Poza de profil
Imaginea de profil a utilizatorului.
Iulian Brotaru
Despre
Membru din
August 2021
Poze
Vezi toate
Link · 4 ani în urmă
4 ani în urmă
Un text (magistral) al lui Alexandra Roseanu:. "Nazism? Nu, nici pomeneală, nu este vorba despre niciun nazism, este doar despre "noua normalitate", care nici nu seamănă cu nazismul sau orice alt sistem totalitar. Dacă chiar suntem cârcotași, putem observa că s-a inaugurat un sistem de segregare socială care interzice tuturor celor care refuză să se conformeze oficial la noul normal, la ideologia care-ti permite să faci parte din societate. Dar doar dacă suntem rău intenționați. Nicidecum altfel.
Cât de curând (în Austria se întâmplă deja....ce ironie...Austria, auzi tu!), doar cei înțepați sau cu test PCR negativ au voie să meargă și să mănânce la restaurant, să facă cumpărături în magazine, să meargă la bar, la cinema, peste tot. Deocamdată este ilegal să apară afișe pe care să stea scris cu majuscule: nu vindeți neîntepaților, negaționiștilor, netestaților. Au nevoie de o lege pentru asta. Nu au făcut nimic în afară stării de urgență sau în afara legalității.
Ușurința cu care autoritatile au implementat noua ideologie oficială și cu cât fanatism a fost împărtășit de majoritatea oamenilor, a fost șocantă. Credeam cu naivitate că în lumina istoriei, fostele popoare naziste, fasciste, comuniste vor fi primele care vor recunoaște o mișcare totalitară goebbelistă bazată pe minciuni (statisticile manipulate ale cazurilor și deceselor de boala lu calache) și că s-ar opune în masă sau măcar că ar reflecta și ar pune la îndoială minciunile pe care liderii lor le spuneau isteric. Cred că aici am comis una dintre cele mai mari greșeli... pentru că am crezut...
Dar iată-ne un an și jumătate mai târziu, cu diverși ospătari sau rupători de bilete verificând actele pentru a impune noua ideologie, noua normalitate, noul sistem totalitar. Dar nu, nu este nazism, este normal... chiar și abuzul asupra adjectivului "normal" are o însemnătate în sine. Îți induce ideea firescului. Dar asta este o altă poveste, pentru un alt episod.
Și da, noua normalitate este ideoligia oficială când transformi ideea unei ciume apocaliptice într-un sistem de dominație, nu există altă descriere.
Oamenii perfect sănătoși care poartă mască și se aliniază în stradă pentru a fi injectați experimental. Guvernul discută despre injecție obligatorie pentru copiii preșcolari. Oameni care se iau la bătaie în metrou sau pe stradă din cauza nepurtării regulamentare a cârpei. Și tot așa. În acest moment, stau aici și aștept vestea că se înființează "tabere de dezinfecție în masă" pentru a rezolva "problema neinjectată."
Hoooopa! Mi se pare mie sau o luăm de la capăt și relocăm Holocaustul în zilele putrezitului prezent?
Chiar exagerez. Nu există nicio legătură între nazism și noul normal. Nu știu ce-i în mintea mea.
Bine, ambele sisteme au suspendat constituția, au declarat "stare de urgență" la nivel național, care a permis guvernului s-o legifereze prin decret, au inundat masele cu propagandă dementă și "fapte științifice" manipulate, au protestat împotriva legii, au incriminat disidența, au implementat o varietate de ritualuri și simboluri publice și un sistem de segregare socială pentru a impune adaptarea la ideologiile oficiale și au demonizat pe oricine a refuzat să se conformeze... dar în afară de asta, nu există asemănare și oricine sugerează altceva, este un extremist socio-deviant periculos care probabil trebuie să fie în carantină undeva sau poate să fie tratat într-un mod "special"...
În plus, cele două ideologii sunt complet diferite. Una a fost o ideologie totalitară fanatică bazată pe superioritate rasială imaginară iar cealaltă este o ideologie fanatică totalitară bazată pe o ciumă apocaliptică imaginară, deci despre ce naiba vorbesc? În plus, fără svastici, nu? Fără zvastici, fără totalitarism! Și nimeni nu omoară în masă evrei, din câte știu eu, și ăsta e cel mai important lucru până la urmă!
Deci, nu contează! Ignorați toate nebuniile pe care vi le-am spus despre ideologia "New Normal." Nici nu vă faceți griji pentru "Noua Americă Normală." Sau "Noul Normal" din Marea Britanie. Sau "Noua Normalitate" din Australia, sau Noua Zeelandă, sau de peste tot. Înțepați-vă experimental. Injectați-vă experimental și copiii. Dovedește-ți loialitatea față de Reich... scuze, am vrut să spun capitalismul global. Ignoră rapoartele despre oameni care mor și suferă de efecte adverse oribile. Purtați-vă cârpișoara pe fățucă. Să o porți mereu, da? Dumnezeu știe ce alți viruși sunt acolo, care așteaptă doar să-ți contamineze fluidele corporale și să-ți provoace o boală asemănătoare gripei sau te dărâmă în floarea vârstei sau la bătrânețe... și, Iisuse, aproape că am uitat de câte și câte variante au apărut, nici nu-i mai zice C@V@I@D. Tulpinile astea sunt cu siguranță suficiente pentru a justifica o restructurare radicală a societății, pentru a face să arate ca un parc tematic al spitalului de nebuni condus de fasciști paranoici zâmbitori în costume Hazmat semnate de branduri de lux.
Aaaaaaa, încă ceva și m-am dus. Țineți-vă actele de înțepare "curate". Nu știi niciodată când va trebui să le arăți unor oficiali de la aeroport sau într-un magazin, sau restaurant, sau șefului tău, sau poliției, sau băncii unde ești dator vândut, sau furnizorului tău de internet, sau vreunei partide negociate pe Tinder... sau altora. New Normal. Figură autoritară. La o adică, nu vrei sa fii confundat cu un negaționist, cu un anti vaxxer, cu vreun Ionel de pe facebook care-i prost de împunge, sau cu un teoretician conspirationist, sau cu un alt tip de deviant ideologic si interzis în societate, nu?
Ești liber pentru că ai ales să fii curat, iar pentru asta sistemul te va pune la panoul de onoare, te va înscrie într-un sistem de punctaj chinezesc și curând vei fi tu (!) cel care le vei cere actele sceleraților care se opun. Vei fi mândru să faci orice mișcare care te-ar scoate din anonimat și te-ar propulsa în fruntea celor mai bravi cetățeni. Iar cândva nu vei avea de spus decât o singură frază: Eu n-am făcut nimic, am executat ordine."
Fotografie · 4 ani în urmă
Doamne ajutÄ?!
Dragii mei, fra??i ??i surori, oameni fÄ?cu??i dupÄ? chipul ??i asemÄ?narea lui Dumnezeu, oameni bl??nzi ??i frumo??i.
VÄ? doresc libertate ??i iubire.
Trimit o rugÄ? la Bunul Dumnezeu pentru iubita mea ??arÄ? Rom??nia ??i pentru voi oameni minuna??i rom??ni de pretutindeni, sÄ? ave??i libertate, demnitate ??i multÄ? credin??Ä?.
SÄ? trÄ?im liberi, sÄ? ne iubim unii pe al??ii, sa trÄ?im ??n unire, ??n familiile tradi??ionale.
Pentru rugÄ?ciunile Maicii prea curate ??i ale tuturor sfin??ilor, Doamne Iisuse Hristoase, Dumnezeul nostru miluie??te ??i m??ntuie??te poporul rom??n ??i ??ara rom??neascÄ?!
Fotografie · 4 ani în urmă
Doamne ajutÄ?!
Dragii mei, fra??i ??i surori, oameni fÄ?cu??i dupÄ? chipul ??i asemÄ?narea lui Dumnezeu, oameni bl??nzi ??i frumo??i.
VÄ? doresc libertate ??i iubire.
Trimit o rugÄ? la Bunul Dumnezeu pentru iubita mea ??arÄ? Rom??nia ??i pentru voi oameni minuna??i rom??ni de pretutindeni, sÄ? ave??i libertate, demnitate ??i multÄ? credin??Ä?.
SÄ? trÄ?im liberi, sÄ? ne iubim unii pe al??ii, sa trÄ?im ??n unire, ??n familiile tradi??ionale.
Pentru rugÄ?ciunile Maicii prea curate ??i ale tuturor sfin??ilor, Doamne Iisuse Hristoase, Dumnezeul nostru miluie??te ??i m??ntuie??te poporul rom??n ??i ??ara rom??neascÄ?!
Fotografie · 4 ani în urmă
Doamne ajutÄ?!
Dragii mei, fra??i ??i surori, oameni fÄ?cu??i dupÄ? chipul ??i asemÄ?narea lui Dumnezeu, oameni bl??nzi ??i frumo??i.
VÄ? doresc libertate ??i iubire.
Trimit o rugÄ? la Bunul Dumnezeu pentru iubita mea ??arÄ? Rom??nia ??i pentru voi oameni minuna??i rom??ni de pretutindeni, sÄ? ave??i libertate, demnitate ??i multÄ? credin??Ä?.
SÄ? trÄ?im liberi, sÄ? ne iubim unii pe al??ii, sa trÄ?im ??n unire, ??n familiile tradi??ionale.
Pentru rugÄ?ciunile Maicii prea curate ??i ale tuturor sfin??ilor, Doamne Iisuse Hristoase, Dumnezeul nostru miluie??te ??i m??ntuie??te poporul rom??n ??i ??ara rom??neascÄ?!
Fotografie · 4 ani în urmă
Doamne ajutÄ?!
Dragii mei, fra??i ??i surori, oameni fÄ?cu??i dupÄ? chipul ??i asemÄ?narea lui Dumnezeu, oameni bl??nzi ??i frumo??i.
VÄ? doresc libertate ??i iubire.
Trimit o rugÄ? la Bunul Dumnezeu pentru iubita mea ??arÄ? Rom??nia ??i pentru voi oameni minuna??i rom??ni de pretutindeni, sÄ? ave??i libertate, demnitate ??i multÄ? credin??Ä?.
SÄ? trÄ?im liberi, sÄ? ne iubim unii pe al??ii, sa trÄ?im ??n unire, ??n familiile tradi??ionale.
Pentru rugÄ?ciunile Maicii prea curate ??i ale tuturor sfin??ilor, Doamne Iisuse Hristoase, Dumnezeul nostru miluie??te ??i m??ntuie??te poporul rom??n ??i ??ara rom??neascÄ?!
Fotografie · 4 ani în urmă
Fotografie · 4 ani în urmă
MÄ?rturii zguduitoare din via??a muceni??ei Daniela din Bucure??ti
AceastÄ? floare aleasÄ? a rÄ?sÄ?rit pe pÄ?m??ntul rom??nesc ??n anul 1967. De micu??Ä? era foarte apropiatÄ? de Dumnezeu. C??nd ie??ea de la ??coalÄ? trecea totdeauna pe la bisericÄ?. Pentru aceasta era mustratÄ? foarte aspru de tatÄ?l ei: â?žUnde ai fost? Toata ziua la bisericÄ?? La popii tÄ?i? Ce ??i-a dat ??ie Dumnezeu?â? Iar ea nu zicea nimic, numai lacrimile ??i curgeau pe obraji.
Era evlavioasÄ? ??i stÄ?tea mult timp la rugÄ?ciune. La banchetul de la sf??r??itul liceului n-a vrut sÄ? se ducÄ?. Diriginta ei o ruga: â?žHai, DÄ?nu??a, vino ??i tu cu noi!â?, ??nsÄ? ea a zis: â?žNu pot, dar sÄ? ??ti??i cÄ? eu vÄ? iubesc foarte mult pe to??i, ??nsÄ? la banchet nu pot veniâ??ierta??i-mÄ?â??â?. Era foarte bl??ndÄ? ??i foarte bunÄ? cu to??i. ?Ži ajuta pe colegi la lec??ii; stÄ?tea ??i noaptea sÄ? scrie pentru ei. ?ŽnvÄ???a foarte bine, at??t la ??coalÄ?, c??t ??i la facultate. ?Ži plÄ?cea foarte mult sÄ? lucreze. Toate hÄ?inu??ele ei erau fÄ?cute de ea.
A fost fiicÄ? duhovniceascÄ? a Cuviosului PÄ?rinte Sofian de la Sf??nta MÄ?nÄ?stire Antim.
StudentÄ? fiind, avea ??n grijÄ? o bÄ?tr??nÄ? paralizatÄ?, uitatÄ? de to??i â?? mama Ioana. Cuvioasa Daniela se ducea zilnic la ea: diminea??a, ??nainte de facultate ??i seara. Era drum destul ??i ostenealÄ? multÄ?. O spÄ?la, o ??ngrijea, ??i fÄ?cea cumpÄ?rÄ?turile. Din bursa ei punea deoparte ??i pentru mama Ioana. ?Ži spÄ?la hainele, ??i citea, ??i c??nta ??i aducea bucurie ??n sufletul bÄ?tr??nei.
Era foarte bl??ndÄ? ??i foarte milostivÄ?. Se vedea ??n ea bl??nde??ea PÄ?rintelui Sofian. N-a fost niciodatÄ? supÄ?ratÄ? pe cineva. Se acuza ??ntotdeauna pe sine, iar pe ceilal??i ??i scuza.
OdatÄ?, cineva a bÄ?tut-o tare pe cuvioasa Daniela, de??i aceasta nu era vinovatÄ?. DupÄ? ce a rÄ?bdat ??n tÄ?cere bÄ?taia, s-a aplecat p??nÄ? la pÄ?m??nt, a ??ngenunchiat ??i a sÄ?rutat piciorul care o lovise cu sÄ?lbÄ?ticie.
Anumite persoane din familie ??ncercau sÄ? o convingÄ? sÄ? se mÄ?rite, iar ea spunea: â?žNu, nu. Eu vreau sÄ? rÄ?m??n cu Dumnezeuâ?. â?žDar po??i sÄ? fii cu Dumnezeu ??i mÄ?ritatÄ?â? â?? i se spunea. â?žDa, dar dacÄ? mÄ? mÄ?rit, ??nseamnÄ? cÄ?-L dau pu??in pe Dumnezeu la o parte, ??i eu nu pot asta, nu vreau. Eu vreau sÄ?-I dau totul lui Dumnezeuâ?.
StÄ?tea multe ore noaptea sÄ?-??i facÄ? pravila. NiciodatÄ? nu s-a culcat fÄ?rÄ? sÄ?-??i facÄ? pravila. Iar fra??ii ei strigau la ea: â?žCe ??i-a dat ??ie Dumnezeu? CÄ? ne-ai acrit cu popii tÄ?i. Ce-??i face credin??a ta? CÄ? tata ????i dÄ? de m??ncareâ?? De ce ai fÄ?cut facultatea, ca sÄ? te duci la mÄ?nÄ?stireâ??
C??nd a terminat facultatea a fugit la mÄ?nÄ?stire. TatÄ?l ei a cÄ?utat-o mult timp, a gÄ?sit-o, a bÄ?tut-o ??i a adus-o acasÄ?. A fugit de mai multe ori. De fiecare datÄ? a fost adusÄ? cu for??a acasÄ? ??i bÄ?tutÄ? cumplit.
OdatÄ?, ??n noaptea de dinainte de ultima plecare a sa la mÄ?nÄ?stire, a pl??ns ??i s-a rugat fÄ?rÄ? ??ncetare. A fÄ?cut 1000 de metanii, cu lacrimi multe, cer??nd luminare de la Maica Domnului. Spre ziuÄ? a adormit. C??nd s-a trezit, a luat iconi??a cu Maica Domnului pe care o primise de la PÄ?rintele Sofian. A fÄ?cut cruce, a sÄ?rutat iconi??a ??i foarte hotÄ?r??tÄ? ??i-a str??ns lucrurile pentru plecare. Apoi a lÄ?sat unei prietene o scrisoare pentru PÄ?rintele Sofian. IatÄ? con??inutul:
Am visat, PÄ?rinte, icoana Maicii Domnului. ?ži am vÄ?zut cÄ? icoana prinde via??Ä?, ??i Maica Domnului mÄ? privea atent ??i eu mÄ? rugam ??n fa??a ei ??i o ??ntrebam: â?žCe sÄ? facâ??. ?ži am vÄ?zut cum mÄ? privea cu multÄ? durere. ?ži am vÄ?zut lacrimi pe obrazul Ei. ?ži, deodatÄ?, ??i-a ??ntins m??inile la rugÄ?ciune ??i o lacrimÄ? din ochii ei a picurat pe m??na mea. ?ži ea, cu m??inile ridicate ??n sus, se ruga ??i pl??ngea. C??nd m-a atins lacrima Ei m-am trezit. ?ži m-am hotÄ?r??t sÄ? plec.
?ži a plecat. Pe drumul Crucii, pe urmele M??ntuitorului Hristos.
?ŽnsÄ? tatÄ?l ei a gÄ?sit-o ??i de data aceasta. C??nd a adus-o de la mÄ?nÄ?stire, a bÄ?tut-o cumplit. Apoi i-a tÄ?iat ve??mintele monahale cu foarfeca ??i i le-a aruncat la gunoi. I-a smuls de la g??t cruciuli??a ??i a strigat la ea: â?žPopii, popii ??i bisericaâ??â?. Atunci ea a le??inat. ?ži c??nd s-a trezit, a??a se ruga de tatÄ?l ei: â?žTe rog, lasÄ?-mi icoanele. Eu nu pot trÄ?i fÄ?rÄ? ele. Te rogâ??â?. ?ži el le-a pus sub picior, a cÄ?lcat pe ele ??i apoi le-a luat pe toate. Atunci ea a zis: â?žBine, mi-ai luat totul, dar sufletul nu po??i sÄ? mi-l iei, aici e totulâ?.
?ži de atunci numai a??a se ruga: â?žMaica Domnului, ajutÄ?-mÄ?, nu mÄ? pÄ?rÄ?si! Doamne Iisuse Hristoaseâ??â?.
VÄ?z??nd tatÄ?l ei cÄ? nu o poate abate de la calea vie??uirii ortodoxe, a nÄ?scocit o rezolvare diabolicÄ?. A gÄ?sit ni??te medici asemenea lui ??i i-au stabilit diagnosticul de â?žschizofrenie paranoidÄ? cu delir misticâ?. P??nÄ? la sf??r??itul vie??ii sale pÄ?m??nte??ti a fost obligatÄ? sÄ? ia medicamente â?žcare s-o lini??teascÄ?â?. Ultimii doi ani i-a petrecut prin spitale, cu perfuzii. Din cauza medicamentelor era aproape tot timpul incon??tientÄ?. TatÄ?l ei o pÄ?zea de la prima orÄ? p??nÄ? noaptea la orele 22 â?? 23, ca sÄ? nu poatÄ? lua legÄ?tura cu persoane binecredincioase.
Imobilizarea ??n pat ??i medicamentele primite de la psihiatru i-au provocat o paralizie aproape completÄ? ??i un ileus paralitic (pseudoobstruc??ie intestinalÄ?). ?Žn aceste chinuri a trecut cÄ?tre Domnul, mar??i 6 aprilie 2004, ??n SÄ?ptÄ?m??na Mare. Aceasta s-a ??nt??mplat la ora 10. ?ži pentru cÄ? tatÄ?l ei n-ar fi acceptat chemarea unui preot, a r??nduit Dumnezeu ??n chip minunat sÄ? afle despre ea PÄ?rintele Constantin. Ajuns la spital la ora 11, acesta i-a fÄ?cut slujba de ??nmorm??ntare. Pentru prima datÄ?, tatÄ?l ei lipsea, de??i diminea??a fusese vÄ?zut ??n spitalâ??
La cinstitul sÄ?u morm??nt au ??nceput sÄ? se facÄ? minuni.
Prima minune cunoscutÄ? este vindecarea unui t??nÄ?r care suferea de opt ani de pseudoobstruc??ie intestinalÄ? cu crize repetate. Acesta a dob??ndit tÄ?mÄ?duire ??n ziua de miercuri, 12 mai 2004. De atunci, tinerele binecredincioase care au aflat despre vie??uirea ??i pÄ?timirea muceniceascÄ? a surorii lor, au dob??ndit ??i mai multÄ? evlavie ??i r??vnÄ? duhovniceascÄ? pentru cinstirea ??i pomenirea ei. A doua minune este vindecarea unui student de o afec??iune vascularÄ? (2004), iar a treia este vindecarea unui t??nÄ?r care venise cu crizÄ? de apendicitÄ? (2005).
Pentru rugÄ?ciunile Sfintei Cuvioase Muceni??e Daniela, Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, ??ntÄ?re??te-ne ??i pe noi pe calea Ortodoxiei ??i ne m??ntuie??te pe noi. Amin.
Mormantul sfintei Daniela se gaseste in cimitirul Andronache,
cartierul Colentina din Bucuresti.
Un articol de Ioan Vladuca,
Extras din revista Atitudini, nr. 6
4 ani în urmă
Text preluat. Se vede ca nu ati studiat istoria la timpul potrivit.Ati auzit probabil de domnul tarii Romanestl Alexandru Lapusneanu care avea un vornic Motoc un om crud si lacom care a luoat birul de doua ori de pa poporul insaracit.si sau rasculat si au cerut capul lui Motoc(poporul il credea cel mai mare rau si vinovat de toate relele ce ise inampla?)Sa revoltat si aù cerut "Capul lui Motoc"si in discutie cu domnul tari Alexandru Lapusneanu;Motoc a negociat viata lui si a spus Ca sunt prostî si domnul a raspuns da dar sunt multii si ei tine tara acceasta muncind si platind taxe si biruri si merge la oaste si de pe urma lor traest tu in huzur si la dat poporului sa il judece etc...Nu aveti dvs sa judecatii poporul nu a facuto nici inpatatul Frantei Napoleon Bonaparte cu atat mai putin dvs etc..
Fotografie · 4 ani în urmă
Fotografie · 4 ani în urmă
Link · 4 ani în urmă
Medic de top: NU mi-aş vaccina copiii niciodată împotriva COVID!
Fostul şef al Casei Naţionale de Sănătate, chirurgul Lucian Duţă publică pe pagina lui de Facebook o analiză şocantă a actualei crize sanitare şi susţine că ni se ascunde adevăratul trat
Deschide pe YouTube
Se încarcă...
4 ani în urmă
4 ani în urmă
4 ani în urmă
4 ani în urmă
4 ani în urmă
4 ani în urmă
4 ani în urmă
4 ani în urmă
4 ani în urmă
4 ani în urmă
4 ani în urmă
4 ani în urmă
4 ani în urmă
4 ani în urmă
4 ani în urmă
4 ani în urmă
4 ani în urmă
4 ani în urmă
4 ani în urmă
4 ani în urmă
4 ani în urmă
4 ani în urmă
4 ani în urmă
4 ani în urmă
Iulian Brotaru
4 ani în urmă
Foto
?????La mulți ani,femeilor creștine!????
Domnul să vă dăruiască dragostea și curajul mironosițelor.
Spre a fi candele ale credinței și a înțelepciunii, întru înmulțirea dragostei,răbdării și blândeței în jurul vostru.????
???Amin!????
Iulian Brotaru
4 ani în urmă
Foto
Fotografie din galeria profilului.
Iulian Brotaru
4 ani în urmă
Foto
Fotografie din galeria profilului.
Iulian Brotaru
4 ani în urmă
Foto
...✍️
În mijlocul unei clase, la o universitate, unul dintre studenți l-a întrebat pe neașteptate pe profesor:
- Ştiti cum sunt capturaţi porcii sălbatici?
Profesorul a crezut că este o glumă și se aștepta la un răspuns amuzant.
Tânărul i-a răspuns că nu e de glumă, și și-a început serios dizertația:
- Pentru a captura porcii sălbatici, mai întâi se caută un loc în pădure unde merg de obicei porcii sălbatici, iar acolo se pune zilnic puțin porumb pe pământ.
Așadar, porcii sălbatici vin în fiecare zi să mănânce porumbul “gratis” și, când se obișnuiesc să vină zilnic, construiești un gard în jurul locului unde s-au obișnuit să mănânce, câte o parte pe rând...
Când se obişnuiesc cu o parte a gardului, se întorc să mănânce porumbul, iar tu construieşti altă parte a gardului... Se obișnuiesc din nou și mănâncă din nou.
Construiești gardul în jur, puțin câte puțin, până instalezi patru laturi ale gardului în jurul porcilor. În cele din urmă instalează o poartă pe ultima parte.
Porcii sunt deja obișnuiți cu porumbul gratis și gardurile, și astfel încep să vină singuri prin intrare. Atunci închizi poarta și capturezi tot grupul.
Atât de simplu, pas cu pas, până în ultima secundă porcii își pierd libertatea. Încep să alerge în cerc în interiorul gardului, dar sunt deja la închisoare. După aceea, încep să mănânce porumbul gratuit. Se obișnuiesc atât de mult încât uită cum să vâneze singuri, și de aceea acceptă sclavia.
Chiar și ei sunt recunoscători răpitorilor lor și, generații întregi merg fericiți la abator. Nici măcar nu cred că mâna care îi hrănește este aceeași care îi omoară. Tânărul i-a spus profesorului că este exact ceea ce a văzut că se întâmplă în țara sa, în provincia sa, în orașul său, cu oamenii săi.
Guvernele populiste, în proiectele lor dictatoriale, ascunse sub mantaua ”democratică” elibereaza porumb gratuit pentru suficient timp pentru a atinge supunere sistematică.
Și fiecare nou ”guvern salvator” se deghizează în”programe sociale”, dă pomană, dă bani pe care îi scot din buzunarul muncitorului, îndeplinește misiuni, planuri, indulgențe, legi, ”protecție", subvenții pentru orice, exproprieri nejustificate, programe de ”bunăstare socială”, petreceri, târguri sau festivaluri, uniforme, pâine și circ, transport gratuit.
“G R A T I S!”
Tot acel ”liber” pe care-l oferă astfel de escroci, deghizati în politicieni, unui popor prost obișnuit cu firimiturile porumbului gratis și ”liber” ii fură capacitatea de a fi critic, gânditor și antreprenor.
În sfârșit, realizați că tot acel minunat ”ajutor” guvernamental este o problemă, care se opune viitorului democrației în țara noastră.
Puteti sa luati atitudine sau încrucișați brațele, și mâncați porumbul...CONCLUZIA O TRAGETI SINGURI.
Preluat!
Asa face si cel despre care scrie "El satura dupa dorinta orice faptura"!
4 ani în urmă
👍 0
❤️ 0
😂 0
😮 0
😢 0
😠 0
👏 0
Iulian Brotaru
4 ani în urmă
Foto
In vara anului 2020, in urma pandemiei si a unei vechi dorinte de a ne muta intr-un loc linistit, am decis impreuna cu sotul meu sa lasam in urma Germania si sa ne intoarcem in Romania, dar nu in orasul natal, ci undeva mai aproape de munte.
Din cauza lockdown-ului, sotul meu nu avea un loc de munca stabil (iar chiria, asigurarile de sanatate si la masina trebuiau platite + ca mai trebuia si sa traiesti) asa ca intr-o zi ne-am hotarat serios sa plecam din strainatate, sa inchidem tot, sa predam chiria si sa ne cautam "la pas" o casuta, punand totul in mana lui Dumnezeu.
Timp de 2 saptamani am cutreierat satele a catorva judete in zona de deal si munte. Am intrebat localnicii de case care ar fi date spre vanzare, am dat de oameni minunati care ne ajutau cu informatii si care erau doritori de a avea vecini, avand in vedere ca majoritatea satelor din Romania sufera de depopulare.
Eu si sotul meu, fiind tineri si avand doar 3 ani de Germania, nu am ajuns sa strangem o suma prea mare pentru o casa, insa auzisem ca s-au vandut case destul de ieftine in Romania si ne-am rugat lui Dumnezeu sa ne gaseasca si noua una, pentru ca asa cum am scris la inceput ne doream de mult sa ne mutam la tara.
La început aveam si o lista cu ce ar trebui sa aiba casa (ceva pamant, sa fie si bun de cultivat, fantana neaparat, sa nu fie sat aglomerat, ideal era sa aiba si ceva pomi fructiferi).
Providenta a facut ca, mergand printr-un sat sa gasim pe poarta unei case scris "DE VANZARE" si un numar de telefon. Am sunat la acel numar sa aflam un preț (casa fiind din caramida arsa, estimam a costa minim 15.000euro), insa proprietarul nu a raspuns.
Cautarile noastre au continuat, insa fara succes.
Noi aveam un carnetel unde notam informatiile despre case, si intr-o zi ne-am reamintit de acel numar scris pe poarta. Am sunat din nou, insa din nou fara succes. A doua zi, cand ne pregateam sa mergem iar in cautari, suna acel numar. Propietarul ne spune ca pretul casei era doar de 5000 euro. Sotul meu a crezut ca nu auzise bine, insa chiar atat costa. Ne-am hotarat sa o vedem si dupa aceea ne-am dat seama ca asta e casa noastra. Au urmat demersurile cu actele ( cel cu care am vorbit era singurul mostenitor, dar inca nu era pusa casa pe numele lui), apoi un precontract (pentru ca el nu locuieste in tara), dar am trecut cu bine si peste ele.
A urmat partea grea: RENOVAREA ( si inca continua). Fiind o casa batraneasca, trebuia luat tot de la zero: pus șapă, tras plasă pe pereți, pus tavane de rigips, pus termopane, realizarea unei băi și a unei bucătării cu toată instalația necesara, inlocuirea instalatiei elecrice vechi, plus scoaterea tuturor buruienilor din curte si realizarea unui teren arabil.
Ușor, ușor le facem pe toate în limita posibilităților financiare și temporale ( pentru ca amandoi lucram ) si cu ajutorul lui Dumnezeu, al parintilor si prietenilor nostri.
Chiar daca este multa munca, ne bucuram de liniste, de vecini minunati, de animaluțele noastre si ne uitam cu drag la tot ce a iesit pana acum din casa aceasta. Bineinteles, mai sunt multe de facut, dar va las aici cateva fotografii sa va faceti o idee cum era si cum e acum.
Ce vreau sa va transmit prin povestea noastra este ca se poate daca porniti la drum cu Dumnezeu. Daca doriti cu adevarat sa faceti o schimbare in viata voastra, mutatul la tara este cea mai buna alegere pentru trup si suflet.
Anul trecut am avut parte de atatea roade cum nu crezusem ca voi avea: solarul a fost plin de bunatati(rosii, vinete, ardei, castraveti), pomii ne-au binecuvantat cu delicioasele lor fructe din care am facut compoturi si gemuri. De anul acesta vreau sa infrumusetez gradina cu cat mai multe flori.
Si povestea inca continua. Va imbratisam cu drag.
Iulian Brotaru
4 ani în urmă
Foto
In vara anului 2020, in urma pandemiei si a unei vechi dorinte de a ne muta intr-un loc linistit, am decis impreuna cu sotul meu sa lasam in urma Germania si sa ne intoarcem in Romania, dar nu in orasul natal, ci undeva mai aproape de munte.
Din cauza lockdown-ului, sotul meu nu avea un loc de munca stabil (iar chiria, asigurarile de sanatate si la masina trebuiau platite + ca mai trebuia si sa traiesti) asa ca intr-o zi ne-am hotarat serios sa plecam din strainatate, sa inchidem tot, sa predam chiria si sa ne cautam "la pas" o casuta, punand totul in mana lui Dumnezeu.
Timp de 2 saptamani am cutreierat satele a catorva judete in zona de deal si munte. Am intrebat localnicii de case care ar fi date spre vanzare, am dat de oameni minunati care ne ajutau cu informatii si care erau doritori de a avea vecini, avand in vedere ca majoritatea satelor din Romania sufera de depopulare.
Eu si sotul meu, fiind tineri si avand doar 3 ani de Germania, nu am ajuns sa strangem o suma prea mare pentru o casa, insa auzisem ca s-au vandut case destul de ieftine in Romania si ne-am rugat lui Dumnezeu sa ne gaseasca si noua una, pentru ca asa cum am scris la inceput ne doream de mult sa ne mutam la tara.
La început aveam si o lista cu ce ar trebui sa aiba casa (ceva pamant, sa fie si bun de cultivat, fantana neaparat, sa nu fie sat aglomerat, ideal era sa aiba si ceva pomi fructiferi).
Providenta a facut ca, mergand printr-un sat sa gasim pe poarta unei case scris "DE VANZARE" si un numar de telefon. Am sunat la acel numar sa aflam un preț (casa fiind din caramida arsa, estimam a costa minim 15.000euro), insa proprietarul nu a raspuns.
Cautarile noastre au continuat, insa fara succes.
Noi aveam un carnetel unde notam informatiile despre case, si intr-o zi ne-am reamintit de acel numar scris pe poarta. Am sunat din nou, insa din nou fara succes. A doua zi, cand ne pregateam sa mergem iar in cautari, suna acel numar. Propietarul ne spune ca pretul casei era doar de 5000 euro. Sotul meu a crezut ca nu auzise bine, insa chiar atat costa. Ne-am hotarat sa o vedem si dupa aceea ne-am dat seama ca asta e casa noastra. Au urmat demersurile cu actele ( cel cu care am vorbit era singurul mostenitor, dar inca nu era pusa casa pe numele lui), apoi un precontract (pentru ca el nu locuieste in tara), dar am trecut cu bine si peste ele.
A urmat partea grea: RENOVAREA ( si inca continua). Fiind o casa batraneasca, trebuia luat tot de la zero: pus șapă, tras plasă pe pereți, pus tavane de rigips, pus termopane, realizarea unei băi și a unei bucătării cu toată instalația necesara, inlocuirea instalatiei elecrice vechi, plus scoaterea tuturor buruienilor din curte si realizarea unui teren arabil.
Ușor, ușor le facem pe toate în limita posibilităților financiare și temporale ( pentru ca amandoi lucram ) si cu ajutorul lui Dumnezeu, al parintilor si prietenilor nostri.
Chiar daca este multa munca, ne bucuram de liniste, de vecini minunati, de animaluțele noastre si ne uitam cu drag la tot ce a iesit pana acum din casa aceasta. Bineinteles, mai sunt multe de facut, dar va las aici cateva fotografii sa va faceti o idee cum era si cum e acum.
Ce vreau sa va transmit prin povestea noastra este ca se poate daca porniti la drum cu Dumnezeu. Daca doriti cu adevarat sa faceti o schimbare in viata voastra, mutatul la tara este cea mai buna alegere pentru trup si suflet.
Anul trecut am avut parte de atatea roade cum nu crezusem ca voi avea: solarul a fost plin de bunatati(rosii, vinete, ardei, castraveti), pomii ne-au binecuvantat cu delicioasele lor fructe din care am facut compoturi si gemuri. De anul acesta vreau sa infrumusetez gradina cu cat mai multe flori.
Si povestea inca continua. Va imbratisam cu drag.
Iulian Brotaru
4 ani în urmă
Foto
In vara anului 2020, in urma pandemiei si a unei vechi dorinte de a ne muta intr-un loc linistit, am decis impreuna cu sotul meu sa lasam in urma Germania si sa ne intoarcem in Romania, dar nu in orasul natal, ci undeva mai aproape de munte.
Din cauza lockdown-ului, sotul meu nu avea un loc de munca stabil (iar chiria, asigurarile de sanatate si la masina trebuiau platite + ca mai trebuia si sa traiesti) asa ca intr-o zi ne-am hotarat serios sa plecam din strainatate, sa inchidem tot, sa predam chiria si sa ne cautam "la pas" o casuta, punand totul in mana lui Dumnezeu.
Timp de 2 saptamani am cutreierat satele a catorva judete in zona de deal si munte. Am intrebat localnicii de case care ar fi date spre vanzare, am dat de oameni minunati care ne ajutau cu informatii si care erau doritori de a avea vecini, avand in vedere ca majoritatea satelor din Romania sufera de depopulare.
Eu si sotul meu, fiind tineri si avand doar 3 ani de Germania, nu am ajuns sa strangem o suma prea mare pentru o casa, insa auzisem ca s-au vandut case destul de ieftine in Romania si ne-am rugat lui Dumnezeu sa ne gaseasca si noua una, pentru ca asa cum am scris la inceput ne doream de mult sa ne mutam la tara.
La început aveam si o lista cu ce ar trebui sa aiba casa (ceva pamant, sa fie si bun de cultivat, fantana neaparat, sa nu fie sat aglomerat, ideal era sa aiba si ceva pomi fructiferi).
Providenta a facut ca, mergand printr-un sat sa gasim pe poarta unei case scris "DE VANZARE" si un numar de telefon. Am sunat la acel numar sa aflam un preț (casa fiind din caramida arsa, estimam a costa minim 15.000euro), insa proprietarul nu a raspuns.
Cautarile noastre au continuat, insa fara succes.
Noi aveam un carnetel unde notam informatiile despre case, si intr-o zi ne-am reamintit de acel numar scris pe poarta. Am sunat din nou, insa din nou fara succes. A doua zi, cand ne pregateam sa mergem iar in cautari, suna acel numar. Propietarul ne spune ca pretul casei era doar de 5000 euro. Sotul meu a crezut ca nu auzise bine, insa chiar atat costa. Ne-am hotarat sa o vedem si dupa aceea ne-am dat seama ca asta e casa noastra. Au urmat demersurile cu actele ( cel cu care am vorbit era singurul mostenitor, dar inca nu era pusa casa pe numele lui), apoi un precontract (pentru ca el nu locuieste in tara), dar am trecut cu bine si peste ele.
A urmat partea grea: RENOVAREA ( si inca continua). Fiind o casa batraneasca, trebuia luat tot de la zero: pus șapă, tras plasă pe pereți, pus tavane de rigips, pus termopane, realizarea unei băi și a unei bucătării cu toată instalația necesara, inlocuirea instalatiei elecrice vechi, plus scoaterea tuturor buruienilor din curte si realizarea unui teren arabil.
Ușor, ușor le facem pe toate în limita posibilităților financiare și temporale ( pentru ca amandoi lucram ) si cu ajutorul lui Dumnezeu, al parintilor si prietenilor nostri.
Chiar daca este multa munca, ne bucuram de liniste, de vecini minunati, de animaluțele noastre si ne uitam cu drag la tot ce a iesit pana acum din casa aceasta. Bineinteles, mai sunt multe de facut, dar va las aici cateva fotografii sa va faceti o idee cum era si cum e acum.
Ce vreau sa va transmit prin povestea noastra este ca se poate daca porniti la drum cu Dumnezeu. Daca doriti cu adevarat sa faceti o schimbare in viata voastra, mutatul la tara este cea mai buna alegere pentru trup si suflet.
Anul trecut am avut parte de atatea roade cum nu crezusem ca voi avea: solarul a fost plin de bunatati(rosii, vinete, ardei, castraveti), pomii ne-au binecuvantat cu delicioasele lor fructe din care am facut compoturi si gemuri. De anul acesta vreau sa infrumusetez gradina cu cat mai multe flori.
Si povestea inca continua. Va imbratisam cu drag.
Iulian Brotaru
4 ani în urmă
Foto
In vara anului 2020, in urma pandemiei si a unei vechi dorinte de a ne muta intr-un loc linistit, am decis impreuna cu sotul meu sa lasam in urma Germania si sa ne intoarcem in Romania, dar nu in orasul natal, ci undeva mai aproape de munte.
Din cauza lockdown-ului, sotul meu nu avea un loc de munca stabil (iar chiria, asigurarile de sanatate si la masina trebuiau platite + ca mai trebuia si sa traiesti) asa ca intr-o zi ne-am hotarat serios sa plecam din strainatate, sa inchidem tot, sa predam chiria si sa ne cautam "la pas" o casuta, punand totul in mana lui Dumnezeu.
Timp de 2 saptamani am cutreierat satele a catorva judete in zona de deal si munte. Am intrebat localnicii de case care ar fi date spre vanzare, am dat de oameni minunati care ne ajutau cu informatii si care erau doritori de a avea vecini, avand in vedere ca majoritatea satelor din Romania sufera de depopulare.
Eu si sotul meu, fiind tineri si avand doar 3 ani de Germania, nu am ajuns sa strangem o suma prea mare pentru o casa, insa auzisem ca s-au vandut case destul de ieftine in Romania si ne-am rugat lui Dumnezeu sa ne gaseasca si noua una, pentru ca asa cum am scris la inceput ne doream de mult sa ne mutam la tara.
La început aveam si o lista cu ce ar trebui sa aiba casa (ceva pamant, sa fie si bun de cultivat, fantana neaparat, sa nu fie sat aglomerat, ideal era sa aiba si ceva pomi fructiferi).
Providenta a facut ca, mergand printr-un sat sa gasim pe poarta unei case scris "DE VANZARE" si un numar de telefon. Am sunat la acel numar sa aflam un preț (casa fiind din caramida arsa, estimam a costa minim 15.000euro), insa proprietarul nu a raspuns.
Cautarile noastre au continuat, insa fara succes.
Noi aveam un carnetel unde notam informatiile despre case, si intr-o zi ne-am reamintit de acel numar scris pe poarta. Am sunat din nou, insa din nou fara succes. A doua zi, cand ne pregateam sa mergem iar in cautari, suna acel numar. Propietarul ne spune ca pretul casei era doar de 5000 euro. Sotul meu a crezut ca nu auzise bine, insa chiar atat costa. Ne-am hotarat sa o vedem si dupa aceea ne-am dat seama ca asta e casa noastra. Au urmat demersurile cu actele ( cel cu care am vorbit era singurul mostenitor, dar inca nu era pusa casa pe numele lui), apoi un precontract (pentru ca el nu locuieste in tara), dar am trecut cu bine si peste ele.
A urmat partea grea: RENOVAREA ( si inca continua). Fiind o casa batraneasca, trebuia luat tot de la zero: pus șapă, tras plasă pe pereți, pus tavane de rigips, pus termopane, realizarea unei băi și a unei bucătării cu toată instalația necesara, inlocuirea instalatiei elecrice vechi, plus scoaterea tuturor buruienilor din curte si realizarea unui teren arabil.
Ușor, ușor le facem pe toate în limita posibilităților financiare și temporale ( pentru ca amandoi lucram ) si cu ajutorul lui Dumnezeu, al parintilor si prietenilor nostri.
Chiar daca este multa munca, ne bucuram de liniste, de vecini minunati, de animaluțele noastre si ne uitam cu drag la tot ce a iesit pana acum din casa aceasta. Bineinteles, mai sunt multe de facut, dar va las aici cateva fotografii sa va faceti o idee cum era si cum e acum.
Ce vreau sa va transmit prin povestea noastra este ca se poate daca porniti la drum cu Dumnezeu. Daca doriti cu adevarat sa faceti o schimbare in viata voastra, mutatul la tara este cea mai buna alegere pentru trup si suflet.
Anul trecut am avut parte de atatea roade cum nu crezusem ca voi avea: solarul a fost plin de bunatati(rosii, vinete, ardei, castraveti), pomii ne-au binecuvantat cu delicioasele lor fructe din care am facut compoturi si gemuri. De anul acesta vreau sa infrumusetez gradina cu cat mai multe flori.
Si povestea inca continua. Va imbratisam cu drag.
Iulian Brotaru
4 ani în urmă
Foto
In vara anului 2020, in urma pandemiei si a unei vechi dorinte de a ne muta intr-un loc linistit, am decis impreuna cu sotul meu sa lasam in urma Germania si sa ne intoarcem in Romania, dar nu in orasul natal, ci undeva mai aproape de munte.
Din cauza lockdown-ului, sotul meu nu avea un loc de munca stabil (iar chiria, asigurarile de sanatate si la masina trebuiau platite + ca mai trebuia si sa traiesti) asa ca intr-o zi ne-am hotarat serios sa plecam din strainatate, sa inchidem tot, sa predam chiria si sa ne cautam "la pas" o casuta, punand totul in mana lui Dumnezeu.
Timp de 2 saptamani am cutreierat satele a catorva judete in zona de deal si munte. Am intrebat localnicii de case care ar fi date spre vanzare, am dat de oameni minunati care ne ajutau cu informatii si care erau doritori de a avea vecini, avand in vedere ca majoritatea satelor din Romania sufera de depopulare.
Eu si sotul meu, fiind tineri si avand doar 3 ani de Germania, nu am ajuns sa strangem o suma prea mare pentru o casa, insa auzisem ca s-au vandut case destul de ieftine in Romania si ne-am rugat lui Dumnezeu sa ne gaseasca si noua una, pentru ca asa cum am scris la inceput ne doream de mult sa ne mutam la tara.
La început aveam si o lista cu ce ar trebui sa aiba casa (ceva pamant, sa fie si bun de cultivat, fantana neaparat, sa nu fie sat aglomerat, ideal era sa aiba si ceva pomi fructiferi).
Providenta a facut ca, mergand printr-un sat sa gasim pe poarta unei case scris "DE VANZARE" si un numar de telefon. Am sunat la acel numar sa aflam un preț (casa fiind din caramida arsa, estimam a costa minim 15.000euro), insa proprietarul nu a raspuns.
Cautarile noastre au continuat, insa fara succes.
Noi aveam un carnetel unde notam informatiile despre case, si intr-o zi ne-am reamintit de acel numar scris pe poarta. Am sunat din nou, insa din nou fara succes. A doua zi, cand ne pregateam sa mergem iar in cautari, suna acel numar. Propietarul ne spune ca pretul casei era doar de 5000 euro. Sotul meu a crezut ca nu auzise bine, insa chiar atat costa. Ne-am hotarat sa o vedem si dupa aceea ne-am dat seama ca asta e casa noastra. Au urmat demersurile cu actele ( cel cu care am vorbit era singurul mostenitor, dar inca nu era pusa casa pe numele lui), apoi un precontract (pentru ca el nu locuieste in tara), dar am trecut cu bine si peste ele.
A urmat partea grea: RENOVAREA ( si inca continua). Fiind o casa batraneasca, trebuia luat tot de la zero: pus șapă, tras plasă pe pereți, pus tavane de rigips, pus termopane, realizarea unei băi și a unei bucătării cu toată instalația necesara, inlocuirea instalatiei elecrice vechi, plus scoaterea tuturor buruienilor din curte si realizarea unui teren arabil.
Ușor, ușor le facem pe toate în limita posibilităților financiare și temporale ( pentru ca amandoi lucram ) si cu ajutorul lui Dumnezeu, al parintilor si prietenilor nostri.
Chiar daca este multa munca, ne bucuram de liniste, de vecini minunati, de animaluțele noastre si ne uitam cu drag la tot ce a iesit pana acum din casa aceasta. Bineinteles, mai sunt multe de facut, dar va las aici cateva fotografii sa va faceti o idee cum era si cum e acum.
Ce vreau sa va transmit prin povestea noastra este ca se poate daca porniti la drum cu Dumnezeu. Daca doriti cu adevarat sa faceti o schimbare in viata voastra, mutatul la tara este cea mai buna alegere pentru trup si suflet.
Anul trecut am avut parte de atatea roade cum nu crezusem ca voi avea: solarul a fost plin de bunatati(rosii, vinete, ardei, castraveti), pomii ne-au binecuvantat cu delicioasele lor fructe din care am facut compoturi si gemuri. De anul acesta vreau sa infrumusetez gradina cu cat mai multe flori.
Si povestea inca continua. Va imbratisam cu drag.
Iulian Brotaru
4 ani în urmă
Foto
In vara anului 2020, in urma pandemiei si a unei vechi dorinte de a ne muta intr-un loc linistit, am decis impreuna cu sotul meu sa lasam in urma Germania si sa ne intoarcem in Romania, dar nu in orasul natal, ci undeva mai aproape de munte.
Din cauza lockdown-ului, sotul meu nu avea un loc de munca stabil (iar chiria, asigurarile de sanatate si la masina trebuiau platite + ca mai trebuia si sa traiesti) asa ca intr-o zi ne-am hotarat serios sa plecam din strainatate, sa inchidem tot, sa predam chiria si sa ne cautam "la pas" o casuta, punand totul in mana lui Dumnezeu.
Timp de 2 saptamani am cutreierat satele a catorva judete in zona de deal si munte. Am intrebat localnicii de case care ar fi date spre vanzare, am dat de oameni minunati care ne ajutau cu informatii si care erau doritori de a avea vecini, avand in vedere ca majoritatea satelor din Romania sufera de depopulare.
Eu si sotul meu, fiind tineri si avand doar 3 ani de Germania, nu am ajuns sa strangem o suma prea mare pentru o casa, insa auzisem ca s-au vandut case destul de ieftine in Romania si ne-am rugat lui Dumnezeu sa ne gaseasca si noua una, pentru ca asa cum am scris la inceput ne doream de mult sa ne mutam la tara.
La început aveam si o lista cu ce ar trebui sa aiba casa (ceva pamant, sa fie si bun de cultivat, fantana neaparat, sa nu fie sat aglomerat, ideal era sa aiba si ceva pomi fructiferi).
Providenta a facut ca, mergand printr-un sat sa gasim pe poarta unei case scris "DE VANZARE" si un numar de telefon. Am sunat la acel numar sa aflam un preț (casa fiind din caramida arsa, estimam a costa minim 15.000euro), insa proprietarul nu a raspuns.
Cautarile noastre au continuat, insa fara succes.
Noi aveam un carnetel unde notam informatiile despre case, si intr-o zi ne-am reamintit de acel numar scris pe poarta. Am sunat din nou, insa din nou fara succes. A doua zi, cand ne pregateam sa mergem iar in cautari, suna acel numar. Propietarul ne spune ca pretul casei era doar de 5000 euro. Sotul meu a crezut ca nu auzise bine, insa chiar atat costa. Ne-am hotarat sa o vedem si dupa aceea ne-am dat seama ca asta e casa noastra. Au urmat demersurile cu actele ( cel cu care am vorbit era singurul mostenitor, dar inca nu era pusa casa pe numele lui), apoi un precontract (pentru ca el nu locuieste in tara), dar am trecut cu bine si peste ele.
A urmat partea grea: RENOVAREA ( si inca continua). Fiind o casa batraneasca, trebuia luat tot de la zero: pus șapă, tras plasă pe pereți, pus tavane de rigips, pus termopane, realizarea unei băi și a unei bucătării cu toată instalația necesara, inlocuirea instalatiei elecrice vechi, plus scoaterea tuturor buruienilor din curte si realizarea unui teren arabil.
Ușor, ușor le facem pe toate în limita posibilităților financiare și temporale ( pentru ca amandoi lucram ) si cu ajutorul lui Dumnezeu, al parintilor si prietenilor nostri.
Chiar daca este multa munca, ne bucuram de liniste, de vecini minunati, de animaluțele noastre si ne uitam cu drag la tot ce a iesit pana acum din casa aceasta. Bineinteles, mai sunt multe de facut, dar va las aici cateva fotografii sa va faceti o idee cum era si cum e acum.
Ce vreau sa va transmit prin povestea noastra este ca se poate daca porniti la drum cu Dumnezeu. Daca doriti cu adevarat sa faceti o schimbare in viata voastra, mutatul la tara este cea mai buna alegere pentru trup si suflet.
Anul trecut am avut parte de atatea roade cum nu crezusem ca voi avea: solarul a fost plin de bunatati(rosii, vinete, ardei, castraveti), pomii ne-au binecuvantat cu delicioasele lor fructe din care am facut compoturi si gemuri. De anul acesta vreau sa infrumusetez gradina cu cat mai multe flori.
Si povestea inca continua. Va imbratisam cu drag.
Iulian Brotaru
4 ani în urmă
Foto
In vara anului 2020, in urma pandemiei si a unei vechi dorinte de a ne muta intr-un loc linistit, am decis impreuna cu sotul meu sa lasam in urma Germania si sa ne intoarcem in Romania, dar nu in orasul natal, ci undeva mai aproape de munte.
Din cauza lockdown-ului, sotul meu nu avea un loc de munca stabil (iar chiria, asigurarile de sanatate si la masina trebuiau platite + ca mai trebuia si sa traiesti) asa ca intr-o zi ne-am hotarat serios sa plecam din strainatate, sa inchidem tot, sa predam chiria si sa ne cautam "la pas" o casuta, punand totul in mana lui Dumnezeu.
Timp de 2 saptamani am cutreierat satele a catorva judete in zona de deal si munte. Am intrebat localnicii de case care ar fi date spre vanzare, am dat de oameni minunati care ne ajutau cu informatii si care erau doritori de a avea vecini, avand in vedere ca majoritatea satelor din Romania sufera de depopulare.
Eu si sotul meu, fiind tineri si avand doar 3 ani de Germania, nu am ajuns sa strangem o suma prea mare pentru o casa, insa auzisem ca s-au vandut case destul de ieftine in Romania si ne-am rugat lui Dumnezeu sa ne gaseasca si noua una, pentru ca asa cum am scris la inceput ne doream de mult sa ne mutam la tara.
La început aveam si o lista cu ce ar trebui sa aiba casa (ceva pamant, sa fie si bun de cultivat, fantana neaparat, sa nu fie sat aglomerat, ideal era sa aiba si ceva pomi fructiferi).
Providenta a facut ca, mergand printr-un sat sa gasim pe poarta unei case scris "DE VANZARE" si un numar de telefon. Am sunat la acel numar sa aflam un preț (casa fiind din caramida arsa, estimam a costa minim 15.000euro), insa proprietarul nu a raspuns.
Cautarile noastre au continuat, insa fara succes.
Noi aveam un carnetel unde notam informatiile despre case, si intr-o zi ne-am reamintit de acel numar scris pe poarta. Am sunat din nou, insa din nou fara succes. A doua zi, cand ne pregateam sa mergem iar in cautari, suna acel numar. Propietarul ne spune ca pretul casei era doar de 5000 euro. Sotul meu a crezut ca nu auzise bine, insa chiar atat costa. Ne-am hotarat sa o vedem si dupa aceea ne-am dat seama ca asta e casa noastra. Au urmat demersurile cu actele ( cel cu care am vorbit era singurul mostenitor, dar inca nu era pusa casa pe numele lui), apoi un precontract (pentru ca el nu locuieste in tara), dar am trecut cu bine si peste ele.
A urmat partea grea: RENOVAREA ( si inca continua). Fiind o casa batraneasca, trebuia luat tot de la zero: pus șapă, tras plasă pe pereți, pus tavane de rigips, pus termopane, realizarea unei băi și a unei bucătării cu toată instalația necesara, inlocuirea instalatiei elecrice vechi, plus scoaterea tuturor buruienilor din curte si realizarea unui teren arabil.
Ușor, ușor le facem pe toate în limita posibilităților financiare și temporale ( pentru ca amandoi lucram ) si cu ajutorul lui Dumnezeu, al parintilor si prietenilor nostri.
Chiar daca este multa munca, ne bucuram de liniste, de vecini minunati, de animaluțele noastre si ne uitam cu drag la tot ce a iesit pana acum din casa aceasta. Bineinteles, mai sunt multe de facut, dar va las aici cateva fotografii sa va faceti o idee cum era si cum e acum.
Ce vreau sa va transmit prin povestea noastra este ca se poate daca porniti la drum cu Dumnezeu. Daca doriti cu adevarat sa faceti o schimbare in viata voastra, mutatul la tara este cea mai buna alegere pentru trup si suflet.
Anul trecut am avut parte de atatea roade cum nu crezusem ca voi avea: solarul a fost plin de bunatati(rosii, vinete, ardei, castraveti), pomii ne-au binecuvantat cu delicioasele lor fructe din care am facut compoturi si gemuri. De anul acesta vreau sa infrumusetez gradina cu cat mai multe flori.
Si povestea inca continua. Va imbratisam cu drag.
Iulian Brotaru
4 ani în urmă
Foto
In vara anului 2020, in urma pandemiei si a unei vechi dorinte de a ne muta intr-un loc linistit, am decis impreuna cu sotul meu sa lasam in urma Germania si sa ne intoarcem in Romania, dar nu in orasul natal, ci undeva mai aproape de munte.
Din cauza lockdown-ului, sotul meu nu avea un loc de munca stabil (iar chiria, asigurarile de sanatate si la masina trebuiau platite + ca mai trebuia si sa traiesti) asa ca intr-o zi ne-am hotarat serios sa plecam din strainatate, sa inchidem tot, sa predam chiria si sa ne cautam "la pas" o casuta, punand totul in mana lui Dumnezeu.
Timp de 2 saptamani am cutreierat satele a catorva judete in zona de deal si munte. Am intrebat localnicii de case care ar fi date spre vanzare, am dat de oameni minunati care ne ajutau cu informatii si care erau doritori de a avea vecini, avand in vedere ca majoritatea satelor din Romania sufera de depopulare.
Eu si sotul meu, fiind tineri si avand doar 3 ani de Germania, nu am ajuns sa strangem o suma prea mare pentru o casa, insa auzisem ca s-au vandut case destul de ieftine in Romania si ne-am rugat lui Dumnezeu sa ne gaseasca si noua una, pentru ca asa cum am scris la inceput ne doream de mult sa ne mutam la tara.
La început aveam si o lista cu ce ar trebui sa aiba casa (ceva pamant, sa fie si bun de cultivat, fantana neaparat, sa nu fie sat aglomerat, ideal era sa aiba si ceva pomi fructiferi).
Providenta a facut ca, mergand printr-un sat sa gasim pe poarta unei case scris "DE VANZARE" si un numar de telefon. Am sunat la acel numar sa aflam un preț (casa fiind din caramida arsa, estimam a costa minim 15.000euro), insa proprietarul nu a raspuns.
Cautarile noastre au continuat, insa fara succes.
Noi aveam un carnetel unde notam informatiile despre case, si intr-o zi ne-am reamintit de acel numar scris pe poarta. Am sunat din nou, insa din nou fara succes. A doua zi, cand ne pregateam sa mergem iar in cautari, suna acel numar. Propietarul ne spune ca pretul casei era doar de 5000 euro. Sotul meu a crezut ca nu auzise bine, insa chiar atat costa. Ne-am hotarat sa o vedem si dupa aceea ne-am dat seama ca asta e casa noastra. Au urmat demersurile cu actele ( cel cu care am vorbit era singurul mostenitor, dar inca nu era pusa casa pe numele lui), apoi un precontract (pentru ca el nu locuieste in tara), dar am trecut cu bine si peste ele.
A urmat partea grea: RENOVAREA ( si inca continua). Fiind o casa batraneasca, trebuia luat tot de la zero: pus șapă, tras plasă pe pereți, pus tavane de rigips, pus termopane, realizarea unei băi și a unei bucătării cu toată instalația necesara, inlocuirea instalatiei elecrice vechi, plus scoaterea tuturor buruienilor din curte si realizarea unui teren arabil.
Ușor, ușor le facem pe toate în limita posibilităților financiare și temporale ( pentru ca amandoi lucram ) si cu ajutorul lui Dumnezeu, al parintilor si prietenilor nostri.
Chiar daca este multa munca, ne bucuram de liniste, de vecini minunati, de animaluțele noastre si ne uitam cu drag la tot ce a iesit pana acum din casa aceasta. Bineinteles, mai sunt multe de facut, dar va las aici cateva fotografii sa va faceti o idee cum era si cum e acum.
Ce vreau sa va transmit prin povestea noastra este ca se poate daca porniti la drum cu Dumnezeu. Daca doriti cu adevarat sa faceti o schimbare in viata voastra, mutatul la tara este cea mai buna alegere pentru trup si suflet.
Anul trecut am avut parte de atatea roade cum nu crezusem ca voi avea: solarul a fost plin de bunatati(rosii, vinete, ardei, castraveti), pomii ne-au binecuvantat cu delicioasele lor fructe din care am facut compoturi si gemuri. De anul acesta vreau sa infrumusetez gradina cu cat mai multe flori.
Si povestea inca continua. Va imbratisam cu drag.
Iulian Brotaru
4 ani în urmă
Foto
In vara anului 2020, in urma pandemiei si a unei vechi dorinte de a ne muta intr-un loc linistit, am decis impreuna cu sotul meu sa lasam in urma Germania si sa ne intoarcem in Romania, dar nu in orasul natal, ci undeva mai aproape de munte.
Din cauza lockdown-ului, sotul meu nu avea un loc de munca stabil (iar chiria, asigurarile de sanatate si la masina trebuiau platite + ca mai trebuia si sa traiesti) asa ca intr-o zi ne-am hotarat serios sa plecam din strainatate, sa inchidem tot, sa predam chiria si sa ne cautam "la pas" o casuta, punand totul in mana lui Dumnezeu.
Timp de 2 saptamani am cutreierat satele a catorva judete in zona de deal si munte. Am intrebat localnicii de case care ar fi date spre vanzare, am dat de oameni minunati care ne ajutau cu informatii si care erau doritori de a avea vecini, avand in vedere ca majoritatea satelor din Romania sufera de depopulare.
Eu si sotul meu, fiind tineri si avand doar 3 ani de Germania, nu am ajuns sa strangem o suma prea mare pentru o casa, insa auzisem ca s-au vandut case destul de ieftine in Romania si ne-am rugat lui Dumnezeu sa ne gaseasca si noua una, pentru ca asa cum am scris la inceput ne doream de mult sa ne mutam la tara.
La început aveam si o lista cu ce ar trebui sa aiba casa (ceva pamant, sa fie si bun de cultivat, fantana neaparat, sa nu fie sat aglomerat, ideal era sa aiba si ceva pomi fructiferi).
Providenta a facut ca, mergand printr-un sat sa gasim pe poarta unei case scris "DE VANZARE" si un numar de telefon. Am sunat la acel numar sa aflam un preț (casa fiind din caramida arsa, estimam a costa minim 15.000euro), insa proprietarul nu a raspuns.
Cautarile noastre au continuat, insa fara succes.
Noi aveam un carnetel unde notam informatiile despre case, si intr-o zi ne-am reamintit de acel numar scris pe poarta. Am sunat din nou, insa din nou fara succes. A doua zi, cand ne pregateam sa mergem iar in cautari, suna acel numar. Propietarul ne spune ca pretul casei era doar de 5000 euro. Sotul meu a crezut ca nu auzise bine, insa chiar atat costa. Ne-am hotarat sa o vedem si dupa aceea ne-am dat seama ca asta e casa noastra. Au urmat demersurile cu actele ( cel cu care am vorbit era singurul mostenitor, dar inca nu era pusa casa pe numele lui), apoi un precontract (pentru ca el nu locuieste in tara), dar am trecut cu bine si peste ele.
A urmat partea grea: RENOVAREA ( si inca continua). Fiind o casa batraneasca, trebuia luat tot de la zero: pus șapă, tras plasă pe pereți, pus tavane de rigips, pus termopane, realizarea unei băi și a unei bucătării cu toată instalația necesara, inlocuirea instalatiei elecrice vechi, plus scoaterea tuturor buruienilor din curte si realizarea unui teren arabil.
Ușor, ușor le facem pe toate în limita posibilităților financiare și temporale ( pentru ca amandoi lucram ) si cu ajutorul lui Dumnezeu, al parintilor si prietenilor nostri.
Chiar daca este multa munca, ne bucuram de liniste, de vecini minunati, de animaluțele noastre si ne uitam cu drag la tot ce a iesit pana acum din casa aceasta. Bineinteles, mai sunt multe de facut, dar va las aici cateva fotografii sa va faceti o idee cum era si cum e acum.
Ce vreau sa va transmit prin povestea noastra este ca se poate daca porniti la drum cu Dumnezeu. Daca doriti cu adevarat sa faceti o schimbare in viata voastra, mutatul la tara este cea mai buna alegere pentru trup si suflet.
Anul trecut am avut parte de atatea roade cum nu crezusem ca voi avea: solarul a fost plin de bunatati(rosii, vinete, ardei, castraveti), pomii ne-au binecuvantat cu delicioasele lor fructe din care am facut compoturi si gemuri. De anul acesta vreau sa infrumusetez gradina cu cat mai multe flori.
Si povestea inca continua. Va imbratisam cu drag.
Iulian Brotaru
4 ani în urmă
Foto
In vara anului 2020, in urma pandemiei si a unei vechi dorinte de a ne muta intr-un loc linistit, am decis impreuna cu sotul meu sa lasam in urma Germania si sa ne intoarcem in Romania, dar nu in orasul natal, ci undeva mai aproape de munte.
Din cauza lockdown-ului, sotul meu nu avea un loc de munca stabil (iar chiria, asigurarile de sanatate si la masina trebuiau platite + ca mai trebuia si sa traiesti) asa ca intr-o zi ne-am hotarat serios sa plecam din strainatate, sa inchidem tot, sa predam chiria si sa ne cautam "la pas" o casuta, punand totul in mana lui Dumnezeu.
Timp de 2 saptamani am cutreierat satele a catorva judete in zona de deal si munte. Am intrebat localnicii de case care ar fi date spre vanzare, am dat de oameni minunati care ne ajutau cu informatii si care erau doritori de a avea vecini, avand in vedere ca majoritatea satelor din Romania sufera de depopulare.
Eu si sotul meu, fiind tineri si avand doar 3 ani de Germania, nu am ajuns sa strangem o suma prea mare pentru o casa, insa auzisem ca s-au vandut case destul de ieftine in Romania si ne-am rugat lui Dumnezeu sa ne gaseasca si noua una, pentru ca asa cum am scris la inceput ne doream de mult sa ne mutam la tara.
La început aveam si o lista cu ce ar trebui sa aiba casa (ceva pamant, sa fie si bun de cultivat, fantana neaparat, sa nu fie sat aglomerat, ideal era sa aiba si ceva pomi fructiferi).
Providenta a facut ca, mergand printr-un sat sa gasim pe poarta unei case scris "DE VANZARE" si un numar de telefon. Am sunat la acel numar sa aflam un preț (casa fiind din caramida arsa, estimam a costa minim 15.000euro), insa proprietarul nu a raspuns.
Cautarile noastre au continuat, insa fara succes.
Noi aveam un carnetel unde notam informatiile despre case, si intr-o zi ne-am reamintit de acel numar scris pe poarta. Am sunat din nou, insa din nou fara succes. A doua zi, cand ne pregateam sa mergem iar in cautari, suna acel numar. Propietarul ne spune ca pretul casei era doar de 5000 euro. Sotul meu a crezut ca nu auzise bine, insa chiar atat costa. Ne-am hotarat sa o vedem si dupa aceea ne-am dat seama ca asta e casa noastra. Au urmat demersurile cu actele ( cel cu care am vorbit era singurul mostenitor, dar inca nu era pusa casa pe numele lui), apoi un precontract (pentru ca el nu locuieste in tara), dar am trecut cu bine si peste ele.
A urmat partea grea: RENOVAREA ( si inca continua). Fiind o casa batraneasca, trebuia luat tot de la zero: pus șapă, tras plasă pe pereți, pus tavane de rigips, pus termopane, realizarea unei băi și a unei bucătării cu toată instalația necesara, inlocuirea instalatiei elecrice vechi, plus scoaterea tuturor buruienilor din curte si realizarea unui teren arabil.
Ușor, ușor le facem pe toate în limita posibilităților financiare și temporale ( pentru ca amandoi lucram ) si cu ajutorul lui Dumnezeu, al parintilor si prietenilor nostri.
Chiar daca este multa munca, ne bucuram de liniste, de vecini minunati, de animaluțele noastre si ne uitam cu drag la tot ce a iesit pana acum din casa aceasta. Bineinteles, mai sunt multe de facut, dar va las aici cateva fotografii sa va faceti o idee cum era si cum e acum.
Ce vreau sa va transmit prin povestea noastra este ca se poate daca porniti la drum cu Dumnezeu. Daca doriti cu adevarat sa faceti o schimbare in viata voastra, mutatul la tara este cea mai buna alegere pentru trup si suflet.
Anul trecut am avut parte de atatea roade cum nu crezusem ca voi avea: solarul a fost plin de bunatati(rosii, vinete, ardei, castraveti), pomii ne-au binecuvantat cu delicioasele lor fructe din care am facut compoturi si gemuri. De anul acesta vreau sa infrumusetez gradina cu cat mai multe flori.
Si povestea inca continua. Va imbratisam cu drag.
Iulian Brotaru
4 ani în urmă
Foto
In vara anului 2020, in urma pandemiei si a unei vechi dorinte de a ne muta intr-un loc linistit, am decis impreuna cu sotul meu sa lasam in urma Germania si sa ne intoarcem in Romania, dar nu in orasul natal, ci undeva mai aproape de munte.
Din cauza lockdown-ului, sotul meu nu avea un loc de munca stabil (iar chiria, asigurarile de sanatate si la masina trebuiau platite + ca mai trebuia si sa traiesti) asa ca intr-o zi ne-am hotarat serios sa plecam din strainatate, sa inchidem tot, sa predam chiria si sa ne cautam "la pas" o casuta, punand totul in mana lui Dumnezeu.
Timp de 2 saptamani am cutreierat satele a catorva judete in zona de deal si munte. Am intrebat localnicii de case care ar fi date spre vanzare, am dat de oameni minunati care ne ajutau cu informatii si care erau doritori de a avea vecini, avand in vedere ca majoritatea satelor din Romania sufera de depopulare.
Eu si sotul meu, fiind tineri si avand doar 3 ani de Germania, nu am ajuns sa strangem o suma prea mare pentru o casa, insa auzisem ca s-au vandut case destul de ieftine in Romania si ne-am rugat lui Dumnezeu sa ne gaseasca si noua una, pentru ca asa cum am scris la inceput ne doream de mult sa ne mutam la tara.
La început aveam si o lista cu ce ar trebui sa aiba casa (ceva pamant, sa fie si bun de cultivat, fantana neaparat, sa nu fie sat aglomerat, ideal era sa aiba si ceva pomi fructiferi).
Providenta a facut ca, mergand printr-un sat sa gasim pe poarta unei case scris "DE VANZARE" si un numar de telefon. Am sunat la acel numar sa aflam un preț (casa fiind din caramida arsa, estimam a costa minim 15.000euro), insa proprietarul nu a raspuns.
Cautarile noastre au continuat, insa fara succes.
Noi aveam un carnetel unde notam informatiile despre case, si intr-o zi ne-am reamintit de acel numar scris pe poarta. Am sunat din nou, insa din nou fara succes. A doua zi, cand ne pregateam sa mergem iar in cautari, suna acel numar. Propietarul ne spune ca pretul casei era doar de 5000 euro. Sotul meu a crezut ca nu auzise bine, insa chiar atat costa. Ne-am hotarat sa o vedem si dupa aceea ne-am dat seama ca asta e casa noastra. Au urmat demersurile cu actele ( cel cu care am vorbit era singurul mostenitor, dar inca nu era pusa casa pe numele lui), apoi un precontract (pentru ca el nu locuieste in tara), dar am trecut cu bine si peste ele.
A urmat partea grea: RENOVAREA ( si inca continua). Fiind o casa batraneasca, trebuia luat tot de la zero: pus șapă, tras plasă pe pereți, pus tavane de rigips, pus termopane, realizarea unei băi și a unei bucătării cu toată instalația necesara, inlocuirea instalatiei elecrice vechi, plus scoaterea tuturor buruienilor din curte si realizarea unui teren arabil.
Ușor, ușor le facem pe toate în limita posibilităților financiare și temporale ( pentru ca amandoi lucram ) si cu ajutorul lui Dumnezeu, al parintilor si prietenilor nostri.
Chiar daca este multa munca, ne bucuram de liniste, de vecini minunati, de animaluțele noastre si ne uitam cu drag la tot ce a iesit pana acum din casa aceasta. Bineinteles, mai sunt multe de facut, dar va las aici cateva fotografii sa va faceti o idee cum era si cum e acum.
Ce vreau sa va transmit prin povestea noastra este ca se poate daca porniti la drum cu Dumnezeu. Daca doriti cu adevarat sa faceti o schimbare in viata voastra, mutatul la tara este cea mai buna alegere pentru trup si suflet.
Anul trecut am avut parte de atatea roade cum nu crezusem ca voi avea: solarul a fost plin de bunatati(rosii, vinete, ardei, castraveti), pomii ne-au binecuvantat cu delicioasele lor fructe din care am facut compoturi si gemuri. De anul acesta vreau sa infrumusetez gradina cu cat mai multe flori.
Si povestea inca continua. Va imbratisam cu drag.
Iulian Brotaru
4 ani în urmă
Foto
In vara anului 2020, in urma pandemiei si a unei vechi dorinte de a ne muta intr-un loc linistit, am decis impreuna cu sotul meu sa lasam in urma Germania si sa ne intoarcem in Romania, dar nu in orasul natal, ci undeva mai aproape de munte.
Din cauza lockdown-ului, sotul meu nu avea un loc de munca stabil (iar chiria, asigurarile de sanatate si la masina trebuiau platite + ca mai trebuia si sa traiesti) asa ca intr-o zi ne-am hotarat serios sa plecam din strainatate, sa inchidem tot, sa predam chiria si sa ne cautam "la pas" o casuta, punand totul in mana lui Dumnezeu.
Timp de 2 saptamani am cutreierat satele a catorva judete in zona de deal si munte. Am intrebat localnicii de case care ar fi date spre vanzare, am dat de oameni minunati care ne ajutau cu informatii si care erau doritori de a avea vecini, avand in vedere ca majoritatea satelor din Romania sufera de depopulare.
Eu si sotul meu, fiind tineri si avand doar 3 ani de Germania, nu am ajuns sa strangem o suma prea mare pentru o casa, insa auzisem ca s-au vandut case destul de ieftine in Romania si ne-am rugat lui Dumnezeu sa ne gaseasca si noua una, pentru ca asa cum am scris la inceput ne doream de mult sa ne mutam la tara.
La început aveam si o lista cu ce ar trebui sa aiba casa (ceva pamant, sa fie si bun de cultivat, fantana neaparat, sa nu fie sat aglomerat, ideal era sa aiba si ceva pomi fructiferi).
Providenta a facut ca, mergand printr-un sat sa gasim pe poarta unei case scris "DE VANZARE" si un numar de telefon. Am sunat la acel numar sa aflam un preț (casa fiind din caramida arsa, estimam a costa minim 15.000euro), insa proprietarul nu a raspuns.
Cautarile noastre au continuat, insa fara succes.
Noi aveam un carnetel unde notam informatiile despre case, si intr-o zi ne-am reamintit de acel numar scris pe poarta. Am sunat din nou, insa din nou fara succes. A doua zi, cand ne pregateam sa mergem iar in cautari, suna acel numar. Propietarul ne spune ca pretul casei era doar de 5000 euro. Sotul meu a crezut ca nu auzise bine, insa chiar atat costa. Ne-am hotarat sa o vedem si dupa aceea ne-am dat seama ca asta e casa noastra. Au urmat demersurile cu actele ( cel cu care am vorbit era singurul mostenitor, dar inca nu era pusa casa pe numele lui), apoi un precontract (pentru ca el nu locuieste in tara), dar am trecut cu bine si peste ele.
A urmat partea grea: RENOVAREA ( si inca continua). Fiind o casa batraneasca, trebuia luat tot de la zero: pus șapă, tras plasă pe pereți, pus tavane de rigips, pus termopane, realizarea unei băi și a unei bucătării cu toată instalația necesara, inlocuirea instalatiei elecrice vechi, plus scoaterea tuturor buruienilor din curte si realizarea unui teren arabil.
Ușor, ușor le facem pe toate în limita posibilităților financiare și temporale ( pentru ca amandoi lucram ) si cu ajutorul lui Dumnezeu, al parintilor si prietenilor nostri.
Chiar daca este multa munca, ne bucuram de liniste, de vecini minunati, de animaluțele noastre si ne uitam cu drag la tot ce a iesit pana acum din casa aceasta. Bineinteles, mai sunt multe de facut, dar va las aici cateva fotografii sa va faceti o idee cum era si cum e acum.
Ce vreau sa va transmit prin povestea noastra este ca se poate daca porniti la drum cu Dumnezeu. Daca doriti cu adevarat sa faceti o schimbare in viata voastra, mutatul la tara este cea mai buna alegere pentru trup si suflet.
Anul trecut am avut parte de atatea roade cum nu crezusem ca voi avea: solarul a fost plin de bunatati(rosii, vinete, ardei, castraveti), pomii ne-au binecuvantat cu delicioasele lor fructe din care am facut compoturi si gemuri. De anul acesta vreau sa infrumusetez gradina cu cat mai multe flori.
Si povestea inca continua. Va imbratisam cu drag.
Iulian Brotaru
4 ani în urmă
Foto
In vara anului 2020, in urma pandemiei si a unei vechi dorinte de a ne muta intr-un loc linistit, am decis impreuna cu sotul meu sa lasam in urma Germania si sa ne intoarcem in Romania, dar nu in orasul natal, ci undeva mai aproape de munte.
Din cauza lockdown-ului, sotul meu nu avea un loc de munca stabil (iar chiria, asigurarile de sanatate si la masina trebuiau platite + ca mai trebuia si sa traiesti) asa ca intr-o zi ne-am hotarat serios sa plecam din strainatate, sa inchidem tot, sa predam chiria si sa ne cautam "la pas" o casuta, punand totul in mana lui Dumnezeu.
Timp de 2 saptamani am cutreierat satele a catorva judete in zona de deal si munte. Am intrebat localnicii de case care ar fi date spre vanzare, am dat de oameni minunati care ne ajutau cu informatii si care erau doritori de a avea vecini, avand in vedere ca majoritatea satelor din Romania sufera de depopulare.
Eu si sotul meu, fiind tineri si avand doar 3 ani de Germania, nu am ajuns sa strangem o suma prea mare pentru o casa, insa auzisem ca s-au vandut case destul de ieftine in Romania si ne-am rugat lui Dumnezeu sa ne gaseasca si noua una, pentru ca asa cum am scris la inceput ne doream de mult sa ne mutam la tara.
La început aveam si o lista cu ce ar trebui sa aiba casa (ceva pamant, sa fie si bun de cultivat, fantana neaparat, sa nu fie sat aglomerat, ideal era sa aiba si ceva pomi fructiferi).
Providenta a facut ca, mergand printr-un sat sa gasim pe poarta unei case scris "DE VANZARE" si un numar de telefon. Am sunat la acel numar sa aflam un preț (casa fiind din caramida arsa, estimam a costa minim 15.000euro), insa proprietarul nu a raspuns.
Cautarile noastre au continuat, insa fara succes.
Noi aveam un carnetel unde notam informatiile despre case, si intr-o zi ne-am reamintit de acel numar scris pe poarta. Am sunat din nou, insa din nou fara succes. A doua zi, cand ne pregateam sa mergem iar in cautari, suna acel numar. Propietarul ne spune ca pretul casei era doar de 5000 euro. Sotul meu a crezut ca nu auzise bine, insa chiar atat costa. Ne-am hotarat sa o vedem si dupa aceea ne-am dat seama ca asta e casa noastra. Au urmat demersurile cu actele ( cel cu care am vorbit era singurul mostenitor, dar inca nu era pusa casa pe numele lui), apoi un precontract (pentru ca el nu locuieste in tara), dar am trecut cu bine si peste ele.
A urmat partea grea: RENOVAREA ( si inca continua). Fiind o casa batraneasca, trebuia luat tot de la zero: pus șapă, tras plasă pe pereți, pus tavane de rigips, pus termopane, realizarea unei băi și a unei bucătării cu toată instalația necesara, inlocuirea instalatiei elecrice vechi, plus scoaterea tuturor buruienilor din curte si realizarea unui teren arabil.
Ușor, ușor le facem pe toate în limita posibilităților financiare și temporale ( pentru ca amandoi lucram ) si cu ajutorul lui Dumnezeu, al parintilor si prietenilor nostri.
Chiar daca este multa munca, ne bucuram de liniste, de vecini minunati, de animaluțele noastre si ne uitam cu drag la tot ce a iesit pana acum din casa aceasta. Bineinteles, mai sunt multe de facut, dar va las aici cateva fotografii sa va faceti o idee cum era si cum e acum.
Ce vreau sa va transmit prin povestea noastra este ca se poate daca porniti la drum cu Dumnezeu. Daca doriti cu adevarat sa faceti o schimbare in viata voastra, mutatul la tara este cea mai buna alegere pentru trup si suflet.
Anul trecut am avut parte de atatea roade cum nu crezusem ca voi avea: solarul a fost plin de bunatati(rosii, vinete, ardei, castraveti), pomii ne-au binecuvantat cu delicioasele lor fructe din care am facut compoturi si gemuri. De anul acesta vreau sa infrumusetez gradina cu cat mai multe flori.
Si povestea inca continua. Va imbratisam cu drag.
Iulian Brotaru
4 ani în urmă
Foto
In vara anului 2020, in urma pandemiei si a unei vechi dorinte de a ne muta intr-un loc linistit, am decis impreuna cu sotul meu sa lasam in urma Germania si sa ne intoarcem in Romania, dar nu in orasul natal, ci undeva mai aproape de munte.
Din cauza lockdown-ului, sotul meu nu avea un loc de munca stabil (iar chiria, asigurarile de sanatate si la masina trebuiau platite + ca mai trebuia si sa traiesti) asa ca intr-o zi ne-am hotarat serios sa plecam din strainatate, sa inchidem tot, sa predam chiria si sa ne cautam "la pas" o casuta, punand totul in mana lui Dumnezeu.
Timp de 2 saptamani am cutreierat satele a catorva judete in zona de deal si munte. Am intrebat localnicii de case care ar fi date spre vanzare, am dat de oameni minunati care ne ajutau cu informatii si care erau doritori de a avea vecini, avand in vedere ca majoritatea satelor din Romania sufera de depopulare.
Eu si sotul meu, fiind tineri si avand doar 3 ani de Germania, nu am ajuns sa strangem o suma prea mare pentru o casa, insa auzisem ca s-au vandut case destul de ieftine in Romania si ne-am rugat lui Dumnezeu sa ne gaseasca si noua una, pentru ca asa cum am scris la inceput ne doream de mult sa ne mutam la tara.
La început aveam si o lista cu ce ar trebui sa aiba casa (ceva pamant, sa fie si bun de cultivat, fantana neaparat, sa nu fie sat aglomerat, ideal era sa aiba si ceva pomi fructiferi).
Providenta a facut ca, mergand printr-un sat sa gasim pe poarta unei case scris "DE VANZARE" si un numar de telefon. Am sunat la acel numar sa aflam un preț (casa fiind din caramida arsa, estimam a costa minim 15.000euro), insa proprietarul nu a raspuns.
Cautarile noastre au continuat, insa fara succes.
Noi aveam un carnetel unde notam informatiile despre case, si intr-o zi ne-am reamintit de acel numar scris pe poarta. Am sunat din nou, insa din nou fara succes. A doua zi, cand ne pregateam sa mergem iar in cautari, suna acel numar. Propietarul ne spune ca pretul casei era doar de 5000 euro. Sotul meu a crezut ca nu auzise bine, insa chiar atat costa. Ne-am hotarat sa o vedem si dupa aceea ne-am dat seama ca asta e casa noastra. Au urmat demersurile cu actele ( cel cu care am vorbit era singurul mostenitor, dar inca nu era pusa casa pe numele lui), apoi un precontract (pentru ca el nu locuieste in tara), dar am trecut cu bine si peste ele.
A urmat partea grea: RENOVAREA ( si inca continua). Fiind o casa batraneasca, trebuia luat tot de la zero: pus șapă, tras plasă pe pereți, pus tavane de rigips, pus termopane, realizarea unei băi și a unei bucătării cu toată instalația necesara, inlocuirea instalatiei elecrice vechi, plus scoaterea tuturor buruienilor din curte si realizarea unui teren arabil.
Ușor, ușor le facem pe toate în limita posibilităților financiare și temporale ( pentru ca amandoi lucram ) si cu ajutorul lui Dumnezeu, al parintilor si prietenilor nostri.
Chiar daca este multa munca, ne bucuram de liniste, de vecini minunati, de animaluțele noastre si ne uitam cu drag la tot ce a iesit pana acum din casa aceasta. Bineinteles, mai sunt multe de facut, dar va las aici cateva fotografii sa va faceti o idee cum era si cum e acum.
Ce vreau sa va transmit prin povestea noastra este ca se poate daca porniti la drum cu Dumnezeu. Daca doriti cu adevarat sa faceti o schimbare in viata voastra, mutatul la tara este cea mai buna alegere pentru trup si suflet.
Anul trecut am avut parte de atatea roade cum nu crezusem ca voi avea: solarul a fost plin de bunatati(rosii, vinete, ardei, castraveti), pomii ne-au binecuvantat cu delicioasele lor fructe din care am facut compoturi si gemuri. De anul acesta vreau sa infrumusetez gradina cu cat mai multe flori.
Si povestea inca continua. Va imbratisam cu drag.
Iulian Brotaru
4 ani în urmă
Foto
In vara anului 2020, in urma pandemiei si a unei vechi dorinte de a ne muta intr-un loc linistit, am decis impreuna cu sotul meu sa lasam in urma Germania si sa ne intoarcem in Romania, dar nu in orasul natal, ci undeva mai aproape de munte.
Din cauza lockdown-ului, sotul meu nu avea un loc de munca stabil (iar chiria, asigurarile de sanatate si la masina trebuiau platite + ca mai trebuia si sa traiesti) asa ca intr-o zi ne-am hotarat serios sa plecam din strainatate, sa inchidem tot, sa predam chiria si sa ne cautam "la pas" o casuta, punand totul in mana lui Dumnezeu.
Timp de 2 saptamani am cutreierat satele a catorva judete in zona de deal si munte. Am intrebat localnicii de case care ar fi date spre vanzare, am dat de oameni minunati care ne ajutau cu informatii si care erau doritori de a avea vecini, avand in vedere ca majoritatea satelor din Romania sufera de depopulare.
Eu si sotul meu, fiind tineri si avand doar 3 ani de Germania, nu am ajuns sa strangem o suma prea mare pentru o casa, insa auzisem ca s-au vandut case destul de ieftine in Romania si ne-am rugat lui Dumnezeu sa ne gaseasca si noua una, pentru ca asa cum am scris la inceput ne doream de mult sa ne mutam la tara.
La început aveam si o lista cu ce ar trebui sa aiba casa (ceva pamant, sa fie si bun de cultivat, fantana neaparat, sa nu fie sat aglomerat, ideal era sa aiba si ceva pomi fructiferi).
Providenta a facut ca, mergand printr-un sat sa gasim pe poarta unei case scris "DE VANZARE" si un numar de telefon. Am sunat la acel numar sa aflam un preț (casa fiind din caramida arsa, estimam a costa minim 15.000euro), insa proprietarul nu a raspuns.
Cautarile noastre au continuat, insa fara succes.
Noi aveam un carnetel unde notam informatiile despre case, si intr-o zi ne-am reamintit de acel numar scris pe poarta. Am sunat din nou, insa din nou fara succes. A doua zi, cand ne pregateam sa mergem iar in cautari, suna acel numar. Propietarul ne spune ca pretul casei era doar de 5000 euro. Sotul meu a crezut ca nu auzise bine, insa chiar atat costa. Ne-am hotarat sa o vedem si dupa aceea ne-am dat seama ca asta e casa noastra. Au urmat demersurile cu actele ( cel cu care am vorbit era singurul mostenitor, dar inca nu era pusa casa pe numele lui), apoi un precontract (pentru ca el nu locuieste in tara), dar am trecut cu bine si peste ele.
A urmat partea grea: RENOVAREA ( si inca continua). Fiind o casa batraneasca, trebuia luat tot de la zero: pus șapă, tras plasă pe pereți, pus tavane de rigips, pus termopane, realizarea unei băi și a unei bucătării cu toată instalația necesara, inlocuirea instalatiei elecrice vechi, plus scoaterea tuturor buruienilor din curte si realizarea unui teren arabil.
Ușor, ușor le facem pe toate în limita posibilităților financiare și temporale ( pentru ca amandoi lucram ) si cu ajutorul lui Dumnezeu, al parintilor si prietenilor nostri.
Chiar daca este multa munca, ne bucuram de liniste, de vecini minunati, de animaluțele noastre si ne uitam cu drag la tot ce a iesit pana acum din casa aceasta. Bineinteles, mai sunt multe de facut, dar va las aici cateva fotografii sa va faceti o idee cum era si cum e acum.
Ce vreau sa va transmit prin povestea noastra este ca se poate daca porniti la drum cu Dumnezeu. Daca doriti cu adevarat sa faceti o schimbare in viata voastra, mutatul la tara este cea mai buna alegere pentru trup si suflet.
Anul trecut am avut parte de atatea roade cum nu crezusem ca voi avea: solarul a fost plin de bunatati(rosii, vinete, ardei, castraveti), pomii ne-au binecuvantat cu delicioasele lor fructe din care am facut compoturi si gemuri. De anul acesta vreau sa infrumusetez gradina cu cat mai multe flori.
Si povestea inca continua. Va imbratisam cu drag.
Iulian Brotaru
4 ani în urmă
Foto
In vara anului 2020, in urma pandemiei si a unei vechi dorinte de a ne muta intr-un loc linistit, am decis impreuna cu sotul meu sa lasam in urma Germania si sa ne intoarcem in Romania, dar nu in orasul natal, ci undeva mai aproape de munte.
Din cauza lockdown-ului, sotul meu nu avea un loc de munca stabil (iar chiria, asigurarile de sanatate si la masina trebuiau platite + ca mai trebuia si sa traiesti) asa ca intr-o zi ne-am hotarat serios sa plecam din strainatate, sa inchidem tot, sa predam chiria si sa ne cautam "la pas" o casuta, punand totul in mana lui Dumnezeu.
Timp de 2 saptamani am cutreierat satele a catorva judete in zona de deal si munte. Am intrebat localnicii de case care ar fi date spre vanzare, am dat de oameni minunati care ne ajutau cu informatii si care erau doritori de a avea vecini, avand in vedere ca majoritatea satelor din Romania sufera de depopulare.
Eu si sotul meu, fiind tineri si avand doar 3 ani de Germania, nu am ajuns sa strangem o suma prea mare pentru o casa, insa auzisem ca s-au vandut case destul de ieftine in Romania si ne-am rugat lui Dumnezeu sa ne gaseasca si noua una, pentru ca asa cum am scris la inceput ne doream de mult sa ne mutam la tara.
La început aveam si o lista cu ce ar trebui sa aiba casa (ceva pamant, sa fie si bun de cultivat, fantana neaparat, sa nu fie sat aglomerat, ideal era sa aiba si ceva pomi fructiferi).
Providenta a facut ca, mergand printr-un sat sa gasim pe poarta unei case scris "DE VANZARE" si un numar de telefon. Am sunat la acel numar sa aflam un preț (casa fiind din caramida arsa, estimam a costa minim 15.000euro), insa proprietarul nu a raspuns.
Cautarile noastre au continuat, insa fara succes.
Noi aveam un carnetel unde notam informatiile despre case, si intr-o zi ne-am reamintit de acel numar scris pe poarta. Am sunat din nou, insa din nou fara succes. A doua zi, cand ne pregateam sa mergem iar in cautari, suna acel numar. Propietarul ne spune ca pretul casei era doar de 5000 euro. Sotul meu a crezut ca nu auzise bine, insa chiar atat costa. Ne-am hotarat sa o vedem si dupa aceea ne-am dat seama ca asta e casa noastra. Au urmat demersurile cu actele ( cel cu care am vorbit era singurul mostenitor, dar inca nu era pusa casa pe numele lui), apoi un precontract (pentru ca el nu locuieste in tara), dar am trecut cu bine si peste ele.
A urmat partea grea: RENOVAREA ( si inca continua). Fiind o casa batraneasca, trebuia luat tot de la zero: pus șapă, tras plasă pe pereți, pus tavane de rigips, pus termopane, realizarea unei băi și a unei bucătării cu toată instalația necesara, inlocuirea instalatiei elecrice vechi, plus scoaterea tuturor buruienilor din curte si realizarea unui teren arabil.
Ușor, ușor le facem pe toate în limita posibilităților financiare și temporale ( pentru ca amandoi lucram ) si cu ajutorul lui Dumnezeu, al parintilor si prietenilor nostri.
Chiar daca este multa munca, ne bucuram de liniste, de vecini minunati, de animaluțele noastre si ne uitam cu drag la tot ce a iesit pana acum din casa aceasta. Bineinteles, mai sunt multe de facut, dar va las aici cateva fotografii sa va faceti o idee cum era si cum e acum.
Ce vreau sa va transmit prin povestea noastra este ca se poate daca porniti la drum cu Dumnezeu. Daca doriti cu adevarat sa faceti o schimbare in viata voastra, mutatul la tara este cea mai buna alegere pentru trup si suflet.
Anul trecut am avut parte de atatea roade cum nu crezusem ca voi avea: solarul a fost plin de bunatati(rosii, vinete, ardei, castraveti), pomii ne-au binecuvantat cu delicioasele lor fructe din care am facut compoturi si gemuri. De anul acesta vreau sa infrumusetez gradina cu cat mai multe flori.
Si povestea inca continua. Va imbratisam cu drag.
Iulian Brotaru
4 ani în urmă
Foto
?????
GATA DE LUPTĂ / Nu mai e un secret pentru nimeni. Statele Unite au pregătit de mulți ani conflictul cu Rusia. La rândul lor, nici rușii nu au stat cu mâinile-n sân: au îmbunătățit performanțele rachetelor hipersonice, și-au făcut propriul Internet, au depozitat mari cantități de aur, au consolidat alianța BRICS (Brazilia, Rusia, India, China, Africa de Sud), au simulat ieșirea din sistemul bancar SWIFT ș.a.m.d.
Marea problemă pentru noi, românii, este că mega-războiul Vest-Est (militar și economic) pregătit minuțios atât de SUA, cât și de Rusia, se desfășoară în Europa. Deocamdată în Ucraina, la doi pași de Vama Sculeni. Și asta ne afectează mult mai tare decât pe britanici, pe spanioli sau pe francezi. Mai ales că suntem o țară săracă, dirijată de niște politicieni slugarnici, aflați într-o perpetuă poziție de drepți. Și cu capul plecat.
Principala bază militară a SUA în Europa se află în Germania, la Ramstein. Nu întâmplător Joe Biden a ales baza aeriană de la Ramstein pentru prima întrunire a celor 40 de state din așa-numita ”Coaliție internațională” anti-Rusia.
Baza aeriană Ramstein (nesupusă jurisdicției germane) găzduiește sediul ”Forțelor Aeriene ale Statelor Unite în Europa”, ”Forțele Aeriene din Africa” și ”Comandamentul Aerian Aliat Ramstein” (o autoritate dirijată de NATO). De asemenea, în cadrul bazei se află ”Centrul de operațiuni aeriene spațiale US-603d”, care controlează misiunile de drone folosite pentru lichidarea suspecților de terorism din Africa, din Irak, Yemen, Pakistan și Afganistan.
Mai nou, baza din Ramstein e folosită pentru transportul de ajutoare, armament și trupe spre Rzeszow-Jasionka, în sudul Poloniei, în apropierea graniței cu Ucraina.
De subliniat că Centrul Medical Regional Landstuhl, cel mai mare spital militar american din afara Statelor Unite, este situat la doar 13 kilometri de Baza Aeriană Ramstein. Moderna clinică are 9 săli de operație și peste 4.500 de saloane. Aici lucreză unii dintre cei mai buni chirurgi militari și specialiști în traumatologie din SUA, potrivit presei din Germania.
Așadar, Statele Unite sunt foarte bine pregătite pentru un război major în Europa. Război pentru care se pregătește intens și România. Dovadă cele mai recente măsuri anunțate în Parlament de președintele Iohannis.
Desigur, nimeni nu ne-a întrebat dacă dorim să participăm. Ca de obicei, populația reprezintă doar o simplă masă de manevră (foarte ușor influențabilă de mass-media coruptă).
Fie că vrem sau nu, vom fi obligați să susținem industria de război, inclusiv prin preconizata trimitere pe front a soților, a părinților și fiilor noștri.
Adrian Onciu
de la Luminița Sicoe
Iulian Brotaru
4 ani în urmă
Foto
Fotografie din galeria profilului.
Iulian Brotaru
4 ani în urmă
Foto
Fotografie din galeria profilului.
Iulian Brotaru
4 ani în urmă
Foto
Madam Scursula?
"Vom interzice subvențiile pentru creșterea animalelor și vom descuraja acest lucru pentru a combate încălzirea globală și răspândirea virusurilor. Subvențiile vor fi acordate cu precădere pentru culturile celulare și obținerea hranei moleculare"
Raspuns:
Cu două molecule și un catalizator faci o masă +ceva bautura fumeganda pentru 10 cipati, transhumanizati si zombificati.
Apoi, pana la matrix, "vietuind" inconstienti intr-o capsula gelatinoasa mai dureaza putin ?
Prieteni · 79
Lista completă de prieteni se încarcă doar când deschizi fila.
Vezi toți prieteniiEditează postarea
Cine a reacționat
Se încarcă...
Frate Drag ? în Iisus Hristos ✝️ Dumnezeu și Om ??
Fii Binecuvântat Pretutindeni ??
Mâine, Sâmbătă 25 Iunie este Ziua Mea de Naștere ?
Împlinesc vârsta de 43 Ani ??
Cu Ajutorul lui Dumnezeu ?