Nu înțeleg cum câțiva derbedei reușesc să fie uniți să calce în picioare milioane de oameni!
Iar milioane de oameni nu reușesc să riposteze împotriva câtorva derbedei!
Asta este tragedia numărul UNU!
Autor: Sorin Marin
Ultima modă în ceea ce privește netezirea drumului către vaccinarea obligatorie este tentativa de aruncare asupra acelora care se opun demenței a „vinei” de a fi necopți la minte. Spun propagandiștii că „antivacciniștii” se comportă precum copiii, adică pe de o parte refuză vaccinarea, dar, de partea cealaltă, refuză să suporte consecințele. Să punem totuși treburile pe făgașul lor normal și să le scurtăm puțin obrăznicia acestor ticăloși. Vă spun încă de la început că-mi măsor bine cuvintele, iar spun ticălos chiar despre asta e vorba.
În primul rând, nu s-a făcut nicio consultare în ceea ce privește achiziția vaccinurilor. Așa am aflat că această cretină și idioată conducere a țării a contractat peste 120 milioane de doze, pentru o populație de 18 milioane de oameni. Ciudat, nu? Chestiunea are iz penal deoarece, la afacere, se încasează niște comisioane babane. La patru vaccinuri un dolar. Logic, la 120 milioane, 30 milioane reprezintă șpaga. Iată cum iese diavolul din pungă!
Înainte de a trece mai departe vă voi vorbi despre actul medical. Pornesc de la un principiu de bază: în ceea ce privește corpul meu, sunt suveran. Nu există absolut niciun motiv pentru care cineva mi-ar putea spune că eu pot fi scos din dreptul pe care-l am asupra propriului corp. Vă voi spune de asemenea, că libertatea pe care mi-am asumat-o pentru mine, am pretenția să fie respectată. La fel cum eu sunt obligat să-i respect deciziile celuilalt asupra propriului său corp și el e obligat să-mi respecte deciziile mele. Vă voi spune, de asemenea, că am membri ai familiei care s-au vaccinat. Nu-i nicio problemă. Fiecare decide care-i sunt prioritățile și ce strategie alege în lupta cu o boală sau cu amenințarea ei. Din punctul meu de vedere - așa cum de altfel spun și specialiștii nemânjiți - faptul că am trecut prin boală presupune automat dezvoltarea imunității. Imunitate care nu ține 180 de zile așa cum declară imbecilii din Ministerul Sănătății, asmuțiți de stăpânii lor de la nivel mondial, ci mult mai mult. Conform Ministerului Sănătății din Singapore, cei care s-au îmbolnăvit de SARS(mai țineți minte?) încă au imunitate! Acest virus este unul derivat din SARS, astfel încât nu-mi dau seama de ce organismul nu s-ar comporta la fel. De asemenea, chiar dacă n-ar fi așa, am ales riscul de a mă reîmbolnăvi. E alegerea mea, așa cum alții au ales să se vaccineze.
Trăiesc totuși cu impresia că, după ce ți-ai făcut vaccinul, te afli în pericol de a dezvolta o boală mentală gravă. Altfel nu înțeleg atitudinea celor care, după ce s-au vaccinat, se transformă în teroriști ai vaccinării. Simt nevoia să-i oblige pe ceilalți să se vaccineze, sau, în cazurile complet scăpate de sub control, se cred un soi de superiori, de supraoameni care, iată, au ajuns prin vaccinare la un statut de invidiat. Stați liniștiți, dragii mei, sunteți la fel de proști și la fel de săraci ca și înainte de vaccinare. Pun punct aici divagației pentru a reveni la firul narativ principal.
Primul lucru pe care trebui să-l înțeleagă vaccinații este că efortul de achiziție al vaccinurilor este suportat și din banii celor care nu s-au vaccinat și care nu au de gând să se vaccineze. Așadar, dacă tu ca vaccinat ai pretenția că ți s-a mai adăugat o bucată de creier, dă fuga la un nevaccinat și mulțumește-i deoarece doza aia de vaccin e cumpărată și din banii lui. A doua chestiune ține de logică: dacă te-ai vaccinat, adică te consideri imunizat, înseamnă că ai scăpat de perspectiva infectării, astfel încât nu are de ce să-ți fie teamă de un nevaccinat. Teoretic și practic, teama ar trebui să se manifeste de către nevaccinații care stau în proximitatea vaccinaților. Sper din tot sufletul că s-a înțeles povestea. Să trecem acum la „teoria nevaccinaților infantili”.
Spun vaccinații că dacă nu te vaccinezi ar trebui să nu mai beneficiezi de serviciile medicale. Zău? Aflu chestii extrem de interesante. Ceea ce nu spun acești imbecili răspândaci de idioțenii propagandistice este că eu, ca nevaccinat, sunt asigurat medical. Așadar, eu plătesc pentru serviciile care mi se oferă, ele nu-mi vin de undeva din cer. Există într-adevăr și posibilitatea ca cineva să-mi spună că dacă nu mă vaccinez nu mai beneficiez de asigurare. E foarte corect. Însă, în acest caz, ar trebui să nu-mi mai oprească banii pe asigurarea de sănătate. Ia să vedem, are statul curajul să dea o asemenea reglementare? Vă spun eu: nu! Dacă oamenii ar vedea câți bani cheltuiesc lunar cu gaura neagră numită „asigurarea de sănătate” s-ar putea să considere că e mai ieftin să strângă banii și să-i folosească atunci când or avea nevoie de ei! În concluzie: oligofreni nu sunt nevaccinații, ci cei care lansează la modul imbecil aceste teme false.
Nu în ultimul rând, vă voi aduce în atenție isteria cu care se pune de reglementarea vaccinării obligatorii. Aflat la New York într-o călătorie de lux pe banii statului, Plăvanul a dat semnalul începerii campaniei de vaccinare obligatorie. Mai țineți minte că v-am spus de astă vară de când Plăvanul se declara împotriva vaccinării obligatorii că o va întoarce? Nu știu dacă deplasarea la New York a fost pentru a-și încasa partea sa de șpagă sau dacă l-a chemat stăpânirea la raport dat fiind numărul mic de vaccinați din România. Cert este că de acolo vine cu o foaie de parcurs pentru impunerea vaccinării obligatorii. Și nu doar la adulți ci, în special, la copii. Să vă explic.
În 30 august, prin a ordinul comun al Ministerului Sănătății și Ministerului Învățământului, se statutează că în interiorul cabinetelor medicale școlare elevilor și studenților li se poate face „imunizarea în condiții epidemiologice speciale”. Este vorba de Ordinul nr. 438/4.629/2021, iar paragraful incriminat îl găsiți, între altele, la punctul 5.2. Ticăloșia vine din două direcții. Părintelui sau tutorului i se dă spre semnare o anexă incompletă(Anexa nr. 18) în care nu se spune nimic despre „imunizări”, ci se spune că „se inițiază măsuri antiepidemice în focar de boli infecțioase conform metodologiilor în vigoare”. Asta implică și vaccinarea. De asemenea, în aceeași anexă se specifică faptul că „în cabinetul medical școlar se efectuează acțiuni de educație pentru sănătate a preșcolarilor și elevilor”. Știți ce-i asta? Acceptul dumneavoastră pentru participarea copiilor la orele de educație sexuală, conform actualei legi care, în mod ticălos, a înlocuit denumirea de educație sexuală cu cea de educație sanitară! Tipic securisto-uSeRIst!
Partea și mai ticăloasă este că întreaga anexă maschează cele incriminate printr-un aparent acord de procesare a datelor personale. Însă, odată semnat, v-ați dat acceptul atât pentru vaccinarea copilului cât și pentru participarea sa la orele de educație sexuală(citiți pagina 2 a Anexei nr. 18 la Ordinul 438 )! După cum puteți lesne înțelege, ticăloșia e de mult timp pregătită. Aveți grijă dacă ați semnat respectiva hârtie: o puteți revoca prin intermediul unei notificări înregistrate la respectiva instituție de învățământ(păstrați copia actului cu numărul de înregistrare!).
Pe moment retorica impusă este cea a vaccinării obligatorii a adulților, însă ținta principală sunt copiii, mai ales că din decembrie se va da verde vaccinării începând cu vârsta de 5 ani! După cum puteți vedea trăim timpuri de-a dreptul apocaliptice, în care ți se impun proceduri medicale cât se poate de ciudate. Se încalcă întreaga legislație și practică judiciară din domeniu pentru a se face loc acestei practici medicale care nu doar că nu și-a dovedit eficacitatea ci, din contră, se dovedește mult mai păguboasă. În Israel ultimul vârf înregistrat a avut o medie de peste 11 000 infectări pe zi față de maxim 8000 cât a avut în perioada anterioară(fără vaccin). În Anglia, maximul recent a fost de 46 000, dar acolo părerea mea e că suntem într-o perioadă de „acumulare” urmând a se depăși vârful anterior de 60 000 de infectări zilnice.
Așadar, cu toate că nu există nicio rațiune logică pentru care ar trebui să-ți faci acest vaccin, se merge pe tirania vaccinării. Vă întreb sincer CE FACEȚI? Aceeași întrebare mi-o adresez în oglindă! Ce facem, oameni buni, așteptăm să fim călcați în picioare de acești ticăloși? Suntem mai bine de 60% cei care nu ne-am vaccinat din rațiunile anterior expuse. Vă întreb încă odată: CE FACEM???
Știu, sunt o căruță de ticăloși care vor să se ridice pe valul acesta de nemulțumire. O să vedem o groază de apeluri patetice. Deja mi-e scârbă când știu câte jigodii abia așteaptă se se urce pe un val de nemulțumire pentru a-l deturna. Vă întreb totuși, noi, oamenii simpli,
CE FACEM?
Asistăm neputincioși la acțiunile ticăloase ale unei minorități absolute care, pe banii noștri, caută să ne impună o procedură medicală dubioasă?
CE FACEM?
Stăm precum oile? Înjurăm din fotolii cu telecomanda în mână?
Întrebați-vă prietenii, rudele, pe cei apropiați. Ce-i de făcut? Noi suntem majoritatea, chiar ne lăsăm călcați în picioare de-o minoritate insignifiantă? Porniți de la ideea că, din punct de vedere legal, totul e împotriva noastră. Porniți de la ideea că absolut toate partidele politice participă la blatul vaccinării obligatorii. Porniți de la ideea că absolut toate instituțiile statului forțează vaccinarea obligatorie. Asta în condițiile în care:
majoritatea cadrelor medicale nu-și doresc vaccinarea
majoritatea cadrelor din armată, poliție, servicii de forță nu-și doresc vaccinarea
majoritatea profesorilor nu-și doresc vaccinarea
majoritatea covârșitoare a angajaților nu-și doresc vaccinarea.
Atunci cine-o dorește? O vor niște jogodii din industria producătoare de medicamente care, după cum se observă, recurg inclusiv la mită pentru aceasta. Sunt sprijiniți de tot ce înseamnă Big Tech și structuri oculte de putere. Întrebarea e simplă: DE CE? De ce toată această nebunie? E ceva ciudat, dubios, irațional, ceva cu care efectiv NU MĂ POT ÎMPĂCA. De aceea vă întreb cât se poate de sincer: v-ați întrebat DE CE TOATE ACESTEA?
N-am răspuns. Sunt la fel de simplu ca și voi. Caut însă o soluție de ieșire. Și singurul lucru pe care cred că-l putem face este acela de a ne face simțită prezența. Nu știu cum, dar trebuie făcut ceva!
P.S. Cei de la Project Veritas au început dezvăluirile în ceea ce privește vaccinurile. Probabil de aceea e nebunia cu accelerarea cu orice preț a campaniilor la nivel mondial.
Trenduri Economice - Dan Diaconu
Text preluat. E vorba despre TOATE drepturile și libertățile din Constituție, este practic vorba despre Constituția a cărei aplicare pentru anumite categorii de persoane poate fi condiționată, la dorința administrației publice, de existența și prezentarea certificatului verde!
Nu ți se recunosc drepturile și libertățile fundamentale dacă nu ai certificat verde!
Nici dreptul la muncă, nici dreptul la liberă circulație, nici dreptul la învățătură, nici libertatea individuală, nici dreptul la proprietate privată, nici dreptul la inviolabilitatea domiciliului, nici dreptul la viața privată, nici libertatea de exprimare, nici dreptul la vot, nici dreptul de a fi ales, nici dreptul la ocrotirea sănătății, nici dreptul de asociere, nici libertatea economică, nici dreptul la moștenire, absolut nici un drept!!!! Ești apatrid în propria ta țară, deși aceștia tot au o protecție internațională și stau mai bine.
Premierul, secondat de Arafat, devine Dumnezeu, practic cu drept de viață sau de moarte asupra noastră!!!
?Žn toiul unui miting, la un sfat cu Bratu Luis ??i Pompiliu Diplan. Uneori vedem lucrurile diferit, dar lÄ?sÄ?m orgoliile deoparte ??i ne unim pentru Libertate.
Legitima Aparare, Calea Neamului, Starea de Libertate, 2 octombrie ora 16, Pia??a VICTORIEI, la Guvern, mitingul societÄ???ii civile.
Pia??a VICTORIEI, la GUVERN. Mitingul pentru Libertate, ??mpotriva ocupa??iei strÄ?ine, a fost anun??at ??ncÄ? din 9 septembrie de Legitima Aparare.
?????La mulți ani,femeilor creștine!????
Domnul să vă dăruiască dragostea și curajul mironosițelor.
Spre a fi candele ale credinței și a înțelepciunii, întru înmulțirea dragostei,răbdării și blândeței în jurul vostru.????
???Amin!????
Iulian Brotaru
4 ani în urmă
Foto
Fotografie din galeria profilului.
Iulian Brotaru
4 ani în urmă
Foto
Fotografie din galeria profilului.
Iulian Brotaru
4 ani în urmă
Foto
...✍️
În mijlocul unei clase, la o universitate, unul dintre studenți l-a întrebat pe neașteptate pe profesor:
- Ştiti cum sunt capturaţi porcii sălbatici?
Profesorul a crezut că este o glumă și se aștepta la un răspuns amuzant.
Tânărul i-a răspuns că nu e de glumă, și și-a început serios dizertația:
- Pentru a captura porcii sălbatici, mai întâi se caută un loc în pădure unde merg de obicei porcii sălbatici, iar acolo se pune zilnic puțin porumb pe pământ.
Așadar, porcii sălbatici vin în fiecare zi să mănânce porumbul “gratis” și, când se obișnuiesc să vină zilnic, construiești un gard în jurul locului unde s-au obișnuit să mănânce, câte o parte pe rând...
Când se obişnuiesc cu o parte a gardului, se întorc să mănânce porumbul, iar tu construieşti altă parte a gardului... Se obișnuiesc din nou și mănâncă din nou.
Construiești gardul în jur, puțin câte puțin, până instalezi patru laturi ale gardului în jurul porcilor. În cele din urmă instalează o poartă pe ultima parte.
Porcii sunt deja obișnuiți cu porumbul gratis și gardurile, și astfel încep să vină singuri prin intrare. Atunci închizi poarta și capturezi tot grupul.
Atât de simplu, pas cu pas, până în ultima secundă porcii își pierd libertatea. Încep să alerge în cerc în interiorul gardului, dar sunt deja la închisoare. După aceea, încep să mănânce porumbul gratuit. Se obișnuiesc atât de mult încât uită cum să vâneze singuri, și de aceea acceptă sclavia.
Chiar și ei sunt recunoscători răpitorilor lor și, generații întregi merg fericiți la abator. Nici măcar nu cred că mâna care îi hrănește este aceeași care îi omoară. Tânărul i-a spus profesorului că este exact ceea ce a văzut că se întâmplă în țara sa, în provincia sa, în orașul său, cu oamenii săi.
Guvernele populiste, în proiectele lor dictatoriale, ascunse sub mantaua ”democratică” elibereaza porumb gratuit pentru suficient timp pentru a atinge supunere sistematică.
Și fiecare nou ”guvern salvator” se deghizează în”programe sociale”, dă pomană, dă bani pe care îi scot din buzunarul muncitorului, îndeplinește misiuni, planuri, indulgențe, legi, ”protecție", subvenții pentru orice, exproprieri nejustificate, programe de ”bunăstare socială”, petreceri, târguri sau festivaluri, uniforme, pâine și circ, transport gratuit.
“G R A T I S!”
Tot acel ”liber” pe care-l oferă astfel de escroci, deghizati în politicieni, unui popor prost obișnuit cu firimiturile porumbului gratis și ”liber” ii fură capacitatea de a fi critic, gânditor și antreprenor.
În sfârșit, realizați că tot acel minunat ”ajutor” guvernamental este o problemă, care se opune viitorului democrației în țara noastră.
Puteti sa luati atitudine sau încrucișați brațele, și mâncați porumbul...CONCLUZIA O TRAGETI SINGURI.
Preluat!
Asa face si cel despre care scrie "El satura dupa dorinta orice faptura"!
4 ani în urmă
👍 0
❤️ 0
😂 0
😮 0
😢 0
😠 0
👏 0
Iulian Brotaru
4 ani în urmă
Foto
In vara anului 2020, in urma pandemiei si a unei vechi dorinte de a ne muta intr-un loc linistit, am decis impreuna cu sotul meu sa lasam in urma Germania si sa ne intoarcem in Romania, dar nu in orasul natal, ci undeva mai aproape de munte.
Din cauza lockdown-ului, sotul meu nu avea un loc de munca stabil (iar chiria, asigurarile de sanatate si la masina trebuiau platite + ca mai trebuia si sa traiesti) asa ca intr-o zi ne-am hotarat serios sa plecam din strainatate, sa inchidem tot, sa predam chiria si sa ne cautam "la pas" o casuta, punand totul in mana lui Dumnezeu.
Timp de 2 saptamani am cutreierat satele a catorva judete in zona de deal si munte. Am intrebat localnicii de case care ar fi date spre vanzare, am dat de oameni minunati care ne ajutau cu informatii si care erau doritori de a avea vecini, avand in vedere ca majoritatea satelor din Romania sufera de depopulare.
Eu si sotul meu, fiind tineri si avand doar 3 ani de Germania, nu am ajuns sa strangem o suma prea mare pentru o casa, insa auzisem ca s-au vandut case destul de ieftine in Romania si ne-am rugat lui Dumnezeu sa ne gaseasca si noua una, pentru ca asa cum am scris la inceput ne doream de mult sa ne mutam la tara.
La început aveam si o lista cu ce ar trebui sa aiba casa (ceva pamant, sa fie si bun de cultivat, fantana neaparat, sa nu fie sat aglomerat, ideal era sa aiba si ceva pomi fructiferi).
Providenta a facut ca, mergand printr-un sat sa gasim pe poarta unei case scris "DE VANZARE" si un numar de telefon. Am sunat la acel numar sa aflam un preț (casa fiind din caramida arsa, estimam a costa minim 15.000euro), insa proprietarul nu a raspuns.
Cautarile noastre au continuat, insa fara succes.
Noi aveam un carnetel unde notam informatiile despre case, si intr-o zi ne-am reamintit de acel numar scris pe poarta. Am sunat din nou, insa din nou fara succes. A doua zi, cand ne pregateam sa mergem iar in cautari, suna acel numar. Propietarul ne spune ca pretul casei era doar de 5000 euro. Sotul meu a crezut ca nu auzise bine, insa chiar atat costa. Ne-am hotarat sa o vedem si dupa aceea ne-am dat seama ca asta e casa noastra. Au urmat demersurile cu actele ( cel cu care am vorbit era singurul mostenitor, dar inca nu era pusa casa pe numele lui), apoi un precontract (pentru ca el nu locuieste in tara), dar am trecut cu bine si peste ele.
A urmat partea grea: RENOVAREA ( si inca continua). Fiind o casa batraneasca, trebuia luat tot de la zero: pus șapă, tras plasă pe pereți, pus tavane de rigips, pus termopane, realizarea unei băi și a unei bucătării cu toată instalația necesara, inlocuirea instalatiei elecrice vechi, plus scoaterea tuturor buruienilor din curte si realizarea unui teren arabil.
Ușor, ușor le facem pe toate în limita posibilităților financiare și temporale ( pentru ca amandoi lucram ) si cu ajutorul lui Dumnezeu, al parintilor si prietenilor nostri.
Chiar daca este multa munca, ne bucuram de liniste, de vecini minunati, de animaluțele noastre si ne uitam cu drag la tot ce a iesit pana acum din casa aceasta. Bineinteles, mai sunt multe de facut, dar va las aici cateva fotografii sa va faceti o idee cum era si cum e acum.
Ce vreau sa va transmit prin povestea noastra este ca se poate daca porniti la drum cu Dumnezeu. Daca doriti cu adevarat sa faceti o schimbare in viata voastra, mutatul la tara este cea mai buna alegere pentru trup si suflet.
Anul trecut am avut parte de atatea roade cum nu crezusem ca voi avea: solarul a fost plin de bunatati(rosii, vinete, ardei, castraveti), pomii ne-au binecuvantat cu delicioasele lor fructe din care am facut compoturi si gemuri. De anul acesta vreau sa infrumusetez gradina cu cat mai multe flori.
Si povestea inca continua. Va imbratisam cu drag.
Iulian Brotaru
4 ani în urmă
Foto
In vara anului 2020, in urma pandemiei si a unei vechi dorinte de a ne muta intr-un loc linistit, am decis impreuna cu sotul meu sa lasam in urma Germania si sa ne intoarcem in Romania, dar nu in orasul natal, ci undeva mai aproape de munte.
Din cauza lockdown-ului, sotul meu nu avea un loc de munca stabil (iar chiria, asigurarile de sanatate si la masina trebuiau platite + ca mai trebuia si sa traiesti) asa ca intr-o zi ne-am hotarat serios sa plecam din strainatate, sa inchidem tot, sa predam chiria si sa ne cautam "la pas" o casuta, punand totul in mana lui Dumnezeu.
Timp de 2 saptamani am cutreierat satele a catorva judete in zona de deal si munte. Am intrebat localnicii de case care ar fi date spre vanzare, am dat de oameni minunati care ne ajutau cu informatii si care erau doritori de a avea vecini, avand in vedere ca majoritatea satelor din Romania sufera de depopulare.
Eu si sotul meu, fiind tineri si avand doar 3 ani de Germania, nu am ajuns sa strangem o suma prea mare pentru o casa, insa auzisem ca s-au vandut case destul de ieftine in Romania si ne-am rugat lui Dumnezeu sa ne gaseasca si noua una, pentru ca asa cum am scris la inceput ne doream de mult sa ne mutam la tara.
La început aveam si o lista cu ce ar trebui sa aiba casa (ceva pamant, sa fie si bun de cultivat, fantana neaparat, sa nu fie sat aglomerat, ideal era sa aiba si ceva pomi fructiferi).
Providenta a facut ca, mergand printr-un sat sa gasim pe poarta unei case scris "DE VANZARE" si un numar de telefon. Am sunat la acel numar sa aflam un preț (casa fiind din caramida arsa, estimam a costa minim 15.000euro), insa proprietarul nu a raspuns.
Cautarile noastre au continuat, insa fara succes.
Noi aveam un carnetel unde notam informatiile despre case, si intr-o zi ne-am reamintit de acel numar scris pe poarta. Am sunat din nou, insa din nou fara succes. A doua zi, cand ne pregateam sa mergem iar in cautari, suna acel numar. Propietarul ne spune ca pretul casei era doar de 5000 euro. Sotul meu a crezut ca nu auzise bine, insa chiar atat costa. Ne-am hotarat sa o vedem si dupa aceea ne-am dat seama ca asta e casa noastra. Au urmat demersurile cu actele ( cel cu care am vorbit era singurul mostenitor, dar inca nu era pusa casa pe numele lui), apoi un precontract (pentru ca el nu locuieste in tara), dar am trecut cu bine si peste ele.
A urmat partea grea: RENOVAREA ( si inca continua). Fiind o casa batraneasca, trebuia luat tot de la zero: pus șapă, tras plasă pe pereți, pus tavane de rigips, pus termopane, realizarea unei băi și a unei bucătării cu toată instalația necesara, inlocuirea instalatiei elecrice vechi, plus scoaterea tuturor buruienilor din curte si realizarea unui teren arabil.
Ușor, ușor le facem pe toate în limita posibilităților financiare și temporale ( pentru ca amandoi lucram ) si cu ajutorul lui Dumnezeu, al parintilor si prietenilor nostri.
Chiar daca este multa munca, ne bucuram de liniste, de vecini minunati, de animaluțele noastre si ne uitam cu drag la tot ce a iesit pana acum din casa aceasta. Bineinteles, mai sunt multe de facut, dar va las aici cateva fotografii sa va faceti o idee cum era si cum e acum.
Ce vreau sa va transmit prin povestea noastra este ca se poate daca porniti la drum cu Dumnezeu. Daca doriti cu adevarat sa faceti o schimbare in viata voastra, mutatul la tara este cea mai buna alegere pentru trup si suflet.
Anul trecut am avut parte de atatea roade cum nu crezusem ca voi avea: solarul a fost plin de bunatati(rosii, vinete, ardei, castraveti), pomii ne-au binecuvantat cu delicioasele lor fructe din care am facut compoturi si gemuri. De anul acesta vreau sa infrumusetez gradina cu cat mai multe flori.
Si povestea inca continua. Va imbratisam cu drag.
Iulian Brotaru
4 ani în urmă
Foto
In vara anului 2020, in urma pandemiei si a unei vechi dorinte de a ne muta intr-un loc linistit, am decis impreuna cu sotul meu sa lasam in urma Germania si sa ne intoarcem in Romania, dar nu in orasul natal, ci undeva mai aproape de munte.
Din cauza lockdown-ului, sotul meu nu avea un loc de munca stabil (iar chiria, asigurarile de sanatate si la masina trebuiau platite + ca mai trebuia si sa traiesti) asa ca intr-o zi ne-am hotarat serios sa plecam din strainatate, sa inchidem tot, sa predam chiria si sa ne cautam "la pas" o casuta, punand totul in mana lui Dumnezeu.
Timp de 2 saptamani am cutreierat satele a catorva judete in zona de deal si munte. Am intrebat localnicii de case care ar fi date spre vanzare, am dat de oameni minunati care ne ajutau cu informatii si care erau doritori de a avea vecini, avand in vedere ca majoritatea satelor din Romania sufera de depopulare.
Eu si sotul meu, fiind tineri si avand doar 3 ani de Germania, nu am ajuns sa strangem o suma prea mare pentru o casa, insa auzisem ca s-au vandut case destul de ieftine in Romania si ne-am rugat lui Dumnezeu sa ne gaseasca si noua una, pentru ca asa cum am scris la inceput ne doream de mult sa ne mutam la tara.
La început aveam si o lista cu ce ar trebui sa aiba casa (ceva pamant, sa fie si bun de cultivat, fantana neaparat, sa nu fie sat aglomerat, ideal era sa aiba si ceva pomi fructiferi).
Providenta a facut ca, mergand printr-un sat sa gasim pe poarta unei case scris "DE VANZARE" si un numar de telefon. Am sunat la acel numar sa aflam un preț (casa fiind din caramida arsa, estimam a costa minim 15.000euro), insa proprietarul nu a raspuns.
Cautarile noastre au continuat, insa fara succes.
Noi aveam un carnetel unde notam informatiile despre case, si intr-o zi ne-am reamintit de acel numar scris pe poarta. Am sunat din nou, insa din nou fara succes. A doua zi, cand ne pregateam sa mergem iar in cautari, suna acel numar. Propietarul ne spune ca pretul casei era doar de 5000 euro. Sotul meu a crezut ca nu auzise bine, insa chiar atat costa. Ne-am hotarat sa o vedem si dupa aceea ne-am dat seama ca asta e casa noastra. Au urmat demersurile cu actele ( cel cu care am vorbit era singurul mostenitor, dar inca nu era pusa casa pe numele lui), apoi un precontract (pentru ca el nu locuieste in tara), dar am trecut cu bine si peste ele.
A urmat partea grea: RENOVAREA ( si inca continua). Fiind o casa batraneasca, trebuia luat tot de la zero: pus șapă, tras plasă pe pereți, pus tavane de rigips, pus termopane, realizarea unei băi și a unei bucătării cu toată instalația necesara, inlocuirea instalatiei elecrice vechi, plus scoaterea tuturor buruienilor din curte si realizarea unui teren arabil.
Ușor, ușor le facem pe toate în limita posibilităților financiare și temporale ( pentru ca amandoi lucram ) si cu ajutorul lui Dumnezeu, al parintilor si prietenilor nostri.
Chiar daca este multa munca, ne bucuram de liniste, de vecini minunati, de animaluțele noastre si ne uitam cu drag la tot ce a iesit pana acum din casa aceasta. Bineinteles, mai sunt multe de facut, dar va las aici cateva fotografii sa va faceti o idee cum era si cum e acum.
Ce vreau sa va transmit prin povestea noastra este ca se poate daca porniti la drum cu Dumnezeu. Daca doriti cu adevarat sa faceti o schimbare in viata voastra, mutatul la tara este cea mai buna alegere pentru trup si suflet.
Anul trecut am avut parte de atatea roade cum nu crezusem ca voi avea: solarul a fost plin de bunatati(rosii, vinete, ardei, castraveti), pomii ne-au binecuvantat cu delicioasele lor fructe din care am facut compoturi si gemuri. De anul acesta vreau sa infrumusetez gradina cu cat mai multe flori.
Si povestea inca continua. Va imbratisam cu drag.
Iulian Brotaru
4 ani în urmă
Foto
In vara anului 2020, in urma pandemiei si a unei vechi dorinte de a ne muta intr-un loc linistit, am decis impreuna cu sotul meu sa lasam in urma Germania si sa ne intoarcem in Romania, dar nu in orasul natal, ci undeva mai aproape de munte.
Din cauza lockdown-ului, sotul meu nu avea un loc de munca stabil (iar chiria, asigurarile de sanatate si la masina trebuiau platite + ca mai trebuia si sa traiesti) asa ca intr-o zi ne-am hotarat serios sa plecam din strainatate, sa inchidem tot, sa predam chiria si sa ne cautam "la pas" o casuta, punand totul in mana lui Dumnezeu.
Timp de 2 saptamani am cutreierat satele a catorva judete in zona de deal si munte. Am intrebat localnicii de case care ar fi date spre vanzare, am dat de oameni minunati care ne ajutau cu informatii si care erau doritori de a avea vecini, avand in vedere ca majoritatea satelor din Romania sufera de depopulare.
Eu si sotul meu, fiind tineri si avand doar 3 ani de Germania, nu am ajuns sa strangem o suma prea mare pentru o casa, insa auzisem ca s-au vandut case destul de ieftine in Romania si ne-am rugat lui Dumnezeu sa ne gaseasca si noua una, pentru ca asa cum am scris la inceput ne doream de mult sa ne mutam la tara.
La început aveam si o lista cu ce ar trebui sa aiba casa (ceva pamant, sa fie si bun de cultivat, fantana neaparat, sa nu fie sat aglomerat, ideal era sa aiba si ceva pomi fructiferi).
Providenta a facut ca, mergand printr-un sat sa gasim pe poarta unei case scris "DE VANZARE" si un numar de telefon. Am sunat la acel numar sa aflam un preț (casa fiind din caramida arsa, estimam a costa minim 15.000euro), insa proprietarul nu a raspuns.
Cautarile noastre au continuat, insa fara succes.
Noi aveam un carnetel unde notam informatiile despre case, si intr-o zi ne-am reamintit de acel numar scris pe poarta. Am sunat din nou, insa din nou fara succes. A doua zi, cand ne pregateam sa mergem iar in cautari, suna acel numar. Propietarul ne spune ca pretul casei era doar de 5000 euro. Sotul meu a crezut ca nu auzise bine, insa chiar atat costa. Ne-am hotarat sa o vedem si dupa aceea ne-am dat seama ca asta e casa noastra. Au urmat demersurile cu actele ( cel cu care am vorbit era singurul mostenitor, dar inca nu era pusa casa pe numele lui), apoi un precontract (pentru ca el nu locuieste in tara), dar am trecut cu bine si peste ele.
A urmat partea grea: RENOVAREA ( si inca continua). Fiind o casa batraneasca, trebuia luat tot de la zero: pus șapă, tras plasă pe pereți, pus tavane de rigips, pus termopane, realizarea unei băi și a unei bucătării cu toată instalația necesara, inlocuirea instalatiei elecrice vechi, plus scoaterea tuturor buruienilor din curte si realizarea unui teren arabil.
Ușor, ușor le facem pe toate în limita posibilităților financiare și temporale ( pentru ca amandoi lucram ) si cu ajutorul lui Dumnezeu, al parintilor si prietenilor nostri.
Chiar daca este multa munca, ne bucuram de liniste, de vecini minunati, de animaluțele noastre si ne uitam cu drag la tot ce a iesit pana acum din casa aceasta. Bineinteles, mai sunt multe de facut, dar va las aici cateva fotografii sa va faceti o idee cum era si cum e acum.
Ce vreau sa va transmit prin povestea noastra este ca se poate daca porniti la drum cu Dumnezeu. Daca doriti cu adevarat sa faceti o schimbare in viata voastra, mutatul la tara este cea mai buna alegere pentru trup si suflet.
Anul trecut am avut parte de atatea roade cum nu crezusem ca voi avea: solarul a fost plin de bunatati(rosii, vinete, ardei, castraveti), pomii ne-au binecuvantat cu delicioasele lor fructe din care am facut compoturi si gemuri. De anul acesta vreau sa infrumusetez gradina cu cat mai multe flori.
Si povestea inca continua. Va imbratisam cu drag.
Iulian Brotaru
4 ani în urmă
Foto
In vara anului 2020, in urma pandemiei si a unei vechi dorinte de a ne muta intr-un loc linistit, am decis impreuna cu sotul meu sa lasam in urma Germania si sa ne intoarcem in Romania, dar nu in orasul natal, ci undeva mai aproape de munte.
Din cauza lockdown-ului, sotul meu nu avea un loc de munca stabil (iar chiria, asigurarile de sanatate si la masina trebuiau platite + ca mai trebuia si sa traiesti) asa ca intr-o zi ne-am hotarat serios sa plecam din strainatate, sa inchidem tot, sa predam chiria si sa ne cautam "la pas" o casuta, punand totul in mana lui Dumnezeu.
Timp de 2 saptamani am cutreierat satele a catorva judete in zona de deal si munte. Am intrebat localnicii de case care ar fi date spre vanzare, am dat de oameni minunati care ne ajutau cu informatii si care erau doritori de a avea vecini, avand in vedere ca majoritatea satelor din Romania sufera de depopulare.
Eu si sotul meu, fiind tineri si avand doar 3 ani de Germania, nu am ajuns sa strangem o suma prea mare pentru o casa, insa auzisem ca s-au vandut case destul de ieftine in Romania si ne-am rugat lui Dumnezeu sa ne gaseasca si noua una, pentru ca asa cum am scris la inceput ne doream de mult sa ne mutam la tara.
La început aveam si o lista cu ce ar trebui sa aiba casa (ceva pamant, sa fie si bun de cultivat, fantana neaparat, sa nu fie sat aglomerat, ideal era sa aiba si ceva pomi fructiferi).
Providenta a facut ca, mergand printr-un sat sa gasim pe poarta unei case scris "DE VANZARE" si un numar de telefon. Am sunat la acel numar sa aflam un preț (casa fiind din caramida arsa, estimam a costa minim 15.000euro), insa proprietarul nu a raspuns.
Cautarile noastre au continuat, insa fara succes.
Noi aveam un carnetel unde notam informatiile despre case, si intr-o zi ne-am reamintit de acel numar scris pe poarta. Am sunat din nou, insa din nou fara succes. A doua zi, cand ne pregateam sa mergem iar in cautari, suna acel numar. Propietarul ne spune ca pretul casei era doar de 5000 euro. Sotul meu a crezut ca nu auzise bine, insa chiar atat costa. Ne-am hotarat sa o vedem si dupa aceea ne-am dat seama ca asta e casa noastra. Au urmat demersurile cu actele ( cel cu care am vorbit era singurul mostenitor, dar inca nu era pusa casa pe numele lui), apoi un precontract (pentru ca el nu locuieste in tara), dar am trecut cu bine si peste ele.
A urmat partea grea: RENOVAREA ( si inca continua). Fiind o casa batraneasca, trebuia luat tot de la zero: pus șapă, tras plasă pe pereți, pus tavane de rigips, pus termopane, realizarea unei băi și a unei bucătării cu toată instalația necesara, inlocuirea instalatiei elecrice vechi, plus scoaterea tuturor buruienilor din curte si realizarea unui teren arabil.
Ușor, ușor le facem pe toate în limita posibilităților financiare și temporale ( pentru ca amandoi lucram ) si cu ajutorul lui Dumnezeu, al parintilor si prietenilor nostri.
Chiar daca este multa munca, ne bucuram de liniste, de vecini minunati, de animaluțele noastre si ne uitam cu drag la tot ce a iesit pana acum din casa aceasta. Bineinteles, mai sunt multe de facut, dar va las aici cateva fotografii sa va faceti o idee cum era si cum e acum.
Ce vreau sa va transmit prin povestea noastra este ca se poate daca porniti la drum cu Dumnezeu. Daca doriti cu adevarat sa faceti o schimbare in viata voastra, mutatul la tara este cea mai buna alegere pentru trup si suflet.
Anul trecut am avut parte de atatea roade cum nu crezusem ca voi avea: solarul a fost plin de bunatati(rosii, vinete, ardei, castraveti), pomii ne-au binecuvantat cu delicioasele lor fructe din care am facut compoturi si gemuri. De anul acesta vreau sa infrumusetez gradina cu cat mai multe flori.
Si povestea inca continua. Va imbratisam cu drag.
Iulian Brotaru
4 ani în urmă
Foto
In vara anului 2020, in urma pandemiei si a unei vechi dorinte de a ne muta intr-un loc linistit, am decis impreuna cu sotul meu sa lasam in urma Germania si sa ne intoarcem in Romania, dar nu in orasul natal, ci undeva mai aproape de munte.
Din cauza lockdown-ului, sotul meu nu avea un loc de munca stabil (iar chiria, asigurarile de sanatate si la masina trebuiau platite + ca mai trebuia si sa traiesti) asa ca intr-o zi ne-am hotarat serios sa plecam din strainatate, sa inchidem tot, sa predam chiria si sa ne cautam "la pas" o casuta, punand totul in mana lui Dumnezeu.
Timp de 2 saptamani am cutreierat satele a catorva judete in zona de deal si munte. Am intrebat localnicii de case care ar fi date spre vanzare, am dat de oameni minunati care ne ajutau cu informatii si care erau doritori de a avea vecini, avand in vedere ca majoritatea satelor din Romania sufera de depopulare.
Eu si sotul meu, fiind tineri si avand doar 3 ani de Germania, nu am ajuns sa strangem o suma prea mare pentru o casa, insa auzisem ca s-au vandut case destul de ieftine in Romania si ne-am rugat lui Dumnezeu sa ne gaseasca si noua una, pentru ca asa cum am scris la inceput ne doream de mult sa ne mutam la tara.
La început aveam si o lista cu ce ar trebui sa aiba casa (ceva pamant, sa fie si bun de cultivat, fantana neaparat, sa nu fie sat aglomerat, ideal era sa aiba si ceva pomi fructiferi).
Providenta a facut ca, mergand printr-un sat sa gasim pe poarta unei case scris "DE VANZARE" si un numar de telefon. Am sunat la acel numar sa aflam un preț (casa fiind din caramida arsa, estimam a costa minim 15.000euro), insa proprietarul nu a raspuns.
Cautarile noastre au continuat, insa fara succes.
Noi aveam un carnetel unde notam informatiile despre case, si intr-o zi ne-am reamintit de acel numar scris pe poarta. Am sunat din nou, insa din nou fara succes. A doua zi, cand ne pregateam sa mergem iar in cautari, suna acel numar. Propietarul ne spune ca pretul casei era doar de 5000 euro. Sotul meu a crezut ca nu auzise bine, insa chiar atat costa. Ne-am hotarat sa o vedem si dupa aceea ne-am dat seama ca asta e casa noastra. Au urmat demersurile cu actele ( cel cu care am vorbit era singurul mostenitor, dar inca nu era pusa casa pe numele lui), apoi un precontract (pentru ca el nu locuieste in tara), dar am trecut cu bine si peste ele.
A urmat partea grea: RENOVAREA ( si inca continua). Fiind o casa batraneasca, trebuia luat tot de la zero: pus șapă, tras plasă pe pereți, pus tavane de rigips, pus termopane, realizarea unei băi și a unei bucătării cu toată instalația necesara, inlocuirea instalatiei elecrice vechi, plus scoaterea tuturor buruienilor din curte si realizarea unui teren arabil.
Ușor, ușor le facem pe toate în limita posibilităților financiare și temporale ( pentru ca amandoi lucram ) si cu ajutorul lui Dumnezeu, al parintilor si prietenilor nostri.
Chiar daca este multa munca, ne bucuram de liniste, de vecini minunati, de animaluțele noastre si ne uitam cu drag la tot ce a iesit pana acum din casa aceasta. Bineinteles, mai sunt multe de facut, dar va las aici cateva fotografii sa va faceti o idee cum era si cum e acum.
Ce vreau sa va transmit prin povestea noastra este ca se poate daca porniti la drum cu Dumnezeu. Daca doriti cu adevarat sa faceti o schimbare in viata voastra, mutatul la tara este cea mai buna alegere pentru trup si suflet.
Anul trecut am avut parte de atatea roade cum nu crezusem ca voi avea: solarul a fost plin de bunatati(rosii, vinete, ardei, castraveti), pomii ne-au binecuvantat cu delicioasele lor fructe din care am facut compoturi si gemuri. De anul acesta vreau sa infrumusetez gradina cu cat mai multe flori.
Si povestea inca continua. Va imbratisam cu drag.
Iulian Brotaru
4 ani în urmă
Foto
In vara anului 2020, in urma pandemiei si a unei vechi dorinte de a ne muta intr-un loc linistit, am decis impreuna cu sotul meu sa lasam in urma Germania si sa ne intoarcem in Romania, dar nu in orasul natal, ci undeva mai aproape de munte.
Din cauza lockdown-ului, sotul meu nu avea un loc de munca stabil (iar chiria, asigurarile de sanatate si la masina trebuiau platite + ca mai trebuia si sa traiesti) asa ca intr-o zi ne-am hotarat serios sa plecam din strainatate, sa inchidem tot, sa predam chiria si sa ne cautam "la pas" o casuta, punand totul in mana lui Dumnezeu.
Timp de 2 saptamani am cutreierat satele a catorva judete in zona de deal si munte. Am intrebat localnicii de case care ar fi date spre vanzare, am dat de oameni minunati care ne ajutau cu informatii si care erau doritori de a avea vecini, avand in vedere ca majoritatea satelor din Romania sufera de depopulare.
Eu si sotul meu, fiind tineri si avand doar 3 ani de Germania, nu am ajuns sa strangem o suma prea mare pentru o casa, insa auzisem ca s-au vandut case destul de ieftine in Romania si ne-am rugat lui Dumnezeu sa ne gaseasca si noua una, pentru ca asa cum am scris la inceput ne doream de mult sa ne mutam la tara.
La început aveam si o lista cu ce ar trebui sa aiba casa (ceva pamant, sa fie si bun de cultivat, fantana neaparat, sa nu fie sat aglomerat, ideal era sa aiba si ceva pomi fructiferi).
Providenta a facut ca, mergand printr-un sat sa gasim pe poarta unei case scris "DE VANZARE" si un numar de telefon. Am sunat la acel numar sa aflam un preț (casa fiind din caramida arsa, estimam a costa minim 15.000euro), insa proprietarul nu a raspuns.
Cautarile noastre au continuat, insa fara succes.
Noi aveam un carnetel unde notam informatiile despre case, si intr-o zi ne-am reamintit de acel numar scris pe poarta. Am sunat din nou, insa din nou fara succes. A doua zi, cand ne pregateam sa mergem iar in cautari, suna acel numar. Propietarul ne spune ca pretul casei era doar de 5000 euro. Sotul meu a crezut ca nu auzise bine, insa chiar atat costa. Ne-am hotarat sa o vedem si dupa aceea ne-am dat seama ca asta e casa noastra. Au urmat demersurile cu actele ( cel cu care am vorbit era singurul mostenitor, dar inca nu era pusa casa pe numele lui), apoi un precontract (pentru ca el nu locuieste in tara), dar am trecut cu bine si peste ele.
A urmat partea grea: RENOVAREA ( si inca continua). Fiind o casa batraneasca, trebuia luat tot de la zero: pus șapă, tras plasă pe pereți, pus tavane de rigips, pus termopane, realizarea unei băi și a unei bucătării cu toată instalația necesara, inlocuirea instalatiei elecrice vechi, plus scoaterea tuturor buruienilor din curte si realizarea unui teren arabil.
Ușor, ușor le facem pe toate în limita posibilităților financiare și temporale ( pentru ca amandoi lucram ) si cu ajutorul lui Dumnezeu, al parintilor si prietenilor nostri.
Chiar daca este multa munca, ne bucuram de liniste, de vecini minunati, de animaluțele noastre si ne uitam cu drag la tot ce a iesit pana acum din casa aceasta. Bineinteles, mai sunt multe de facut, dar va las aici cateva fotografii sa va faceti o idee cum era si cum e acum.
Ce vreau sa va transmit prin povestea noastra este ca se poate daca porniti la drum cu Dumnezeu. Daca doriti cu adevarat sa faceti o schimbare in viata voastra, mutatul la tara este cea mai buna alegere pentru trup si suflet.
Anul trecut am avut parte de atatea roade cum nu crezusem ca voi avea: solarul a fost plin de bunatati(rosii, vinete, ardei, castraveti), pomii ne-au binecuvantat cu delicioasele lor fructe din care am facut compoturi si gemuri. De anul acesta vreau sa infrumusetez gradina cu cat mai multe flori.
Si povestea inca continua. Va imbratisam cu drag.
Iulian Brotaru
4 ani în urmă
Foto
In vara anului 2020, in urma pandemiei si a unei vechi dorinte de a ne muta intr-un loc linistit, am decis impreuna cu sotul meu sa lasam in urma Germania si sa ne intoarcem in Romania, dar nu in orasul natal, ci undeva mai aproape de munte.
Din cauza lockdown-ului, sotul meu nu avea un loc de munca stabil (iar chiria, asigurarile de sanatate si la masina trebuiau platite + ca mai trebuia si sa traiesti) asa ca intr-o zi ne-am hotarat serios sa plecam din strainatate, sa inchidem tot, sa predam chiria si sa ne cautam "la pas" o casuta, punand totul in mana lui Dumnezeu.
Timp de 2 saptamani am cutreierat satele a catorva judete in zona de deal si munte. Am intrebat localnicii de case care ar fi date spre vanzare, am dat de oameni minunati care ne ajutau cu informatii si care erau doritori de a avea vecini, avand in vedere ca majoritatea satelor din Romania sufera de depopulare.
Eu si sotul meu, fiind tineri si avand doar 3 ani de Germania, nu am ajuns sa strangem o suma prea mare pentru o casa, insa auzisem ca s-au vandut case destul de ieftine in Romania si ne-am rugat lui Dumnezeu sa ne gaseasca si noua una, pentru ca asa cum am scris la inceput ne doream de mult sa ne mutam la tara.
La început aveam si o lista cu ce ar trebui sa aiba casa (ceva pamant, sa fie si bun de cultivat, fantana neaparat, sa nu fie sat aglomerat, ideal era sa aiba si ceva pomi fructiferi).
Providenta a facut ca, mergand printr-un sat sa gasim pe poarta unei case scris "DE VANZARE" si un numar de telefon. Am sunat la acel numar sa aflam un preț (casa fiind din caramida arsa, estimam a costa minim 15.000euro), insa proprietarul nu a raspuns.
Cautarile noastre au continuat, insa fara succes.
Noi aveam un carnetel unde notam informatiile despre case, si intr-o zi ne-am reamintit de acel numar scris pe poarta. Am sunat din nou, insa din nou fara succes. A doua zi, cand ne pregateam sa mergem iar in cautari, suna acel numar. Propietarul ne spune ca pretul casei era doar de 5000 euro. Sotul meu a crezut ca nu auzise bine, insa chiar atat costa. Ne-am hotarat sa o vedem si dupa aceea ne-am dat seama ca asta e casa noastra. Au urmat demersurile cu actele ( cel cu care am vorbit era singurul mostenitor, dar inca nu era pusa casa pe numele lui), apoi un precontract (pentru ca el nu locuieste in tara), dar am trecut cu bine si peste ele.
A urmat partea grea: RENOVAREA ( si inca continua). Fiind o casa batraneasca, trebuia luat tot de la zero: pus șapă, tras plasă pe pereți, pus tavane de rigips, pus termopane, realizarea unei băi și a unei bucătării cu toată instalația necesara, inlocuirea instalatiei elecrice vechi, plus scoaterea tuturor buruienilor din curte si realizarea unui teren arabil.
Ușor, ușor le facem pe toate în limita posibilităților financiare și temporale ( pentru ca amandoi lucram ) si cu ajutorul lui Dumnezeu, al parintilor si prietenilor nostri.
Chiar daca este multa munca, ne bucuram de liniste, de vecini minunati, de animaluțele noastre si ne uitam cu drag la tot ce a iesit pana acum din casa aceasta. Bineinteles, mai sunt multe de facut, dar va las aici cateva fotografii sa va faceti o idee cum era si cum e acum.
Ce vreau sa va transmit prin povestea noastra este ca se poate daca porniti la drum cu Dumnezeu. Daca doriti cu adevarat sa faceti o schimbare in viata voastra, mutatul la tara este cea mai buna alegere pentru trup si suflet.
Anul trecut am avut parte de atatea roade cum nu crezusem ca voi avea: solarul a fost plin de bunatati(rosii, vinete, ardei, castraveti), pomii ne-au binecuvantat cu delicioasele lor fructe din care am facut compoturi si gemuri. De anul acesta vreau sa infrumusetez gradina cu cat mai multe flori.
Si povestea inca continua. Va imbratisam cu drag.
Iulian Brotaru
4 ani în urmă
Foto
In vara anului 2020, in urma pandemiei si a unei vechi dorinte de a ne muta intr-un loc linistit, am decis impreuna cu sotul meu sa lasam in urma Germania si sa ne intoarcem in Romania, dar nu in orasul natal, ci undeva mai aproape de munte.
Din cauza lockdown-ului, sotul meu nu avea un loc de munca stabil (iar chiria, asigurarile de sanatate si la masina trebuiau platite + ca mai trebuia si sa traiesti) asa ca intr-o zi ne-am hotarat serios sa plecam din strainatate, sa inchidem tot, sa predam chiria si sa ne cautam "la pas" o casuta, punand totul in mana lui Dumnezeu.
Timp de 2 saptamani am cutreierat satele a catorva judete in zona de deal si munte. Am intrebat localnicii de case care ar fi date spre vanzare, am dat de oameni minunati care ne ajutau cu informatii si care erau doritori de a avea vecini, avand in vedere ca majoritatea satelor din Romania sufera de depopulare.
Eu si sotul meu, fiind tineri si avand doar 3 ani de Germania, nu am ajuns sa strangem o suma prea mare pentru o casa, insa auzisem ca s-au vandut case destul de ieftine in Romania si ne-am rugat lui Dumnezeu sa ne gaseasca si noua una, pentru ca asa cum am scris la inceput ne doream de mult sa ne mutam la tara.
La început aveam si o lista cu ce ar trebui sa aiba casa (ceva pamant, sa fie si bun de cultivat, fantana neaparat, sa nu fie sat aglomerat, ideal era sa aiba si ceva pomi fructiferi).
Providenta a facut ca, mergand printr-un sat sa gasim pe poarta unei case scris "DE VANZARE" si un numar de telefon. Am sunat la acel numar sa aflam un preț (casa fiind din caramida arsa, estimam a costa minim 15.000euro), insa proprietarul nu a raspuns.
Cautarile noastre au continuat, insa fara succes.
Noi aveam un carnetel unde notam informatiile despre case, si intr-o zi ne-am reamintit de acel numar scris pe poarta. Am sunat din nou, insa din nou fara succes. A doua zi, cand ne pregateam sa mergem iar in cautari, suna acel numar. Propietarul ne spune ca pretul casei era doar de 5000 euro. Sotul meu a crezut ca nu auzise bine, insa chiar atat costa. Ne-am hotarat sa o vedem si dupa aceea ne-am dat seama ca asta e casa noastra. Au urmat demersurile cu actele ( cel cu care am vorbit era singurul mostenitor, dar inca nu era pusa casa pe numele lui), apoi un precontract (pentru ca el nu locuieste in tara), dar am trecut cu bine si peste ele.
A urmat partea grea: RENOVAREA ( si inca continua). Fiind o casa batraneasca, trebuia luat tot de la zero: pus șapă, tras plasă pe pereți, pus tavane de rigips, pus termopane, realizarea unei băi și a unei bucătării cu toată instalația necesara, inlocuirea instalatiei elecrice vechi, plus scoaterea tuturor buruienilor din curte si realizarea unui teren arabil.
Ușor, ușor le facem pe toate în limita posibilităților financiare și temporale ( pentru ca amandoi lucram ) si cu ajutorul lui Dumnezeu, al parintilor si prietenilor nostri.
Chiar daca este multa munca, ne bucuram de liniste, de vecini minunati, de animaluțele noastre si ne uitam cu drag la tot ce a iesit pana acum din casa aceasta. Bineinteles, mai sunt multe de facut, dar va las aici cateva fotografii sa va faceti o idee cum era si cum e acum.
Ce vreau sa va transmit prin povestea noastra este ca se poate daca porniti la drum cu Dumnezeu. Daca doriti cu adevarat sa faceti o schimbare in viata voastra, mutatul la tara este cea mai buna alegere pentru trup si suflet.
Anul trecut am avut parte de atatea roade cum nu crezusem ca voi avea: solarul a fost plin de bunatati(rosii, vinete, ardei, castraveti), pomii ne-au binecuvantat cu delicioasele lor fructe din care am facut compoturi si gemuri. De anul acesta vreau sa infrumusetez gradina cu cat mai multe flori.
Si povestea inca continua. Va imbratisam cu drag.
Iulian Brotaru
4 ani în urmă
Foto
In vara anului 2020, in urma pandemiei si a unei vechi dorinte de a ne muta intr-un loc linistit, am decis impreuna cu sotul meu sa lasam in urma Germania si sa ne intoarcem in Romania, dar nu in orasul natal, ci undeva mai aproape de munte.
Din cauza lockdown-ului, sotul meu nu avea un loc de munca stabil (iar chiria, asigurarile de sanatate si la masina trebuiau platite + ca mai trebuia si sa traiesti) asa ca intr-o zi ne-am hotarat serios sa plecam din strainatate, sa inchidem tot, sa predam chiria si sa ne cautam "la pas" o casuta, punand totul in mana lui Dumnezeu.
Timp de 2 saptamani am cutreierat satele a catorva judete in zona de deal si munte. Am intrebat localnicii de case care ar fi date spre vanzare, am dat de oameni minunati care ne ajutau cu informatii si care erau doritori de a avea vecini, avand in vedere ca majoritatea satelor din Romania sufera de depopulare.
Eu si sotul meu, fiind tineri si avand doar 3 ani de Germania, nu am ajuns sa strangem o suma prea mare pentru o casa, insa auzisem ca s-au vandut case destul de ieftine in Romania si ne-am rugat lui Dumnezeu sa ne gaseasca si noua una, pentru ca asa cum am scris la inceput ne doream de mult sa ne mutam la tara.
La început aveam si o lista cu ce ar trebui sa aiba casa (ceva pamant, sa fie si bun de cultivat, fantana neaparat, sa nu fie sat aglomerat, ideal era sa aiba si ceva pomi fructiferi).
Providenta a facut ca, mergand printr-un sat sa gasim pe poarta unei case scris "DE VANZARE" si un numar de telefon. Am sunat la acel numar sa aflam un preț (casa fiind din caramida arsa, estimam a costa minim 15.000euro), insa proprietarul nu a raspuns.
Cautarile noastre au continuat, insa fara succes.
Noi aveam un carnetel unde notam informatiile despre case, si intr-o zi ne-am reamintit de acel numar scris pe poarta. Am sunat din nou, insa din nou fara succes. A doua zi, cand ne pregateam sa mergem iar in cautari, suna acel numar. Propietarul ne spune ca pretul casei era doar de 5000 euro. Sotul meu a crezut ca nu auzise bine, insa chiar atat costa. Ne-am hotarat sa o vedem si dupa aceea ne-am dat seama ca asta e casa noastra. Au urmat demersurile cu actele ( cel cu care am vorbit era singurul mostenitor, dar inca nu era pusa casa pe numele lui), apoi un precontract (pentru ca el nu locuieste in tara), dar am trecut cu bine si peste ele.
A urmat partea grea: RENOVAREA ( si inca continua). Fiind o casa batraneasca, trebuia luat tot de la zero: pus șapă, tras plasă pe pereți, pus tavane de rigips, pus termopane, realizarea unei băi și a unei bucătării cu toată instalația necesara, inlocuirea instalatiei elecrice vechi, plus scoaterea tuturor buruienilor din curte si realizarea unui teren arabil.
Ușor, ușor le facem pe toate în limita posibilităților financiare și temporale ( pentru ca amandoi lucram ) si cu ajutorul lui Dumnezeu, al parintilor si prietenilor nostri.
Chiar daca este multa munca, ne bucuram de liniste, de vecini minunati, de animaluțele noastre si ne uitam cu drag la tot ce a iesit pana acum din casa aceasta. Bineinteles, mai sunt multe de facut, dar va las aici cateva fotografii sa va faceti o idee cum era si cum e acum.
Ce vreau sa va transmit prin povestea noastra este ca se poate daca porniti la drum cu Dumnezeu. Daca doriti cu adevarat sa faceti o schimbare in viata voastra, mutatul la tara este cea mai buna alegere pentru trup si suflet.
Anul trecut am avut parte de atatea roade cum nu crezusem ca voi avea: solarul a fost plin de bunatati(rosii, vinete, ardei, castraveti), pomii ne-au binecuvantat cu delicioasele lor fructe din care am facut compoturi si gemuri. De anul acesta vreau sa infrumusetez gradina cu cat mai multe flori.
Si povestea inca continua. Va imbratisam cu drag.
Iulian Brotaru
4 ani în urmă
Foto
In vara anului 2020, in urma pandemiei si a unei vechi dorinte de a ne muta intr-un loc linistit, am decis impreuna cu sotul meu sa lasam in urma Germania si sa ne intoarcem in Romania, dar nu in orasul natal, ci undeva mai aproape de munte.
Din cauza lockdown-ului, sotul meu nu avea un loc de munca stabil (iar chiria, asigurarile de sanatate si la masina trebuiau platite + ca mai trebuia si sa traiesti) asa ca intr-o zi ne-am hotarat serios sa plecam din strainatate, sa inchidem tot, sa predam chiria si sa ne cautam "la pas" o casuta, punand totul in mana lui Dumnezeu.
Timp de 2 saptamani am cutreierat satele a catorva judete in zona de deal si munte. Am intrebat localnicii de case care ar fi date spre vanzare, am dat de oameni minunati care ne ajutau cu informatii si care erau doritori de a avea vecini, avand in vedere ca majoritatea satelor din Romania sufera de depopulare.
Eu si sotul meu, fiind tineri si avand doar 3 ani de Germania, nu am ajuns sa strangem o suma prea mare pentru o casa, insa auzisem ca s-au vandut case destul de ieftine in Romania si ne-am rugat lui Dumnezeu sa ne gaseasca si noua una, pentru ca asa cum am scris la inceput ne doream de mult sa ne mutam la tara.
La început aveam si o lista cu ce ar trebui sa aiba casa (ceva pamant, sa fie si bun de cultivat, fantana neaparat, sa nu fie sat aglomerat, ideal era sa aiba si ceva pomi fructiferi).
Providenta a facut ca, mergand printr-un sat sa gasim pe poarta unei case scris "DE VANZARE" si un numar de telefon. Am sunat la acel numar sa aflam un preț (casa fiind din caramida arsa, estimam a costa minim 15.000euro), insa proprietarul nu a raspuns.
Cautarile noastre au continuat, insa fara succes.
Noi aveam un carnetel unde notam informatiile despre case, si intr-o zi ne-am reamintit de acel numar scris pe poarta. Am sunat din nou, insa din nou fara succes. A doua zi, cand ne pregateam sa mergem iar in cautari, suna acel numar. Propietarul ne spune ca pretul casei era doar de 5000 euro. Sotul meu a crezut ca nu auzise bine, insa chiar atat costa. Ne-am hotarat sa o vedem si dupa aceea ne-am dat seama ca asta e casa noastra. Au urmat demersurile cu actele ( cel cu care am vorbit era singurul mostenitor, dar inca nu era pusa casa pe numele lui), apoi un precontract (pentru ca el nu locuieste in tara), dar am trecut cu bine si peste ele.
A urmat partea grea: RENOVAREA ( si inca continua). Fiind o casa batraneasca, trebuia luat tot de la zero: pus șapă, tras plasă pe pereți, pus tavane de rigips, pus termopane, realizarea unei băi și a unei bucătării cu toată instalația necesara, inlocuirea instalatiei elecrice vechi, plus scoaterea tuturor buruienilor din curte si realizarea unui teren arabil.
Ușor, ușor le facem pe toate în limita posibilităților financiare și temporale ( pentru ca amandoi lucram ) si cu ajutorul lui Dumnezeu, al parintilor si prietenilor nostri.
Chiar daca este multa munca, ne bucuram de liniste, de vecini minunati, de animaluțele noastre si ne uitam cu drag la tot ce a iesit pana acum din casa aceasta. Bineinteles, mai sunt multe de facut, dar va las aici cateva fotografii sa va faceti o idee cum era si cum e acum.
Ce vreau sa va transmit prin povestea noastra este ca se poate daca porniti la drum cu Dumnezeu. Daca doriti cu adevarat sa faceti o schimbare in viata voastra, mutatul la tara este cea mai buna alegere pentru trup si suflet.
Anul trecut am avut parte de atatea roade cum nu crezusem ca voi avea: solarul a fost plin de bunatati(rosii, vinete, ardei, castraveti), pomii ne-au binecuvantat cu delicioasele lor fructe din care am facut compoturi si gemuri. De anul acesta vreau sa infrumusetez gradina cu cat mai multe flori.
Si povestea inca continua. Va imbratisam cu drag.
Iulian Brotaru
4 ani în urmă
Foto
In vara anului 2020, in urma pandemiei si a unei vechi dorinte de a ne muta intr-un loc linistit, am decis impreuna cu sotul meu sa lasam in urma Germania si sa ne intoarcem in Romania, dar nu in orasul natal, ci undeva mai aproape de munte.
Din cauza lockdown-ului, sotul meu nu avea un loc de munca stabil (iar chiria, asigurarile de sanatate si la masina trebuiau platite + ca mai trebuia si sa traiesti) asa ca intr-o zi ne-am hotarat serios sa plecam din strainatate, sa inchidem tot, sa predam chiria si sa ne cautam "la pas" o casuta, punand totul in mana lui Dumnezeu.
Timp de 2 saptamani am cutreierat satele a catorva judete in zona de deal si munte. Am intrebat localnicii de case care ar fi date spre vanzare, am dat de oameni minunati care ne ajutau cu informatii si care erau doritori de a avea vecini, avand in vedere ca majoritatea satelor din Romania sufera de depopulare.
Eu si sotul meu, fiind tineri si avand doar 3 ani de Germania, nu am ajuns sa strangem o suma prea mare pentru o casa, insa auzisem ca s-au vandut case destul de ieftine in Romania si ne-am rugat lui Dumnezeu sa ne gaseasca si noua una, pentru ca asa cum am scris la inceput ne doream de mult sa ne mutam la tara.
La început aveam si o lista cu ce ar trebui sa aiba casa (ceva pamant, sa fie si bun de cultivat, fantana neaparat, sa nu fie sat aglomerat, ideal era sa aiba si ceva pomi fructiferi).
Providenta a facut ca, mergand printr-un sat sa gasim pe poarta unei case scris "DE VANZARE" si un numar de telefon. Am sunat la acel numar sa aflam un preț (casa fiind din caramida arsa, estimam a costa minim 15.000euro), insa proprietarul nu a raspuns.
Cautarile noastre au continuat, insa fara succes.
Noi aveam un carnetel unde notam informatiile despre case, si intr-o zi ne-am reamintit de acel numar scris pe poarta. Am sunat din nou, insa din nou fara succes. A doua zi, cand ne pregateam sa mergem iar in cautari, suna acel numar. Propietarul ne spune ca pretul casei era doar de 5000 euro. Sotul meu a crezut ca nu auzise bine, insa chiar atat costa. Ne-am hotarat sa o vedem si dupa aceea ne-am dat seama ca asta e casa noastra. Au urmat demersurile cu actele ( cel cu care am vorbit era singurul mostenitor, dar inca nu era pusa casa pe numele lui), apoi un precontract (pentru ca el nu locuieste in tara), dar am trecut cu bine si peste ele.
A urmat partea grea: RENOVAREA ( si inca continua). Fiind o casa batraneasca, trebuia luat tot de la zero: pus șapă, tras plasă pe pereți, pus tavane de rigips, pus termopane, realizarea unei băi și a unei bucătării cu toată instalația necesara, inlocuirea instalatiei elecrice vechi, plus scoaterea tuturor buruienilor din curte si realizarea unui teren arabil.
Ușor, ușor le facem pe toate în limita posibilităților financiare și temporale ( pentru ca amandoi lucram ) si cu ajutorul lui Dumnezeu, al parintilor si prietenilor nostri.
Chiar daca este multa munca, ne bucuram de liniste, de vecini minunati, de animaluțele noastre si ne uitam cu drag la tot ce a iesit pana acum din casa aceasta. Bineinteles, mai sunt multe de facut, dar va las aici cateva fotografii sa va faceti o idee cum era si cum e acum.
Ce vreau sa va transmit prin povestea noastra este ca se poate daca porniti la drum cu Dumnezeu. Daca doriti cu adevarat sa faceti o schimbare in viata voastra, mutatul la tara este cea mai buna alegere pentru trup si suflet.
Anul trecut am avut parte de atatea roade cum nu crezusem ca voi avea: solarul a fost plin de bunatati(rosii, vinete, ardei, castraveti), pomii ne-au binecuvantat cu delicioasele lor fructe din care am facut compoturi si gemuri. De anul acesta vreau sa infrumusetez gradina cu cat mai multe flori.
Si povestea inca continua. Va imbratisam cu drag.
Iulian Brotaru
4 ani în urmă
Foto
In vara anului 2020, in urma pandemiei si a unei vechi dorinte de a ne muta intr-un loc linistit, am decis impreuna cu sotul meu sa lasam in urma Germania si sa ne intoarcem in Romania, dar nu in orasul natal, ci undeva mai aproape de munte.
Din cauza lockdown-ului, sotul meu nu avea un loc de munca stabil (iar chiria, asigurarile de sanatate si la masina trebuiau platite + ca mai trebuia si sa traiesti) asa ca intr-o zi ne-am hotarat serios sa plecam din strainatate, sa inchidem tot, sa predam chiria si sa ne cautam "la pas" o casuta, punand totul in mana lui Dumnezeu.
Timp de 2 saptamani am cutreierat satele a catorva judete in zona de deal si munte. Am intrebat localnicii de case care ar fi date spre vanzare, am dat de oameni minunati care ne ajutau cu informatii si care erau doritori de a avea vecini, avand in vedere ca majoritatea satelor din Romania sufera de depopulare.
Eu si sotul meu, fiind tineri si avand doar 3 ani de Germania, nu am ajuns sa strangem o suma prea mare pentru o casa, insa auzisem ca s-au vandut case destul de ieftine in Romania si ne-am rugat lui Dumnezeu sa ne gaseasca si noua una, pentru ca asa cum am scris la inceput ne doream de mult sa ne mutam la tara.
La început aveam si o lista cu ce ar trebui sa aiba casa (ceva pamant, sa fie si bun de cultivat, fantana neaparat, sa nu fie sat aglomerat, ideal era sa aiba si ceva pomi fructiferi).
Providenta a facut ca, mergand printr-un sat sa gasim pe poarta unei case scris "DE VANZARE" si un numar de telefon. Am sunat la acel numar sa aflam un preț (casa fiind din caramida arsa, estimam a costa minim 15.000euro), insa proprietarul nu a raspuns.
Cautarile noastre au continuat, insa fara succes.
Noi aveam un carnetel unde notam informatiile despre case, si intr-o zi ne-am reamintit de acel numar scris pe poarta. Am sunat din nou, insa din nou fara succes. A doua zi, cand ne pregateam sa mergem iar in cautari, suna acel numar. Propietarul ne spune ca pretul casei era doar de 5000 euro. Sotul meu a crezut ca nu auzise bine, insa chiar atat costa. Ne-am hotarat sa o vedem si dupa aceea ne-am dat seama ca asta e casa noastra. Au urmat demersurile cu actele ( cel cu care am vorbit era singurul mostenitor, dar inca nu era pusa casa pe numele lui), apoi un precontract (pentru ca el nu locuieste in tara), dar am trecut cu bine si peste ele.
A urmat partea grea: RENOVAREA ( si inca continua). Fiind o casa batraneasca, trebuia luat tot de la zero: pus șapă, tras plasă pe pereți, pus tavane de rigips, pus termopane, realizarea unei băi și a unei bucătării cu toată instalația necesara, inlocuirea instalatiei elecrice vechi, plus scoaterea tuturor buruienilor din curte si realizarea unui teren arabil.
Ușor, ușor le facem pe toate în limita posibilităților financiare și temporale ( pentru ca amandoi lucram ) si cu ajutorul lui Dumnezeu, al parintilor si prietenilor nostri.
Chiar daca este multa munca, ne bucuram de liniste, de vecini minunati, de animaluțele noastre si ne uitam cu drag la tot ce a iesit pana acum din casa aceasta. Bineinteles, mai sunt multe de facut, dar va las aici cateva fotografii sa va faceti o idee cum era si cum e acum.
Ce vreau sa va transmit prin povestea noastra este ca se poate daca porniti la drum cu Dumnezeu. Daca doriti cu adevarat sa faceti o schimbare in viata voastra, mutatul la tara este cea mai buna alegere pentru trup si suflet.
Anul trecut am avut parte de atatea roade cum nu crezusem ca voi avea: solarul a fost plin de bunatati(rosii, vinete, ardei, castraveti), pomii ne-au binecuvantat cu delicioasele lor fructe din care am facut compoturi si gemuri. De anul acesta vreau sa infrumusetez gradina cu cat mai multe flori.
Si povestea inca continua. Va imbratisam cu drag.
Iulian Brotaru
4 ani în urmă
Foto
In vara anului 2020, in urma pandemiei si a unei vechi dorinte de a ne muta intr-un loc linistit, am decis impreuna cu sotul meu sa lasam in urma Germania si sa ne intoarcem in Romania, dar nu in orasul natal, ci undeva mai aproape de munte.
Din cauza lockdown-ului, sotul meu nu avea un loc de munca stabil (iar chiria, asigurarile de sanatate si la masina trebuiau platite + ca mai trebuia si sa traiesti) asa ca intr-o zi ne-am hotarat serios sa plecam din strainatate, sa inchidem tot, sa predam chiria si sa ne cautam "la pas" o casuta, punand totul in mana lui Dumnezeu.
Timp de 2 saptamani am cutreierat satele a catorva judete in zona de deal si munte. Am intrebat localnicii de case care ar fi date spre vanzare, am dat de oameni minunati care ne ajutau cu informatii si care erau doritori de a avea vecini, avand in vedere ca majoritatea satelor din Romania sufera de depopulare.
Eu si sotul meu, fiind tineri si avand doar 3 ani de Germania, nu am ajuns sa strangem o suma prea mare pentru o casa, insa auzisem ca s-au vandut case destul de ieftine in Romania si ne-am rugat lui Dumnezeu sa ne gaseasca si noua una, pentru ca asa cum am scris la inceput ne doream de mult sa ne mutam la tara.
La început aveam si o lista cu ce ar trebui sa aiba casa (ceva pamant, sa fie si bun de cultivat, fantana neaparat, sa nu fie sat aglomerat, ideal era sa aiba si ceva pomi fructiferi).
Providenta a facut ca, mergand printr-un sat sa gasim pe poarta unei case scris "DE VANZARE" si un numar de telefon. Am sunat la acel numar sa aflam un preț (casa fiind din caramida arsa, estimam a costa minim 15.000euro), insa proprietarul nu a raspuns.
Cautarile noastre au continuat, insa fara succes.
Noi aveam un carnetel unde notam informatiile despre case, si intr-o zi ne-am reamintit de acel numar scris pe poarta. Am sunat din nou, insa din nou fara succes. A doua zi, cand ne pregateam sa mergem iar in cautari, suna acel numar. Propietarul ne spune ca pretul casei era doar de 5000 euro. Sotul meu a crezut ca nu auzise bine, insa chiar atat costa. Ne-am hotarat sa o vedem si dupa aceea ne-am dat seama ca asta e casa noastra. Au urmat demersurile cu actele ( cel cu care am vorbit era singurul mostenitor, dar inca nu era pusa casa pe numele lui), apoi un precontract (pentru ca el nu locuieste in tara), dar am trecut cu bine si peste ele.
A urmat partea grea: RENOVAREA ( si inca continua). Fiind o casa batraneasca, trebuia luat tot de la zero: pus șapă, tras plasă pe pereți, pus tavane de rigips, pus termopane, realizarea unei băi și a unei bucătării cu toată instalația necesara, inlocuirea instalatiei elecrice vechi, plus scoaterea tuturor buruienilor din curte si realizarea unui teren arabil.
Ușor, ușor le facem pe toate în limita posibilităților financiare și temporale ( pentru ca amandoi lucram ) si cu ajutorul lui Dumnezeu, al parintilor si prietenilor nostri.
Chiar daca este multa munca, ne bucuram de liniste, de vecini minunati, de animaluțele noastre si ne uitam cu drag la tot ce a iesit pana acum din casa aceasta. Bineinteles, mai sunt multe de facut, dar va las aici cateva fotografii sa va faceti o idee cum era si cum e acum.
Ce vreau sa va transmit prin povestea noastra este ca se poate daca porniti la drum cu Dumnezeu. Daca doriti cu adevarat sa faceti o schimbare in viata voastra, mutatul la tara este cea mai buna alegere pentru trup si suflet.
Anul trecut am avut parte de atatea roade cum nu crezusem ca voi avea: solarul a fost plin de bunatati(rosii, vinete, ardei, castraveti), pomii ne-au binecuvantat cu delicioasele lor fructe din care am facut compoturi si gemuri. De anul acesta vreau sa infrumusetez gradina cu cat mai multe flori.
Si povestea inca continua. Va imbratisam cu drag.
Iulian Brotaru
4 ani în urmă
Foto
In vara anului 2020, in urma pandemiei si a unei vechi dorinte de a ne muta intr-un loc linistit, am decis impreuna cu sotul meu sa lasam in urma Germania si sa ne intoarcem in Romania, dar nu in orasul natal, ci undeva mai aproape de munte.
Din cauza lockdown-ului, sotul meu nu avea un loc de munca stabil (iar chiria, asigurarile de sanatate si la masina trebuiau platite + ca mai trebuia si sa traiesti) asa ca intr-o zi ne-am hotarat serios sa plecam din strainatate, sa inchidem tot, sa predam chiria si sa ne cautam "la pas" o casuta, punand totul in mana lui Dumnezeu.
Timp de 2 saptamani am cutreierat satele a catorva judete in zona de deal si munte. Am intrebat localnicii de case care ar fi date spre vanzare, am dat de oameni minunati care ne ajutau cu informatii si care erau doritori de a avea vecini, avand in vedere ca majoritatea satelor din Romania sufera de depopulare.
Eu si sotul meu, fiind tineri si avand doar 3 ani de Germania, nu am ajuns sa strangem o suma prea mare pentru o casa, insa auzisem ca s-au vandut case destul de ieftine in Romania si ne-am rugat lui Dumnezeu sa ne gaseasca si noua una, pentru ca asa cum am scris la inceput ne doream de mult sa ne mutam la tara.
La început aveam si o lista cu ce ar trebui sa aiba casa (ceva pamant, sa fie si bun de cultivat, fantana neaparat, sa nu fie sat aglomerat, ideal era sa aiba si ceva pomi fructiferi).
Providenta a facut ca, mergand printr-un sat sa gasim pe poarta unei case scris "DE VANZARE" si un numar de telefon. Am sunat la acel numar sa aflam un preț (casa fiind din caramida arsa, estimam a costa minim 15.000euro), insa proprietarul nu a raspuns.
Cautarile noastre au continuat, insa fara succes.
Noi aveam un carnetel unde notam informatiile despre case, si intr-o zi ne-am reamintit de acel numar scris pe poarta. Am sunat din nou, insa din nou fara succes. A doua zi, cand ne pregateam sa mergem iar in cautari, suna acel numar. Propietarul ne spune ca pretul casei era doar de 5000 euro. Sotul meu a crezut ca nu auzise bine, insa chiar atat costa. Ne-am hotarat sa o vedem si dupa aceea ne-am dat seama ca asta e casa noastra. Au urmat demersurile cu actele ( cel cu care am vorbit era singurul mostenitor, dar inca nu era pusa casa pe numele lui), apoi un precontract (pentru ca el nu locuieste in tara), dar am trecut cu bine si peste ele.
A urmat partea grea: RENOVAREA ( si inca continua). Fiind o casa batraneasca, trebuia luat tot de la zero: pus șapă, tras plasă pe pereți, pus tavane de rigips, pus termopane, realizarea unei băi și a unei bucătării cu toată instalația necesara, inlocuirea instalatiei elecrice vechi, plus scoaterea tuturor buruienilor din curte si realizarea unui teren arabil.
Ușor, ușor le facem pe toate în limita posibilităților financiare și temporale ( pentru ca amandoi lucram ) si cu ajutorul lui Dumnezeu, al parintilor si prietenilor nostri.
Chiar daca este multa munca, ne bucuram de liniste, de vecini minunati, de animaluțele noastre si ne uitam cu drag la tot ce a iesit pana acum din casa aceasta. Bineinteles, mai sunt multe de facut, dar va las aici cateva fotografii sa va faceti o idee cum era si cum e acum.
Ce vreau sa va transmit prin povestea noastra este ca se poate daca porniti la drum cu Dumnezeu. Daca doriti cu adevarat sa faceti o schimbare in viata voastra, mutatul la tara este cea mai buna alegere pentru trup si suflet.
Anul trecut am avut parte de atatea roade cum nu crezusem ca voi avea: solarul a fost plin de bunatati(rosii, vinete, ardei, castraveti), pomii ne-au binecuvantat cu delicioasele lor fructe din care am facut compoturi si gemuri. De anul acesta vreau sa infrumusetez gradina cu cat mai multe flori.
Si povestea inca continua. Va imbratisam cu drag.
Iulian Brotaru
4 ani în urmă
Foto
In vara anului 2020, in urma pandemiei si a unei vechi dorinte de a ne muta intr-un loc linistit, am decis impreuna cu sotul meu sa lasam in urma Germania si sa ne intoarcem in Romania, dar nu in orasul natal, ci undeva mai aproape de munte.
Din cauza lockdown-ului, sotul meu nu avea un loc de munca stabil (iar chiria, asigurarile de sanatate si la masina trebuiau platite + ca mai trebuia si sa traiesti) asa ca intr-o zi ne-am hotarat serios sa plecam din strainatate, sa inchidem tot, sa predam chiria si sa ne cautam "la pas" o casuta, punand totul in mana lui Dumnezeu.
Timp de 2 saptamani am cutreierat satele a catorva judete in zona de deal si munte. Am intrebat localnicii de case care ar fi date spre vanzare, am dat de oameni minunati care ne ajutau cu informatii si care erau doritori de a avea vecini, avand in vedere ca majoritatea satelor din Romania sufera de depopulare.
Eu si sotul meu, fiind tineri si avand doar 3 ani de Germania, nu am ajuns sa strangem o suma prea mare pentru o casa, insa auzisem ca s-au vandut case destul de ieftine in Romania si ne-am rugat lui Dumnezeu sa ne gaseasca si noua una, pentru ca asa cum am scris la inceput ne doream de mult sa ne mutam la tara.
La început aveam si o lista cu ce ar trebui sa aiba casa (ceva pamant, sa fie si bun de cultivat, fantana neaparat, sa nu fie sat aglomerat, ideal era sa aiba si ceva pomi fructiferi).
Providenta a facut ca, mergand printr-un sat sa gasim pe poarta unei case scris "DE VANZARE" si un numar de telefon. Am sunat la acel numar sa aflam un preț (casa fiind din caramida arsa, estimam a costa minim 15.000euro), insa proprietarul nu a raspuns.
Cautarile noastre au continuat, insa fara succes.
Noi aveam un carnetel unde notam informatiile despre case, si intr-o zi ne-am reamintit de acel numar scris pe poarta. Am sunat din nou, insa din nou fara succes. A doua zi, cand ne pregateam sa mergem iar in cautari, suna acel numar. Propietarul ne spune ca pretul casei era doar de 5000 euro. Sotul meu a crezut ca nu auzise bine, insa chiar atat costa. Ne-am hotarat sa o vedem si dupa aceea ne-am dat seama ca asta e casa noastra. Au urmat demersurile cu actele ( cel cu care am vorbit era singurul mostenitor, dar inca nu era pusa casa pe numele lui), apoi un precontract (pentru ca el nu locuieste in tara), dar am trecut cu bine si peste ele.
A urmat partea grea: RENOVAREA ( si inca continua). Fiind o casa batraneasca, trebuia luat tot de la zero: pus șapă, tras plasă pe pereți, pus tavane de rigips, pus termopane, realizarea unei băi și a unei bucătării cu toată instalația necesara, inlocuirea instalatiei elecrice vechi, plus scoaterea tuturor buruienilor din curte si realizarea unui teren arabil.
Ușor, ușor le facem pe toate în limita posibilităților financiare și temporale ( pentru ca amandoi lucram ) si cu ajutorul lui Dumnezeu, al parintilor si prietenilor nostri.
Chiar daca este multa munca, ne bucuram de liniste, de vecini minunati, de animaluțele noastre si ne uitam cu drag la tot ce a iesit pana acum din casa aceasta. Bineinteles, mai sunt multe de facut, dar va las aici cateva fotografii sa va faceti o idee cum era si cum e acum.
Ce vreau sa va transmit prin povestea noastra este ca se poate daca porniti la drum cu Dumnezeu. Daca doriti cu adevarat sa faceti o schimbare in viata voastra, mutatul la tara este cea mai buna alegere pentru trup si suflet.
Anul trecut am avut parte de atatea roade cum nu crezusem ca voi avea: solarul a fost plin de bunatati(rosii, vinete, ardei, castraveti), pomii ne-au binecuvantat cu delicioasele lor fructe din care am facut compoturi si gemuri. De anul acesta vreau sa infrumusetez gradina cu cat mai multe flori.
Si povestea inca continua. Va imbratisam cu drag.
Iulian Brotaru
4 ani în urmă
Foto
?????
GATA DE LUPTĂ / Nu mai e un secret pentru nimeni. Statele Unite au pregătit de mulți ani conflictul cu Rusia. La rândul lor, nici rușii nu au stat cu mâinile-n sân: au îmbunătățit performanțele rachetelor hipersonice, și-au făcut propriul Internet, au depozitat mari cantități de aur, au consolidat alianța BRICS (Brazilia, Rusia, India, China, Africa de Sud), au simulat ieșirea din sistemul bancar SWIFT ș.a.m.d.
Marea problemă pentru noi, românii, este că mega-războiul Vest-Est (militar și economic) pregătit minuțios atât de SUA, cât și de Rusia, se desfășoară în Europa. Deocamdată în Ucraina, la doi pași de Vama Sculeni. Și asta ne afectează mult mai tare decât pe britanici, pe spanioli sau pe francezi. Mai ales că suntem o țară săracă, dirijată de niște politicieni slugarnici, aflați într-o perpetuă poziție de drepți. Și cu capul plecat.
Principala bază militară a SUA în Europa se află în Germania, la Ramstein. Nu întâmplător Joe Biden a ales baza aeriană de la Ramstein pentru prima întrunire a celor 40 de state din așa-numita ”Coaliție internațională” anti-Rusia.
Baza aeriană Ramstein (nesupusă jurisdicției germane) găzduiește sediul ”Forțelor Aeriene ale Statelor Unite în Europa”, ”Forțele Aeriene din Africa” și ”Comandamentul Aerian Aliat Ramstein” (o autoritate dirijată de NATO). De asemenea, în cadrul bazei se află ”Centrul de operațiuni aeriene spațiale US-603d”, care controlează misiunile de drone folosite pentru lichidarea suspecților de terorism din Africa, din Irak, Yemen, Pakistan și Afganistan.
Mai nou, baza din Ramstein e folosită pentru transportul de ajutoare, armament și trupe spre Rzeszow-Jasionka, în sudul Poloniei, în apropierea graniței cu Ucraina.
De subliniat că Centrul Medical Regional Landstuhl, cel mai mare spital militar american din afara Statelor Unite, este situat la doar 13 kilometri de Baza Aeriană Ramstein. Moderna clinică are 9 săli de operație și peste 4.500 de saloane. Aici lucreză unii dintre cei mai buni chirurgi militari și specialiști în traumatologie din SUA, potrivit presei din Germania.
Așadar, Statele Unite sunt foarte bine pregătite pentru un război major în Europa. Război pentru care se pregătește intens și România. Dovadă cele mai recente măsuri anunțate în Parlament de președintele Iohannis.
Desigur, nimeni nu ne-a întrebat dacă dorim să participăm. Ca de obicei, populația reprezintă doar o simplă masă de manevră (foarte ușor influențabilă de mass-media coruptă).
Fie că vrem sau nu, vom fi obligați să susținem industria de război, inclusiv prin preconizata trimitere pe front a soților, a părinților și fiilor noștri.
Adrian Onciu
de la Luminița Sicoe
Iulian Brotaru
4 ani în urmă
Foto
Fotografie din galeria profilului.
Iulian Brotaru
4 ani în urmă
Foto
Fotografie din galeria profilului.
Iulian Brotaru
4 ani în urmă
Foto
Madam Scursula?
"Vom interzice subvențiile pentru creșterea animalelor și vom descuraja acest lucru pentru a combate încălzirea globală și răspândirea virusurilor. Subvențiile vor fi acordate cu precădere pentru culturile celulare și obținerea hranei moleculare"
Raspuns:
Cu două molecule și un catalizator faci o masă +ceva bautura fumeganda pentru 10 cipati, transhumanizati si zombificati.
Apoi, pana la matrix, "vietuind" inconstienti intr-o capsula gelatinoasa mai dureaza putin ?
Folosim cookie-uri strict necesare pentru autentificare si securitate. Cookie-urile pentru preferinte,
analitice sau marketing rulează doar dacă alegi să le accepți. Poți schimba oricând alegerea.
Politica de cookie-uri
Strict necesareNecesare pentru autentificare, securitate, sesiune, preferinte cerute explicit si salvarea consimtamantului.
PreferintePăstrează opțiuni de afișare și personalizare care nu sunt esențiale pentru funcționarea de bază.
AnaliticeNe ajuta sa intelegem agregat cum este folosit site-ul si ce trebuie imbunatatit.
MarketingPermite măsurarea campaniilor și conținut personalizat de promovare, dacă va fi activat.
Frate Drag ? în Iisus Hristos ✝️ Dumnezeu și Om ??
Fii Binecuvântat Pretutindeni ??
Mâine, Sâmbătă 25 Iunie este Ziua Mea de Naștere ?
Împlinesc vârsta de 43 Ani ??
Cu Ajutorul lui Dumnezeu ?