Iulian Brotaru

ANETA (fragment din romanul apÄ?rut anul trecut) S-a aflat imediat ??n sat cÄ? Sandu a Popii s-a dus s-o cearÄ? de muiere pe Zamfira ??i cÄ? ea a recunoscut cÄ? nu mai e fatÄ? de multÄ? vreme. ??i oamenii au r??s de Sandu cÄ? a fost respins ??i o vorbeau pe la spate pe Zamfira. Dar ei nu-i pÄ?sa de gura lumii. De atunci n-a mai avut zile bune nici cu mamÄ?-sa. BÄ?tr??na o ocÄ?ra cÄ? de ce nu mai e fatÄ? ??i cÄ? de ce i-a cedat lui Ion. CÄ? uite, Ion e mort ??n rÄ?zboi sau dispÄ?rut ??i nici un alt flÄ?cÄ?u din sat n-o mai vrea. ??i a??a a trecut timpul. A fost foametea aia grea din â??46 ??i ??apte ani de c??nd Zamfira n-a mai avut nici o veste de la Ion al ei. Timpul a trecut chinuitor de ??ncet. Pe plan politic lucrurile se precipitau cu repeziciune. Regele Mihai este silit sÄ? abdice, iar guvernul condus de Petru Groza preia puterea. Rom??nia devine Republica PopularÄ? Rom??nÄ?. ?Žncepe na??ionalizarea ??i colectivizarea. Oamenii din sat o considerau pe Zamfira o nebunÄ?. Chiar ??i ea ??ncepea sÄ? creadÄ? cÄ? omul ei e mort. A dat acatiste la bisericÄ? ??i l-a pomenit des ??n rugÄ?ciunile ei zilnice. ?Žntotdeauna, ??nainte sÄ? intre ??n bisericÄ?, la liturghie, aprindea o lum??nare ??n plus. Pentru tatÄ?l ei be??ivul, ??i pentru Ion. Nu mai ??tia dacÄ?-i viu ori mort. Nu mai sim??ea nimic. De multe ori se ruga la Maica Domnului sÄ?-i dea un semn. C??t de mic. SÄ? ??tie ce sÄ? facÄ? cu via??a ei ??n continuare. Preotul din satul lor se minuna cÄ? ??n ultimii ani a vÄ?zut-o la aproape toate slujbele ??n bisericÄ?. I s-au auzit pove??ti prin sat cÄ? s-ar cÄ?lugÄ?ri. CÄ? ar vrea sÄ? plece la o mÄ?nÄ?stire. Feciorii holtei din sat ??i-au luat g??ndul de la ea, ziceau cÄ? e nebunÄ?. De multe ori, seara, oricine trecea pe l??ngÄ? casa lor, o auzea cum ofteazÄ? din greu, suspinÄ? ??i cum se roagÄ?. MamÄ?-sa ??i mai zicea sÄ? iasÄ?-n sat, la horÄ?, cÄ? poate s-o gÄ?si vreun suflet de fecior milos care s-o ia a??a cum e. ?ŽnsÄ? Zamfira n-o asculta. ?Ž??i fÄ?cea treburile zilnice cu g??ndul aiurea. Uita unde punea un lucru oarecare, sau ce trebuia sÄ? facÄ?. De multe ori se ??nv??rtea ??n gol, prin curte, fÄ?rÄ? sÄ? punÄ? m??na pe nimic. Vedea de fra??ii mai mici, se ducea cu ei sÄ?-i ducÄ? diminea??a la ??coala din sat, iar la amiazÄ? mergea dupÄ? ei sÄ?-i aducÄ? acasÄ?. M??nca foarte pu??in, de abia se atingea de m??ncare. De la un timp a ??nceput sÄ? poarte straie negre. ??i o nÄ?framÄ? neagrÄ?-n cap. SÄ?tenii c??nd se ??nt??lneau cu ea pe uli??ele satului treceau pe partea cealaltÄ? sau se fÄ?ceau cÄ? nu o vÄ?d. Ea le dÄ?dea ziua bunÄ? la to??i, dar pu??ini ??i rÄ?spundeau. Cei mai mul??i se fÄ?ceau cÄ? nu aud ??i nu o vÄ?d. ?Žntr-una din zile, s-a dus cu mama-sa ??i cu fra??ii mai mici la izvor, sÄ? spele haine. CÄ? se adunaserÄ? multe ??i trebuiau frecate bine cu le??ie. Mai ales albiturile. Era ??n postul de Sf??ntÄ? MÄ?rie. Au ??nhÄ?mat calul la cÄ?ru??Ä? ??i au pornit la trap spre vale. Aveau de mers vreo trei kilometri, cÄ?tre ie??irea din sat. Izvorul era un p??r??u care trecea prin pÄ?durea de la marginea satului. Unii sÄ?teni luau ??i apÄ? de bÄ?ut de acolo, ziceau cÄ? e rece ??i curatÄ?. Zamfira nu avea nevoie, aveau o f??nt??nÄ? ??n curte. Luau fiecare hainÄ?, o frecau bine de tot cu le??ie, dupÄ? care o clÄ?teau direct ??n apa limpede de izvor. ??i o ??ntindeau la soare, pe iarbÄ?, sÄ? se zv??nte. Mai erau ??i alte muieri din sat la spÄ?lat. Era o hÄ?rmÄ?laie de nedescris. Copiii se bÄ?lÄ?ceau mai ??n sus, cu picioarele ??n apa rece, strigau unii la al??ii, c??ntau ??i alergau peste tot. Zamfira ??i mama-sa pregÄ?teau straiele de sÄ?rbÄ?toare, de Sf??nta MÄ?rie, care era peste c??teva zile. Cum spÄ?lau ele de zor, o muiere mai ??n v??rstÄ? se apropie agale de ele. Pesemne cÄ?-??i terminase treaba ??i avea chef de pove??ti. BÄ?tr??na se opri ??n dreptul Zamfirei ??i-i zise direct, fÄ?rÄ? ocoli??uri: â??Tu ZamfirÄ?, auz??t-am cÄ? s-o ??ntors Ion a lui MÄ?trÄ?gunÄ? acasâ??. De froâ?? douÄ? z??le. Mi-a z??s o cumnatÄ? de la ei din sat. O foâ?? prizonier la ru??iâ??â? Zamfira, la ??nceput nu a ??n??eles ce a vrut sÄ? spunÄ?. Apoi, c??nd a realizat ce i s-a spus, s-a oprit din spÄ?lat ??i s-a ??ngÄ?lbenit. Vroia sÄ? spunÄ? ceva, dar nu putea rosti nici un cuv??nt. Buza de jos ??i m??inile ??i tremurau incontrolabil. MamÄ?-sa, aflatÄ? ceva mai jos, s-a oprit din spÄ?lat ??i a ??nceput sÄ? strige: â??Daâ?? ce ai tu, ZamfirÄ?? ?š-o fi rÄ?u, mamÄ??â? Femeia tremura toatÄ?. Se opri din spÄ?latul unui ??tergar mare, alb. Se uita ??ntr-un punct fix ??i tremura. Muierea aceea, bÄ?tr??na, ????i fÄ?cu cruce de trei ori, scuipÄ? ??n s??n ??i se-ndepÄ?rtÄ?, bombÄ?nind ceva cu Necuratuâ??. MamÄ?-sa veni l??ngÄ? Zamfira ??i o prinse de umeri. Muierile de prin preajmÄ? se oprirÄ? ??i ele din spÄ?lat ??i priveau la cele douÄ?, mama ??i fiica. â??S-o ??ntors Ion al ei acasâ?? â?, zise lini??titÄ? o muiere t??nÄ?rÄ? care spÄ?la ??i ea alÄ?turi de Zamfira. MamÄ?-sa ??nlemni. ?Žncepu sÄ? boceascÄ?. Zamfira tÄ?cea ??i plÄ?ngea. Pl??ngea mocnit, cu lacrimi mari. Femeile s-au str??ns toate ??n jurul celor douÄ?. Dintr-o datÄ?, Zamfira devenea favorita lor. Ea tÄ?cea, ??n continuare ??i se uita ??n acela??i punct fix. DupÄ? un timp, femeile s-au ??ntors fiecare la treaba lor, iar cele douÄ?, mama ??i fiica continuau sÄ? spele. Zamfira se oprea din c??nd ??n c??nd, se uita ??n sus, spre cer, ??i izbucnea ??n lacrimi. S-au trezit cu Ion ??n curte ??n diminea??a urmÄ?toare. Ea ??ncÄ? dormea. MamÄ?-sa i-a zis cÄ? z??mbea ??n somn, pesemne cÄ? a visat ceva frumos. De mult nu mai z??mbise ??n somn. Redevenise acea ZamfirÄ? seninÄ? ??i lini??titÄ? pe care o ??tiau to??i. A trezit-o frate-sÄ?u mai mic. â?žScoalÄ?, tu ZamfirÄ?, c-avem on mosafir!â? S-a trezit buimÄ?citÄ? de somn. Ion ??edea pe prispa casei, fum??nd lini??tit. Era slab ca un ????r, de nerecunoscut. Hainele at??rnau pe el, dar lui nici cÄ?-i pÄ?sa. La ??nceput nu l-a recunoscut. Se uita la el, extrem de miratÄ?. I se pÄ?rea cÄ?-l cunoa??te de undeva. El a privit-o insistent ??i i s-au umezit ochii. A aruncat ??igara ??i a zis, cu o voce g??tuitÄ? de emo??ie: â?žIo-s! M-am ??ntors, tu ZamfirÄ?!â? Femeia i-a recunoscut vocea. Era vocea lui. NeschimbatÄ?, indiferent prin c??te a trecut. S-a oprit ??n prag ??i a ??nceput sÄ? pl??ngÄ? cu lacrimi mari. Lacrimi de fericire. Ion s-a apropiat de ea ??i a luat-o delicat ??n bra??e. â?žAm venit sÄ? te iau. FÄ?rÄ? tine io nu plec de aici!â? Apoi au tÄ?cut am??ndoi. Minute ??ntregi. El stÄ?tea cu ea ??n bra??e, ne??tiind ce sÄ? facÄ?, iar ea, agÄ???atÄ? cu m??inile de g??tul lui, pl??ngea ??i nu se mai putea opri. MamÄ?-sa le-a a??ternut ??n grabÄ? masa, sÄ? se punÄ? sÄ? mÄ?n??nce. Dar ei se uitau unul la celÄ?lalt, ??i nu se mai sÄ?turau. Nu le trebuia nimic de m??ncare. BÄ?tr??na s-a ??ndepÄ?rtat u??or, ??i le-a fÄ?cut semn celor mici sÄ? plece ??n treaba lor, sÄ?-i lase singuri pe cei doi. DupÄ? un timp, au ie??it ??n curte. El a venit cÄ?lare din satul lui p??nÄ? acolo. A suit-o delicat pe cal ??i s-a urcat ??i el. â?žNo, ??in-te bine, tu ZamfirÄ?!â? a strigat el ??i a ie??it ??n uli??Ä?. A pornit ??ncet, la trap. SÄ?tenii cu care se ??nt??lneau pe uli??i se opreau mira??i ??i se uitau dupÄ? ei. â?žÄ?sta-i Ä?la a lui MÄ?trÄ?gunÄ?, o vinâ??t acasâ?? dup-at??ta vreme!â? a zis o babÄ?, fÄ?c??ndu-??i cruci cu nemiluita. Ion le dÄ?dea bine??e tuturor. Vroia sÄ? le arate, ??ntr-un fel, cÄ? el s-a ??ntors teafÄ?r ??i nevÄ?tÄ?mat. ??i cÄ? femeia de l??ngÄ? el e Zamfira lui, cea de care a r??s tot satul ??i pe care oamenii se fereau s-o mai salute. La un moment dat el a descÄ?lecat, iar ea a rÄ?mas pe cal. ?šinea calul de cÄ?pÄ?stru ??i mergea ??ncet spre marginea satului. CÄ?tre pÄ?dure. Acolo unde s-au iubit prima oarÄ?, acum ??apte ani. (VA URMA)