11/28 februarie 1866.
Actul de abdicare al domnitorului Alexandru Ioan Cuza
Se împlinesc 154 de ani de la abdicarea domnitorului Alexandru Ioan Cuza, fapt generat de insistențele tot mai covârşitoa... Vezi mai mult11/28 februarie 1866.
Actul de abdicare al domnitorului Alexandru Ioan Cuza
Se împlinesc 154 de ani de la abdicarea domnitorului Alexandru Ioan Cuza, fapt generat de insistențele tot mai covârşitoare ale "Monstruoasei Coaliții". Cert este că după plecarea acestuia, unitatea a fost fărămițată până la venirea prințului străin.
Cu bune cu rele, această personalitate a reuşit să înfăptuiască pentru provinciile româneşti ( şi mai apoi pentru România), reforme și schimbări pe care niciun alt politician sau şef de stat din zilele noastre nu le-ar putea egala... În astfel de momente ne întrebăm așa: în ce umbră nevăzută s-au ascuns strămoşii noştri de nu le mai vedem nici urma astăzi?
Pe 11 februarie 1866, ora 5 dimineața, un grup de ofițeri cu pistoalele în mâini, pătrunde în palatul domnesc al lui Al. I Cuza, îl scoală din somn și îl obligă să semneze actul de abdicare de pe tronul României. Faptul era de o gravitate fără precedent, căci ofițerii respectivi juraseră credință Domnului țării, parte din ei fiind chiar din garda palatului. Așadar, 11 februarie 1866 este o zi a infamiei și a trădării. Dau spre știință și rușine veșnică numele celor ce l-au trădat pe Cuza Vodă: col. N. Haralambie, col. I. Călinescu, col. D. Crețulescu fratele primului ministru în funcție, mr. D. Lecca, cpt. C. Pilat, cpt. A. Berindei, cpt. Al. Candiano-Popescu, cpt. A. Costescu și care, cu toții, vor face carieră de generali sub domnia lui Carol I.
141 de ofițeri ai armatei române de la sublocotenenți la colonei au scris lui Carol I, tot în 1866, un memoriu cerând ca trădătorii să fie pedepsiți. Cu o aroganță câinească specifică unui prusac primitiv și incult, Carol I ignoră memoriul, pe Al. Candiano-Popescu și-l face aghiotant regal, pe ceilalți generali, iar pe Cuza Vodă îl va urmări cu o ură neagră până la moarte.
Nu faptul că Al. I Cuza a fost detronat e de condamnat, căci însuși Cuza Vodă declarase în decembrie 1865 că e gata să părăsească tronul, ci modul cum s-a înfăptuit și de către cine. După abdicare, Cuza e ținut prizonier 48 de ore în locuința unui dușman personal, C. Ciocârlan iar pe 13 februarie 1866 e urcat într-o caleașcă și escortat la Brașov, în Austria.
Înainte de a părăsi țara declară: ”Să de Dumnezeu să meargă țării mai bine fără mine decât cu mine! Trăiască România!”
Se stabilește la Viena și Florența unde își cumpără două mici proprietăți. În 1867 scrie o scrisoare lui Carol I, prin care îl roagă să-i dea voie să vină în țară ca să trăiască la Ruginoasa. Carol I l-a refuzat.
La doar 53 de ani, pe 15 mai 1873, Cuza Vodă moare în Germania, la Heildelberg.
Regele Italiei, Victor Emanuel își exprimă durere și tristețea pentru moartea marelui Domn pe când Carol I n-a trimis niciun mesaj. Trupul este adus în țară și înmormântat la Ruginoasa, sute de mii de țărani plângându-i moartea cu lacrimi amare și durere adevărată.
Al. I Cuza a iubit din toată ființa sa România pe care a slujit-o cu credință, devotament și loialitate toată viața, fiind pentru poporul român o adevărată icoană morală, cât și pildă de urmat întru slujirea Patriei.
Rhottene Carra:
S a ascuns adevarul. Abdicarea s a făcut în casa Mariei Obrenovici , amanta sa. Casa era pe Calea Victoriei aproape de biserica Amzei.
page=1&callback_module_id=pages&callback_item_id=117&year=&month=
Vezi mai mult
