu tristețe și chiar durere de acele momente cumplite. Majoritatea românilor pierzând pe cineva drag și pagube materiale. Regimul politic de la acea vreme a reparat și chiar construit de la zero ceea ce se năruise. Motiv care a dus la schimbarea legislației în construcții și planuri de sistematizare realizate. Concluzii: Ce am învățat din acea tristă tristă experiență ? - Nepăsare, interese, neglijență și reavoință, mai ales după 1989; - Noțiuni de supraviețuire în caz de cutremur - lipsă; - Norme clare și respectate în construcții - lipsă, sau cu mari deficiențe; - Ca și cum nu ar fi de ajuns, progresul tehnologic a dat naștere experimentelor de suprafață și subteran. PS: Un astfel de eveniment petrecut în zilele noastre ar rezulta imense grămezi de moloz pe care oamenii acestor vremuri nu ar fi capabili nici să-l strângă. Clar, nu se mai pune problema de reparare și reconstrucție, mai grav de atât, cadavrele oamenilor prinși sub dărămături ar putrezi acolo unde și-au dat sfârșitul. Funcționarii statului de azi nici nu sunt capabili să gândească măsuri de prim-ajutor și intervenții în situații de dezastru de așa amploare. Poate ne rugăm la bunul Dumnezeu să nu se mai întâmple, că doar atât ne-a mai rămas. Imagini de arhiva - sursa internet Articol dedicat comemorării zilei de 4 Martie 1977 Publicare ca eveniment comemorativ: 04.03.2023

4 Martie, o zi de tristă amintire :( Au trecut 45 de ani de la tragicul eveniment, un fenomen natural zguduia întreaga Romanie. În seara zilei de 4 martie 1977, la ora 21:22:22, pământul s-a cutremurat violent, semănând panică și agitație. Un cutremur cu magnitudine de 7,4 grade pe scara Richter, având o durată de cca 53 - 57 de secunde. Epicentrul cutremurului având loc în cea mai activă zonă din acest punct de vedere, fiind vorba de Vrancea. Violența acestui cutremur a constat în mica adâncime, de numai 94 km, cât și durata foarte mare din punctul de vedere al specialiștilor. Bilanțul dezastrului: Pierderi de vieți omenești - 1.570 - 1.578 Răniți - cca 11.300 Clădiri distruse - 35.000 Majoritatea pagubelor materiale s-au concentrat în București, unde peste 33 de clădiri s-au prăbușit. Valoarea pagubelor materiale a fost estimată la suma de 5 mild. $ Marele actor, Toma Caragiu a decedat chiar în seara fatidică, fiind prins sub dărămături în Blocul Scala, la acel moment se întorcea la locuința sa. La 45 de ani trecuți de la tristul eveniment, aprindem lumânări, ne amintim și ne rugăm pentru cei decedați. Odihnă în pace, nu vă vom uita niciodată. Cei ce au acum o vârstă mai înaintată își amintesc cu tristețe și chiar durere de acele momente cumplite. Majoritatea românilor pierzând pe cineva drag și pagube materiale. Regimul politic de la acea vreme a reparat și chiar construit de la zero ceea ce se năruise. Motiv care a dus la schimbarea legislației în construcții și planuri de sistematizare realizate. Concluzii: Ce am învățat din acea tristă tristă experiență ? - Nepăsare, interese, neglijență și reavoință, mai ales după 1989; - Noțiuni de supraviețuire în caz de cutremur - lipsă; - Norme clare și respectate în construcții - lipsă, sau cu mari deficiențe; - Ca și cum nu ar fi de ajuns, progresul tehnologic a dat naștere experimentelor de suprafață și subteran. PS: Un astfel de eveniment petrecut în zilele noastre ar rezulta imense grămezi de moloz pe care oamenii acestor vremuri nu ar fi capabili nici să-l strângă. Clar, nu se mai pune problema de reparare și reconstrucție, mai grav de atât, cadavrele oamenilor prinși sub dărămături ar putrezi acolo unde și-au dat sfârșitul. Funcționarii statului de azi nici nu sunt capabili să gândească măsuri de prim-ajutor și intervenții în situații de dezastru de așa amploare. Poate ne rugăm la bunul Dumnezeu să nu se mai întâmple, că doar atât ne-a mai rămas. Imagini de arhiva - sursa internet Articol dedicat comemorării zilei de 4 Martie 1977 Publicare ca eveniment comemorativ: 04.03.2023

4 Martie, o zi de tristă amintire :( Au trecut 45 de ani de la tragicul eveniment, un fenomen natural zguduia întreaga Romanie. În seara zilei de 4 martie 1977, la ora 21:22:22, pământul s-a cutremurat violent, semănând panică și agitație. Un cutremur cu magnitudine de 7,4 grade pe scara Richter, având o durată de cca 53 - 57 de secunde. Epicentrul cutremurului având loc în cea mai activă zonă din acest punct de vedere, fiind vorba de Vrancea. Violența acestui cutremur a constat în mica adâncime, de numai 94 km, cât și durata foarte mare din punctul de vedere al specialiștilor. Bilanțul dezastrului: Pierderi de vieți omenești - 1.570 - 1.578 Răniți - cca 11.300 Clădiri distruse - 35.000 Majoritatea pagubelor materiale s-au concentrat în București, unde peste 33 de clădiri s-au prăbușit. Valoarea pagubelor materiale a fost estimată la suma de 5 mild. $ Marele actor, Toma Caragiu a decedat chiar în seara fatidică, fiind prins sub dărămături în Blocul Scala, la acel moment se întorcea la locuința sa. La 45 de ani trecuți de la tristul eveniment, aprindem lumânări, ne amintim și ne rugăm pentru cei decedați. Odihnă în pace, nu vă vom uita niciodată. Cei ce au acum o vârstă mai înaintată își amintesc cu tristețe și chiar durere de acele momente cumplite. Majoritatea românilor pierzând pe cineva drag și pagube materiale. Regimul politic de la acea vreme a reparat și chiar construit de la zero ceea ce se năruise. Motiv care a dus la schimbarea legislației în construcții și planuri de sistematizare realizate. Concluzii: Ce am învățat din acea tristă tristă experiență ? - Nepăsare, interese, neglijență și reavoință, mai ales după 1989; - Noțiuni de supraviețuire în caz de cutremur - lipsă; - Norme clare și respectate în construcții - lipsă, sau cu mari deficiențe; - Ca și cum nu ar fi de ajuns, progresul tehnologic a dat naștere experimentelor de suprafață și subteran. PS: Un astfel de eveniment petrecut în zilele noastre ar rezulta imense grămezi de moloz pe care oamenii acestor vremuri nu ar fi capabili nici să-l strângă. Clar, nu se mai pune problema de reparare și reconstrucție, mai grav de atât, cadavrele oamenilor prinși sub dărămături ar putrezi acolo unde și-au dat sfârșitul. Funcționarii statului de azi nici nu sunt capabili să gândească măsuri de prim-ajutor și intervenții în situații de dezastru de așa amploare. Poate ne rugăm la bunul Dumnezeu să nu se mai întâmple, că doar atât ne-a mai rămas. Imagini de arhiva - sursa internet Articol dedicat comemorării zilei de 4 Martie 1977 Publicare ca eveniment comemorativ: 04.03.2023

4 Martie, o zi de tristă amintire :( Au trecut 45 de ani de la tragicul eveniment, un fenomen natural zguduia întreaga Romanie. În seara zilei de 4 martie 1977, la ora 21:22:22, pământul s-a cutremurat violent, semănând panică și agitație. Un cutremur cu magnitudine de 7,4 grade pe scara Richter, având o durată de cca 53 - 57 de secunde. Epicentrul cutremurului având loc în cea mai activă zonă din acest punct de vedere, fiind vorba de Vrancea. Violența acestui cutremur a constat în mica adâncime, de numai 94 km, cât și durata foarte mare din punctul de vedere al specialiștilor. Bilanțul dezastrului: Pierderi de vieți omenești - 1.570 - 1.578 Răniți - cca 11.300 Clădiri distruse - 35.000 Majoritatea pagubelor materiale s-au concentrat în București, unde peste 33 de clădiri s-au prăbușit. Valoarea pagubelor materiale a fost estimată la suma de 5 mild. $ Marele actor, Toma Caragiu a decedat chiar în seara fatidică, fiind prins sub dărămături în Blocul Scala, la acel moment se întorcea la locuința sa. La 45 de ani trecuți de la tristul eveniment, aprindem lumânări, ne amintim și ne rugăm pentru cei decedați. Odihnă în pace, nu vă vom uita niciodată. Cei ce au acum o vârstă mai înaintată își amintesc cu tristețe și chiar durere de acele momente cumplite. Majoritatea românilor pierzând pe cineva drag și pagube materiale. Regimul politic de la acea vreme a reparat și chiar construit de la zero ceea ce se năruise. Motiv care a dus la schimbarea legislației în construcții și planuri de sistematizare realizate. Concluzii: Ce am învățat din acea tristă tristă experiență ? - Nepăsare, interese, neglijență și reavoință, mai ales după 1989; - Noțiuni de supraviețuire în caz de cutremur - lipsă; - Norme clare și respectate în construcții - lipsă, sau cu mari deficiențe; - Ca și cum nu ar fi de ajuns, progresul tehnologic a dat naștere experimentelor de suprafață și subteran. PS: Un astfel de eveniment petrecut în zilele noastre ar rezulta imense grămezi de moloz pe care oamenii acestor vremuri nu ar fi capabili nici să-l strângă. Clar, nu se mai pune problema de reparare și reconstrucție, mai grav de atât, cadavrele oamenilor prinși sub dărămături ar putrezi acolo unde și-au dat sfârșitul. Funcționarii statului de azi nici nu sunt capabili să gândească măsuri de prim-ajutor și intervenții în situații de dezastru de așa amploare. Poate ne rugăm la bunul Dumnezeu să nu se mai întâmple, că doar atât ne-a mai rămas. Imagini de arhiva - sursa internet Articol dedicat comemorării zilei de 4 Martie 1977 Publicare ca eveniment comemorativ: 04.03.2023