Iulian Brotaru

În 1989, cercetătorii de la Institutul Salk din California au publicat o lucrare în care detaliau modul în care au dezvoltat un sistem de transfecție cu ARN care putea „introduce în mod direct ARN în țesuturi și embrioni întregi”. Conceptul de utilizare a ARN-ului ca medicament este descris pentru prima dată în această lucrare, devenind, astfel, lucrarea fundamentală pentru decenii de cercetări ulterioare în acest domeniu. În secțiunea „Discuții” a lucrării se afirmă că: „Metoda ARN/lipofectamină poate fi utilizată pentru a introduce în mod direct ARN în țesuturi întregi și embrioni (R.W.M., C. Holt și I.M.V., rezultate nepublicate), ceea ce sugerează posibilitatea ca transfecția ARNm mediată de lipozomi să ofere încă o opțiune în tehnologia tot mai avansată a transferului de gene eucariote, una bazată pe conceptul de utilizare a ARN-ului ca medicament.” Unul dintre cercetătorii Institutului Salk menționați în lucrare este Dr. Robert W. Malone, un om de știință care a fost recent cenzurat pe rețelele de socializare pentru că a avertizat cu privire la posibilele pericole ale „vaccinurilor” Covid-19. S-ar putea argumenta că nu există un expert mai calificat să ne avertizeze cu privire la pericolele injecțiilor cu ARN mesager decât omul care a contribuit la pionieratul tehnologiei, cu toate acestea, Big Tech a decis că el a lansat „dezinformări”, pentru că, aparent, ei se pricep mai bine. Cercetările lui Malone, care au dus la elaborarea unei proceduri ce ar putea fi folosită pentru „transfectarea eficientă a ARN-ului în celulele umane” folosind o „lipidă cationică sintetică” au fost finanțate prin granturi acordate de Societatea Americană pentru Controlul Cancerului și de Institutul Național de Sănătate (care are în prezent o participație la vaccinul ModeRNA, arătându-și astfel loialitatea față de această tehnologie.) [...] Institutul Salk, numit după Jonas Salk, creatorul vaccinului Salk împotriva poliomielitei, a fost construit în 1962 mulțumită finanțării din partea Fundației Naționale pentru Paralizie Infantilă, cunoscută astăzi sub numele de March of the Dimes. March of the Dimes (MOD) a fost înființată în 1937 cu misiunea de a eradica poliomielita și într-o perioadă în care instituția eugeniei era deja proeminentă, dar nu încă populară, pe scena americană a sănătății. Teoria eugeniei se bazează pe ideea că procrearea selectivă poate duce la „îmbunătățirea” treptată a rasei umane și că anumite familii sunt potrivite pentru a conduce societatea, în virtutea genelor lor „superioare”. La acea vreme, principalele organizații naționale de eugenie includeau Societatea Americană de Eugenie (AES) și Societatea Americană de Eugenie Umană (ASHE), finanțate de familiile Rockefeller, Carnegie și Harriman, precum și de Institutul Rockefeller pentru Cercetare Medicală. Trebuie remarcat faptul că familia Rockefeller a avut un rol esențial în finanțarea și promovarea eugeniei în întreaga lume. Mișcarea eugenică a promovat împerecherea selectivă, inseminarea artificială și sterilizarea obligatorie și eutanasia ca mijloace importante de eliminare a așa-numitelor ființe umane „inferioare”. Prima lege privind sterilizarea din SUA a fost adoptată în 1907, în statul Indiana, iar până în 1931, multe alte state i-au urmat exemplul, adoptând legi similare. Persoanele sterilizate în conformitate cu legea eugeniei erau considerate „indezirabile” din cauza unor deficiențe mintale sau fizice, cum ar fi epilepsia, orbirea și dizabilitățile fizice, precum și a unor „neajunsuri sociale”, cum ar fi dependența de droguri sau infracționalitatea. Potrivit estimărilor, aproximativ 60.000 de persoane au fost sterilizate în temeiul acestor legi, fiind private de dreptul de a avea copii și etichetate pentru totdeauna ca fiind „slabe de minte”. [...] Chiar înainte de înființarea Institutului Salk, MOD a anunțat că va renunța treptat la programele de combatere a poliomielitei și își va concentra resursele asupra „malformațiilor congenitale”. În 1959, MOD a finanțat cursuri de „genetică medicală” la Laboratorul Jackson din Maine, un institut de genetică fondat în 1929 de Clarence Cook Little, care, „la un moment dat”, a fost președintele Societății americane de eugenie, al Ligii americane de control al nașterilor și al Societății americane de eutanasie. Misiunea declarată a Laboratorului Jackson este aceea de „a descoperi soluții genomice precise pentru boli și de a sprijini comunitatea biomedicală globală în încercarea comună de a îmbunătăți sănătatea umană”. Trebuie remarcat faptul că laboratorul a primit o finanțare sporită în 2020, în mare parte din partea Institutului Național de Sănătate (NIH), inclusiv o subvenție de 10,6 milioane de dolari, pentru a găsi tratamente pentru boli genetice rare prin utilizarea tehnologiilor de editare genetică. Iar la începutul „pandemiei” de coronavirus, laboratorul a încercat să dezvolte șoareci modificați genetic care să fie folosiți în studiile asupra vaccinurilor și în alte cercetări legate de Sars-CoV-2. MOD a făcut, de asemenea, donații directe către Planned Parenthood (un lanț de clinici specializate în avorturi), ceea ce contrazice în mod vădit misiunea pe care o pretinde, și anume aceea de a „lupta pentru sănătatea tuturor mamelor și bebelușilor”. [...] Revenind la Institutul Salk, ar trebui remarcat faptul că relatarea convențională despre epidemia de poliomielită din secolul al XX-lea, și anume noțiunea că boala este cauzată de un virus și că vaccinul miraculos al doctorului Salk a fost singurul care a reușit să pună capăt epidemiei, este îndoielnică și probabil complet falsă. Poliomielita paralitică a apărut brusc în SUA la începutul anilor 1900, cu fluctuații continue și dramatice ale numărului de cazuri - un model care a continuat până la sfârșitul anilor 1950. Introducerea vaccinului Salk în 1954 pare să coincidă cu scăderea aproape instantanee a cazurilor, care au continuat timp de mai bine de două decenii. Dar înainte de a fi denumite „poliomielită”, afecțiunile care implicau o infirmitate a membrelor erau cunoscute sub diverse alte denumiri, inclusiv apoplexie, pareză și paralizie. Multe scrieri istorice fac referire la paralizia rezultată în urma expunerii la substanțe toxice, iar multe dintre aceste relatări au fost documentate de Dr. Ralph Scobey în declarația sa din 1952 în fața Comitetului specializat pentru investigarea utilizării substanțelor chimice în produsele alimentare, intitulată „Cauza otrăvitoare a poliomielitei și obstacolele în calea investigării acesteia”. Lucrarea lui Scobey include referințe la mai multe investigații care păreau să indice o legătură între focarele de poliomielită din secolul XX și consumul de fructe proaspete, oferind o legătură între poliomielită și expunerea la pesticide toxice. [...] În vremuri mai recente, cercetătorii Dan Olmstead, co-fondator al Age of Autism, și Mark Blaxil au efectuat două studii remarcabile asupra epidemiilor de poliomielită din secolul XX, ajungând la o concluzie similară cu cea a lui Scobey și Biskind, și anume că boala a fost cauzată de utilizarea pe scară largă a pesticidelor neurotoxice, cum ar fi arsenitul de sodă și DDT. Deși vaccinul lui Salk a fost considerat un succes, vaccinul în sine a provocat multe cazuri de vătămări și paralizii. Și, deși pare să existe o corelație convingătoare între momentul vaccinării și reducerea numărului de cazuri de poliomielită, după cum știu toți oamenii de știință, cauzalitatea nu este egală cu corelația, mai ales dacă luăm în considerare faptul că DDT a fost eliminat treptat, cel puțin în SUA, în aceeași perioadă. Interesant este faptul că cercetările doctorului Salk în domeniul poliomielitei au fost finanțate de mama Cordeliei Scaife May, moștenitoarea averii bancare a familiei Mellon, care a idealizat-o pe Margaret Sanger și s-a alăturat mai târziu consiliului de administrație al Fundației Internaționale Planned Parenthood. May s-a alăturat ulterior consiliului de administrație al Population Council, o organizație fondată de John D. Rockefeller III, axată pe reducerea populației. În 1995, Population Council a colaborat cu OMS pentru a crea vaccinuri care să reglementeze fertilitatea. Ar fi o greșeală să credem că epidemia de poliomielită nu a avut legătură cu actuala „eră a vaccinării”. Dimpotrivă, afirmația conform căreia poliomielita a fost „eradicată în Statele Unite” doar datorită vaccinării este o minciună care a atras favorurile publicului pentru vaccinarea copiilor și a contribuit la crearea premiselor pentru încrederea generalizată în siguranța și eficacitatea tuturor vaccinurilor. Boli precum poliomielita și variola (o altă minciună, care depășește scopul acestui articol), precum și propaganda pro-vaccin care a urmat, au „amorsat” o mare parte a populației să accepte, fără îndoială, o injecție experimentală bazată pe o tehnologie prost înțeleasă. DISTORSIONAREA ȘTIINȚEI În 1997, la 8 ani după lucrarea Institutului Salk, FDA a aprobat primul studiu efectuat vreodată cu ARN transfectat, în vederea dezvoltării imunității la pacienții cu cancer. Comitetul consultativ pentru ADN recombinant al Institutului Național de Sănătate a votat apoi pentru continuarea aprobării câteva luni mai târziu, ceea ce a dus la primul vaccin pe bază de ARNm administrat vreodată la oameni. Deși ARNm este prezentat în mass-media ca fiind următoarea revoluție în domeniul sănătății, cei cu o percepție fină pot fi alarmați când citesc extrase precum acesta, preluat dintr-un articol despre istoria ARNm, scris de Damian Garde, un reporter biotehnologic pentru STATS: „Conceptul: Prin modificarea precisă a ARNm sintetic și injectarea acestuia în oameni, orice celulă din organism ar putea fi transformată într-o fabrică de medicamente la cerere.” Discuția despre transformarea celulelor în „fabrici de medicamente la cerere” este exact genul de tehno-retorică lipsită de sens menită să impresioneze și să atragă un public neinformat. Vaccinurile cu ARNm se bazează pe următorul concept: o bucată de ARNm sintetic este transportată în celulele dumneavoastră, unde este folosită ca șablon pentru a crea „proteina virală spike”. Odată ce această proteină părăsește celula, organismul produce anticorpi și „învață” cum să lupte împotriva viitoarelor infecții cu Sars-CoV-2. Vaccinurile pe bază de ARNm sunt adesea prezentate ca o alternativă mai sigură la vaccinurile pe bază de ADN, care, potrivit experților, „pot declanșa modificări permanente și periculoase în informația genetică a persoanelor tratate”. Cu toate acestea, știm cu siguranță că vaccinurile cu ARNm nu modifică permanent compoziția genetică a celulelor noastre? O lucrare din 2001, intitulată „RNA as a tumor vaccine: a review of the literature” (ARN ca vaccin antitumoral: O analiză a literaturii de specialitate), afirmă că (sublinierea noastră): „Spre deosebire de vaccinurile pe bază de ADN, există un pericol redus de încorporare a secvențelor de ARN în genomul gazdei”. Folosirea cuvântului „redus” pare să indice că ar putea exista cel puțin un oarecare pericol de integrare în genom sau, mai probabil, că cercetătorii pur și simplu nu știu. [...] Interesant este faptul că terapiile genice Covid-19 pot fi numite „vaccinuri” doar datorită unui aspect tehnic al legislației de reglementare. Acest lucru este explicat într-o lucrare intitulată „The European Regulatory Environment of RNA-Based Vaccines”, în care se afirmă că: Definiția unui produs medicinal de terapie genică, conform anexei 1 la Directiva 2001/83/CE, este următoarea: Produs medicinal de terapie genică înseamnă un produs medicinal biologic care are următoarele caracteristici: (a) conține o substanță activă care conține sau constă dintr-un acid nucleic recombinant utilizat la sau administrat la ființe umane în vederea reglării, reparării, înlocuirii, adăugării sau eliminării unei secvențe genetice; (b) efectul său terapeutic, profilactic sau de diagnosticare este legat direct de secvența de acid nucleic recombinant pe care o conține sau de produsul de expresie genetică a acestei secvențe. Produsele medicinale de terapie genică nu includ vaccinurile împotriva bolilor infecțioase. După cum este evident, simplul fapt de a numi o terapie genică „vaccin împotriva bolilor infecțioase” anulează clasificarea sa ca terapie genică, al cărei proces de aprobare, cel puțin în Europa, implică trecerea prin CAT, care este „Comitetul pentru terapii avansate” al EMA (Agenția Europeană pentru Medicamente). În mod clar, acest joc de cuvinte pare să constituie un fel de „portiță”, care permite un proces mai simplu de aprobare pentru terapiile genetice bazate pe ARNm planificate pentru uz uman. [...] În plus, ideea că „anticorpii” oferă protecție împotriva așa-numitelor infecții virale reprezintă o înțelegere deficitară a organismului și a sistemului imunitar. Faptul că anticorpii joacă un rol redus în infecțiile virale este cunoscut de către oamenii de știință din domeniul medical încă din anii 1950, pe baza unor cercetări care arată că persoanele cu incapacitatea genetică de a produce anticorpi, numită „agammaglobulinemie”, au reacții normale la infecții virale tipice și chiar par să reziste la recidive. [...] MODERNA ȘI EUGENIA Unul dintre producătorii de „vaccinuri” Covid-19 despre care se vorbește cel mai mult în mass-media este ModeRNA, o companie de biotehnologie co-fondată de Robert Langer, cercetător și inventator la MIT. În 2013, start-up-ul biotehnologic a primit o finanțare de 25 de milioane de dolari de la DARPA (Defense Advanced Research Projects Agency), o ramură de cercetare a Departamentului de Apărare al Statelor Unite și o organizație bine cunoscută pentru eforturile neobosite depuse în vederea dezvoltării unor tehnologii distopice, transumaniste, cum ar fi nanoparticulele implantabile și interfețele bio-cerebrale (mai multe despre acest lucru, mai târziu). Este important de menționat faptul că guvernul SUA, prin intermediul Institutului Național de Sănătate, pare să aibă o participație financiară la „vaccinul” ModeRNA, grație unui contract semnat de ambele părți, care conferă NIH proprietatea comună asupra vaccinurilor ARNm ale ModeRNA. [...] Cofondatorul ModeRNA, Robert Langer, a cărui avere netă a ajuns, de asemenea, la miliarde de dolari, este unul dintre cei mai citați cercetători din lume. Om de știință la MIT, Langer deține peste 1.400 de brevete și este specializat în biotehnologie, nanotehnologie, inginerie tisulară și livrarea de medicamente. Mai mult, Langer deține un rol administrativ la MIT Media Lab, același institut care a fost în centrul unui scandal după ce s-a aflat că laboratorul a acceptat fonduri de la infractorul sexual condamnat, Jefferey Epstein. Epstein a avut, de asemenea, o fascinație îngrijorătoare pentru transumanism, o versiune modernă a eugeniei. [...] UN VIITOR TRANSUMANIST Pe lângă faptul că sunt terapii genetice, o tehnologie asociată cu eugenia și transumanismul, potrivit oamenilor de știință, tehnologia ARNm „permite dezvoltarea rapidă a unor vaccinuri noi într-un interval de timp foarte scurt - de săptămâni, mai degrabă decât de luni”. Prin urmare, s-ar putea să ne confruntăm cu posibilitatea unui viitor plin de vaccinuri la cerere, create pentru a „proteja” populația împotriva unor amenințări noi și invizibile. Într-adevăr, având în vedere că vaccinologii vorbesc deja despre „variante” ale SARS-CoV-2, doze de rapel și suplimente periodice de vaccinuri Covid-19, se pare că lucrurile se îndreaptă cu siguranță în această direcție. Și, bineînțeles, din cauza conglomeratelor Big Tech afiliate serviciilor de informații, toate aceste date vor fi înregistrate pe un „pașaport de vaccinare” conectat la telefonul d-voastră. inteligent (smartphone), care va sta, fără îndoială, la baza unui nou tip de legitimație digitală asociată contului bancar și, în cele din urmă, creditului dvs. social. Citiți aici articolul integral: