Ionel Bumbaru

Fotografie din galeria profilului.

Fotografie din galeria profilului.

Fotografie din galeria profilului.

Fotografie din galeria profilului.

Fotografie din galeria profilului.

Fotografie din galeria profilului.

Fotografie din galeria profilului.

Fotografie din galeria profilului.

Fotografie din galeria profilului.

Fotografie din galeria profilului.

Fotografie din galeria profilului.

Fotografie din galeria profilului.

Fotografie din galeria profilului.

Cheile Bicazului ✓ Filmare pe 14 Septembrie ✓ Mult respect, frați dragi ✓

Fotografie din galeria profilului.

Fotografie din galeria profilului.

Fotografie din galeria profilului.

Fotografie din galeria profilului.

Fotografie din galeria profilului.

14 SEPTEMBRIE - ÎNĂLȚAREA SFINTEI CRUCI Era în ziua aceea, când s-a înălțat Sfânta Cruce, chiar 14 ale lunii lui septembrie din anul 335, zi care a rămas de atunci închinată înălţării Sfintei Cruci şi pe care o prăznuim şi noi astăzi. DESCOPERIREA CRUCII RĂSTIGNIRII : După moartea şi Învierea Domnului, ucenicii Lui au îngropat lemnul crucii, stropit de dumnezeiescul sânge, la poalele Golgotei. În altă variantă a acestui episod, se spune că soldaţii romani care L-au răstignit pe Iisus, după punerea Lui în mormânt, ar fi aruncat cele trei cruci într-o cisternă săpată în piatră, din imediata apropiere a Golgotei, unde se colecta apa de ploaie necesară consumului oraşului. Golgota rămăsese un fel de loc blestemat. Toate gunoaiele Ierusalimului au fost aruncate cu timpul acolo, în vechea cisternă, acoperind crucile. După trei secole, în anul 326, împărăteasa Elena, mama împăratului Constantin cel Mare, ajunsă la Ierusalim în căutarea Locurilor sfinte, a poruncit să se sape în cetate. Aşa s-au descoperit cele trei cruci de lemn. Crucea pe care fusese răstignit Mântuitorul a fost uşor identificată, fiind singura care avea cuie bătute în ea, fiindcă cei doi tâlhari fuseseră legaţi cu funii pe crucile lor. Pentru o mai bună verificare, crucea a fost aşezată peste un mort, care a înviat instantaneu şi a rostit cuvinte de slavă lui Dumnezeu. Aceasta este crucea despre care Sfântul Apostol Pavel scrie: "Căci cuvântul crucii este, pentru cei ce pier, nebunie, iar pentru noi, cei ce ne mântuim, este puterea lui Dumnezeu, căci scris este: pierde-voi înţelepciunea celor înţelepţi şi ştiinţa celor învăţaţi o voi nimici.“ (1 Cor, 18-19). Între timp, slăvitul împărat Constantin terminase de zidit măreaţa biserică ctitorită de el pe Golgota întru amintirea patimilor şi învierii Domnului. A poftit pentru aceasta sobor mare de episcopi din toate laturile creştine ca să săvârşească slujba sfinţirii bisericii, iar serbările sfintei tâmosiri au ţinut zile în şir. S-a adunat, de aceea, mulţime mare de creştini în cetatea sfântă, doritori să vadă şi să admire măreţia şi frumuseţea vestitei ctitorii împărăteşti. Toţi aceştia doreau să vadă şi lemnul Sfintei Cruci a Răstignirii Domnului, care fusese descoperită mai înainte. De aceea, episcopul Macarie s-a suit pe amvonul cel înalt al bisericii şi ţinând cu braţele sale Sfânta Cruce, a înălțat-o în văzul tuturor. Iar dacă au văzut-o, toţi se închinau şi se rugau, zicând: "Doamne, miluieşte-ne!” Era în ziua aceea chiar 14 ale lunii lui septembrie din anul 335, zi care a rămas de atunci închinată înălţării Sfintei Cruci şi pe care o prăznuim şi noi până astăzi. "Crucii Tale ne închinăm, Hristoase, şi sfântă învierea Ta o lăudăm şi o mărim!" Sursa: Doxologia

Fotografie din galeria profilului.

Fotografie din galeria profilului.

Fotografie din galeria profilului.

Fotografie din galeria profilului.