Iulian Brotaru

Preluat Acțiune pt Națiune Oficial❗ A crescut numărul românilor vaccinați din secțiile ATI! Vaccinul "salvator" NU i-a protejat pe români de boală, ba chiar i-a îmbolnăvit! Și numai 0.6% din românii care au trecut în mod natural prin boală s-au reinfectat, fără ca aceștia să necesite internare! Din acest motiv, certificatul verde de vaccinare trebuie ANULAT URGENT! Potrivit datelor furnizate de INSP, în perioada 15-21 noiembrie, 29,3% dintre persoanele infectate erau vaccinate, iar 11,2% din decese s-au înregistrat la persoanele vaccinate la o rată medie a vaccinării de 35%. Dacă în România am fi avut în prezent o rată a vaccinării de 90%, acum 75% din cazuri și 28% din decesele zilnice ar fi fost înregistrate în rândul românilor complet vaccinați. Atât de sigure și eficiente sunt serurile "salvatoare"! Și dintr-un total de 1.769.783 de persoane care au avut test pozitiv de la începutul pandemiei, doar 10.156 s-au reinfectat, însemnând un procent de circa 0.6%! În plus, niciunul din cazurile de reinfectare nu a necesitat spitalizare, pacienții având forme asimptomatice sau ușoare ale bolii! Iar ultimul studiu israelian confirmă că persoanele vaccinate au anticorpi doar pentru o perioadă de 4-6 luni, eficiența vaccinurilor scăzând chiar și după a treia doză. De altfel, cercetătorii israelieni au avertizat că nivelurile de anticorpi nu sunt singurul factor când vine vorba de imunitate! Și în cel mai amplu studiu realizat până în prezent tot în Israel, s-a dovedit că imunitatea naturală este de 27 ori mai puternică decât cea obținută prin vaccin. Mai poate contesta cineva beneficiile imunității naturale? NU, nu se mai poate contesta nici în România de acum înainte, fiindcă o confirmă chiar și Institutul Național de Sănătate Publică! Am spus acest adevăr în stradă și la TV de mai bine de un an, dar guvernanții ne-au luat peste picior de fiecare dată, spunându-ne că vaccinul este SINGURA soluție. Uite că NU este! IMUNITATEA NATURALĂ este SOLUȚIA de a eradica virusul! Eficiența vaccinurilor se poate vedea și de pe Lună dacă ne uităm în țările super-vaccinate care au înțepat peste 70% din oameni și care se confruntă în prezent cu o situație epidemiologică nemaiîntâlnită nici măcar în primul an de pandemie când niciun european nu fusese vaccinat! Aceste țări au mai multe cazuri de infectări zilnice și decese decât anul trecut! Unde este eficiența promisă de 95% a serurilor salvatoare? De ce se tot insistă cu adoptarea certificatului verde de vaccinare când persoanele vaccinate se infectează și contribuie la transmiterea virusului în rândul oamenilor SĂNĂTOȘI? DISTRIBUIȚI MASIV ACEST ARTICOL! BRAVO, CLAUDIA MARCU!?? https://www.national.ro/coronavirus/aler…

https://ecopolitic.ro/politistii-ameninta-ca-nu-vor-defila-de-ziua-nationala-daca-se-cere-certificatul-verde-pentru-cei-prezenti/

Flavia Groșan este medic pneumolog-bronholog și are până acum peste o mie de pacienți C0 vid vindecați fără o zi de spitalizare, doar cu medicație ieftină. Drept răsplată este chemată de colegiul medicilor și riscă să rămână fără drept de practica. Doamna doctor A obținut rezultate incredibile cu un tratament sub 100 de lei. De ce România continua sa folosească schemele impuse de OMS care costa peste 9000 de lei per pacient? Care este obiectivul si intenția autorităților? De ce indivizii care au mortalitate 90% la ATI sunt "specialiști" si "eroi"? Este normal ca medicii de la Sibiu si Arad sa scape cu amenzi, iar colegiul medicilor sa nu faca măcar o ancheta? Doamna doctor Flavia Grosan a declarat: ”Obiectivul meu de la începutul pandemiei a fost ca niciun pacient să nu ajungă pe mască de oxigen, nu intubat, pe mască. Și nu a ajuns. Eu mă duc pe medicația mea clasică, ieftină, care include și Claritromicina, un antibiotic ce face parte din grupa antibioticelor macrolide. Este singurul antibiotic cu tropism (proprietate de a se localiza în anumite organe) viral. Sunt doar trei antibiotice în clasa macrolidelor, eritromicina, pe care toată lumea o știe, azitromicina și claritromicina. Mie nu-mi place azitromicina, pentru că este o copie mai slabă a claritromicinei. Eu am lucrat în niște studii clinice foarte interesante pe pneumonii și acolo am învățat despre tropismul viral al claritromicinei, acolo am învățat rolul antiinflamator al claritromicinei, pe care nu îl are niciun antibiotic. Și de 10 ani lucrez cu acest antibiotic în pneumonii virale și atipice. Pe mine m-a prins perfect pandemia și m-am dus ca și tratament etiologic pe claritromicină. Sigur că, pe lângă acest antibiotic, mai sunt câteva tratamente adjuvante, că ea singură nu face față. Este o schemă de tratament care îmi aparține. Ați văzut la cazul Benedek, profesorii care se omoară ei între ei? Eu mă așteptam la o schemă de tratament și am întrebat și atunci cum a ajuns profesorul în Terapie Intensivă. Acolo numai bunul Dumnezeu și un terapist ieșit din comun te mai pot salva. Ce s-a întâmplat până acolo? Pe mine asta mă interesează”, ne spune dr. Flavia Groșan. Oxigenul în exces provoacă edem cerebral Medicul pneumolog atrage atenția că supradozajele de oxigen administrate în spitale provoacă edem cerebral, aceasta fiind una dintre cauzele deceselor pacienților. ”În saturațiile de oxigen de peste 80% eu mă duc cu doze foarte mici de oxigen, 2-3 litri pe minut și timp scurt pe zi, 4-5 ore. Oxigenul în exces inhibă creierul, pentru că normal creierul controlează organismul, nu un aparat. Eu aici nu am fost de acord cu ei deloc, cu dozele foarte mari de oxigen pe care le administrează, cu 20 de litri îi bagă în acidoză, în edem cerebral. Pentru că ei nu sesizează că oxigenul ține saturația, dar crește în același timp dioxidul de carbon în creier și fac edem cerebral și mor. Eu mă duc pe medicație ca să controlez saturația din oxigen. Oxigen foarte puțin și apoi la plimbare. Heparina mea este plimbarea, obligatoriu, un minut pe oră te plimbi, masă-pat, masă-geam, masă-bucătărie. Eu nu dau heparină pentru că mi-e frică să nu facă hemoragie alveolară, pentru că pacienții intră pe picioarele lor și se degradează extraordinar de repede, în 3-4 zile ei sunt în ATI. Dacă eu mă sperii la 80% saturație atunci mă las de meserie, iar ei sub 90 îi bagă în spital. Am avut un pacient de 50 de ani cu 65% saturație. Medicul de familie a trimis salvarea după el, dar omul a spus că preferă să moară acasă decât să se ducă în spital și a apelat la mine. Am reușit să îl vindec fără spitalizare și doar cu o doză mică de oxigen. M-am dus pe medicație calm, frumos până când l-am vindecat. Dacă se ducea în spital îl intubau pe loc”, FELICITĂRI pentru OMUL și medicul pneumolog-bronholog Flavia Groșan! Avem nevoie de lumină mai mult ca niciodată ❤️ #Vibrații_înalte

NO COMMENT! "Cum a fost executat istoricul Ioan Scurtu pentru că a spus adevărul despre originile Grupului Etnic German" Unul dintre cei mai mari istorici în viață este pedepsit, definifiv, de o instanță din România, pentru că are curajul să spună adevărul. În această profesie, de cercetător al trecutului, esențială este scoaterea la iveală a adevărului, prin documente și argumente. Din păcate, așa zisa justiție independentă, se pare că este interesată să îngroape trecutul și adevărul. Poate de dragul ”political corect” sau a unor interese ale Sistemului, total străin de ceea ce este românesc. Astfel, profesorul universitar doctor, Ioan Scurtu a fost condamnat, definitiv de Tribunalul București, la plata de 6000 de lei către Forumul Democrat al Germanilor din România, deoarece a publicat un articol, în care reliefa aberația că FDGR s-a declarat, printr-o decizie judecătorească, continuator al Grupului Etnic German, organizație paramilitară pro-nazistă din perioada celui de-al doilea război mondial. Mai mult, reputatul istoric a avut curajul să precizeze să declare că această organizație a fost declarată criminală după al doilea război mondial, printr-un decret semnat de Regele Mihai, în urma deciziilor luate de comunitatea internațională împotriva colaboratorilor criminali ai lui Hitler. Ancheteonline a dezvăluit, într-un articol din 2014, că prin hotărârea ilegală, potrivit normelor juridice internaționale, luată de Tribunalul Sibiu în 1997, FDGR nu a urmărit decât interese imobiliare, adică să-și treacă în proprietate, prin legile de retrocedare, toate clădirile care au aparținut Grupului Etnic German, după 1940. Judecătorii de la Sibiu, nu au ținut cont că FDGR, ca reprezentant al comunității germane din România nu poate să se se declare continuatoare și succesoare de drept a unei organizații declarate criminale de instanțele românești și internaționale, scoase în afara legii pentru colaborarea cu regimul hitlerist. Deci, decizia judecătorească luată de Tribunalul Sibiu este nulă de drept. Halal justiție independentă! Astfel că, pe baza acestei hotărâri, Forumul German a putut revendica, în baza legilor retrocedării bunurilor de dinaintea regimului comunist, toate imobilele care au aparținut Grupului Etnic German. Și nu au fost puține, fiind vorba despre clădiri din patrimoniul național din Sibiu, Brașov, Bistrița, Sighișoara, Mediaș și altele. Pe vremea aceea, Klaus Iohannis era inspector școlar general, lider de frunte al FDGR. (pe acest subiect o să revenim într-un articol separat). Despre condamnarea istoricului Ioan Scurtu, a scris, pe pagina sa de net, istoricul Ionuț Cojocaru, care a scos la iveală metoda brutală, de tip securistic, în care a fost executat Scurtu: În anul Centenar, cel mai renumit specialist în evenimentele istorice pe care ar trebui să le popularizăm, să le evocăm, să le oferim drept model pentru tinerii de astăzi, cel care are o maturitate istorică de necontestat, istoricul Ioan Scurtu, este dat în judecată de către Forumul Democrat German și condamnat printr-o sentință judecătorească pentru un articol despre istoria Grupului Etnic German. Are legătură Klaus Iohannis cu acest subiect? Fostul președinte al Forumului Democrat German s-a simțit deranjat de popularizarea unor evenimente ale Grupului Etnic German? Vă las să citiți și să meditați. După apariția în presă a unui articol cu privire la Grupul Etnic German, o organizație înființată în 1940, așa cum puteți constata: prin decretul-lege din 21 noiembrie 1940 – semnat de generalul Ion Antonescu, conducătorul statului român şi preşedintele Consiliului de Miniştri, şi de Mihai Antonescu, ministrul Justiţiei, s-a înființat Grupul Etnic German din România, organizaţie care avea la bază ideologia naţional-socialistă promovată de Adolf Hitler, istoricul Ioan Scurtu a fost dat în judecată de către Forumul Democrat Al Germanilor Din România, considerându-se afectați că un istoric, cel mai renumit specialist al secolului XX a scris un articol bazat pe documente de arhivă. Nu le-a păsat ca profesorul Ioan Scurtu, nu a făcut politică, nu a fost și nu este membru de partid, nu a urmărit câștigarea unui capital politic sau alte beneficii. Pur și simplu a scris un articol prin care atrăgea atenția asupra încălcării unor decizii stabilite la Tratatele de Pace de după al II-lea război mondial. Pentru a nu exista dubii, publicăm mai jos decizia unei instanțe din Sibiu prin care patrimoniul Grupului Etnic German este transferat către Forumul Democrat al Germanilor din România. Cum a fost înființat Grupul Etnic German am arătat la începutul articolului. Pe ce ideologie se baza, este evident. De ce a fost desființat? Dosar nr. 1762/306/2007 ROMANIA JUDECATORIA SIBIU SENTINŢA CIVILĂ nr. 2790 Şedinţa publică din 28 mai 2007 Instanţa compusă din Preşedinte: MARIA MORAR – judecător Grefier: ILEANA RODICA SASU Pentru astăzi fiind amânată soluţionarea cauzei civile privind pe reclamantul FORUMUL DEMOCRAT AL GERMANILOR c/a MUNICIPIUL SIBIU ş.a, pentru acţiune în constatare. Cauza a fost dezbătută în fond la data de 14 mai 2007, dată la care părţile prezente au pus concluzii ce s-au consemnat în încheierea din aceeaşi zi, încheiere care face parte integrantă din prezenta hotărâre. JUDECATORIA Constată că prin acţiunea civilă înregistrată sub nr. 1672/306/2007 la Judecătoria Sibiu, petentul Forumul Democrat al Germanilor Sibiu a solicitat ca în contradictoriu cu Municipiul Sibiu reprezentat prin Primar şi Consiliul Local al Municipiului Sibiu să se constate calitatea petentului de succesor în drepturi faţă de Grupul Etnic German (Deutsche Volksgruppe); fără cheltuieli de judecată. În motivarea cererii s-a arătat, în esenţă, că petenta este organizaţia reprezentativă a minorităţii germane din Sibiu, motiv pentru care este succesoarea în drepturi a Grupului Etnic German (Deutsche Volksgruppe). Grupul Etnic German a fost organizaţia reprezentativă a întregii minorităţi germane, înfiinţată prin lege în 1940 şi desfiinţată prin lg 485. Faţă de considerentele ce preced, şi constatând că s-au respectat dispoziţiile art. 1169C.civ., petentul făcând dovada că are calitatea de succesor în drepturi al Grupului Etnic German, instanţa va dispune în baza OUG 83/99 modificată prin lg. 66/04 admiterea acţiunii aşa cum a fost formulată. Pentru aceste motive: ÎN NUMELE LEGII HOTĂRĂŞTE Admite cererea formulată de petentul Forumul Democrat al Germanilor din Sibiu, str. G-ral Magheru nr. 1-3 în contradictoriu cu pârâţii Municipiul Sibiu reprezentat prin Primar, cu sediul în Sibiu str. Victoriei nr. 1-3 şi Consiliul Local al Municipiului Sibiu şi în consecinţă: constată calitatea de succesor în drepturi al reclamantului faţă de Grupul Etnic German (Deutsche Volksgruppe). Cu drept de apel în 15 zile de la comunicare. Pronunţată în şedinţă publică azi 28 mai 2007 PREŞEDINTE MARIA MORAR GREFIER, ILEANA RODICA SASU Pt. concediu od.semnează conf. art.261 cpe PREŞEDINTELE JUDECĂTORIEI CORINA BRAŞOVEANU Prin decretul din 7 octombrie 1944, Grupul Etnic German din România este desființat, bunurile sale trecând în proprietatea statului (vezi foto Decret). Mai mult: Conform Constituției României, Art. 11, alin. (1): „Statul român se obligă să îndeplinească întocmai şi cu bună-credinţă obligaţiile ce-i revin din tratatele la care este parte. Conform Convenţiei de Armistiţiu din 12 septembrie 1944, art. 15: „Guvernul Român se obligă să dizolve imediat toate organizaţiile pro-hitleriste de tip fascist aflate pe teritoriul românesc” (…) „nepermițând în viitor existența unor organizaţii de acest fel. Conform Tratatului de Pace de la Paris din 10 februarie 1947, art. 5: „România, care, în conformitate cu Convenţiunea de Armistiţiu, a luat măsuri pentru dizolvarea tuturor organizaţiunilor de tip fascist pe teritoriul român” (…) „nu va îngădui în viitor existenţa şi activitatea unor organizaţiuni de această natură care au drept scop lipsirea poporului de drepturile sale democratice. Prin articolele de mai sus, cred că am eliminat suspiciunile a ceea ce a reprezentat Grupul Etnic German din România și de ce a fost nevoie ca statul român să îl scoată în afara legii. Klaus Iohannis s-a înscris în Forumul Democrat al Germanilor din România în 1990. A candidat la primăria Sibiului din partea FDGR în 2000. A devenit primar cu aproape 70%. Din 2002 a devenit și președinte al FDGR. Ca atare, în calitate de Președinte al FDGR a dat în judecată primăria, unde era primar: ”petentul Forumul Democrat al Germanilor Sibiu a solicitat ca în contradictoriu cu Municipiul Sibiu reprezentat prin Primar şi Consiliul Local al Municipiului Sibiu să se constate calitatea petentului de succesor în drepturi faţă de Grupul Etnic German (Deutsche Volksgruppe); fără cheltuieli de judecată. Întrebările care ar trebui să se pună cu privire la acest subiect sunt: Cum și-a permis o instanță din România să reabiliteze o organizație hitleristă încălcând o serie de prevederi internaționale, unele postate mai sus? Care este patrimoniul și valoarea acestuia dobândit prin decizia instanței în proprietatea Forumului Democrat al Germanilor din România? Ce s-a întâmplat cu acest patrimoniu și cum a fost cuantificat? A ajuns și în conturile lui Klaus Iohannis? Cum a răspuns Forumul Democrat al Germanilor din România în urma articolului postat de istoricul Ioan Scurtu? Prin chemarea în judecată și prin condamnarea sa. Ca tânăr istoric, specializat în istoria contemporană a României pot afirma că profesorul Scurtu este cel mai reprezentativ istoric contemporaneist român. Activitatea sa, de peste 50 de ani, este ireproșabilă din punct de vedere științific. Spre deosebire de alți colegi, a studiat în ”hotarele” specializării sale, a fost primul istoric în perioada comunistă care a publicat un volum dedicat altui partid și anume Istoria Partidului Național Țărănesc, a scris volume dedicate personalităților secolului XX: Carol I, Ferdinand I, Carol al II-lea, Mihai I, Ion I. C. Brătianu, Iuliu Maniu, volume dedicate alambicatei vieți politice interbelice, studii despre perioada socialist-totalitară, volume de interes național, studii despre istoria recentă de după anii ”90. Cei care au citit lucrările profesorului Scurtu au observat un aparat bibliografic stufos, au constatat că acesta a folosit atât documente de arhivă cât și literatura de specialitate. Este un profesor și un cercetător model. Azi, dacă un istoric vrea să studieze perioada contemporană, fără volumele semnate de profesorul Scurtu, nu o poate face, nu o poate înțelege la fel de bine. De la profesorul Scurtu, am învățat ce înseamnă detaliile. Cei care vreți să înțelegeți istoria, sigur știți cât de importante sunt acestea. Fără acestea nu poți explica deciziile decidenților politici. Cei care i-au fost studenți, au remarcat plăcerea cu care vorbea despre trecut, tactul pedagogic atât de necesar unui profesor, experiența cu care sădea curiozități din simplu motiv de a-i determina pe studenți să se aplece către studiu.” ***************************************************************************** Nu poate nimeni să mă convingă că judecătorii care l-au condamnat pe Ioan Scurtu pentru articolul din „Cotidianul” din 15 februarie 2017 ştiu ceva despre ce a fost „Grupul Etnic German”, cu atât mai puţin că ar putea să susţină o polemică pe această temă cu marele nostru istoric. Cu toate acestea, la ora actuală, prof. univ. dr. Ioan Scurtu, membru al Academiei Oamenilor de Ştiinţă, este condamnat definitiv pentru articolul „Schimbarea la față a Grupului Etnic German din România”, care a apărut în ziarul nostru (https://www.cotidianul.ro/schimbarea-la-fata-a-grupului-etnic-german-din-romania/)! Această condamnare este una dintre cele mai mari ruşini naţionale, care lasă pe obrazul nostru, al tuturor, o pată pe care nu ştiu dacă va reuşi cineva s-o şteargă vreodată. Căci, cu puţine excepţii (ex. istoricul Ionuţ Cojocaru, Ion Cristoiu şi câţiva jurnalişti), toată lumea tace, într-o complicitate care spune foarte multe despre morala din noi. Nu-mi vine să cred că politicienii noştri de vârf nu scot o vorbă despre această aberantă sentinţă judecătorească, lăsând impresia că nu sunt interesaţi decât de propriile lor dosare. De asemenea, televiziunile, în goana lor după rating, par să nu fie atinse de efectele acestei grave erori judiciare, deşi, ca om cu experienţă în domeniu, le spun că acest subiect este de mai mare interes decât acţiunile lui Dide, Sandy Bătăuşul sau Mălin Bot la procesul lui Liviu Dragnea! SENTINŢA PRIN CARE ISTORICUL IOAN SCURTU A FOST CONDAMNAT Pentru a vă face o impresie exactă despre acest ciudat caz, în care a fost condamnat istoricul Ioan Scurtu la plângerea depusă de „Forumul Democrat German din România” (FDGR), vă invit să citiţi încă o dată dispozitivul Sentinţei nr. 10451/2017, pronunţată în 15.12.2017 de Judecătoria sectorului 6, rămasă definitivă prin Hotărîrea 3243/2018, pronunţată la Tribunalul Bucureşti la data de 04.10.2018: „Admite în parte cererea formulată de reclamantul FORUMUL DEMOCRAT AL GERMANILOR DIN ROMÂNIA, cu sediul în judeţul Sibiu, (…) în contradictoriu cu pârâtul SCURTU IOAN, cu domiciliul în Bucureşti, sect. 6, (…). Constată încălcarea de către pârât a drepturilor nepatrimoniale ale reclamantului la imagine şi prestigiu, prin formularea, acreditarea şi răspândirea în mass-media a unor afirmaţii şi acuzaţii denigratoare / defăimătoare prin publicarea articolului ,,Schimbarea la faţă a Grupului Etnic German din România” în ziarul Cotidianul din 15.02.2017 şi pe blogul personal al pârâtului http://ioanscurtu.ro/schimbarea-la-fata-a-grupului-etnic-german-din-Romania/. Obligă pârâtul la încetarea încălcărilor drepturilor nepatrimoniale anterior arătate ale reclamantului. Obligă pârâtul să îndepărteze din mediul virtual, respectiv de pe blogul său, articolul ,,Schimbarea la faţă a Grupului Etnic German din România” şi interzice pe viitor pârâtului să facă afirmaţii care aduc atingere drepturilor nepatrimoniale anterior arătate ale reclamantului. Obligă pârâtul să publice în ziarul Cotidianul, pe cheltuiala pârâtului, într-un singur număr, dispozitivul acestei hotărâri. Obligă pârâtul să plătească reclamantului suma de 6000 lei cu titlu de daune morale. Cu drept de a formula cererea de apel, care se depune la Judecătoria Sectorului 6 Bucureşti în termen de 30 de zile de la comunicare. Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 15.12.2017”. Pe scurt, onorata instanţă a constatat încălcarea de către profesorul universitar doctor Ioan Scurtu a drepturilor nepatrimoniale ale FDGR „la imagine şi prestigiu”! Şi asta într-un articol în care 2/3 din text sunt consideraţii istorice de notorietate despre „Grupul Etnic German”, care a fost declarat „organizaţie fascistă” de către Tribunalul de la Nürnberg, fiind desfiinţată prin Legea 485/1944, care pune în aplicare decizia „Convenţiei de Armistiţiu”, legea fiind salutată şi în art. 5 al „Tratatului de pace” semnat la Paris în 10 februarie 1947! Nu pot să cred că judecătoarea de la sectorul 6 contrazice aceste documente şi, pe cale de consecinţă, deciziile Marilor Puteri la încheierea războiului, căci, dacă dorea să facă acest lucru, trebuia s-o facă într-un tratat de istorie, nu printr-o sentinţă judecătorească. N-ar fi doar penibil, ci chiar periculos pentru judecătorii care ar gândi astfel, căci asta ar însemna că fac apologia fascismului. Abia în ultima parte a articolului semnat de istoricul Ioan Scurtu este vorba despre „Forumul Democrat al Germanilor din România” (FDGR), mai exact depre acel deja celebru proces, în care FDGR-ul condus de Klaus Iohannis a cerut Judecătoriei Sibiu să oblige Primăria Sibiu, condusă tot de Klaus Iohannis, să recunoască statutul FDGR de succesor în drepturi al organizației fasciste „Grupul Etnic German”. Faţă de Sentinţa Judecătoriei Sibiu, istoricul Ioan Scurtu scria în articolul incriminat ceva care ar fi trebuit să-i facă pe judecători să fie foarte atenţi: „În mod firesc, primarul ar fi trebuit să ceară respingerea cererii prin care Forumul Democratic se declara continuatorul unei organizaţii hilteriste, interzisă prin acte internaţionale. Nici judecătoarea care a instrumentat cazul nu a găsit de cuviinţă să se informeze (dacă nu ştia) şi să constate ce fel de organizaţie a fost Grupul Etnic German… Astfel, justiţia românească – despre care se spune că este corectă şi neinfluenţată politic – a luat o decizie unică în Europa: reabilitarea unei organizaţii hitleriste”. Era de ajuns ca judecătorii să citească doar acest pasaj din articolul pentru care l-au condamnat pe istoricul Ioan Scurtu şi ar fi înţeles că, dacă vor să aibă o părere despre subiect, trebuie SĂ SE INFORMEZE! Pentru o instanţă, asta însemna să ceară o expertiză, căci niciun judecător din lume nu poate să contrazică un istoric de meserie doar prin simpla lui părere! La noi s-a putut. IOAN SCURTU: „SPER CA PREŞEDINTELE IOHANNIS SĂ CEARĂ ANULAREA SENTINŢEI” Finalul articolului lui Ioan Scurtu este un apel către Institutul „Elie Wiesel” şi Federaţia Comunităţilor Evreieşti din România, care n-au avut nicio reacţie faţă de Sentinţa Judecătoriei din Sibiu, prin care era reabilitată organizaţia fascistă „Grupul Etnic German”, mirarea sa îndreptându-se şi către tăcuţii politicieni: „Este interesant de semnalat că niciun partid politic şi niciun parlamentar, dar nici Institutul Naţional pentru Studierea Holocaustului şi nici Federaţia Comunităţilor Evreieşti din România, nu au găsit de cuviinţă să protesteze şi să ceară anularea acestei decizii stupefiante”. Mai mult chiar, cu o bunăvoinţă teribilă, istoricul Ioan Scurtu îşi încheie articolul cu speranţa că preşedintele Klaus Iohannis, deşi direct implicat în sentinţa Judecătoriei din Sibiu, prin care FDGR a fost declarat succesorul GEG, va putea să treacă peste interesele etnicilor germani, din care face parte, în favoarea intereselor generale ale românilor, pe care, ca Preşedinte, le reprezintă. Textul lui Ioan Scurtu este de o blândeţe dezarmantă: „Sper că, în calitate de preşedinte al României, Klaus Iohannis va face o cerere de anulare a sentinţei din 28 mai 2007, pentru a nu lăsa să planeze asupra ţării noastre acuzaţia că a contribuit la reabilitarea unei organizaţii naţional-socialiste”. Orice om de bună credinţă poate să remarce că textul lui Ioan Scurtu nu este altceva decît un apel către preşedintele Iohannis de a remedia în ultimul ceas o situaţie care poate să pună România într-o dificultate teribilă. Însă, după cum bine se ştie, Klaus Iohannis n-a scos un cuvînt despre acest subiect. Spuneţi dumneavoastră, stimaţi cititori, recitind articolul publicat de istoricul Ioan Scurtu în „Cotidianul” (https://www.cotidianul.ro/schimbarea-la-fata-a-grupului-etnic-german-din-romania/), pentru ce s-a dat această condamnare? Care este delictul comis de Ioan Scurtu? Cu ce a încălcat Ioan Scurtu dreptul la imagine şi prestigiu al FDGR? Care sunt neadevărurile pe care le-a scris, din moment ce toate, dar absolut toate, opiniile despre „Grupul Etnic German” se bazează pe informaţii certificate de instanţele internaţionale şi pe exegeze istorice de notorietate? Totuşi, în acest caz ar trebui să fie vorba despre România, care ar trebui să fie, în absolut orice ipostază, deasupra intereselor comunităţii germane atunci când aceste interese sunt divergente. Să nu uităm că Sentinţa dată de Judecătoria Sibiu în 2007 nu s-a limitat la succesiunea nepatrimonială a FDGR faţă de GEG, ci a avut consecinţe patrimoniale uriaşe, în baza ei fiind trecute din proprietatea legală a statului în proprietatea FDGR numeroase imobile pentru care Primăria Sibiu plăteşte acum chirii uriaşe! În naivitatea mea, crezând că ilegalităţile nu se pot prescrie, am făcut recent un pariu simbolic cu Ion Cristoiu, acesta susţinând că în continuare se va aşterne tăcerea peste acest subiect, aşa cum s-a întîmplat şi cu altele de acest fel. Probabil că voi pierde acest pariu, căci cancanul, bucătăreala, chiloţăreala şi războiul valizelor par să fie pentru opinia publică din România, pentru politicienii români şi pentru cea mai mare parte a jurnaliştilor mult mai importante decât spolierea patrimoniului public printr-o sentinţă judecătorească aberantă. Iată de ce spun că nimeni nu mă poate convinge că un judecător, oricare ar fi el, ştie mai mult despre istorie decât unul dintre cei mai mari istorici ai României. Pe cale de consecinţă, această Sentinţă, chiar definitivă fiind, nu poate să rămână aşa decât dacă s-a decis că acea „Convenţie de Armistiţiu” din 1944, Legea 485/1944 şi „Tratatul de pace” din 1947 nu mai sunt valabile. P.S. Pentru că ignoranţa multora ar putea să ducă la concluzia că Ioan Scurtu este un oarecare, iată lista cărţilor publicate de acesta, cf. Wikipedia: România. Viața politică în documente. 1945, 1946, 1947 (3 vol., în colab., 1994 – 1996). Minoritățile naționale din România. 1918 – 1938 (3 vol., în colab., 1995 – 1999). Totalitarismul de dreapta. Origini, manifestări, evoluție. 1918 – 1941 (6 vol., în colab., 1996 – 2003). Stenograme ale ședințelor Biroului Politic al C.C. al P.M.R., 1948, 1949, 1950 (3 vol. în colab., 2002 – 2004). Documente străine despre români (în colab., 1992), cu ediție în limba engleză (1992). Din viața politică a României. Întemeierea și activitatea Partidului Țărănesc. 1918 – 1926 (1975), ediția a II-a cu titlul Istoria Partidului Țărănesc (2002) Din viața politică a României. Studiu critic privind istoria Partidului Național-Țărănesc. 1926 – 1947 (1983), ediția a II-a, sub titlul Istoria Partidului Național- Țărănesc, apărută în 1994. Ion I.C. Brătianu. Activitatea politică (1992); Iuliu Maniu. Activitatea politică (1995). Viața cotidiană a românilor în perioada interbelică (2001) Istoria românilor în timpul celor patru regi (4 volume, 1006 p.). România și Marile Puteri (2 vol., 1999 și 2000), România în anii celui de-al doilea război mondial, vol. I (în colab., 1989), The Red Army in Romania (în colab, 2000). Alba Iulia. 1 Decembrie 1918 (1988), Anul 1940. Drama românilor dintre Prut și Nistru (în colab., 1992), Un episod dramatic din istoria României: 30 august 1940 (1990), Actul de la 23 August 1944 în context internațional (în colab., 1984), Sfârșitul dictaturii. București 21 – 25 decembrie 1989 (în colab., 1990); Marea Unire din 1918 în context internațional (în colab., 2003), Revoluția Română din Decembrie 1989 în context internațional (2006). 1907 în viziunea contemporanilor (în colaborare, 2007) Structuri politice în Europa Centrală și de Sud-Est, coord. (2 vol.), cu ediție în limba engleză (2003). Istoria Basarabiei din cele mai vechi timpuri până astăzi (în colab., ed. I-a 1994, ed. a II-a 1998, ed. a III-a 2003, și o ediție în limba rusă, 2001); România. Evoluție în timp și spațiu (în colab., 1996); Democrația la români. 1866 – 1938 (în colab., 1990); Istoria Românilor în secolul al-XX-lea (în colab., 1999); Istoria contemporană a României. 1918 – 2001 (2002, ed. a II-a, 1918 – 2003, în 2003; Enciclopedia partidelor politice. 1866 – 1994 (în colab., 1995); Enciclopedia de istorie a României, vol. I (în colab., 2000, ed. a II-a, 2001), vol. II (2003), Dicționar enciclopedic (în colab., vol. I – 1993, II – 1996, III – 1999). Coautor și coordonator al volumului VIII al Tratatului de Istoria Românilor. România Întregită (1918-1940), apărut sub egida Academiei Române în anul 2003. SURSA DE INFORMARE: iNTERNET https://www.ancheteonline.ro/2018/11/cum-a-fost-executat-istoricul-ioan-scurtu-pentru-ca-a-spus-adevarul-despre-originile-grupului-etnic-german/ https://www.cotidianul.ro/condamnarea-istoricului-ioan-scurtu-aceeasi-metoda-ca-in-cazul-fdgr-geg/ Sursa foto: Internet