Iulian Brotaru

?????La mulți ani,femeilor creștine!???? Domnul să vă dăruiască dragostea și curajul mironosițelor. Spre a fi candele ale credinței și a înțelepciunii, întru înmulțirea dragostei,răbdării și blândeței în jurul vostru.???? ???Amin!????

Fotografie din galeria profilului.

Fotografie din galeria profilului.

...✍️ În mijlocul unei clase, la o universitate, unul dintre studenți l-a întrebat pe neașteptate pe profesor: - Ştiti cum sunt capturaţi porcii sălbatici? Profesorul a crezut că este o glumă și se aștepta la un răspuns amuzant. Tânărul i-a răspuns că nu e de glumă, și și-a început serios dizertația: - Pentru a captura porcii sălbatici, mai întâi se caută un loc în pădure unde merg de obicei porcii sălbatici, iar acolo se pune zilnic puțin porumb pe pământ. Așadar, porcii sălbatici vin în fiecare zi să mănânce porumbul “gratis” și, când se obișnuiesc să vină zilnic, construiești un gard în jurul locului unde s-au obișnuit să mănânce, câte o parte pe rând... Când se obişnuiesc cu o parte a gardului, se întorc să mănânce porumbul, iar tu construieşti altă parte a gardului... Se obișnuiesc din nou și mănâncă din nou. Construiești gardul în jur, puțin câte puțin, până instalezi patru laturi ale gardului în jurul porcilor. În cele din urmă instalează o poartă pe ultima parte. Porcii sunt deja obișnuiți cu porumbul gratis și gardurile, și astfel încep să vină singuri prin intrare. Atunci închizi poarta și capturezi tot grupul. Atât de simplu, pas cu pas, până în ultima secundă porcii își pierd libertatea. Încep să alerge în cerc în interiorul gardului, dar sunt deja la închisoare. După aceea, încep să mănânce porumbul gratuit. Se obișnuiesc atât de mult încât uită cum să vâneze singuri, și de aceea acceptă sclavia. Chiar și ei sunt recunoscători răpitorilor lor și, generații întregi merg fericiți la abator. Nici măcar nu cred că mâna care îi hrănește este aceeași care îi omoară. Tânărul i-a spus profesorului că este exact ceea ce a văzut că se întâmplă în țara sa, în provincia sa, în orașul său, cu oamenii săi. Guvernele populiste, în proiectele lor dictatoriale, ascunse sub mantaua ”democratică” elibereaza porumb gratuit pentru suficient timp pentru a atinge supunere sistematică. Și fiecare nou ”guvern salvator” se deghizează în”programe sociale”, dă pomană, dă bani pe care îi scot din buzunarul muncitorului, îndeplinește misiuni, planuri, indulgențe, legi, ”protecție", subvenții pentru orice, exproprieri nejustificate, programe de ”bunăstare socială”, petreceri, târguri sau festivaluri, uniforme, pâine și circ, transport gratuit. “G R A T I S!” Tot acel ”liber” pe care-l oferă astfel de escroci, deghizati în politicieni, unui popor prost obișnuit cu firimiturile porumbului gratis și ”liber” ii fură capacitatea de a fi critic, gânditor și antreprenor. În sfârșit, realizați că tot acel minunat ”ajutor” guvernamental este o problemă, care se opune viitorului democrației în țara noastră. Puteti sa luati atitudine sau încrucișați brațele, și mâncați porumbul...CONCLUZIA O TRAGETI SINGURI. Preluat!

In vara anului 2020, in urma pandemiei si a unei vechi dorinte de a ne muta intr-un loc linistit, am decis impreuna cu sotul meu sa lasam in urma Germania si sa ne intoarcem in Romania, dar nu in orasul natal, ci undeva mai aproape de munte. Din cauza lockdown-ului, sotul meu nu avea un loc de munca stabil (iar chiria, asigurarile de sanatate si la masina trebuiau platite + ca mai trebuia si sa traiesti) asa ca intr-o zi ne-am hotarat serios sa plecam din strainatate, sa inchidem tot, sa predam chiria si sa ne cautam "la pas" o casuta, punand totul in mana lui Dumnezeu. Timp de 2 saptamani am cutreierat satele a catorva judete in zona de deal si munte. Am intrebat localnicii de case care ar fi date spre vanzare, am dat de oameni minunati care ne ajutau cu informatii si care erau doritori de a avea vecini, avand in vedere ca majoritatea satelor din Romania sufera de depopulare. Eu si sotul meu, fiind tineri si avand doar 3 ani de Germania, nu am ajuns sa strangem o suma prea mare pentru o casa, insa auzisem ca s-au vandut case destul de ieftine in Romania si ne-am rugat lui Dumnezeu sa ne gaseasca si noua una, pentru ca asa cum am scris la inceput ne doream de mult sa ne mutam la tara. La început aveam si o lista cu ce ar trebui sa aiba casa (ceva pamant, sa fie si bun de cultivat, fantana neaparat, sa nu fie sat aglomerat, ideal era sa aiba si ceva pomi fructiferi). Providenta a facut ca, mergand printr-un sat sa gasim pe poarta unei case scris "DE VANZARE" si un numar de telefon. Am sunat la acel numar sa aflam un preț (casa fiind din caramida arsa, estimam a costa minim 15.000euro), insa proprietarul nu a raspuns. Cautarile noastre au continuat, insa fara succes. Noi aveam un carnetel unde notam informatiile despre case, si intr-o zi ne-am reamintit de acel numar scris pe poarta. Am sunat din nou, insa din nou fara succes. A doua zi, cand ne pregateam sa mergem iar in cautari, suna acel numar. Propietarul ne spune ca pretul casei era doar de 5000 euro. Sotul meu a crezut ca nu auzise bine, insa chiar atat costa. Ne-am hotarat sa o vedem si dupa aceea ne-am dat seama ca asta e casa noastra. Au urmat demersurile cu actele ( cel cu care am vorbit era singurul mostenitor, dar inca nu era pusa casa pe numele lui), apoi un precontract (pentru ca el nu locuieste in tara), dar am trecut cu bine si peste ele. A urmat partea grea: RENOVAREA ( si inca continua). Fiind o casa batraneasca, trebuia luat tot de la zero: pus șapă, tras plasă pe pereți, pus tavane de rigips, pus termopane, realizarea unei băi și a unei bucătării cu toată instalația necesara, inlocuirea instalatiei elecrice vechi, plus scoaterea tuturor buruienilor din curte si realizarea unui teren arabil. Ușor, ușor le facem pe toate în limita posibilităților financiare și temporale ( pentru ca amandoi lucram ) si cu ajutorul lui Dumnezeu, al parintilor si prietenilor nostri. Chiar daca este multa munca, ne bucuram de liniste, de vecini minunati, de animaluțele noastre si ne uitam cu drag la tot ce a iesit pana acum din casa aceasta. Bineinteles, mai sunt multe de facut, dar va las aici cateva fotografii sa va faceti o idee cum era si cum e acum. Ce vreau sa va transmit prin povestea noastra este ca se poate daca porniti la drum cu Dumnezeu. Daca doriti cu adevarat sa faceti o schimbare in viata voastra, mutatul la tara este cea mai buna alegere pentru trup si suflet. Anul trecut am avut parte de atatea roade cum nu crezusem ca voi avea: solarul a fost plin de bunatati(rosii, vinete, ardei, castraveti), pomii ne-au binecuvantat cu delicioasele lor fructe din care am facut compoturi si gemuri. De anul acesta vreau sa infrumusetez gradina cu cat mai multe flori. Si povestea inca continua. Va imbratisam cu drag.

In vara anului 2020, in urma pandemiei si a unei vechi dorinte de a ne muta intr-un loc linistit, am decis impreuna cu sotul meu sa lasam in urma Germania si sa ne intoarcem in Romania, dar nu in orasul natal, ci undeva mai aproape de munte. Din cauza lockdown-ului, sotul meu nu avea un loc de munca stabil (iar chiria, asigurarile de sanatate si la masina trebuiau platite + ca mai trebuia si sa traiesti) asa ca intr-o zi ne-am hotarat serios sa plecam din strainatate, sa inchidem tot, sa predam chiria si sa ne cautam "la pas" o casuta, punand totul in mana lui Dumnezeu. Timp de 2 saptamani am cutreierat satele a catorva judete in zona de deal si munte. Am intrebat localnicii de case care ar fi date spre vanzare, am dat de oameni minunati care ne ajutau cu informatii si care erau doritori de a avea vecini, avand in vedere ca majoritatea satelor din Romania sufera de depopulare. Eu si sotul meu, fiind tineri si avand doar 3 ani de Germania, nu am ajuns sa strangem o suma prea mare pentru o casa, insa auzisem ca s-au vandut case destul de ieftine in Romania si ne-am rugat lui Dumnezeu sa ne gaseasca si noua una, pentru ca asa cum am scris la inceput ne doream de mult sa ne mutam la tara. La început aveam si o lista cu ce ar trebui sa aiba casa (ceva pamant, sa fie si bun de cultivat, fantana neaparat, sa nu fie sat aglomerat, ideal era sa aiba si ceva pomi fructiferi). Providenta a facut ca, mergand printr-un sat sa gasim pe poarta unei case scris "DE VANZARE" si un numar de telefon. Am sunat la acel numar sa aflam un preț (casa fiind din caramida arsa, estimam a costa minim 15.000euro), insa proprietarul nu a raspuns. Cautarile noastre au continuat, insa fara succes. Noi aveam un carnetel unde notam informatiile despre case, si intr-o zi ne-am reamintit de acel numar scris pe poarta. Am sunat din nou, insa din nou fara succes. A doua zi, cand ne pregateam sa mergem iar in cautari, suna acel numar. Propietarul ne spune ca pretul casei era doar de 5000 euro. Sotul meu a crezut ca nu auzise bine, insa chiar atat costa. Ne-am hotarat sa o vedem si dupa aceea ne-am dat seama ca asta e casa noastra. Au urmat demersurile cu actele ( cel cu care am vorbit era singurul mostenitor, dar inca nu era pusa casa pe numele lui), apoi un precontract (pentru ca el nu locuieste in tara), dar am trecut cu bine si peste ele. A urmat partea grea: RENOVAREA ( si inca continua). Fiind o casa batraneasca, trebuia luat tot de la zero: pus șapă, tras plasă pe pereți, pus tavane de rigips, pus termopane, realizarea unei băi și a unei bucătării cu toată instalația necesara, inlocuirea instalatiei elecrice vechi, plus scoaterea tuturor buruienilor din curte si realizarea unui teren arabil. Ușor, ușor le facem pe toate în limita posibilităților financiare și temporale ( pentru ca amandoi lucram ) si cu ajutorul lui Dumnezeu, al parintilor si prietenilor nostri. Chiar daca este multa munca, ne bucuram de liniste, de vecini minunati, de animaluțele noastre si ne uitam cu drag la tot ce a iesit pana acum din casa aceasta. Bineinteles, mai sunt multe de facut, dar va las aici cateva fotografii sa va faceti o idee cum era si cum e acum. Ce vreau sa va transmit prin povestea noastra este ca se poate daca porniti la drum cu Dumnezeu. Daca doriti cu adevarat sa faceti o schimbare in viata voastra, mutatul la tara este cea mai buna alegere pentru trup si suflet. Anul trecut am avut parte de atatea roade cum nu crezusem ca voi avea: solarul a fost plin de bunatati(rosii, vinete, ardei, castraveti), pomii ne-au binecuvantat cu delicioasele lor fructe din care am facut compoturi si gemuri. De anul acesta vreau sa infrumusetez gradina cu cat mai multe flori. Si povestea inca continua. Va imbratisam cu drag.

In vara anului 2020, in urma pandemiei si a unei vechi dorinte de a ne muta intr-un loc linistit, am decis impreuna cu sotul meu sa lasam in urma Germania si sa ne intoarcem in Romania, dar nu in orasul natal, ci undeva mai aproape de munte. Din cauza lockdown-ului, sotul meu nu avea un loc de munca stabil (iar chiria, asigurarile de sanatate si la masina trebuiau platite + ca mai trebuia si sa traiesti) asa ca intr-o zi ne-am hotarat serios sa plecam din strainatate, sa inchidem tot, sa predam chiria si sa ne cautam "la pas" o casuta, punand totul in mana lui Dumnezeu. Timp de 2 saptamani am cutreierat satele a catorva judete in zona de deal si munte. Am intrebat localnicii de case care ar fi date spre vanzare, am dat de oameni minunati care ne ajutau cu informatii si care erau doritori de a avea vecini, avand in vedere ca majoritatea satelor din Romania sufera de depopulare. Eu si sotul meu, fiind tineri si avand doar 3 ani de Germania, nu am ajuns sa strangem o suma prea mare pentru o casa, insa auzisem ca s-au vandut case destul de ieftine in Romania si ne-am rugat lui Dumnezeu sa ne gaseasca si noua una, pentru ca asa cum am scris la inceput ne doream de mult sa ne mutam la tara. La început aveam si o lista cu ce ar trebui sa aiba casa (ceva pamant, sa fie si bun de cultivat, fantana neaparat, sa nu fie sat aglomerat, ideal era sa aiba si ceva pomi fructiferi). Providenta a facut ca, mergand printr-un sat sa gasim pe poarta unei case scris "DE VANZARE" si un numar de telefon. Am sunat la acel numar sa aflam un preț (casa fiind din caramida arsa, estimam a costa minim 15.000euro), insa proprietarul nu a raspuns. Cautarile noastre au continuat, insa fara succes. Noi aveam un carnetel unde notam informatiile despre case, si intr-o zi ne-am reamintit de acel numar scris pe poarta. Am sunat din nou, insa din nou fara succes. A doua zi, cand ne pregateam sa mergem iar in cautari, suna acel numar. Propietarul ne spune ca pretul casei era doar de 5000 euro. Sotul meu a crezut ca nu auzise bine, insa chiar atat costa. Ne-am hotarat sa o vedem si dupa aceea ne-am dat seama ca asta e casa noastra. Au urmat demersurile cu actele ( cel cu care am vorbit era singurul mostenitor, dar inca nu era pusa casa pe numele lui), apoi un precontract (pentru ca el nu locuieste in tara), dar am trecut cu bine si peste ele. A urmat partea grea: RENOVAREA ( si inca continua). Fiind o casa batraneasca, trebuia luat tot de la zero: pus șapă, tras plasă pe pereți, pus tavane de rigips, pus termopane, realizarea unei băi și a unei bucătării cu toată instalația necesara, inlocuirea instalatiei elecrice vechi, plus scoaterea tuturor buruienilor din curte si realizarea unui teren arabil. Ușor, ușor le facem pe toate în limita posibilităților financiare și temporale ( pentru ca amandoi lucram ) si cu ajutorul lui Dumnezeu, al parintilor si prietenilor nostri. Chiar daca este multa munca, ne bucuram de liniste, de vecini minunati, de animaluțele noastre si ne uitam cu drag la tot ce a iesit pana acum din casa aceasta. Bineinteles, mai sunt multe de facut, dar va las aici cateva fotografii sa va faceti o idee cum era si cum e acum. Ce vreau sa va transmit prin povestea noastra este ca se poate daca porniti la drum cu Dumnezeu. Daca doriti cu adevarat sa faceti o schimbare in viata voastra, mutatul la tara este cea mai buna alegere pentru trup si suflet. Anul trecut am avut parte de atatea roade cum nu crezusem ca voi avea: solarul a fost plin de bunatati(rosii, vinete, ardei, castraveti), pomii ne-au binecuvantat cu delicioasele lor fructe din care am facut compoturi si gemuri. De anul acesta vreau sa infrumusetez gradina cu cat mai multe flori. Si povestea inca continua. Va imbratisam cu drag.

In vara anului 2020, in urma pandemiei si a unei vechi dorinte de a ne muta intr-un loc linistit, am decis impreuna cu sotul meu sa lasam in urma Germania si sa ne intoarcem in Romania, dar nu in orasul natal, ci undeva mai aproape de munte. Din cauza lockdown-ului, sotul meu nu avea un loc de munca stabil (iar chiria, asigurarile de sanatate si la masina trebuiau platite + ca mai trebuia si sa traiesti) asa ca intr-o zi ne-am hotarat serios sa plecam din strainatate, sa inchidem tot, sa predam chiria si sa ne cautam "la pas" o casuta, punand totul in mana lui Dumnezeu. Timp de 2 saptamani am cutreierat satele a catorva judete in zona de deal si munte. Am intrebat localnicii de case care ar fi date spre vanzare, am dat de oameni minunati care ne ajutau cu informatii si care erau doritori de a avea vecini, avand in vedere ca majoritatea satelor din Romania sufera de depopulare. Eu si sotul meu, fiind tineri si avand doar 3 ani de Germania, nu am ajuns sa strangem o suma prea mare pentru o casa, insa auzisem ca s-au vandut case destul de ieftine in Romania si ne-am rugat lui Dumnezeu sa ne gaseasca si noua una, pentru ca asa cum am scris la inceput ne doream de mult sa ne mutam la tara. La început aveam si o lista cu ce ar trebui sa aiba casa (ceva pamant, sa fie si bun de cultivat, fantana neaparat, sa nu fie sat aglomerat, ideal era sa aiba si ceva pomi fructiferi). Providenta a facut ca, mergand printr-un sat sa gasim pe poarta unei case scris "DE VANZARE" si un numar de telefon. Am sunat la acel numar sa aflam un preț (casa fiind din caramida arsa, estimam a costa minim 15.000euro), insa proprietarul nu a raspuns. Cautarile noastre au continuat, insa fara succes. Noi aveam un carnetel unde notam informatiile despre case, si intr-o zi ne-am reamintit de acel numar scris pe poarta. Am sunat din nou, insa din nou fara succes. A doua zi, cand ne pregateam sa mergem iar in cautari, suna acel numar. Propietarul ne spune ca pretul casei era doar de 5000 euro. Sotul meu a crezut ca nu auzise bine, insa chiar atat costa. Ne-am hotarat sa o vedem si dupa aceea ne-am dat seama ca asta e casa noastra. Au urmat demersurile cu actele ( cel cu care am vorbit era singurul mostenitor, dar inca nu era pusa casa pe numele lui), apoi un precontract (pentru ca el nu locuieste in tara), dar am trecut cu bine si peste ele. A urmat partea grea: RENOVAREA ( si inca continua). Fiind o casa batraneasca, trebuia luat tot de la zero: pus șapă, tras plasă pe pereți, pus tavane de rigips, pus termopane, realizarea unei băi și a unei bucătării cu toată instalația necesara, inlocuirea instalatiei elecrice vechi, plus scoaterea tuturor buruienilor din curte si realizarea unui teren arabil. Ușor, ușor le facem pe toate în limita posibilităților financiare și temporale ( pentru ca amandoi lucram ) si cu ajutorul lui Dumnezeu, al parintilor si prietenilor nostri. Chiar daca este multa munca, ne bucuram de liniste, de vecini minunati, de animaluțele noastre si ne uitam cu drag la tot ce a iesit pana acum din casa aceasta. Bineinteles, mai sunt multe de facut, dar va las aici cateva fotografii sa va faceti o idee cum era si cum e acum. Ce vreau sa va transmit prin povestea noastra este ca se poate daca porniti la drum cu Dumnezeu. Daca doriti cu adevarat sa faceti o schimbare in viata voastra, mutatul la tara este cea mai buna alegere pentru trup si suflet. Anul trecut am avut parte de atatea roade cum nu crezusem ca voi avea: solarul a fost plin de bunatati(rosii, vinete, ardei, castraveti), pomii ne-au binecuvantat cu delicioasele lor fructe din care am facut compoturi si gemuri. De anul acesta vreau sa infrumusetez gradina cu cat mai multe flori. Si povestea inca continua. Va imbratisam cu drag.

In vara anului 2020, in urma pandemiei si a unei vechi dorinte de a ne muta intr-un loc linistit, am decis impreuna cu sotul meu sa lasam in urma Germania si sa ne intoarcem in Romania, dar nu in orasul natal, ci undeva mai aproape de munte. Din cauza lockdown-ului, sotul meu nu avea un loc de munca stabil (iar chiria, asigurarile de sanatate si la masina trebuiau platite + ca mai trebuia si sa traiesti) asa ca intr-o zi ne-am hotarat serios sa plecam din strainatate, sa inchidem tot, sa predam chiria si sa ne cautam "la pas" o casuta, punand totul in mana lui Dumnezeu. Timp de 2 saptamani am cutreierat satele a catorva judete in zona de deal si munte. Am intrebat localnicii de case care ar fi date spre vanzare, am dat de oameni minunati care ne ajutau cu informatii si care erau doritori de a avea vecini, avand in vedere ca majoritatea satelor din Romania sufera de depopulare. Eu si sotul meu, fiind tineri si avand doar 3 ani de Germania, nu am ajuns sa strangem o suma prea mare pentru o casa, insa auzisem ca s-au vandut case destul de ieftine in Romania si ne-am rugat lui Dumnezeu sa ne gaseasca si noua una, pentru ca asa cum am scris la inceput ne doream de mult sa ne mutam la tara. La început aveam si o lista cu ce ar trebui sa aiba casa (ceva pamant, sa fie si bun de cultivat, fantana neaparat, sa nu fie sat aglomerat, ideal era sa aiba si ceva pomi fructiferi). Providenta a facut ca, mergand printr-un sat sa gasim pe poarta unei case scris "DE VANZARE" si un numar de telefon. Am sunat la acel numar sa aflam un preț (casa fiind din caramida arsa, estimam a costa minim 15.000euro), insa proprietarul nu a raspuns. Cautarile noastre au continuat, insa fara succes. Noi aveam un carnetel unde notam informatiile despre case, si intr-o zi ne-am reamintit de acel numar scris pe poarta. Am sunat din nou, insa din nou fara succes. A doua zi, cand ne pregateam sa mergem iar in cautari, suna acel numar. Propietarul ne spune ca pretul casei era doar de 5000 euro. Sotul meu a crezut ca nu auzise bine, insa chiar atat costa. Ne-am hotarat sa o vedem si dupa aceea ne-am dat seama ca asta e casa noastra. Au urmat demersurile cu actele ( cel cu care am vorbit era singurul mostenitor, dar inca nu era pusa casa pe numele lui), apoi un precontract (pentru ca el nu locuieste in tara), dar am trecut cu bine si peste ele. A urmat partea grea: RENOVAREA ( si inca continua). Fiind o casa batraneasca, trebuia luat tot de la zero: pus șapă, tras plasă pe pereți, pus tavane de rigips, pus termopane, realizarea unei băi și a unei bucătării cu toată instalația necesara, inlocuirea instalatiei elecrice vechi, plus scoaterea tuturor buruienilor din curte si realizarea unui teren arabil. Ușor, ușor le facem pe toate în limita posibilităților financiare și temporale ( pentru ca amandoi lucram ) si cu ajutorul lui Dumnezeu, al parintilor si prietenilor nostri. Chiar daca este multa munca, ne bucuram de liniste, de vecini minunati, de animaluțele noastre si ne uitam cu drag la tot ce a iesit pana acum din casa aceasta. Bineinteles, mai sunt multe de facut, dar va las aici cateva fotografii sa va faceti o idee cum era si cum e acum. Ce vreau sa va transmit prin povestea noastra este ca se poate daca porniti la drum cu Dumnezeu. Daca doriti cu adevarat sa faceti o schimbare in viata voastra, mutatul la tara este cea mai buna alegere pentru trup si suflet. Anul trecut am avut parte de atatea roade cum nu crezusem ca voi avea: solarul a fost plin de bunatati(rosii, vinete, ardei, castraveti), pomii ne-au binecuvantat cu delicioasele lor fructe din care am facut compoturi si gemuri. De anul acesta vreau sa infrumusetez gradina cu cat mai multe flori. Si povestea inca continua. Va imbratisam cu drag.

In vara anului 2020, in urma pandemiei si a unei vechi dorinte de a ne muta intr-un loc linistit, am decis impreuna cu sotul meu sa lasam in urma Germania si sa ne intoarcem in Romania, dar nu in orasul natal, ci undeva mai aproape de munte. Din cauza lockdown-ului, sotul meu nu avea un loc de munca stabil (iar chiria, asigurarile de sanatate si la masina trebuiau platite + ca mai trebuia si sa traiesti) asa ca intr-o zi ne-am hotarat serios sa plecam din strainatate, sa inchidem tot, sa predam chiria si sa ne cautam "la pas" o casuta, punand totul in mana lui Dumnezeu. Timp de 2 saptamani am cutreierat satele a catorva judete in zona de deal si munte. Am intrebat localnicii de case care ar fi date spre vanzare, am dat de oameni minunati care ne ajutau cu informatii si care erau doritori de a avea vecini, avand in vedere ca majoritatea satelor din Romania sufera de depopulare. Eu si sotul meu, fiind tineri si avand doar 3 ani de Germania, nu am ajuns sa strangem o suma prea mare pentru o casa, insa auzisem ca s-au vandut case destul de ieftine in Romania si ne-am rugat lui Dumnezeu sa ne gaseasca si noua una, pentru ca asa cum am scris la inceput ne doream de mult sa ne mutam la tara. La început aveam si o lista cu ce ar trebui sa aiba casa (ceva pamant, sa fie si bun de cultivat, fantana neaparat, sa nu fie sat aglomerat, ideal era sa aiba si ceva pomi fructiferi). Providenta a facut ca, mergand printr-un sat sa gasim pe poarta unei case scris "DE VANZARE" si un numar de telefon. Am sunat la acel numar sa aflam un preț (casa fiind din caramida arsa, estimam a costa minim 15.000euro), insa proprietarul nu a raspuns. Cautarile noastre au continuat, insa fara succes. Noi aveam un carnetel unde notam informatiile despre case, si intr-o zi ne-am reamintit de acel numar scris pe poarta. Am sunat din nou, insa din nou fara succes. A doua zi, cand ne pregateam sa mergem iar in cautari, suna acel numar. Propietarul ne spune ca pretul casei era doar de 5000 euro. Sotul meu a crezut ca nu auzise bine, insa chiar atat costa. Ne-am hotarat sa o vedem si dupa aceea ne-am dat seama ca asta e casa noastra. Au urmat demersurile cu actele ( cel cu care am vorbit era singurul mostenitor, dar inca nu era pusa casa pe numele lui), apoi un precontract (pentru ca el nu locuieste in tara), dar am trecut cu bine si peste ele. A urmat partea grea: RENOVAREA ( si inca continua). Fiind o casa batraneasca, trebuia luat tot de la zero: pus șapă, tras plasă pe pereți, pus tavane de rigips, pus termopane, realizarea unei băi și a unei bucătării cu toată instalația necesara, inlocuirea instalatiei elecrice vechi, plus scoaterea tuturor buruienilor din curte si realizarea unui teren arabil. Ușor, ușor le facem pe toate în limita posibilităților financiare și temporale ( pentru ca amandoi lucram ) si cu ajutorul lui Dumnezeu, al parintilor si prietenilor nostri. Chiar daca este multa munca, ne bucuram de liniste, de vecini minunati, de animaluțele noastre si ne uitam cu drag la tot ce a iesit pana acum din casa aceasta. Bineinteles, mai sunt multe de facut, dar va las aici cateva fotografii sa va faceti o idee cum era si cum e acum. Ce vreau sa va transmit prin povestea noastra este ca se poate daca porniti la drum cu Dumnezeu. Daca doriti cu adevarat sa faceti o schimbare in viata voastra, mutatul la tara este cea mai buna alegere pentru trup si suflet. Anul trecut am avut parte de atatea roade cum nu crezusem ca voi avea: solarul a fost plin de bunatati(rosii, vinete, ardei, castraveti), pomii ne-au binecuvantat cu delicioasele lor fructe din care am facut compoturi si gemuri. De anul acesta vreau sa infrumusetez gradina cu cat mai multe flori. Si povestea inca continua. Va imbratisam cu drag.

In vara anului 2020, in urma pandemiei si a unei vechi dorinte de a ne muta intr-un loc linistit, am decis impreuna cu sotul meu sa lasam in urma Germania si sa ne intoarcem in Romania, dar nu in orasul natal, ci undeva mai aproape de munte. Din cauza lockdown-ului, sotul meu nu avea un loc de munca stabil (iar chiria, asigurarile de sanatate si la masina trebuiau platite + ca mai trebuia si sa traiesti) asa ca intr-o zi ne-am hotarat serios sa plecam din strainatate, sa inchidem tot, sa predam chiria si sa ne cautam "la pas" o casuta, punand totul in mana lui Dumnezeu. Timp de 2 saptamani am cutreierat satele a catorva judete in zona de deal si munte. Am intrebat localnicii de case care ar fi date spre vanzare, am dat de oameni minunati care ne ajutau cu informatii si care erau doritori de a avea vecini, avand in vedere ca majoritatea satelor din Romania sufera de depopulare. Eu si sotul meu, fiind tineri si avand doar 3 ani de Germania, nu am ajuns sa strangem o suma prea mare pentru o casa, insa auzisem ca s-au vandut case destul de ieftine in Romania si ne-am rugat lui Dumnezeu sa ne gaseasca si noua una, pentru ca asa cum am scris la inceput ne doream de mult sa ne mutam la tara. La început aveam si o lista cu ce ar trebui sa aiba casa (ceva pamant, sa fie si bun de cultivat, fantana neaparat, sa nu fie sat aglomerat, ideal era sa aiba si ceva pomi fructiferi). Providenta a facut ca, mergand printr-un sat sa gasim pe poarta unei case scris "DE VANZARE" si un numar de telefon. Am sunat la acel numar sa aflam un preț (casa fiind din caramida arsa, estimam a costa minim 15.000euro), insa proprietarul nu a raspuns. Cautarile noastre au continuat, insa fara succes. Noi aveam un carnetel unde notam informatiile despre case, si intr-o zi ne-am reamintit de acel numar scris pe poarta. Am sunat din nou, insa din nou fara succes. A doua zi, cand ne pregateam sa mergem iar in cautari, suna acel numar. Propietarul ne spune ca pretul casei era doar de 5000 euro. Sotul meu a crezut ca nu auzise bine, insa chiar atat costa. Ne-am hotarat sa o vedem si dupa aceea ne-am dat seama ca asta e casa noastra. Au urmat demersurile cu actele ( cel cu care am vorbit era singurul mostenitor, dar inca nu era pusa casa pe numele lui), apoi un precontract (pentru ca el nu locuieste in tara), dar am trecut cu bine si peste ele. A urmat partea grea: RENOVAREA ( si inca continua). Fiind o casa batraneasca, trebuia luat tot de la zero: pus șapă, tras plasă pe pereți, pus tavane de rigips, pus termopane, realizarea unei băi și a unei bucătării cu toată instalația necesara, inlocuirea instalatiei elecrice vechi, plus scoaterea tuturor buruienilor din curte si realizarea unui teren arabil. Ușor, ușor le facem pe toate în limita posibilităților financiare și temporale ( pentru ca amandoi lucram ) si cu ajutorul lui Dumnezeu, al parintilor si prietenilor nostri. Chiar daca este multa munca, ne bucuram de liniste, de vecini minunati, de animaluțele noastre si ne uitam cu drag la tot ce a iesit pana acum din casa aceasta. Bineinteles, mai sunt multe de facut, dar va las aici cateva fotografii sa va faceti o idee cum era si cum e acum. Ce vreau sa va transmit prin povestea noastra este ca se poate daca porniti la drum cu Dumnezeu. Daca doriti cu adevarat sa faceti o schimbare in viata voastra, mutatul la tara este cea mai buna alegere pentru trup si suflet. Anul trecut am avut parte de atatea roade cum nu crezusem ca voi avea: solarul a fost plin de bunatati(rosii, vinete, ardei, castraveti), pomii ne-au binecuvantat cu delicioasele lor fructe din care am facut compoturi si gemuri. De anul acesta vreau sa infrumusetez gradina cu cat mai multe flori. Si povestea inca continua. Va imbratisam cu drag.

In vara anului 2020, in urma pandemiei si a unei vechi dorinte de a ne muta intr-un loc linistit, am decis impreuna cu sotul meu sa lasam in urma Germania si sa ne intoarcem in Romania, dar nu in orasul natal, ci undeva mai aproape de munte. Din cauza lockdown-ului, sotul meu nu avea un loc de munca stabil (iar chiria, asigurarile de sanatate si la masina trebuiau platite + ca mai trebuia si sa traiesti) asa ca intr-o zi ne-am hotarat serios sa plecam din strainatate, sa inchidem tot, sa predam chiria si sa ne cautam "la pas" o casuta, punand totul in mana lui Dumnezeu. Timp de 2 saptamani am cutreierat satele a catorva judete in zona de deal si munte. Am intrebat localnicii de case care ar fi date spre vanzare, am dat de oameni minunati care ne ajutau cu informatii si care erau doritori de a avea vecini, avand in vedere ca majoritatea satelor din Romania sufera de depopulare. Eu si sotul meu, fiind tineri si avand doar 3 ani de Germania, nu am ajuns sa strangem o suma prea mare pentru o casa, insa auzisem ca s-au vandut case destul de ieftine in Romania si ne-am rugat lui Dumnezeu sa ne gaseasca si noua una, pentru ca asa cum am scris la inceput ne doream de mult sa ne mutam la tara. La început aveam si o lista cu ce ar trebui sa aiba casa (ceva pamant, sa fie si bun de cultivat, fantana neaparat, sa nu fie sat aglomerat, ideal era sa aiba si ceva pomi fructiferi). Providenta a facut ca, mergand printr-un sat sa gasim pe poarta unei case scris "DE VANZARE" si un numar de telefon. Am sunat la acel numar sa aflam un preț (casa fiind din caramida arsa, estimam a costa minim 15.000euro), insa proprietarul nu a raspuns. Cautarile noastre au continuat, insa fara succes. Noi aveam un carnetel unde notam informatiile despre case, si intr-o zi ne-am reamintit de acel numar scris pe poarta. Am sunat din nou, insa din nou fara succes. A doua zi, cand ne pregateam sa mergem iar in cautari, suna acel numar. Propietarul ne spune ca pretul casei era doar de 5000 euro. Sotul meu a crezut ca nu auzise bine, insa chiar atat costa. Ne-am hotarat sa o vedem si dupa aceea ne-am dat seama ca asta e casa noastra. Au urmat demersurile cu actele ( cel cu care am vorbit era singurul mostenitor, dar inca nu era pusa casa pe numele lui), apoi un precontract (pentru ca el nu locuieste in tara), dar am trecut cu bine si peste ele. A urmat partea grea: RENOVAREA ( si inca continua). Fiind o casa batraneasca, trebuia luat tot de la zero: pus șapă, tras plasă pe pereți, pus tavane de rigips, pus termopane, realizarea unei băi și a unei bucătării cu toată instalația necesara, inlocuirea instalatiei elecrice vechi, plus scoaterea tuturor buruienilor din curte si realizarea unui teren arabil. Ușor, ușor le facem pe toate în limita posibilităților financiare și temporale ( pentru ca amandoi lucram ) si cu ajutorul lui Dumnezeu, al parintilor si prietenilor nostri. Chiar daca este multa munca, ne bucuram de liniste, de vecini minunati, de animaluțele noastre si ne uitam cu drag la tot ce a iesit pana acum din casa aceasta. Bineinteles, mai sunt multe de facut, dar va las aici cateva fotografii sa va faceti o idee cum era si cum e acum. Ce vreau sa va transmit prin povestea noastra este ca se poate daca porniti la drum cu Dumnezeu. Daca doriti cu adevarat sa faceti o schimbare in viata voastra, mutatul la tara este cea mai buna alegere pentru trup si suflet. Anul trecut am avut parte de atatea roade cum nu crezusem ca voi avea: solarul a fost plin de bunatati(rosii, vinete, ardei, castraveti), pomii ne-au binecuvantat cu delicioasele lor fructe din care am facut compoturi si gemuri. De anul acesta vreau sa infrumusetez gradina cu cat mai multe flori. Si povestea inca continua. Va imbratisam cu drag.

In vara anului 2020, in urma pandemiei si a unei vechi dorinte de a ne muta intr-un loc linistit, am decis impreuna cu sotul meu sa lasam in urma Germania si sa ne intoarcem in Romania, dar nu in orasul natal, ci undeva mai aproape de munte. Din cauza lockdown-ului, sotul meu nu avea un loc de munca stabil (iar chiria, asigurarile de sanatate si la masina trebuiau platite + ca mai trebuia si sa traiesti) asa ca intr-o zi ne-am hotarat serios sa plecam din strainatate, sa inchidem tot, sa predam chiria si sa ne cautam "la pas" o casuta, punand totul in mana lui Dumnezeu. Timp de 2 saptamani am cutreierat satele a catorva judete in zona de deal si munte. Am intrebat localnicii de case care ar fi date spre vanzare, am dat de oameni minunati care ne ajutau cu informatii si care erau doritori de a avea vecini, avand in vedere ca majoritatea satelor din Romania sufera de depopulare. Eu si sotul meu, fiind tineri si avand doar 3 ani de Germania, nu am ajuns sa strangem o suma prea mare pentru o casa, insa auzisem ca s-au vandut case destul de ieftine in Romania si ne-am rugat lui Dumnezeu sa ne gaseasca si noua una, pentru ca asa cum am scris la inceput ne doream de mult sa ne mutam la tara. La început aveam si o lista cu ce ar trebui sa aiba casa (ceva pamant, sa fie si bun de cultivat, fantana neaparat, sa nu fie sat aglomerat, ideal era sa aiba si ceva pomi fructiferi). Providenta a facut ca, mergand printr-un sat sa gasim pe poarta unei case scris "DE VANZARE" si un numar de telefon. Am sunat la acel numar sa aflam un preț (casa fiind din caramida arsa, estimam a costa minim 15.000euro), insa proprietarul nu a raspuns. Cautarile noastre au continuat, insa fara succes. Noi aveam un carnetel unde notam informatiile despre case, si intr-o zi ne-am reamintit de acel numar scris pe poarta. Am sunat din nou, insa din nou fara succes. A doua zi, cand ne pregateam sa mergem iar in cautari, suna acel numar. Propietarul ne spune ca pretul casei era doar de 5000 euro. Sotul meu a crezut ca nu auzise bine, insa chiar atat costa. Ne-am hotarat sa o vedem si dupa aceea ne-am dat seama ca asta e casa noastra. Au urmat demersurile cu actele ( cel cu care am vorbit era singurul mostenitor, dar inca nu era pusa casa pe numele lui), apoi un precontract (pentru ca el nu locuieste in tara), dar am trecut cu bine si peste ele. A urmat partea grea: RENOVAREA ( si inca continua). Fiind o casa batraneasca, trebuia luat tot de la zero: pus șapă, tras plasă pe pereți, pus tavane de rigips, pus termopane, realizarea unei băi și a unei bucătării cu toată instalația necesara, inlocuirea instalatiei elecrice vechi, plus scoaterea tuturor buruienilor din curte si realizarea unui teren arabil. Ușor, ușor le facem pe toate în limita posibilităților financiare și temporale ( pentru ca amandoi lucram ) si cu ajutorul lui Dumnezeu, al parintilor si prietenilor nostri. Chiar daca este multa munca, ne bucuram de liniste, de vecini minunati, de animaluțele noastre si ne uitam cu drag la tot ce a iesit pana acum din casa aceasta. Bineinteles, mai sunt multe de facut, dar va las aici cateva fotografii sa va faceti o idee cum era si cum e acum. Ce vreau sa va transmit prin povestea noastra este ca se poate daca porniti la drum cu Dumnezeu. Daca doriti cu adevarat sa faceti o schimbare in viata voastra, mutatul la tara este cea mai buna alegere pentru trup si suflet. Anul trecut am avut parte de atatea roade cum nu crezusem ca voi avea: solarul a fost plin de bunatati(rosii, vinete, ardei, castraveti), pomii ne-au binecuvantat cu delicioasele lor fructe din care am facut compoturi si gemuri. De anul acesta vreau sa infrumusetez gradina cu cat mai multe flori. Si povestea inca continua. Va imbratisam cu drag.

In vara anului 2020, in urma pandemiei si a unei vechi dorinte de a ne muta intr-un loc linistit, am decis impreuna cu sotul meu sa lasam in urma Germania si sa ne intoarcem in Romania, dar nu in orasul natal, ci undeva mai aproape de munte. Din cauza lockdown-ului, sotul meu nu avea un loc de munca stabil (iar chiria, asigurarile de sanatate si la masina trebuiau platite + ca mai trebuia si sa traiesti) asa ca intr-o zi ne-am hotarat serios sa plecam din strainatate, sa inchidem tot, sa predam chiria si sa ne cautam "la pas" o casuta, punand totul in mana lui Dumnezeu. Timp de 2 saptamani am cutreierat satele a catorva judete in zona de deal si munte. Am intrebat localnicii de case care ar fi date spre vanzare, am dat de oameni minunati care ne ajutau cu informatii si care erau doritori de a avea vecini, avand in vedere ca majoritatea satelor din Romania sufera de depopulare. Eu si sotul meu, fiind tineri si avand doar 3 ani de Germania, nu am ajuns sa strangem o suma prea mare pentru o casa, insa auzisem ca s-au vandut case destul de ieftine in Romania si ne-am rugat lui Dumnezeu sa ne gaseasca si noua una, pentru ca asa cum am scris la inceput ne doream de mult sa ne mutam la tara. La început aveam si o lista cu ce ar trebui sa aiba casa (ceva pamant, sa fie si bun de cultivat, fantana neaparat, sa nu fie sat aglomerat, ideal era sa aiba si ceva pomi fructiferi). Providenta a facut ca, mergand printr-un sat sa gasim pe poarta unei case scris "DE VANZARE" si un numar de telefon. Am sunat la acel numar sa aflam un preț (casa fiind din caramida arsa, estimam a costa minim 15.000euro), insa proprietarul nu a raspuns. Cautarile noastre au continuat, insa fara succes. Noi aveam un carnetel unde notam informatiile despre case, si intr-o zi ne-am reamintit de acel numar scris pe poarta. Am sunat din nou, insa din nou fara succes. A doua zi, cand ne pregateam sa mergem iar in cautari, suna acel numar. Propietarul ne spune ca pretul casei era doar de 5000 euro. Sotul meu a crezut ca nu auzise bine, insa chiar atat costa. Ne-am hotarat sa o vedem si dupa aceea ne-am dat seama ca asta e casa noastra. Au urmat demersurile cu actele ( cel cu care am vorbit era singurul mostenitor, dar inca nu era pusa casa pe numele lui), apoi un precontract (pentru ca el nu locuieste in tara), dar am trecut cu bine si peste ele. A urmat partea grea: RENOVAREA ( si inca continua). Fiind o casa batraneasca, trebuia luat tot de la zero: pus șapă, tras plasă pe pereți, pus tavane de rigips, pus termopane, realizarea unei băi și a unei bucătării cu toată instalația necesara, inlocuirea instalatiei elecrice vechi, plus scoaterea tuturor buruienilor din curte si realizarea unui teren arabil. Ușor, ușor le facem pe toate în limita posibilităților financiare și temporale ( pentru ca amandoi lucram ) si cu ajutorul lui Dumnezeu, al parintilor si prietenilor nostri. Chiar daca este multa munca, ne bucuram de liniste, de vecini minunati, de animaluțele noastre si ne uitam cu drag la tot ce a iesit pana acum din casa aceasta. Bineinteles, mai sunt multe de facut, dar va las aici cateva fotografii sa va faceti o idee cum era si cum e acum. Ce vreau sa va transmit prin povestea noastra este ca se poate daca porniti la drum cu Dumnezeu. Daca doriti cu adevarat sa faceti o schimbare in viata voastra, mutatul la tara este cea mai buna alegere pentru trup si suflet. Anul trecut am avut parte de atatea roade cum nu crezusem ca voi avea: solarul a fost plin de bunatati(rosii, vinete, ardei, castraveti), pomii ne-au binecuvantat cu delicioasele lor fructe din care am facut compoturi si gemuri. De anul acesta vreau sa infrumusetez gradina cu cat mai multe flori. Si povestea inca continua. Va imbratisam cu drag.

In vara anului 2020, in urma pandemiei si a unei vechi dorinte de a ne muta intr-un loc linistit, am decis impreuna cu sotul meu sa lasam in urma Germania si sa ne intoarcem in Romania, dar nu in orasul natal, ci undeva mai aproape de munte. Din cauza lockdown-ului, sotul meu nu avea un loc de munca stabil (iar chiria, asigurarile de sanatate si la masina trebuiau platite + ca mai trebuia si sa traiesti) asa ca intr-o zi ne-am hotarat serios sa plecam din strainatate, sa inchidem tot, sa predam chiria si sa ne cautam "la pas" o casuta, punand totul in mana lui Dumnezeu. Timp de 2 saptamani am cutreierat satele a catorva judete in zona de deal si munte. Am intrebat localnicii de case care ar fi date spre vanzare, am dat de oameni minunati care ne ajutau cu informatii si care erau doritori de a avea vecini, avand in vedere ca majoritatea satelor din Romania sufera de depopulare. Eu si sotul meu, fiind tineri si avand doar 3 ani de Germania, nu am ajuns sa strangem o suma prea mare pentru o casa, insa auzisem ca s-au vandut case destul de ieftine in Romania si ne-am rugat lui Dumnezeu sa ne gaseasca si noua una, pentru ca asa cum am scris la inceput ne doream de mult sa ne mutam la tara. La început aveam si o lista cu ce ar trebui sa aiba casa (ceva pamant, sa fie si bun de cultivat, fantana neaparat, sa nu fie sat aglomerat, ideal era sa aiba si ceva pomi fructiferi). Providenta a facut ca, mergand printr-un sat sa gasim pe poarta unei case scris "DE VANZARE" si un numar de telefon. Am sunat la acel numar sa aflam un preț (casa fiind din caramida arsa, estimam a costa minim 15.000euro), insa proprietarul nu a raspuns. Cautarile noastre au continuat, insa fara succes. Noi aveam un carnetel unde notam informatiile despre case, si intr-o zi ne-am reamintit de acel numar scris pe poarta. Am sunat din nou, insa din nou fara succes. A doua zi, cand ne pregateam sa mergem iar in cautari, suna acel numar. Propietarul ne spune ca pretul casei era doar de 5000 euro. Sotul meu a crezut ca nu auzise bine, insa chiar atat costa. Ne-am hotarat sa o vedem si dupa aceea ne-am dat seama ca asta e casa noastra. Au urmat demersurile cu actele ( cel cu care am vorbit era singurul mostenitor, dar inca nu era pusa casa pe numele lui), apoi un precontract (pentru ca el nu locuieste in tara), dar am trecut cu bine si peste ele. A urmat partea grea: RENOVAREA ( si inca continua). Fiind o casa batraneasca, trebuia luat tot de la zero: pus șapă, tras plasă pe pereți, pus tavane de rigips, pus termopane, realizarea unei băi și a unei bucătării cu toată instalația necesara, inlocuirea instalatiei elecrice vechi, plus scoaterea tuturor buruienilor din curte si realizarea unui teren arabil. Ușor, ușor le facem pe toate în limita posibilităților financiare și temporale ( pentru ca amandoi lucram ) si cu ajutorul lui Dumnezeu, al parintilor si prietenilor nostri. Chiar daca este multa munca, ne bucuram de liniste, de vecini minunati, de animaluțele noastre si ne uitam cu drag la tot ce a iesit pana acum din casa aceasta. Bineinteles, mai sunt multe de facut, dar va las aici cateva fotografii sa va faceti o idee cum era si cum e acum. Ce vreau sa va transmit prin povestea noastra este ca se poate daca porniti la drum cu Dumnezeu. Daca doriti cu adevarat sa faceti o schimbare in viata voastra, mutatul la tara este cea mai buna alegere pentru trup si suflet. Anul trecut am avut parte de atatea roade cum nu crezusem ca voi avea: solarul a fost plin de bunatati(rosii, vinete, ardei, castraveti), pomii ne-au binecuvantat cu delicioasele lor fructe din care am facut compoturi si gemuri. De anul acesta vreau sa infrumusetez gradina cu cat mai multe flori. Si povestea inca continua. Va imbratisam cu drag.

In vara anului 2020, in urma pandemiei si a unei vechi dorinte de a ne muta intr-un loc linistit, am decis impreuna cu sotul meu sa lasam in urma Germania si sa ne intoarcem in Romania, dar nu in orasul natal, ci undeva mai aproape de munte. Din cauza lockdown-ului, sotul meu nu avea un loc de munca stabil (iar chiria, asigurarile de sanatate si la masina trebuiau platite + ca mai trebuia si sa traiesti) asa ca intr-o zi ne-am hotarat serios sa plecam din strainatate, sa inchidem tot, sa predam chiria si sa ne cautam "la pas" o casuta, punand totul in mana lui Dumnezeu. Timp de 2 saptamani am cutreierat satele a catorva judete in zona de deal si munte. Am intrebat localnicii de case care ar fi date spre vanzare, am dat de oameni minunati care ne ajutau cu informatii si care erau doritori de a avea vecini, avand in vedere ca majoritatea satelor din Romania sufera de depopulare. Eu si sotul meu, fiind tineri si avand doar 3 ani de Germania, nu am ajuns sa strangem o suma prea mare pentru o casa, insa auzisem ca s-au vandut case destul de ieftine in Romania si ne-am rugat lui Dumnezeu sa ne gaseasca si noua una, pentru ca asa cum am scris la inceput ne doream de mult sa ne mutam la tara. La început aveam si o lista cu ce ar trebui sa aiba casa (ceva pamant, sa fie si bun de cultivat, fantana neaparat, sa nu fie sat aglomerat, ideal era sa aiba si ceva pomi fructiferi). Providenta a facut ca, mergand printr-un sat sa gasim pe poarta unei case scris "DE VANZARE" si un numar de telefon. Am sunat la acel numar sa aflam un preț (casa fiind din caramida arsa, estimam a costa minim 15.000euro), insa proprietarul nu a raspuns. Cautarile noastre au continuat, insa fara succes. Noi aveam un carnetel unde notam informatiile despre case, si intr-o zi ne-am reamintit de acel numar scris pe poarta. Am sunat din nou, insa din nou fara succes. A doua zi, cand ne pregateam sa mergem iar in cautari, suna acel numar. Propietarul ne spune ca pretul casei era doar de 5000 euro. Sotul meu a crezut ca nu auzise bine, insa chiar atat costa. Ne-am hotarat sa o vedem si dupa aceea ne-am dat seama ca asta e casa noastra. Au urmat demersurile cu actele ( cel cu care am vorbit era singurul mostenitor, dar inca nu era pusa casa pe numele lui), apoi un precontract (pentru ca el nu locuieste in tara), dar am trecut cu bine si peste ele. A urmat partea grea: RENOVAREA ( si inca continua). Fiind o casa batraneasca, trebuia luat tot de la zero: pus șapă, tras plasă pe pereți, pus tavane de rigips, pus termopane, realizarea unei băi și a unei bucătării cu toată instalația necesara, inlocuirea instalatiei elecrice vechi, plus scoaterea tuturor buruienilor din curte si realizarea unui teren arabil. Ușor, ușor le facem pe toate în limita posibilităților financiare și temporale ( pentru ca amandoi lucram ) si cu ajutorul lui Dumnezeu, al parintilor si prietenilor nostri. Chiar daca este multa munca, ne bucuram de liniste, de vecini minunati, de animaluțele noastre si ne uitam cu drag la tot ce a iesit pana acum din casa aceasta. Bineinteles, mai sunt multe de facut, dar va las aici cateva fotografii sa va faceti o idee cum era si cum e acum. Ce vreau sa va transmit prin povestea noastra este ca se poate daca porniti la drum cu Dumnezeu. Daca doriti cu adevarat sa faceti o schimbare in viata voastra, mutatul la tara este cea mai buna alegere pentru trup si suflet. Anul trecut am avut parte de atatea roade cum nu crezusem ca voi avea: solarul a fost plin de bunatati(rosii, vinete, ardei, castraveti), pomii ne-au binecuvantat cu delicioasele lor fructe din care am facut compoturi si gemuri. De anul acesta vreau sa infrumusetez gradina cu cat mai multe flori. Si povestea inca continua. Va imbratisam cu drag.

In vara anului 2020, in urma pandemiei si a unei vechi dorinte de a ne muta intr-un loc linistit, am decis impreuna cu sotul meu sa lasam in urma Germania si sa ne intoarcem in Romania, dar nu in orasul natal, ci undeva mai aproape de munte. Din cauza lockdown-ului, sotul meu nu avea un loc de munca stabil (iar chiria, asigurarile de sanatate si la masina trebuiau platite + ca mai trebuia si sa traiesti) asa ca intr-o zi ne-am hotarat serios sa plecam din strainatate, sa inchidem tot, sa predam chiria si sa ne cautam "la pas" o casuta, punand totul in mana lui Dumnezeu. Timp de 2 saptamani am cutreierat satele a catorva judete in zona de deal si munte. Am intrebat localnicii de case care ar fi date spre vanzare, am dat de oameni minunati care ne ajutau cu informatii si care erau doritori de a avea vecini, avand in vedere ca majoritatea satelor din Romania sufera de depopulare. Eu si sotul meu, fiind tineri si avand doar 3 ani de Germania, nu am ajuns sa strangem o suma prea mare pentru o casa, insa auzisem ca s-au vandut case destul de ieftine in Romania si ne-am rugat lui Dumnezeu sa ne gaseasca si noua una, pentru ca asa cum am scris la inceput ne doream de mult sa ne mutam la tara. La început aveam si o lista cu ce ar trebui sa aiba casa (ceva pamant, sa fie si bun de cultivat, fantana neaparat, sa nu fie sat aglomerat, ideal era sa aiba si ceva pomi fructiferi). Providenta a facut ca, mergand printr-un sat sa gasim pe poarta unei case scris "DE VANZARE" si un numar de telefon. Am sunat la acel numar sa aflam un preț (casa fiind din caramida arsa, estimam a costa minim 15.000euro), insa proprietarul nu a raspuns. Cautarile noastre au continuat, insa fara succes. Noi aveam un carnetel unde notam informatiile despre case, si intr-o zi ne-am reamintit de acel numar scris pe poarta. Am sunat din nou, insa din nou fara succes. A doua zi, cand ne pregateam sa mergem iar in cautari, suna acel numar. Propietarul ne spune ca pretul casei era doar de 5000 euro. Sotul meu a crezut ca nu auzise bine, insa chiar atat costa. Ne-am hotarat sa o vedem si dupa aceea ne-am dat seama ca asta e casa noastra. Au urmat demersurile cu actele ( cel cu care am vorbit era singurul mostenitor, dar inca nu era pusa casa pe numele lui), apoi un precontract (pentru ca el nu locuieste in tara), dar am trecut cu bine si peste ele. A urmat partea grea: RENOVAREA ( si inca continua). Fiind o casa batraneasca, trebuia luat tot de la zero: pus șapă, tras plasă pe pereți, pus tavane de rigips, pus termopane, realizarea unei băi și a unei bucătării cu toată instalația necesara, inlocuirea instalatiei elecrice vechi, plus scoaterea tuturor buruienilor din curte si realizarea unui teren arabil. Ușor, ușor le facem pe toate în limita posibilităților financiare și temporale ( pentru ca amandoi lucram ) si cu ajutorul lui Dumnezeu, al parintilor si prietenilor nostri. Chiar daca este multa munca, ne bucuram de liniste, de vecini minunati, de animaluțele noastre si ne uitam cu drag la tot ce a iesit pana acum din casa aceasta. Bineinteles, mai sunt multe de facut, dar va las aici cateva fotografii sa va faceti o idee cum era si cum e acum. Ce vreau sa va transmit prin povestea noastra este ca se poate daca porniti la drum cu Dumnezeu. Daca doriti cu adevarat sa faceti o schimbare in viata voastra, mutatul la tara este cea mai buna alegere pentru trup si suflet. Anul trecut am avut parte de atatea roade cum nu crezusem ca voi avea: solarul a fost plin de bunatati(rosii, vinete, ardei, castraveti), pomii ne-au binecuvantat cu delicioasele lor fructe din care am facut compoturi si gemuri. De anul acesta vreau sa infrumusetez gradina cu cat mai multe flori. Si povestea inca continua. Va imbratisam cu drag.

In vara anului 2020, in urma pandemiei si a unei vechi dorinte de a ne muta intr-un loc linistit, am decis impreuna cu sotul meu sa lasam in urma Germania si sa ne intoarcem in Romania, dar nu in orasul natal, ci undeva mai aproape de munte. Din cauza lockdown-ului, sotul meu nu avea un loc de munca stabil (iar chiria, asigurarile de sanatate si la masina trebuiau platite + ca mai trebuia si sa traiesti) asa ca intr-o zi ne-am hotarat serios sa plecam din strainatate, sa inchidem tot, sa predam chiria si sa ne cautam "la pas" o casuta, punand totul in mana lui Dumnezeu. Timp de 2 saptamani am cutreierat satele a catorva judete in zona de deal si munte. Am intrebat localnicii de case care ar fi date spre vanzare, am dat de oameni minunati care ne ajutau cu informatii si care erau doritori de a avea vecini, avand in vedere ca majoritatea satelor din Romania sufera de depopulare. Eu si sotul meu, fiind tineri si avand doar 3 ani de Germania, nu am ajuns sa strangem o suma prea mare pentru o casa, insa auzisem ca s-au vandut case destul de ieftine in Romania si ne-am rugat lui Dumnezeu sa ne gaseasca si noua una, pentru ca asa cum am scris la inceput ne doream de mult sa ne mutam la tara. La început aveam si o lista cu ce ar trebui sa aiba casa (ceva pamant, sa fie si bun de cultivat, fantana neaparat, sa nu fie sat aglomerat, ideal era sa aiba si ceva pomi fructiferi). Providenta a facut ca, mergand printr-un sat sa gasim pe poarta unei case scris "DE VANZARE" si un numar de telefon. Am sunat la acel numar sa aflam un preț (casa fiind din caramida arsa, estimam a costa minim 15.000euro), insa proprietarul nu a raspuns. Cautarile noastre au continuat, insa fara succes. Noi aveam un carnetel unde notam informatiile despre case, si intr-o zi ne-am reamintit de acel numar scris pe poarta. Am sunat din nou, insa din nou fara succes. A doua zi, cand ne pregateam sa mergem iar in cautari, suna acel numar. Propietarul ne spune ca pretul casei era doar de 5000 euro. Sotul meu a crezut ca nu auzise bine, insa chiar atat costa. Ne-am hotarat sa o vedem si dupa aceea ne-am dat seama ca asta e casa noastra. Au urmat demersurile cu actele ( cel cu care am vorbit era singurul mostenitor, dar inca nu era pusa casa pe numele lui), apoi un precontract (pentru ca el nu locuieste in tara), dar am trecut cu bine si peste ele. A urmat partea grea: RENOVAREA ( si inca continua). Fiind o casa batraneasca, trebuia luat tot de la zero: pus șapă, tras plasă pe pereți, pus tavane de rigips, pus termopane, realizarea unei băi și a unei bucătării cu toată instalația necesara, inlocuirea instalatiei elecrice vechi, plus scoaterea tuturor buruienilor din curte si realizarea unui teren arabil. Ușor, ușor le facem pe toate în limita posibilităților financiare și temporale ( pentru ca amandoi lucram ) si cu ajutorul lui Dumnezeu, al parintilor si prietenilor nostri. Chiar daca este multa munca, ne bucuram de liniste, de vecini minunati, de animaluțele noastre si ne uitam cu drag la tot ce a iesit pana acum din casa aceasta. Bineinteles, mai sunt multe de facut, dar va las aici cateva fotografii sa va faceti o idee cum era si cum e acum. Ce vreau sa va transmit prin povestea noastra este ca se poate daca porniti la drum cu Dumnezeu. Daca doriti cu adevarat sa faceti o schimbare in viata voastra, mutatul la tara este cea mai buna alegere pentru trup si suflet. Anul trecut am avut parte de atatea roade cum nu crezusem ca voi avea: solarul a fost plin de bunatati(rosii, vinete, ardei, castraveti), pomii ne-au binecuvantat cu delicioasele lor fructe din care am facut compoturi si gemuri. De anul acesta vreau sa infrumusetez gradina cu cat mai multe flori. Si povestea inca continua. Va imbratisam cu drag.

In vara anului 2020, in urma pandemiei si a unei vechi dorinte de a ne muta intr-un loc linistit, am decis impreuna cu sotul meu sa lasam in urma Germania si sa ne intoarcem in Romania, dar nu in orasul natal, ci undeva mai aproape de munte. Din cauza lockdown-ului, sotul meu nu avea un loc de munca stabil (iar chiria, asigurarile de sanatate si la masina trebuiau platite + ca mai trebuia si sa traiesti) asa ca intr-o zi ne-am hotarat serios sa plecam din strainatate, sa inchidem tot, sa predam chiria si sa ne cautam "la pas" o casuta, punand totul in mana lui Dumnezeu. Timp de 2 saptamani am cutreierat satele a catorva judete in zona de deal si munte. Am intrebat localnicii de case care ar fi date spre vanzare, am dat de oameni minunati care ne ajutau cu informatii si care erau doritori de a avea vecini, avand in vedere ca majoritatea satelor din Romania sufera de depopulare. Eu si sotul meu, fiind tineri si avand doar 3 ani de Germania, nu am ajuns sa strangem o suma prea mare pentru o casa, insa auzisem ca s-au vandut case destul de ieftine in Romania si ne-am rugat lui Dumnezeu sa ne gaseasca si noua una, pentru ca asa cum am scris la inceput ne doream de mult sa ne mutam la tara. La început aveam si o lista cu ce ar trebui sa aiba casa (ceva pamant, sa fie si bun de cultivat, fantana neaparat, sa nu fie sat aglomerat, ideal era sa aiba si ceva pomi fructiferi). Providenta a facut ca, mergand printr-un sat sa gasim pe poarta unei case scris "DE VANZARE" si un numar de telefon. Am sunat la acel numar sa aflam un preț (casa fiind din caramida arsa, estimam a costa minim 15.000euro), insa proprietarul nu a raspuns. Cautarile noastre au continuat, insa fara succes. Noi aveam un carnetel unde notam informatiile despre case, si intr-o zi ne-am reamintit de acel numar scris pe poarta. Am sunat din nou, insa din nou fara succes. A doua zi, cand ne pregateam sa mergem iar in cautari, suna acel numar. Propietarul ne spune ca pretul casei era doar de 5000 euro. Sotul meu a crezut ca nu auzise bine, insa chiar atat costa. Ne-am hotarat sa o vedem si dupa aceea ne-am dat seama ca asta e casa noastra. Au urmat demersurile cu actele ( cel cu care am vorbit era singurul mostenitor, dar inca nu era pusa casa pe numele lui), apoi un precontract (pentru ca el nu locuieste in tara), dar am trecut cu bine si peste ele. A urmat partea grea: RENOVAREA ( si inca continua). Fiind o casa batraneasca, trebuia luat tot de la zero: pus șapă, tras plasă pe pereți, pus tavane de rigips, pus termopane, realizarea unei băi și a unei bucătării cu toată instalația necesara, inlocuirea instalatiei elecrice vechi, plus scoaterea tuturor buruienilor din curte si realizarea unui teren arabil. Ușor, ușor le facem pe toate în limita posibilităților financiare și temporale ( pentru ca amandoi lucram ) si cu ajutorul lui Dumnezeu, al parintilor si prietenilor nostri. Chiar daca este multa munca, ne bucuram de liniste, de vecini minunati, de animaluțele noastre si ne uitam cu drag la tot ce a iesit pana acum din casa aceasta. Bineinteles, mai sunt multe de facut, dar va las aici cateva fotografii sa va faceti o idee cum era si cum e acum. Ce vreau sa va transmit prin povestea noastra este ca se poate daca porniti la drum cu Dumnezeu. Daca doriti cu adevarat sa faceti o schimbare in viata voastra, mutatul la tara este cea mai buna alegere pentru trup si suflet. Anul trecut am avut parte de atatea roade cum nu crezusem ca voi avea: solarul a fost plin de bunatati(rosii, vinete, ardei, castraveti), pomii ne-au binecuvantat cu delicioasele lor fructe din care am facut compoturi si gemuri. De anul acesta vreau sa infrumusetez gradina cu cat mai multe flori. Si povestea inca continua. Va imbratisam cu drag.

In vara anului 2020, in urma pandemiei si a unei vechi dorinte de a ne muta intr-un loc linistit, am decis impreuna cu sotul meu sa lasam in urma Germania si sa ne intoarcem in Romania, dar nu in orasul natal, ci undeva mai aproape de munte. Din cauza lockdown-ului, sotul meu nu avea un loc de munca stabil (iar chiria, asigurarile de sanatate si la masina trebuiau platite + ca mai trebuia si sa traiesti) asa ca intr-o zi ne-am hotarat serios sa plecam din strainatate, sa inchidem tot, sa predam chiria si sa ne cautam "la pas" o casuta, punand totul in mana lui Dumnezeu. Timp de 2 saptamani am cutreierat satele a catorva judete in zona de deal si munte. Am intrebat localnicii de case care ar fi date spre vanzare, am dat de oameni minunati care ne ajutau cu informatii si care erau doritori de a avea vecini, avand in vedere ca majoritatea satelor din Romania sufera de depopulare. Eu si sotul meu, fiind tineri si avand doar 3 ani de Germania, nu am ajuns sa strangem o suma prea mare pentru o casa, insa auzisem ca s-au vandut case destul de ieftine in Romania si ne-am rugat lui Dumnezeu sa ne gaseasca si noua una, pentru ca asa cum am scris la inceput ne doream de mult sa ne mutam la tara. La început aveam si o lista cu ce ar trebui sa aiba casa (ceva pamant, sa fie si bun de cultivat, fantana neaparat, sa nu fie sat aglomerat, ideal era sa aiba si ceva pomi fructiferi). Providenta a facut ca, mergand printr-un sat sa gasim pe poarta unei case scris "DE VANZARE" si un numar de telefon. Am sunat la acel numar sa aflam un preț (casa fiind din caramida arsa, estimam a costa minim 15.000euro), insa proprietarul nu a raspuns. Cautarile noastre au continuat, insa fara succes. Noi aveam un carnetel unde notam informatiile despre case, si intr-o zi ne-am reamintit de acel numar scris pe poarta. Am sunat din nou, insa din nou fara succes. A doua zi, cand ne pregateam sa mergem iar in cautari, suna acel numar. Propietarul ne spune ca pretul casei era doar de 5000 euro. Sotul meu a crezut ca nu auzise bine, insa chiar atat costa. Ne-am hotarat sa o vedem si dupa aceea ne-am dat seama ca asta e casa noastra. Au urmat demersurile cu actele ( cel cu care am vorbit era singurul mostenitor, dar inca nu era pusa casa pe numele lui), apoi un precontract (pentru ca el nu locuieste in tara), dar am trecut cu bine si peste ele. A urmat partea grea: RENOVAREA ( si inca continua). Fiind o casa batraneasca, trebuia luat tot de la zero: pus șapă, tras plasă pe pereți, pus tavane de rigips, pus termopane, realizarea unei băi și a unei bucătării cu toată instalația necesara, inlocuirea instalatiei elecrice vechi, plus scoaterea tuturor buruienilor din curte si realizarea unui teren arabil. Ușor, ușor le facem pe toate în limita posibilităților financiare și temporale ( pentru ca amandoi lucram ) si cu ajutorul lui Dumnezeu, al parintilor si prietenilor nostri. Chiar daca este multa munca, ne bucuram de liniste, de vecini minunati, de animaluțele noastre si ne uitam cu drag la tot ce a iesit pana acum din casa aceasta. Bineinteles, mai sunt multe de facut, dar va las aici cateva fotografii sa va faceti o idee cum era si cum e acum. Ce vreau sa va transmit prin povestea noastra este ca se poate daca porniti la drum cu Dumnezeu. Daca doriti cu adevarat sa faceti o schimbare in viata voastra, mutatul la tara este cea mai buna alegere pentru trup si suflet. Anul trecut am avut parte de atatea roade cum nu crezusem ca voi avea: solarul a fost plin de bunatati(rosii, vinete, ardei, castraveti), pomii ne-au binecuvantat cu delicioasele lor fructe din care am facut compoturi si gemuri. De anul acesta vreau sa infrumusetez gradina cu cat mai multe flori. Si povestea inca continua. Va imbratisam cu drag.

????? GATA DE LUPTĂ / Nu mai e un secret pentru nimeni. Statele Unite au pregătit de mulți ani conflictul cu Rusia. La rândul lor, nici rușii nu au stat cu mâinile-n sân: au îmbunătățit performanțele rachetelor hipersonice, și-au făcut propriul Internet, au depozitat mari cantități de aur, au consolidat alianța BRICS (Brazilia, Rusia, India, China, Africa de Sud), au simulat ieșirea din sistemul bancar SWIFT ș.a.m.d. Marea problemă pentru noi, românii, este că mega-războiul Vest-Est (militar și economic) pregătit minuțios atât de SUA, cât și de Rusia, se desfășoară în Europa. Deocamdată în Ucraina, la doi pași de Vama Sculeni. Și asta ne afectează mult mai tare decât pe britanici, pe spanioli sau pe francezi. Mai ales că suntem o țară săracă, dirijată de niște politicieni slugarnici, aflați într-o perpetuă poziție de drepți. Și cu capul plecat. Principala bază militară a SUA în Europa se află în Germania, la Ramstein. Nu întâmplător Joe Biden a ales baza aeriană de la Ramstein pentru prima întrunire a celor 40 de state din așa-numita ”Coaliție internațională” anti-Rusia. Baza aeriană Ramstein (nesupusă jurisdicției germane) găzduiește sediul ”Forțelor Aeriene ale Statelor Unite în Europa”, ”Forțele Aeriene din Africa” și ”Comandamentul Aerian Aliat Ramstein” (o autoritate dirijată de NATO). De asemenea, în cadrul bazei se află ”Centrul de operațiuni aeriene spațiale US-603d”, care controlează misiunile de drone folosite pentru lichidarea suspecților de terorism din Africa, din Irak, Yemen, Pakistan și Afganistan. Mai nou, baza din Ramstein e folosită pentru transportul de ajutoare, armament și trupe spre Rzeszow-Jasionka, în sudul Poloniei, în apropierea graniței cu Ucraina. De subliniat că Centrul Medical Regional Landstuhl, cel mai mare spital militar american din afara Statelor Unite, este situat la doar 13 kilometri de Baza Aeriană Ramstein. Moderna clinică are 9 săli de operație și peste 4.500 de saloane. Aici lucreză unii dintre cei mai buni chirurgi militari și specialiști în traumatologie din SUA, potrivit presei din Germania. Așadar, Statele Unite sunt foarte bine pregătite pentru un război major în Europa. Război pentru care se pregătește intens și România. Dovadă cele mai recente măsuri anunțate în Parlament de președintele Iohannis. Desigur, nimeni nu ne-a întrebat dacă dorim să participăm. Ca de obicei, populația reprezintă doar o simplă masă de manevră (foarte ușor influențabilă de mass-media coruptă). Fie că vrem sau nu, vom fi obligați să susținem industria de război, inclusiv prin preconizata trimitere pe front a soților, a părinților și fiilor noștri. Adrian Onciu de la Luminița Sicoe

Fotografie din galeria profilului.

Fotografie din galeria profilului.

Madam Scursula? "Vom interzice subvențiile pentru creșterea animalelor și vom descuraja acest lucru pentru a combate încălzirea globală și răspândirea virusurilor. Subvențiile vor fi acordate cu precădere pentru culturile celulare și obținerea hranei moleculare" Raspuns: Cu două molecule și un catalizator faci o masă +ceva bautura fumeganda pentru 10 cipati, transhumanizati si zombificati. Apoi, pana la matrix, "vietuind" inconstienti intr-o capsula gelatinoasa mai dureaza putin ?