Text preluat de la
ANCA LAZAR.
Autor:
MAGDALENA RADU
Ma gandesc ca distribuirea asta ar putea sa-mi aduca, din nou, vreo 30 de zile de suspendare.
Daca nu chiar stergerea contului.
Îmi asum riscul!
XXXXXXXXXXXXXXXXXXX
Una din primele chestii care m-au șocat la intrarea in multinaționala a fost despre testele de inteligență. Astfel, in mod logic candidații care scoteau punctaj sub un anumit prag erau excluși. Mă rog, să zicem că e de înțeles. Dar ce a fost neobisnuit sa aflu era ca și cei care scoteau rezultate excepționale, peste un anumit prag, erau aruncați in decor. Șocant, nu? Ai avea senzația ca succesul e direct proporțional cu IQ-ul și ca organizațiile astea uriașe cauta sa atragă tot felul de oameni hiperinteligenti pe care sa ii pună la treaba.
Ntz. Explicația pe care am primit-o a fost năucitoare: ce sare peste un anumit punctaj la IQ ne poate ridica probleme pe care nu le putem controla. Ăștia sunt oameni care ne dau de furca, care ridica întrebări, care sunt mai greu de aliniat și disciplinat. Sunt creativi, sunt curioși, descoperă, creează. Noi avem nevoie de oameni care se pot adapta la sistemele noastre nu de unii capabili să creeze sisteme. Dacă ăștia se apuca sa creeze sisteme, mecanisme și proceduri rezulta un haos greu de controlat pana și de aia de la headquarter care abia știu unde e România pe harta. Deci pas.
Mi-am amintit de povestea asta după ce o prietena a fost blocată aici pentru 30 de zile pentru publicarea unor citate ( Platon, Aristotel, chestii inteligente și profunde). Sistemul a tras-o pe dreapta. Așa cum de la o vreme încoace sistemul ne trage pe toți pe dreapta. Toți care avem idei, care observam lucruri in profunzime, care suntem capabili să analizăm, să facem previziuni, toți cei care gândim împotriva curentului propagandistic din ce in ce mai evident, care punem întrebări incomode și avem abilitatea de a vedea limpede care sunt intențiile sistemului și încotro ne îndreptam.
Propagandistii sau securiștii plantați prin presa ar spune ca e salutar ce ni se întâmpla, ca noi suntem conspiraționiștii care propaga fake news și e foarte bine ca suntem marginalizați. Propagandiștii și securiștii care își fac veacul pe aici încearcă sa acrediteze și ideea ca avem clase cât trenul și scoala puțină, asta fiind motivul pentru care nu mâncam gogoșile lor sleite.
Este cu atât mai contrariant cu cât noi cei cu idei crețe nu suntem nici influensari, nu apărem la televizor, nu suntem cantăreți, actori, nu avem vizibilitate. Suntem niște oameni care știm niște lucruri, altele decât balivernele plătite la greu de guvern. Deci persoane fizice cum ar veni, insignifiante in economia lucrurilor. Cu toate astea sistemul propagandistic global are treaba cu noi.
De ce așa? Pentru ca noi suntem aia care ne-am prins de mișcările lor, pentru ca suntem greu de manipulat, pentru ca încurcăm sistemele și procedurile, pentru ca suntem inteligenți, o forma de inteligenta care ne ajuta sa vedem profunzimea lucrurilor și sa combinam planuri și perspective. Suntem aia respinși la interviu care nu au loc pentru că încurcă. De asta sistemul se opintește să ne închidă gura, pentru ca ceea ce știm și ne-am prins ca se face cu noi e periculos sa fie aflat și de alții.
Totuși imensa majoritate nu da doi bani pe libertate, pe morala, pe principii. Deci noi, o minoritate exotica, facem gălăgie degeaba. Majoritatea se preocupa de cu totul altceva. Când omul nu vrea sa vadă sau e orbit de lacomie sau beat de putere și in delir de grandoare trebuie lăsat in pace. In sensul asta e un caz-scoala ce i se întâmpla doctorului Răzvan Constantinescu sau judecătoarei Mădălina Afrasinie. Faptul ca e împiedicat sa își mai exercite meseria sau doamna este chemată la ordin pentru ca ambii au avut opinii care nu au plăcut sistemului globalist este regretabil și neplăcut. Dar ce este infricosator și nimeni nu pare sa observe e altceva: nimeni din corpurile profesionale din care fac parte nu scoate o vorbuliță despre ce li se întâmpla. Toți așa-zișii profesioniști, eroii in halate albe tac ca kct-ul in iarba la ce i se întâmpla unui coleg pentru ca a avut curaj sa exprime niște dubii. Toți eroii in halate albe nu au nicio problema cu impunerea unui act medical împotriva voinței pacientului. Oamenii au alte probleme serioase: mai putine excursii și călătorii cu sponsorizări de la big farma, mai putini bănișori din studii, din sponsorizări de conferințe, avioane si toate cele, nada șpaga ca nema pacienți. Amenințările cu pierderea locului de munca nu sunt de colea, in fond și la urma urmei mulți au încasat sute de milioane pe luna cu zero pacienți pentru ca s-a închis spitalul...
Dar per total dintr-o comunitate profesională care numără zeci de mii de profesioniști numai unul se ridica și zbiară pentru ca restul sunt ascunși sub pat iar asta e infricosator și ne arata unde stăm. Dacă in sistemul medical problema s-a rezolvat cu bani, in mass-media cu niște zeci de milioane i-au cumpărat pe majoritatea cu tot cu ambalaj ce faci cu ăștia neadunati care s-au prins cum merge treaba? Înfigi in ei un red flag și pentru orice îi reduci la tăcere?!!?
Nu știu câtă lume se mai uită la tv, dar pe mine mă mai sună sau invită din când în când în spectacolele lor de știri, iar eu încerc să vin cu soluții și abordări decente, raționale, la distanță de propaganda fricii și de rățoiala sau flecăreala cu care ne-au obișnuit „formatorii de opinie” și influensării.
De exemplu, acum o oră am fost întrebat cum cred că se poate rezolva juridic, politic sau administrativ enorma problemă a majorării facturilor la utilități, o bombă cu ceas socială care va putea exploda în mâinile pricepute ale lui Cîțu, le fantastique.
Din punct de vedere juridic, oricine poate sesiza ANPC și instanțele judecătorești pentru a obține echilibrarea contractelor de furnizare de utilități, prin reducerea rezonabilă a poverii pentru consumator. Aceste contracte au fost modificate de curând, pentru a forța așa-numita „liberalizare a prețurilor” - o sintagmă cinică sub care se ascundeau creșteri de tarife cu cca 25%. Aceste tarife, deja majorate prin ianuarie - ferbuarie 2021, sunt dublate sau chiar triplate acum, prin nu știu ce regularizări din anii anteriori și prin nu știu ce previziuni pe anii viitori, ca și când costurile plandemiei, trecute, prezente și viitoare, ar fi trecute în totalitate pe capul consumatorului. Am mai întâlnit acest gen de practici comerciale incorecte, vătămătoare pentru consumatori și auto-destructive pentru comercianți, în perioada ante-plandemică, la bănci - dobânzi ascunse, majorate unilateral, comisioane ilegale, curs de schimb al valutei creditului întotdeauna pus în seama consumatorului, reclamă înșelătoare, vânzarea la colectorii de creanțe a debitorilor neperformanți etc. E cam același lucru și aici - dacă aceste practici au putut fi calmate (oarecum) prin procese și intervenții ale ANPC, probabil că și practicile furnizorilor de utilități vor putea avea același parcurs. Dar durează, iar procesele costă (ca să nu mai vorbim că sunt, oarecum, o loterie).
În schimb, o soluție urgentă, dar care necesită voință politică și atenție și compasiune pentru popor ar putea fi întemeiată pe două texte legale, uitate de lume, de prin 1996, respectiv, 2000 - este vorba de Legea concurenței nr.21/1996 și de OG nr. 99/2000 privind comercializarea produselor și serviciilor de piață.
Legea concurenței nr.21/1996 dispune, la art. 4 alin.2-3, următoarele:
„(2) În sectoarele economice sau pe piețele unde concurența este exclusă sau substanțial restrânsă prin efectul unei legi sau datorită existenței unei poziții de monopol, Guvernul poate, prin hotărâre, să instituie forme corespunzătoare de control al prețurilor pentru o perioadă de cel mult 3 ani, care poate fi prelungită succesiv pe durate de câte cel mult un an, dacă împrejurările care au justificat adoptarea respectivei hotărâri continuă să existe.
(3) Pentru sectoare economice determinate și în împrejurări excepționale, precum: situații de criză, dezechilibru major între cerere și ofertă și disfuncționalitate evidentă a pieței, Guvernul poate dispune măsuri cu caracter temporar pentru combaterea creșterii excesive a prețurilor sau chiar blocarea acestora. Asemenea măsuri pot fi adoptate prin hotărâre pentru o perioadă de 6 luni, care poate fi prelungită succesiv pentru durate de câte cel mult 3 luni, cât timp persistă împrejurările care au determinat adoptarea respectivei hotărâri”.
Iată ce dispune, la rândul său, art. 72 din OG nr.99/2000 - „Pentru unele categorii de produse/servicii, în scopul asigurării unui echilibru între obligațiile și drepturile părților contractante și pentru a promova un mediu concurențial normal, Guvernul poate stabili contracte-tip cu caracter obligatoriu”.
Într-un astfel de contract-tip obligatoriu, Guvernul ar putea include o plafonare a tarifelor la utilități, cel puțin temporar, pînă la echilibrarea pieței. Mai precis, un tarif maximal, adaptat situației fiecărei familii de consumatori.
Așadar, guvernul poate.
Mai trebuie să și vrea.
O să vrea guvernul Câțu?
Nțț.
O să vrea usere?
Nicidecum. Ei sunt cu progresismul de drepta și cu corporțiile unde e cald, bine, diversitate și curcubeu.
Ce pot face în acest caz cetățenii?
-să demareze o inițiativă legislativă cetățenească menită a impune ceea ce Guvernul, explicit sau implicit, refuză, adică plafonarea tarifelor la utilități - sunt necesare 100 de mii de semnături (puțin probabil ca lumea să se înhame la așa ceva)
-să notifice furnizorii asupra realității că sunt în stare de impreviziune (nu pot achita facturile, întrucât acestea depășesc cu mult posibilitățile lor financiare și, în plus, reprezintă expresia unui terorism contractual al furnizorilor) și să ceară instanțelor înghețarea plăților; până la hotărârea instanței, să suspende unilateral plățile - niciun furnizor de utilități nu poate debranșa și executa silit milioane de gospodării;
-să ceara ANPC să dispună de urgență încetarea practicii comerciale incorecte și agresive a dublării facturilor la utilități.
PS Aseară, tot la tv, un reprezentan al opoziției a pus problema urgentării legii protecției consumatorului vulnerabil, la care Câțu se opune de ani de zile. Am sugerat ca, în loc să se concentreze exclusiv pe această lege (importantă, desigur), opoziția ar face bine să contribuie la accelerarea adoptării legilor anti-cămătărie, scrise de mine, promovate de senatorul Dan Zamfir și torpilate mereu de actuala putere și de CCR - mă refer la legea protecției contra dobânzilor abuzive, la legea protecției contra executărilor silite abuzive și contra evacuării debitorilor din locuința familială, la legea protecției contra colectorilor abuzivi de creanțe (retractul litigios) și la legea privind consolidarea leului ca monedă de plată în cadrul facturilor la utilități (care interzice exprimarea sau consolidarea în valută a tarifelor).
BUNA DIMINEATA!
ARAFAT, NIMENILÃ, CÎMPEANU!
GUVERNATORUL STATULUI FLORIDA (CU O POPULATIE DE ZECI DE MILIOANE, CU SOLUTII PÃ PANDEMIE DOVEDITE SI DEMONSTRATE, NU CA ALE NOASTRE)!!!
POFTITI STUDII SI STATISTICI, DOMNULE ARAFAT! STUDIATI, CA EU O FAC DE LA INCEPUTUL MASCARADEI!
V AM ZIS ACUM UN AN, JOS LABELE DE PE COPII! V AM ZIS CA DACA NU VA DESCURCATI, SUNATI L PE DESANTIS SA VA INVETE CUM SA FACETI!!!!!!! SUNATI IN SUEDIA SA VA INVETE!!!! TOT CEEA CE AM SPUS ASA A FOST!
ALOOOOO SCOLILE DIN ROMANIA, RIDICATI VA PENTRU DREPTURILE COPIILOR! ASCULTATI SI INVATATI!!!!!
COPIII MEI NU VOR PURTA NIMIC! NU AU DE CE!!!!
NU VA ESTE RUSINE SA VA BATETI JOC DE OAMENI? TUTUROR!
SCOLILE, PARINTII, AUTORITATILE?!!!! NU VA ESTE RUSINE?!!! PROFESORII? RUSINE!
POFTITI DOMNULE ARAFAT, CÎMPEANU!
IN BAZA CAROR STUDII LUATI MASURI?
Pasii urmati de neomarxisti pentru a li se lua europenilor si romanilor inclusiv dreptul fundamental la viata
Explic si arat concret, de circa un an, cum neomarxistii promoveaza la nivel european si in Romania, prin PNL si USR, fel si fel de initiative legislative care efectiv ii deposedeaza pe oameni de drepturi si libertati fundamentale, transformandu-i in sclavi si iobagi fara drepturi si libertati, ce sunt buni pentru stat sau corporatii doar atata vreme cat muncesc si platesc taxe. Cresterea varstei de pensionare sau a preturilor, ceea ce-i va face pe oameni sa munceasca mai mult, face parte din acest plan.
Ce se intampla insa cu indivizii care ajung la o varsta si, nu doar ca nu mai produc pentru stat si corporatii, dar devin o cheltuiala/povara pentru stat sau companiile de asigurari? Vor fi ajutati sa se sinucida sau sa fie omorati prin eutanasiere.
Poate vi se pare exagerat ceea ce spun, insa, daca cititi istoria terorii marxiste si fasciste din secolul XX, puteti usor identifica aceleasi tendinte si azi. Diferenta acum e ca se actioneaza pas cu pas in timp, si nu dintr-o data, ca inainte. Pentru a va convinge, va arat cativa pasi doar din ultima perioada:
PASUL 1. Prin certificatul digital si conditionarea exercitarii libertatii de circulatie de vaccin li s-a luat oamenilor dreptul de a dispune asupra propriului lor corp
Tratatele si conventiile internationale de dupa al Doilea Razboi Mondial garanteaza tuturor oamenilor dreptul absolut asupra propriului corp si dreptul la integritatea corporala. Adica, nimeni din afara ta nu poate decide ce sa ingerezi sau cu ce sa fii injectat, daca tu nu vrei sa o faci. Statele care au ratificat aceste documente s-au obligat sa garanteze pozitiv acest drept fundamental al omului.
S-a prevazut acest lucru in Declaratia Universala a Drepturilor Omului, Conventia de la Oviedo si altele tocmai pentru a evita situatia din al Doilea Razboi Mondial, cand nazistii au facut efectiv teste medicale pe cei inchisi in lagare.
Odata cu aprobarea de catre institutiile europene a Regulamentului privind certificatul verde digital si, implicit, conditionarea exercitarii libertatii de circulatie de vaccin, s-a ajuns in Europa, azi, ca oamenii, pe baza votului unei majoritati politice vremelnice, sa nu mai poata dispune absolut asupra propriului lor corp.
De la nazisti pana in prezent e fara precedent acest lucru in Europa.
PASUL 2: Prin Raportul Matic dreptul la viata a devenit un drept relativ, avand prioritate dreptul altuia de a alege sa ia viata unei alte persoane
Am explicat in postarile si live-urile referitoare la Raportul Matic ca, prin considerarea in acel raport a avortului ca un "drept fundamental al omului", inseamna a rasturna piramida valorilor drepturilor si libertatilor fundamentale, a carei baza sta pe dreptul la viata.
Doar un om viu are drepturi si libertati fundamentale, pentru ca doar el are si capacitate de folosinta, adica aptitudinea de a avea drepturi si obligatii. Un om mort nu are nici drepturi si nici obligatii.
Dupa ce s-a creat precedentul ca, in urma unui vot politic, oamenii nu mai pot ei insisi dispune cum doresc asupra propriului lor corp, acum, tot prin vot politic, s-a decis ca dreptul de a alege al cuiva sa ia viata unei alte persoane are intaietate in fata dreptului persoanei din urma de a trai.
PASUL 3: Legalizarea peste tot a eutanasiei si sinuciderii asistate
Sinuciderea asistata este procedeul prin care o persoana este ajutata sa se sinucida.
Eutanasia este procedura prin care viata unei persoane este curmata in urma dorintei persoanei eutanasiate sau al deciziilor altor persoane (judecatori, doctori, familie etc).
Posibilitatea legala de a curma viata unui om s-a introdus initial sub pretextul "salvarii" omului de suferinta sa, daca nu mai avea posibilitatea de vindecare. Odata creata posibilitatea, aceasta s-a extins si se tot extinde si la alte situatii, in timp ce conditiile scad.
De la cei suferinzi fara posibilitatea de vindecare s-a mers la cei suferinzi, apoi la cei mai saraci, care nu mai au bani de tratament medical, apoi la cei batrani. Toate datele statistice arata ca cea mai mare cheltuiala a statului si a firmelor de asigurari de sanatate este cu cei batrani (deoarece acestia consuma resurse dar nu mai produc), prin urmare sunt tot mai multe cazuri de curmari de vieti pe motiv ca persoanele respective sunt o povara.
O astfel de extindere a eutanasiei si sinuciderii asistate la tot mai multe cazuri se poate vedea in Olanda.
Olanda a fost prima tara care a introdus in lege eutanasia si sinuciderea asistata in 2001, care au intrat in efect in 2002. Initial conditiile erau foarte stricte, doar la cazurile de suferinzi fara posibilitatea de vindecare. De atunci conditiile s-au diminuat si situatiile s-au extins, ajungandu-se sa se practice tot mai mult.
In 2016, de exemplu, 4% din cazurile de deces din Olanda erau in urma eutanasiei si/sau sinuciderii asistate.
In octombrie 2016, intr-o scrisoare adresata Parlamentului, ministrul sanatatii olandez de atunci a cerut ca situatiile in care sa se faca eutanasie sau sinucidere asistata sa se extinda si la cei care considera ca "si-au implinit viata".
Cei care "considera ca si-au implinit viata, trebuie, sub criterii stricte, sa li se permita sa-si incheie viata intr-o maniera care sa fie demna pentru ei", a scris ministerul sanatatii olandez. [1]
In 2020 un deputat olandez a depus un proiect de lege prin care sa se permita eutanasierea sau sinuciderea asistata a celor care considera ca "si-au implinit viata". [2] Cei mai multi dintre acestia sunt batrani.
Doua partide crestine, insa, care sunt parte a coalitiei de guvernare din Olanda se opun acestei initiative, astfel ca aceasta e blocata, insa propunerea exista. Unul dintre cele doua partide e si ChristenUnie, care e afiliat ECPM, unde este membru si PNTCD.
In 2020 guvernul olandez a mers mai departe, sustinand eutanasierea si a copiilor sub 12 ani.
Odata precedentul creat prin cele expuse in PASUL 1 si PASUL 2, directia promovata de neomarxisti de sustinere a eutanasiei si sinuciderii asistate, cum vedem ca se intampla in Olanda, se va impune si la nivelul Uniunii Europene.
Avand deja precedentul creat, de a nu mai putea dispune asupra propriului tau corp, se va ajunge sa nu mai poti dispune nici asupra propriei vieti.
Credeti ca e exagerat ceea ce va spun? Meditati la ce se intampla si priviti in perspectiva. Va spun ca in Parlamentul European a fost un vot pe un amendament privind protejarea vietii pana la moartea naturala si a cazut la vot, inclusiv cu votul multor romani.
Care e solutia? Sa votati partide care promoveaza valorile crestine si socotesc viata ca cel mai mare dar dat de Dumnezeu.
Link-uri in comentarii.
După ce aseară am auzit live că cea mai mare amenințare a lumii o reprezintă „nevaccinații”, azi aud doctori care spun că, pentru „succesul” campaniei de așa-zisă imunizare, trebuie ca viața „nevaccinaților” să fie făcută cât mai grea și mai complicată. Trăiască jurământul lui Hypocrat.
Pe de altă parte, după ce Barna spunea în mod direct și cu cinism că „nevaccinații” trebuie închiși cu lacătul în case până se supun, azi aud că Cioloș ar fi pretins ca la congresul USR din septembrie să fie lăsați în sală atât cei vaccinați, cât și cei nevaccinați (nu că nu ar fi ceva normal ceea ce pretinde Cioloș, dar parcă sună a doagă spartă o astfel de pretenție de la liderului unui partid care ne vrea imunizați cu forța). Aveți încredere în politicienii de la putere, că se bazează pe știință de numa-numa.
PS Mă scuzați că abuzez de ghilimele, dar trăim într-o lume cu fundul în sus, în care cuvintele normale nu mai au sensuri obișnuite, iar valorile sunt inversate.
?????La mulți ani,femeilor creștine!????
Domnul să vă dăruiască dragostea și curajul mironosițelor.
Spre a fi candele ale credinței și a înțelepciunii, întru înmulțirea dragostei,răbdării și blândeței în jurul vostru.????
???Amin!????
Iulian Brotaru
4 ani în urmă
Foto
Fotografie din galeria profilului.
Iulian Brotaru
4 ani în urmă
Foto
Fotografie din galeria profilului.
Iulian Brotaru
4 ani în urmă
Foto
...✍️
În mijlocul unei clase, la o universitate, unul dintre studenți l-a întrebat pe neașteptate pe profesor:
- Ştiti cum sunt capturaţi porcii sălbatici?
Profesorul a crezut că este o glumă și se aștepta la un răspuns amuzant.
Tânărul i-a răspuns că nu e de glumă, și și-a început serios dizertația:
- Pentru a captura porcii sălbatici, mai întâi se caută un loc în pădure unde merg de obicei porcii sălbatici, iar acolo se pune zilnic puțin porumb pe pământ.
Așadar, porcii sălbatici vin în fiecare zi să mănânce porumbul “gratis” și, când se obișnuiesc să vină zilnic, construiești un gard în jurul locului unde s-au obișnuit să mănânce, câte o parte pe rând...
Când se obişnuiesc cu o parte a gardului, se întorc să mănânce porumbul, iar tu construieşti altă parte a gardului... Se obișnuiesc din nou și mănâncă din nou.
Construiești gardul în jur, puțin câte puțin, până instalezi patru laturi ale gardului în jurul porcilor. În cele din urmă instalează o poartă pe ultima parte.
Porcii sunt deja obișnuiți cu porumbul gratis și gardurile, și astfel încep să vină singuri prin intrare. Atunci închizi poarta și capturezi tot grupul.
Atât de simplu, pas cu pas, până în ultima secundă porcii își pierd libertatea. Încep să alerge în cerc în interiorul gardului, dar sunt deja la închisoare. După aceea, încep să mănânce porumbul gratuit. Se obișnuiesc atât de mult încât uită cum să vâneze singuri, și de aceea acceptă sclavia.
Chiar și ei sunt recunoscători răpitorilor lor și, generații întregi merg fericiți la abator. Nici măcar nu cred că mâna care îi hrănește este aceeași care îi omoară. Tânărul i-a spus profesorului că este exact ceea ce a văzut că se întâmplă în țara sa, în provincia sa, în orașul său, cu oamenii săi.
Guvernele populiste, în proiectele lor dictatoriale, ascunse sub mantaua ”democratică” elibereaza porumb gratuit pentru suficient timp pentru a atinge supunere sistematică.
Și fiecare nou ”guvern salvator” se deghizează în”programe sociale”, dă pomană, dă bani pe care îi scot din buzunarul muncitorului, îndeplinește misiuni, planuri, indulgențe, legi, ”protecție", subvenții pentru orice, exproprieri nejustificate, programe de ”bunăstare socială”, petreceri, târguri sau festivaluri, uniforme, pâine și circ, transport gratuit.
“G R A T I S!”
Tot acel ”liber” pe care-l oferă astfel de escroci, deghizati în politicieni, unui popor prost obișnuit cu firimiturile porumbului gratis și ”liber” ii fură capacitatea de a fi critic, gânditor și antreprenor.
În sfârșit, realizați că tot acel minunat ”ajutor” guvernamental este o problemă, care se opune viitorului democrației în țara noastră.
Puteti sa luati atitudine sau încrucișați brațele, și mâncați porumbul...CONCLUZIA O TRAGETI SINGURI.
Preluat!
Asa face si cel despre care scrie "El satura dupa dorinta orice faptura"!
4 ani în urmă
👍 0
❤️ 0
😂 0
😮 0
😢 0
😠 0
👏 0
Iulian Brotaru
4 ani în urmă
Foto
In vara anului 2020, in urma pandemiei si a unei vechi dorinte de a ne muta intr-un loc linistit, am decis impreuna cu sotul meu sa lasam in urma Germania si sa ne intoarcem in Romania, dar nu in orasul natal, ci undeva mai aproape de munte.
Din cauza lockdown-ului, sotul meu nu avea un loc de munca stabil (iar chiria, asigurarile de sanatate si la masina trebuiau platite + ca mai trebuia si sa traiesti) asa ca intr-o zi ne-am hotarat serios sa plecam din strainatate, sa inchidem tot, sa predam chiria si sa ne cautam "la pas" o casuta, punand totul in mana lui Dumnezeu.
Timp de 2 saptamani am cutreierat satele a catorva judete in zona de deal si munte. Am intrebat localnicii de case care ar fi date spre vanzare, am dat de oameni minunati care ne ajutau cu informatii si care erau doritori de a avea vecini, avand in vedere ca majoritatea satelor din Romania sufera de depopulare.
Eu si sotul meu, fiind tineri si avand doar 3 ani de Germania, nu am ajuns sa strangem o suma prea mare pentru o casa, insa auzisem ca s-au vandut case destul de ieftine in Romania si ne-am rugat lui Dumnezeu sa ne gaseasca si noua una, pentru ca asa cum am scris la inceput ne doream de mult sa ne mutam la tara.
La început aveam si o lista cu ce ar trebui sa aiba casa (ceva pamant, sa fie si bun de cultivat, fantana neaparat, sa nu fie sat aglomerat, ideal era sa aiba si ceva pomi fructiferi).
Providenta a facut ca, mergand printr-un sat sa gasim pe poarta unei case scris "DE VANZARE" si un numar de telefon. Am sunat la acel numar sa aflam un preț (casa fiind din caramida arsa, estimam a costa minim 15.000euro), insa proprietarul nu a raspuns.
Cautarile noastre au continuat, insa fara succes.
Noi aveam un carnetel unde notam informatiile despre case, si intr-o zi ne-am reamintit de acel numar scris pe poarta. Am sunat din nou, insa din nou fara succes. A doua zi, cand ne pregateam sa mergem iar in cautari, suna acel numar. Propietarul ne spune ca pretul casei era doar de 5000 euro. Sotul meu a crezut ca nu auzise bine, insa chiar atat costa. Ne-am hotarat sa o vedem si dupa aceea ne-am dat seama ca asta e casa noastra. Au urmat demersurile cu actele ( cel cu care am vorbit era singurul mostenitor, dar inca nu era pusa casa pe numele lui), apoi un precontract (pentru ca el nu locuieste in tara), dar am trecut cu bine si peste ele.
A urmat partea grea: RENOVAREA ( si inca continua). Fiind o casa batraneasca, trebuia luat tot de la zero: pus șapă, tras plasă pe pereți, pus tavane de rigips, pus termopane, realizarea unei băi și a unei bucătării cu toată instalația necesara, inlocuirea instalatiei elecrice vechi, plus scoaterea tuturor buruienilor din curte si realizarea unui teren arabil.
Ușor, ușor le facem pe toate în limita posibilităților financiare și temporale ( pentru ca amandoi lucram ) si cu ajutorul lui Dumnezeu, al parintilor si prietenilor nostri.
Chiar daca este multa munca, ne bucuram de liniste, de vecini minunati, de animaluțele noastre si ne uitam cu drag la tot ce a iesit pana acum din casa aceasta. Bineinteles, mai sunt multe de facut, dar va las aici cateva fotografii sa va faceti o idee cum era si cum e acum.
Ce vreau sa va transmit prin povestea noastra este ca se poate daca porniti la drum cu Dumnezeu. Daca doriti cu adevarat sa faceti o schimbare in viata voastra, mutatul la tara este cea mai buna alegere pentru trup si suflet.
Anul trecut am avut parte de atatea roade cum nu crezusem ca voi avea: solarul a fost plin de bunatati(rosii, vinete, ardei, castraveti), pomii ne-au binecuvantat cu delicioasele lor fructe din care am facut compoturi si gemuri. De anul acesta vreau sa infrumusetez gradina cu cat mai multe flori.
Si povestea inca continua. Va imbratisam cu drag.
Iulian Brotaru
4 ani în urmă
Foto
In vara anului 2020, in urma pandemiei si a unei vechi dorinte de a ne muta intr-un loc linistit, am decis impreuna cu sotul meu sa lasam in urma Germania si sa ne intoarcem in Romania, dar nu in orasul natal, ci undeva mai aproape de munte.
Din cauza lockdown-ului, sotul meu nu avea un loc de munca stabil (iar chiria, asigurarile de sanatate si la masina trebuiau platite + ca mai trebuia si sa traiesti) asa ca intr-o zi ne-am hotarat serios sa plecam din strainatate, sa inchidem tot, sa predam chiria si sa ne cautam "la pas" o casuta, punand totul in mana lui Dumnezeu.
Timp de 2 saptamani am cutreierat satele a catorva judete in zona de deal si munte. Am intrebat localnicii de case care ar fi date spre vanzare, am dat de oameni minunati care ne ajutau cu informatii si care erau doritori de a avea vecini, avand in vedere ca majoritatea satelor din Romania sufera de depopulare.
Eu si sotul meu, fiind tineri si avand doar 3 ani de Germania, nu am ajuns sa strangem o suma prea mare pentru o casa, insa auzisem ca s-au vandut case destul de ieftine in Romania si ne-am rugat lui Dumnezeu sa ne gaseasca si noua una, pentru ca asa cum am scris la inceput ne doream de mult sa ne mutam la tara.
La început aveam si o lista cu ce ar trebui sa aiba casa (ceva pamant, sa fie si bun de cultivat, fantana neaparat, sa nu fie sat aglomerat, ideal era sa aiba si ceva pomi fructiferi).
Providenta a facut ca, mergand printr-un sat sa gasim pe poarta unei case scris "DE VANZARE" si un numar de telefon. Am sunat la acel numar sa aflam un preț (casa fiind din caramida arsa, estimam a costa minim 15.000euro), insa proprietarul nu a raspuns.
Cautarile noastre au continuat, insa fara succes.
Noi aveam un carnetel unde notam informatiile despre case, si intr-o zi ne-am reamintit de acel numar scris pe poarta. Am sunat din nou, insa din nou fara succes. A doua zi, cand ne pregateam sa mergem iar in cautari, suna acel numar. Propietarul ne spune ca pretul casei era doar de 5000 euro. Sotul meu a crezut ca nu auzise bine, insa chiar atat costa. Ne-am hotarat sa o vedem si dupa aceea ne-am dat seama ca asta e casa noastra. Au urmat demersurile cu actele ( cel cu care am vorbit era singurul mostenitor, dar inca nu era pusa casa pe numele lui), apoi un precontract (pentru ca el nu locuieste in tara), dar am trecut cu bine si peste ele.
A urmat partea grea: RENOVAREA ( si inca continua). Fiind o casa batraneasca, trebuia luat tot de la zero: pus șapă, tras plasă pe pereți, pus tavane de rigips, pus termopane, realizarea unei băi și a unei bucătării cu toată instalația necesara, inlocuirea instalatiei elecrice vechi, plus scoaterea tuturor buruienilor din curte si realizarea unui teren arabil.
Ușor, ușor le facem pe toate în limita posibilităților financiare și temporale ( pentru ca amandoi lucram ) si cu ajutorul lui Dumnezeu, al parintilor si prietenilor nostri.
Chiar daca este multa munca, ne bucuram de liniste, de vecini minunati, de animaluțele noastre si ne uitam cu drag la tot ce a iesit pana acum din casa aceasta. Bineinteles, mai sunt multe de facut, dar va las aici cateva fotografii sa va faceti o idee cum era si cum e acum.
Ce vreau sa va transmit prin povestea noastra este ca se poate daca porniti la drum cu Dumnezeu. Daca doriti cu adevarat sa faceti o schimbare in viata voastra, mutatul la tara este cea mai buna alegere pentru trup si suflet.
Anul trecut am avut parte de atatea roade cum nu crezusem ca voi avea: solarul a fost plin de bunatati(rosii, vinete, ardei, castraveti), pomii ne-au binecuvantat cu delicioasele lor fructe din care am facut compoturi si gemuri. De anul acesta vreau sa infrumusetez gradina cu cat mai multe flori.
Si povestea inca continua. Va imbratisam cu drag.
Iulian Brotaru
4 ani în urmă
Foto
In vara anului 2020, in urma pandemiei si a unei vechi dorinte de a ne muta intr-un loc linistit, am decis impreuna cu sotul meu sa lasam in urma Germania si sa ne intoarcem in Romania, dar nu in orasul natal, ci undeva mai aproape de munte.
Din cauza lockdown-ului, sotul meu nu avea un loc de munca stabil (iar chiria, asigurarile de sanatate si la masina trebuiau platite + ca mai trebuia si sa traiesti) asa ca intr-o zi ne-am hotarat serios sa plecam din strainatate, sa inchidem tot, sa predam chiria si sa ne cautam "la pas" o casuta, punand totul in mana lui Dumnezeu.
Timp de 2 saptamani am cutreierat satele a catorva judete in zona de deal si munte. Am intrebat localnicii de case care ar fi date spre vanzare, am dat de oameni minunati care ne ajutau cu informatii si care erau doritori de a avea vecini, avand in vedere ca majoritatea satelor din Romania sufera de depopulare.
Eu si sotul meu, fiind tineri si avand doar 3 ani de Germania, nu am ajuns sa strangem o suma prea mare pentru o casa, insa auzisem ca s-au vandut case destul de ieftine in Romania si ne-am rugat lui Dumnezeu sa ne gaseasca si noua una, pentru ca asa cum am scris la inceput ne doream de mult sa ne mutam la tara.
La început aveam si o lista cu ce ar trebui sa aiba casa (ceva pamant, sa fie si bun de cultivat, fantana neaparat, sa nu fie sat aglomerat, ideal era sa aiba si ceva pomi fructiferi).
Providenta a facut ca, mergand printr-un sat sa gasim pe poarta unei case scris "DE VANZARE" si un numar de telefon. Am sunat la acel numar sa aflam un preț (casa fiind din caramida arsa, estimam a costa minim 15.000euro), insa proprietarul nu a raspuns.
Cautarile noastre au continuat, insa fara succes.
Noi aveam un carnetel unde notam informatiile despre case, si intr-o zi ne-am reamintit de acel numar scris pe poarta. Am sunat din nou, insa din nou fara succes. A doua zi, cand ne pregateam sa mergem iar in cautari, suna acel numar. Propietarul ne spune ca pretul casei era doar de 5000 euro. Sotul meu a crezut ca nu auzise bine, insa chiar atat costa. Ne-am hotarat sa o vedem si dupa aceea ne-am dat seama ca asta e casa noastra. Au urmat demersurile cu actele ( cel cu care am vorbit era singurul mostenitor, dar inca nu era pusa casa pe numele lui), apoi un precontract (pentru ca el nu locuieste in tara), dar am trecut cu bine si peste ele.
A urmat partea grea: RENOVAREA ( si inca continua). Fiind o casa batraneasca, trebuia luat tot de la zero: pus șapă, tras plasă pe pereți, pus tavane de rigips, pus termopane, realizarea unei băi și a unei bucătării cu toată instalația necesara, inlocuirea instalatiei elecrice vechi, plus scoaterea tuturor buruienilor din curte si realizarea unui teren arabil.
Ușor, ușor le facem pe toate în limita posibilităților financiare și temporale ( pentru ca amandoi lucram ) si cu ajutorul lui Dumnezeu, al parintilor si prietenilor nostri.
Chiar daca este multa munca, ne bucuram de liniste, de vecini minunati, de animaluțele noastre si ne uitam cu drag la tot ce a iesit pana acum din casa aceasta. Bineinteles, mai sunt multe de facut, dar va las aici cateva fotografii sa va faceti o idee cum era si cum e acum.
Ce vreau sa va transmit prin povestea noastra este ca se poate daca porniti la drum cu Dumnezeu. Daca doriti cu adevarat sa faceti o schimbare in viata voastra, mutatul la tara este cea mai buna alegere pentru trup si suflet.
Anul trecut am avut parte de atatea roade cum nu crezusem ca voi avea: solarul a fost plin de bunatati(rosii, vinete, ardei, castraveti), pomii ne-au binecuvantat cu delicioasele lor fructe din care am facut compoturi si gemuri. De anul acesta vreau sa infrumusetez gradina cu cat mai multe flori.
Si povestea inca continua. Va imbratisam cu drag.
Iulian Brotaru
4 ani în urmă
Foto
In vara anului 2020, in urma pandemiei si a unei vechi dorinte de a ne muta intr-un loc linistit, am decis impreuna cu sotul meu sa lasam in urma Germania si sa ne intoarcem in Romania, dar nu in orasul natal, ci undeva mai aproape de munte.
Din cauza lockdown-ului, sotul meu nu avea un loc de munca stabil (iar chiria, asigurarile de sanatate si la masina trebuiau platite + ca mai trebuia si sa traiesti) asa ca intr-o zi ne-am hotarat serios sa plecam din strainatate, sa inchidem tot, sa predam chiria si sa ne cautam "la pas" o casuta, punand totul in mana lui Dumnezeu.
Timp de 2 saptamani am cutreierat satele a catorva judete in zona de deal si munte. Am intrebat localnicii de case care ar fi date spre vanzare, am dat de oameni minunati care ne ajutau cu informatii si care erau doritori de a avea vecini, avand in vedere ca majoritatea satelor din Romania sufera de depopulare.
Eu si sotul meu, fiind tineri si avand doar 3 ani de Germania, nu am ajuns sa strangem o suma prea mare pentru o casa, insa auzisem ca s-au vandut case destul de ieftine in Romania si ne-am rugat lui Dumnezeu sa ne gaseasca si noua una, pentru ca asa cum am scris la inceput ne doream de mult sa ne mutam la tara.
La început aveam si o lista cu ce ar trebui sa aiba casa (ceva pamant, sa fie si bun de cultivat, fantana neaparat, sa nu fie sat aglomerat, ideal era sa aiba si ceva pomi fructiferi).
Providenta a facut ca, mergand printr-un sat sa gasim pe poarta unei case scris "DE VANZARE" si un numar de telefon. Am sunat la acel numar sa aflam un preț (casa fiind din caramida arsa, estimam a costa minim 15.000euro), insa proprietarul nu a raspuns.
Cautarile noastre au continuat, insa fara succes.
Noi aveam un carnetel unde notam informatiile despre case, si intr-o zi ne-am reamintit de acel numar scris pe poarta. Am sunat din nou, insa din nou fara succes. A doua zi, cand ne pregateam sa mergem iar in cautari, suna acel numar. Propietarul ne spune ca pretul casei era doar de 5000 euro. Sotul meu a crezut ca nu auzise bine, insa chiar atat costa. Ne-am hotarat sa o vedem si dupa aceea ne-am dat seama ca asta e casa noastra. Au urmat demersurile cu actele ( cel cu care am vorbit era singurul mostenitor, dar inca nu era pusa casa pe numele lui), apoi un precontract (pentru ca el nu locuieste in tara), dar am trecut cu bine si peste ele.
A urmat partea grea: RENOVAREA ( si inca continua). Fiind o casa batraneasca, trebuia luat tot de la zero: pus șapă, tras plasă pe pereți, pus tavane de rigips, pus termopane, realizarea unei băi și a unei bucătării cu toată instalația necesara, inlocuirea instalatiei elecrice vechi, plus scoaterea tuturor buruienilor din curte si realizarea unui teren arabil.
Ușor, ușor le facem pe toate în limita posibilităților financiare și temporale ( pentru ca amandoi lucram ) si cu ajutorul lui Dumnezeu, al parintilor si prietenilor nostri.
Chiar daca este multa munca, ne bucuram de liniste, de vecini minunati, de animaluțele noastre si ne uitam cu drag la tot ce a iesit pana acum din casa aceasta. Bineinteles, mai sunt multe de facut, dar va las aici cateva fotografii sa va faceti o idee cum era si cum e acum.
Ce vreau sa va transmit prin povestea noastra este ca se poate daca porniti la drum cu Dumnezeu. Daca doriti cu adevarat sa faceti o schimbare in viata voastra, mutatul la tara este cea mai buna alegere pentru trup si suflet.
Anul trecut am avut parte de atatea roade cum nu crezusem ca voi avea: solarul a fost plin de bunatati(rosii, vinete, ardei, castraveti), pomii ne-au binecuvantat cu delicioasele lor fructe din care am facut compoturi si gemuri. De anul acesta vreau sa infrumusetez gradina cu cat mai multe flori.
Si povestea inca continua. Va imbratisam cu drag.
Iulian Brotaru
4 ani în urmă
Foto
In vara anului 2020, in urma pandemiei si a unei vechi dorinte de a ne muta intr-un loc linistit, am decis impreuna cu sotul meu sa lasam in urma Germania si sa ne intoarcem in Romania, dar nu in orasul natal, ci undeva mai aproape de munte.
Din cauza lockdown-ului, sotul meu nu avea un loc de munca stabil (iar chiria, asigurarile de sanatate si la masina trebuiau platite + ca mai trebuia si sa traiesti) asa ca intr-o zi ne-am hotarat serios sa plecam din strainatate, sa inchidem tot, sa predam chiria si sa ne cautam "la pas" o casuta, punand totul in mana lui Dumnezeu.
Timp de 2 saptamani am cutreierat satele a catorva judete in zona de deal si munte. Am intrebat localnicii de case care ar fi date spre vanzare, am dat de oameni minunati care ne ajutau cu informatii si care erau doritori de a avea vecini, avand in vedere ca majoritatea satelor din Romania sufera de depopulare.
Eu si sotul meu, fiind tineri si avand doar 3 ani de Germania, nu am ajuns sa strangem o suma prea mare pentru o casa, insa auzisem ca s-au vandut case destul de ieftine in Romania si ne-am rugat lui Dumnezeu sa ne gaseasca si noua una, pentru ca asa cum am scris la inceput ne doream de mult sa ne mutam la tara.
La început aveam si o lista cu ce ar trebui sa aiba casa (ceva pamant, sa fie si bun de cultivat, fantana neaparat, sa nu fie sat aglomerat, ideal era sa aiba si ceva pomi fructiferi).
Providenta a facut ca, mergand printr-un sat sa gasim pe poarta unei case scris "DE VANZARE" si un numar de telefon. Am sunat la acel numar sa aflam un preț (casa fiind din caramida arsa, estimam a costa minim 15.000euro), insa proprietarul nu a raspuns.
Cautarile noastre au continuat, insa fara succes.
Noi aveam un carnetel unde notam informatiile despre case, si intr-o zi ne-am reamintit de acel numar scris pe poarta. Am sunat din nou, insa din nou fara succes. A doua zi, cand ne pregateam sa mergem iar in cautari, suna acel numar. Propietarul ne spune ca pretul casei era doar de 5000 euro. Sotul meu a crezut ca nu auzise bine, insa chiar atat costa. Ne-am hotarat sa o vedem si dupa aceea ne-am dat seama ca asta e casa noastra. Au urmat demersurile cu actele ( cel cu care am vorbit era singurul mostenitor, dar inca nu era pusa casa pe numele lui), apoi un precontract (pentru ca el nu locuieste in tara), dar am trecut cu bine si peste ele.
A urmat partea grea: RENOVAREA ( si inca continua). Fiind o casa batraneasca, trebuia luat tot de la zero: pus șapă, tras plasă pe pereți, pus tavane de rigips, pus termopane, realizarea unei băi și a unei bucătării cu toată instalația necesara, inlocuirea instalatiei elecrice vechi, plus scoaterea tuturor buruienilor din curte si realizarea unui teren arabil.
Ușor, ușor le facem pe toate în limita posibilităților financiare și temporale ( pentru ca amandoi lucram ) si cu ajutorul lui Dumnezeu, al parintilor si prietenilor nostri.
Chiar daca este multa munca, ne bucuram de liniste, de vecini minunati, de animaluțele noastre si ne uitam cu drag la tot ce a iesit pana acum din casa aceasta. Bineinteles, mai sunt multe de facut, dar va las aici cateva fotografii sa va faceti o idee cum era si cum e acum.
Ce vreau sa va transmit prin povestea noastra este ca se poate daca porniti la drum cu Dumnezeu. Daca doriti cu adevarat sa faceti o schimbare in viata voastra, mutatul la tara este cea mai buna alegere pentru trup si suflet.
Anul trecut am avut parte de atatea roade cum nu crezusem ca voi avea: solarul a fost plin de bunatati(rosii, vinete, ardei, castraveti), pomii ne-au binecuvantat cu delicioasele lor fructe din care am facut compoturi si gemuri. De anul acesta vreau sa infrumusetez gradina cu cat mai multe flori.
Si povestea inca continua. Va imbratisam cu drag.
Iulian Brotaru
4 ani în urmă
Foto
In vara anului 2020, in urma pandemiei si a unei vechi dorinte de a ne muta intr-un loc linistit, am decis impreuna cu sotul meu sa lasam in urma Germania si sa ne intoarcem in Romania, dar nu in orasul natal, ci undeva mai aproape de munte.
Din cauza lockdown-ului, sotul meu nu avea un loc de munca stabil (iar chiria, asigurarile de sanatate si la masina trebuiau platite + ca mai trebuia si sa traiesti) asa ca intr-o zi ne-am hotarat serios sa plecam din strainatate, sa inchidem tot, sa predam chiria si sa ne cautam "la pas" o casuta, punand totul in mana lui Dumnezeu.
Timp de 2 saptamani am cutreierat satele a catorva judete in zona de deal si munte. Am intrebat localnicii de case care ar fi date spre vanzare, am dat de oameni minunati care ne ajutau cu informatii si care erau doritori de a avea vecini, avand in vedere ca majoritatea satelor din Romania sufera de depopulare.
Eu si sotul meu, fiind tineri si avand doar 3 ani de Germania, nu am ajuns sa strangem o suma prea mare pentru o casa, insa auzisem ca s-au vandut case destul de ieftine in Romania si ne-am rugat lui Dumnezeu sa ne gaseasca si noua una, pentru ca asa cum am scris la inceput ne doream de mult sa ne mutam la tara.
La început aveam si o lista cu ce ar trebui sa aiba casa (ceva pamant, sa fie si bun de cultivat, fantana neaparat, sa nu fie sat aglomerat, ideal era sa aiba si ceva pomi fructiferi).
Providenta a facut ca, mergand printr-un sat sa gasim pe poarta unei case scris "DE VANZARE" si un numar de telefon. Am sunat la acel numar sa aflam un preț (casa fiind din caramida arsa, estimam a costa minim 15.000euro), insa proprietarul nu a raspuns.
Cautarile noastre au continuat, insa fara succes.
Noi aveam un carnetel unde notam informatiile despre case, si intr-o zi ne-am reamintit de acel numar scris pe poarta. Am sunat din nou, insa din nou fara succes. A doua zi, cand ne pregateam sa mergem iar in cautari, suna acel numar. Propietarul ne spune ca pretul casei era doar de 5000 euro. Sotul meu a crezut ca nu auzise bine, insa chiar atat costa. Ne-am hotarat sa o vedem si dupa aceea ne-am dat seama ca asta e casa noastra. Au urmat demersurile cu actele ( cel cu care am vorbit era singurul mostenitor, dar inca nu era pusa casa pe numele lui), apoi un precontract (pentru ca el nu locuieste in tara), dar am trecut cu bine si peste ele.
A urmat partea grea: RENOVAREA ( si inca continua). Fiind o casa batraneasca, trebuia luat tot de la zero: pus șapă, tras plasă pe pereți, pus tavane de rigips, pus termopane, realizarea unei băi și a unei bucătării cu toată instalația necesara, inlocuirea instalatiei elecrice vechi, plus scoaterea tuturor buruienilor din curte si realizarea unui teren arabil.
Ușor, ușor le facem pe toate în limita posibilităților financiare și temporale ( pentru ca amandoi lucram ) si cu ajutorul lui Dumnezeu, al parintilor si prietenilor nostri.
Chiar daca este multa munca, ne bucuram de liniste, de vecini minunati, de animaluțele noastre si ne uitam cu drag la tot ce a iesit pana acum din casa aceasta. Bineinteles, mai sunt multe de facut, dar va las aici cateva fotografii sa va faceti o idee cum era si cum e acum.
Ce vreau sa va transmit prin povestea noastra este ca se poate daca porniti la drum cu Dumnezeu. Daca doriti cu adevarat sa faceti o schimbare in viata voastra, mutatul la tara este cea mai buna alegere pentru trup si suflet.
Anul trecut am avut parte de atatea roade cum nu crezusem ca voi avea: solarul a fost plin de bunatati(rosii, vinete, ardei, castraveti), pomii ne-au binecuvantat cu delicioasele lor fructe din care am facut compoturi si gemuri. De anul acesta vreau sa infrumusetez gradina cu cat mai multe flori.
Si povestea inca continua. Va imbratisam cu drag.
Iulian Brotaru
4 ani în urmă
Foto
In vara anului 2020, in urma pandemiei si a unei vechi dorinte de a ne muta intr-un loc linistit, am decis impreuna cu sotul meu sa lasam in urma Germania si sa ne intoarcem in Romania, dar nu in orasul natal, ci undeva mai aproape de munte.
Din cauza lockdown-ului, sotul meu nu avea un loc de munca stabil (iar chiria, asigurarile de sanatate si la masina trebuiau platite + ca mai trebuia si sa traiesti) asa ca intr-o zi ne-am hotarat serios sa plecam din strainatate, sa inchidem tot, sa predam chiria si sa ne cautam "la pas" o casuta, punand totul in mana lui Dumnezeu.
Timp de 2 saptamani am cutreierat satele a catorva judete in zona de deal si munte. Am intrebat localnicii de case care ar fi date spre vanzare, am dat de oameni minunati care ne ajutau cu informatii si care erau doritori de a avea vecini, avand in vedere ca majoritatea satelor din Romania sufera de depopulare.
Eu si sotul meu, fiind tineri si avand doar 3 ani de Germania, nu am ajuns sa strangem o suma prea mare pentru o casa, insa auzisem ca s-au vandut case destul de ieftine in Romania si ne-am rugat lui Dumnezeu sa ne gaseasca si noua una, pentru ca asa cum am scris la inceput ne doream de mult sa ne mutam la tara.
La început aveam si o lista cu ce ar trebui sa aiba casa (ceva pamant, sa fie si bun de cultivat, fantana neaparat, sa nu fie sat aglomerat, ideal era sa aiba si ceva pomi fructiferi).
Providenta a facut ca, mergand printr-un sat sa gasim pe poarta unei case scris "DE VANZARE" si un numar de telefon. Am sunat la acel numar sa aflam un preț (casa fiind din caramida arsa, estimam a costa minim 15.000euro), insa proprietarul nu a raspuns.
Cautarile noastre au continuat, insa fara succes.
Noi aveam un carnetel unde notam informatiile despre case, si intr-o zi ne-am reamintit de acel numar scris pe poarta. Am sunat din nou, insa din nou fara succes. A doua zi, cand ne pregateam sa mergem iar in cautari, suna acel numar. Propietarul ne spune ca pretul casei era doar de 5000 euro. Sotul meu a crezut ca nu auzise bine, insa chiar atat costa. Ne-am hotarat sa o vedem si dupa aceea ne-am dat seama ca asta e casa noastra. Au urmat demersurile cu actele ( cel cu care am vorbit era singurul mostenitor, dar inca nu era pusa casa pe numele lui), apoi un precontract (pentru ca el nu locuieste in tara), dar am trecut cu bine si peste ele.
A urmat partea grea: RENOVAREA ( si inca continua). Fiind o casa batraneasca, trebuia luat tot de la zero: pus șapă, tras plasă pe pereți, pus tavane de rigips, pus termopane, realizarea unei băi și a unei bucătării cu toată instalația necesara, inlocuirea instalatiei elecrice vechi, plus scoaterea tuturor buruienilor din curte si realizarea unui teren arabil.
Ușor, ușor le facem pe toate în limita posibilităților financiare și temporale ( pentru ca amandoi lucram ) si cu ajutorul lui Dumnezeu, al parintilor si prietenilor nostri.
Chiar daca este multa munca, ne bucuram de liniste, de vecini minunati, de animaluțele noastre si ne uitam cu drag la tot ce a iesit pana acum din casa aceasta. Bineinteles, mai sunt multe de facut, dar va las aici cateva fotografii sa va faceti o idee cum era si cum e acum.
Ce vreau sa va transmit prin povestea noastra este ca se poate daca porniti la drum cu Dumnezeu. Daca doriti cu adevarat sa faceti o schimbare in viata voastra, mutatul la tara este cea mai buna alegere pentru trup si suflet.
Anul trecut am avut parte de atatea roade cum nu crezusem ca voi avea: solarul a fost plin de bunatati(rosii, vinete, ardei, castraveti), pomii ne-au binecuvantat cu delicioasele lor fructe din care am facut compoturi si gemuri. De anul acesta vreau sa infrumusetez gradina cu cat mai multe flori.
Si povestea inca continua. Va imbratisam cu drag.
Iulian Brotaru
4 ani în urmă
Foto
In vara anului 2020, in urma pandemiei si a unei vechi dorinte de a ne muta intr-un loc linistit, am decis impreuna cu sotul meu sa lasam in urma Germania si sa ne intoarcem in Romania, dar nu in orasul natal, ci undeva mai aproape de munte.
Din cauza lockdown-ului, sotul meu nu avea un loc de munca stabil (iar chiria, asigurarile de sanatate si la masina trebuiau platite + ca mai trebuia si sa traiesti) asa ca intr-o zi ne-am hotarat serios sa plecam din strainatate, sa inchidem tot, sa predam chiria si sa ne cautam "la pas" o casuta, punand totul in mana lui Dumnezeu.
Timp de 2 saptamani am cutreierat satele a catorva judete in zona de deal si munte. Am intrebat localnicii de case care ar fi date spre vanzare, am dat de oameni minunati care ne ajutau cu informatii si care erau doritori de a avea vecini, avand in vedere ca majoritatea satelor din Romania sufera de depopulare.
Eu si sotul meu, fiind tineri si avand doar 3 ani de Germania, nu am ajuns sa strangem o suma prea mare pentru o casa, insa auzisem ca s-au vandut case destul de ieftine in Romania si ne-am rugat lui Dumnezeu sa ne gaseasca si noua una, pentru ca asa cum am scris la inceput ne doream de mult sa ne mutam la tara.
La început aveam si o lista cu ce ar trebui sa aiba casa (ceva pamant, sa fie si bun de cultivat, fantana neaparat, sa nu fie sat aglomerat, ideal era sa aiba si ceva pomi fructiferi).
Providenta a facut ca, mergand printr-un sat sa gasim pe poarta unei case scris "DE VANZARE" si un numar de telefon. Am sunat la acel numar sa aflam un preț (casa fiind din caramida arsa, estimam a costa minim 15.000euro), insa proprietarul nu a raspuns.
Cautarile noastre au continuat, insa fara succes.
Noi aveam un carnetel unde notam informatiile despre case, si intr-o zi ne-am reamintit de acel numar scris pe poarta. Am sunat din nou, insa din nou fara succes. A doua zi, cand ne pregateam sa mergem iar in cautari, suna acel numar. Propietarul ne spune ca pretul casei era doar de 5000 euro. Sotul meu a crezut ca nu auzise bine, insa chiar atat costa. Ne-am hotarat sa o vedem si dupa aceea ne-am dat seama ca asta e casa noastra. Au urmat demersurile cu actele ( cel cu care am vorbit era singurul mostenitor, dar inca nu era pusa casa pe numele lui), apoi un precontract (pentru ca el nu locuieste in tara), dar am trecut cu bine si peste ele.
A urmat partea grea: RENOVAREA ( si inca continua). Fiind o casa batraneasca, trebuia luat tot de la zero: pus șapă, tras plasă pe pereți, pus tavane de rigips, pus termopane, realizarea unei băi și a unei bucătării cu toată instalația necesara, inlocuirea instalatiei elecrice vechi, plus scoaterea tuturor buruienilor din curte si realizarea unui teren arabil.
Ușor, ușor le facem pe toate în limita posibilităților financiare și temporale ( pentru ca amandoi lucram ) si cu ajutorul lui Dumnezeu, al parintilor si prietenilor nostri.
Chiar daca este multa munca, ne bucuram de liniste, de vecini minunati, de animaluțele noastre si ne uitam cu drag la tot ce a iesit pana acum din casa aceasta. Bineinteles, mai sunt multe de facut, dar va las aici cateva fotografii sa va faceti o idee cum era si cum e acum.
Ce vreau sa va transmit prin povestea noastra este ca se poate daca porniti la drum cu Dumnezeu. Daca doriti cu adevarat sa faceti o schimbare in viata voastra, mutatul la tara este cea mai buna alegere pentru trup si suflet.
Anul trecut am avut parte de atatea roade cum nu crezusem ca voi avea: solarul a fost plin de bunatati(rosii, vinete, ardei, castraveti), pomii ne-au binecuvantat cu delicioasele lor fructe din care am facut compoturi si gemuri. De anul acesta vreau sa infrumusetez gradina cu cat mai multe flori.
Si povestea inca continua. Va imbratisam cu drag.
Iulian Brotaru
4 ani în urmă
Foto
In vara anului 2020, in urma pandemiei si a unei vechi dorinte de a ne muta intr-un loc linistit, am decis impreuna cu sotul meu sa lasam in urma Germania si sa ne intoarcem in Romania, dar nu in orasul natal, ci undeva mai aproape de munte.
Din cauza lockdown-ului, sotul meu nu avea un loc de munca stabil (iar chiria, asigurarile de sanatate si la masina trebuiau platite + ca mai trebuia si sa traiesti) asa ca intr-o zi ne-am hotarat serios sa plecam din strainatate, sa inchidem tot, sa predam chiria si sa ne cautam "la pas" o casuta, punand totul in mana lui Dumnezeu.
Timp de 2 saptamani am cutreierat satele a catorva judete in zona de deal si munte. Am intrebat localnicii de case care ar fi date spre vanzare, am dat de oameni minunati care ne ajutau cu informatii si care erau doritori de a avea vecini, avand in vedere ca majoritatea satelor din Romania sufera de depopulare.
Eu si sotul meu, fiind tineri si avand doar 3 ani de Germania, nu am ajuns sa strangem o suma prea mare pentru o casa, insa auzisem ca s-au vandut case destul de ieftine in Romania si ne-am rugat lui Dumnezeu sa ne gaseasca si noua una, pentru ca asa cum am scris la inceput ne doream de mult sa ne mutam la tara.
La început aveam si o lista cu ce ar trebui sa aiba casa (ceva pamant, sa fie si bun de cultivat, fantana neaparat, sa nu fie sat aglomerat, ideal era sa aiba si ceva pomi fructiferi).
Providenta a facut ca, mergand printr-un sat sa gasim pe poarta unei case scris "DE VANZARE" si un numar de telefon. Am sunat la acel numar sa aflam un preț (casa fiind din caramida arsa, estimam a costa minim 15.000euro), insa proprietarul nu a raspuns.
Cautarile noastre au continuat, insa fara succes.
Noi aveam un carnetel unde notam informatiile despre case, si intr-o zi ne-am reamintit de acel numar scris pe poarta. Am sunat din nou, insa din nou fara succes. A doua zi, cand ne pregateam sa mergem iar in cautari, suna acel numar. Propietarul ne spune ca pretul casei era doar de 5000 euro. Sotul meu a crezut ca nu auzise bine, insa chiar atat costa. Ne-am hotarat sa o vedem si dupa aceea ne-am dat seama ca asta e casa noastra. Au urmat demersurile cu actele ( cel cu care am vorbit era singurul mostenitor, dar inca nu era pusa casa pe numele lui), apoi un precontract (pentru ca el nu locuieste in tara), dar am trecut cu bine si peste ele.
A urmat partea grea: RENOVAREA ( si inca continua). Fiind o casa batraneasca, trebuia luat tot de la zero: pus șapă, tras plasă pe pereți, pus tavane de rigips, pus termopane, realizarea unei băi și a unei bucătării cu toată instalația necesara, inlocuirea instalatiei elecrice vechi, plus scoaterea tuturor buruienilor din curte si realizarea unui teren arabil.
Ușor, ușor le facem pe toate în limita posibilităților financiare și temporale ( pentru ca amandoi lucram ) si cu ajutorul lui Dumnezeu, al parintilor si prietenilor nostri.
Chiar daca este multa munca, ne bucuram de liniste, de vecini minunati, de animaluțele noastre si ne uitam cu drag la tot ce a iesit pana acum din casa aceasta. Bineinteles, mai sunt multe de facut, dar va las aici cateva fotografii sa va faceti o idee cum era si cum e acum.
Ce vreau sa va transmit prin povestea noastra este ca se poate daca porniti la drum cu Dumnezeu. Daca doriti cu adevarat sa faceti o schimbare in viata voastra, mutatul la tara este cea mai buna alegere pentru trup si suflet.
Anul trecut am avut parte de atatea roade cum nu crezusem ca voi avea: solarul a fost plin de bunatati(rosii, vinete, ardei, castraveti), pomii ne-au binecuvantat cu delicioasele lor fructe din care am facut compoturi si gemuri. De anul acesta vreau sa infrumusetez gradina cu cat mai multe flori.
Si povestea inca continua. Va imbratisam cu drag.
Iulian Brotaru
4 ani în urmă
Foto
In vara anului 2020, in urma pandemiei si a unei vechi dorinte de a ne muta intr-un loc linistit, am decis impreuna cu sotul meu sa lasam in urma Germania si sa ne intoarcem in Romania, dar nu in orasul natal, ci undeva mai aproape de munte.
Din cauza lockdown-ului, sotul meu nu avea un loc de munca stabil (iar chiria, asigurarile de sanatate si la masina trebuiau platite + ca mai trebuia si sa traiesti) asa ca intr-o zi ne-am hotarat serios sa plecam din strainatate, sa inchidem tot, sa predam chiria si sa ne cautam "la pas" o casuta, punand totul in mana lui Dumnezeu.
Timp de 2 saptamani am cutreierat satele a catorva judete in zona de deal si munte. Am intrebat localnicii de case care ar fi date spre vanzare, am dat de oameni minunati care ne ajutau cu informatii si care erau doritori de a avea vecini, avand in vedere ca majoritatea satelor din Romania sufera de depopulare.
Eu si sotul meu, fiind tineri si avand doar 3 ani de Germania, nu am ajuns sa strangem o suma prea mare pentru o casa, insa auzisem ca s-au vandut case destul de ieftine in Romania si ne-am rugat lui Dumnezeu sa ne gaseasca si noua una, pentru ca asa cum am scris la inceput ne doream de mult sa ne mutam la tara.
La început aveam si o lista cu ce ar trebui sa aiba casa (ceva pamant, sa fie si bun de cultivat, fantana neaparat, sa nu fie sat aglomerat, ideal era sa aiba si ceva pomi fructiferi).
Providenta a facut ca, mergand printr-un sat sa gasim pe poarta unei case scris "DE VANZARE" si un numar de telefon. Am sunat la acel numar sa aflam un preț (casa fiind din caramida arsa, estimam a costa minim 15.000euro), insa proprietarul nu a raspuns.
Cautarile noastre au continuat, insa fara succes.
Noi aveam un carnetel unde notam informatiile despre case, si intr-o zi ne-am reamintit de acel numar scris pe poarta. Am sunat din nou, insa din nou fara succes. A doua zi, cand ne pregateam sa mergem iar in cautari, suna acel numar. Propietarul ne spune ca pretul casei era doar de 5000 euro. Sotul meu a crezut ca nu auzise bine, insa chiar atat costa. Ne-am hotarat sa o vedem si dupa aceea ne-am dat seama ca asta e casa noastra. Au urmat demersurile cu actele ( cel cu care am vorbit era singurul mostenitor, dar inca nu era pusa casa pe numele lui), apoi un precontract (pentru ca el nu locuieste in tara), dar am trecut cu bine si peste ele.
A urmat partea grea: RENOVAREA ( si inca continua). Fiind o casa batraneasca, trebuia luat tot de la zero: pus șapă, tras plasă pe pereți, pus tavane de rigips, pus termopane, realizarea unei băi și a unei bucătării cu toată instalația necesara, inlocuirea instalatiei elecrice vechi, plus scoaterea tuturor buruienilor din curte si realizarea unui teren arabil.
Ușor, ușor le facem pe toate în limita posibilităților financiare și temporale ( pentru ca amandoi lucram ) si cu ajutorul lui Dumnezeu, al parintilor si prietenilor nostri.
Chiar daca este multa munca, ne bucuram de liniste, de vecini minunati, de animaluțele noastre si ne uitam cu drag la tot ce a iesit pana acum din casa aceasta. Bineinteles, mai sunt multe de facut, dar va las aici cateva fotografii sa va faceti o idee cum era si cum e acum.
Ce vreau sa va transmit prin povestea noastra este ca se poate daca porniti la drum cu Dumnezeu. Daca doriti cu adevarat sa faceti o schimbare in viata voastra, mutatul la tara este cea mai buna alegere pentru trup si suflet.
Anul trecut am avut parte de atatea roade cum nu crezusem ca voi avea: solarul a fost plin de bunatati(rosii, vinete, ardei, castraveti), pomii ne-au binecuvantat cu delicioasele lor fructe din care am facut compoturi si gemuri. De anul acesta vreau sa infrumusetez gradina cu cat mai multe flori.
Si povestea inca continua. Va imbratisam cu drag.
Iulian Brotaru
4 ani în urmă
Foto
In vara anului 2020, in urma pandemiei si a unei vechi dorinte de a ne muta intr-un loc linistit, am decis impreuna cu sotul meu sa lasam in urma Germania si sa ne intoarcem in Romania, dar nu in orasul natal, ci undeva mai aproape de munte.
Din cauza lockdown-ului, sotul meu nu avea un loc de munca stabil (iar chiria, asigurarile de sanatate si la masina trebuiau platite + ca mai trebuia si sa traiesti) asa ca intr-o zi ne-am hotarat serios sa plecam din strainatate, sa inchidem tot, sa predam chiria si sa ne cautam "la pas" o casuta, punand totul in mana lui Dumnezeu.
Timp de 2 saptamani am cutreierat satele a catorva judete in zona de deal si munte. Am intrebat localnicii de case care ar fi date spre vanzare, am dat de oameni minunati care ne ajutau cu informatii si care erau doritori de a avea vecini, avand in vedere ca majoritatea satelor din Romania sufera de depopulare.
Eu si sotul meu, fiind tineri si avand doar 3 ani de Germania, nu am ajuns sa strangem o suma prea mare pentru o casa, insa auzisem ca s-au vandut case destul de ieftine in Romania si ne-am rugat lui Dumnezeu sa ne gaseasca si noua una, pentru ca asa cum am scris la inceput ne doream de mult sa ne mutam la tara.
La început aveam si o lista cu ce ar trebui sa aiba casa (ceva pamant, sa fie si bun de cultivat, fantana neaparat, sa nu fie sat aglomerat, ideal era sa aiba si ceva pomi fructiferi).
Providenta a facut ca, mergand printr-un sat sa gasim pe poarta unei case scris "DE VANZARE" si un numar de telefon. Am sunat la acel numar sa aflam un preț (casa fiind din caramida arsa, estimam a costa minim 15.000euro), insa proprietarul nu a raspuns.
Cautarile noastre au continuat, insa fara succes.
Noi aveam un carnetel unde notam informatiile despre case, si intr-o zi ne-am reamintit de acel numar scris pe poarta. Am sunat din nou, insa din nou fara succes. A doua zi, cand ne pregateam sa mergem iar in cautari, suna acel numar. Propietarul ne spune ca pretul casei era doar de 5000 euro. Sotul meu a crezut ca nu auzise bine, insa chiar atat costa. Ne-am hotarat sa o vedem si dupa aceea ne-am dat seama ca asta e casa noastra. Au urmat demersurile cu actele ( cel cu care am vorbit era singurul mostenitor, dar inca nu era pusa casa pe numele lui), apoi un precontract (pentru ca el nu locuieste in tara), dar am trecut cu bine si peste ele.
A urmat partea grea: RENOVAREA ( si inca continua). Fiind o casa batraneasca, trebuia luat tot de la zero: pus șapă, tras plasă pe pereți, pus tavane de rigips, pus termopane, realizarea unei băi și a unei bucătării cu toată instalația necesara, inlocuirea instalatiei elecrice vechi, plus scoaterea tuturor buruienilor din curte si realizarea unui teren arabil.
Ușor, ușor le facem pe toate în limita posibilităților financiare și temporale ( pentru ca amandoi lucram ) si cu ajutorul lui Dumnezeu, al parintilor si prietenilor nostri.
Chiar daca este multa munca, ne bucuram de liniste, de vecini minunati, de animaluțele noastre si ne uitam cu drag la tot ce a iesit pana acum din casa aceasta. Bineinteles, mai sunt multe de facut, dar va las aici cateva fotografii sa va faceti o idee cum era si cum e acum.
Ce vreau sa va transmit prin povestea noastra este ca se poate daca porniti la drum cu Dumnezeu. Daca doriti cu adevarat sa faceti o schimbare in viata voastra, mutatul la tara este cea mai buna alegere pentru trup si suflet.
Anul trecut am avut parte de atatea roade cum nu crezusem ca voi avea: solarul a fost plin de bunatati(rosii, vinete, ardei, castraveti), pomii ne-au binecuvantat cu delicioasele lor fructe din care am facut compoturi si gemuri. De anul acesta vreau sa infrumusetez gradina cu cat mai multe flori.
Si povestea inca continua. Va imbratisam cu drag.
Iulian Brotaru
4 ani în urmă
Foto
In vara anului 2020, in urma pandemiei si a unei vechi dorinte de a ne muta intr-un loc linistit, am decis impreuna cu sotul meu sa lasam in urma Germania si sa ne intoarcem in Romania, dar nu in orasul natal, ci undeva mai aproape de munte.
Din cauza lockdown-ului, sotul meu nu avea un loc de munca stabil (iar chiria, asigurarile de sanatate si la masina trebuiau platite + ca mai trebuia si sa traiesti) asa ca intr-o zi ne-am hotarat serios sa plecam din strainatate, sa inchidem tot, sa predam chiria si sa ne cautam "la pas" o casuta, punand totul in mana lui Dumnezeu.
Timp de 2 saptamani am cutreierat satele a catorva judete in zona de deal si munte. Am intrebat localnicii de case care ar fi date spre vanzare, am dat de oameni minunati care ne ajutau cu informatii si care erau doritori de a avea vecini, avand in vedere ca majoritatea satelor din Romania sufera de depopulare.
Eu si sotul meu, fiind tineri si avand doar 3 ani de Germania, nu am ajuns sa strangem o suma prea mare pentru o casa, insa auzisem ca s-au vandut case destul de ieftine in Romania si ne-am rugat lui Dumnezeu sa ne gaseasca si noua una, pentru ca asa cum am scris la inceput ne doream de mult sa ne mutam la tara.
La început aveam si o lista cu ce ar trebui sa aiba casa (ceva pamant, sa fie si bun de cultivat, fantana neaparat, sa nu fie sat aglomerat, ideal era sa aiba si ceva pomi fructiferi).
Providenta a facut ca, mergand printr-un sat sa gasim pe poarta unei case scris "DE VANZARE" si un numar de telefon. Am sunat la acel numar sa aflam un preț (casa fiind din caramida arsa, estimam a costa minim 15.000euro), insa proprietarul nu a raspuns.
Cautarile noastre au continuat, insa fara succes.
Noi aveam un carnetel unde notam informatiile despre case, si intr-o zi ne-am reamintit de acel numar scris pe poarta. Am sunat din nou, insa din nou fara succes. A doua zi, cand ne pregateam sa mergem iar in cautari, suna acel numar. Propietarul ne spune ca pretul casei era doar de 5000 euro. Sotul meu a crezut ca nu auzise bine, insa chiar atat costa. Ne-am hotarat sa o vedem si dupa aceea ne-am dat seama ca asta e casa noastra. Au urmat demersurile cu actele ( cel cu care am vorbit era singurul mostenitor, dar inca nu era pusa casa pe numele lui), apoi un precontract (pentru ca el nu locuieste in tara), dar am trecut cu bine si peste ele.
A urmat partea grea: RENOVAREA ( si inca continua). Fiind o casa batraneasca, trebuia luat tot de la zero: pus șapă, tras plasă pe pereți, pus tavane de rigips, pus termopane, realizarea unei băi și a unei bucătării cu toată instalația necesara, inlocuirea instalatiei elecrice vechi, plus scoaterea tuturor buruienilor din curte si realizarea unui teren arabil.
Ușor, ușor le facem pe toate în limita posibilităților financiare și temporale ( pentru ca amandoi lucram ) si cu ajutorul lui Dumnezeu, al parintilor si prietenilor nostri.
Chiar daca este multa munca, ne bucuram de liniste, de vecini minunati, de animaluțele noastre si ne uitam cu drag la tot ce a iesit pana acum din casa aceasta. Bineinteles, mai sunt multe de facut, dar va las aici cateva fotografii sa va faceti o idee cum era si cum e acum.
Ce vreau sa va transmit prin povestea noastra este ca se poate daca porniti la drum cu Dumnezeu. Daca doriti cu adevarat sa faceti o schimbare in viata voastra, mutatul la tara este cea mai buna alegere pentru trup si suflet.
Anul trecut am avut parte de atatea roade cum nu crezusem ca voi avea: solarul a fost plin de bunatati(rosii, vinete, ardei, castraveti), pomii ne-au binecuvantat cu delicioasele lor fructe din care am facut compoturi si gemuri. De anul acesta vreau sa infrumusetez gradina cu cat mai multe flori.
Si povestea inca continua. Va imbratisam cu drag.
Iulian Brotaru
4 ani în urmă
Foto
In vara anului 2020, in urma pandemiei si a unei vechi dorinte de a ne muta intr-un loc linistit, am decis impreuna cu sotul meu sa lasam in urma Germania si sa ne intoarcem in Romania, dar nu in orasul natal, ci undeva mai aproape de munte.
Din cauza lockdown-ului, sotul meu nu avea un loc de munca stabil (iar chiria, asigurarile de sanatate si la masina trebuiau platite + ca mai trebuia si sa traiesti) asa ca intr-o zi ne-am hotarat serios sa plecam din strainatate, sa inchidem tot, sa predam chiria si sa ne cautam "la pas" o casuta, punand totul in mana lui Dumnezeu.
Timp de 2 saptamani am cutreierat satele a catorva judete in zona de deal si munte. Am intrebat localnicii de case care ar fi date spre vanzare, am dat de oameni minunati care ne ajutau cu informatii si care erau doritori de a avea vecini, avand in vedere ca majoritatea satelor din Romania sufera de depopulare.
Eu si sotul meu, fiind tineri si avand doar 3 ani de Germania, nu am ajuns sa strangem o suma prea mare pentru o casa, insa auzisem ca s-au vandut case destul de ieftine in Romania si ne-am rugat lui Dumnezeu sa ne gaseasca si noua una, pentru ca asa cum am scris la inceput ne doream de mult sa ne mutam la tara.
La început aveam si o lista cu ce ar trebui sa aiba casa (ceva pamant, sa fie si bun de cultivat, fantana neaparat, sa nu fie sat aglomerat, ideal era sa aiba si ceva pomi fructiferi).
Providenta a facut ca, mergand printr-un sat sa gasim pe poarta unei case scris "DE VANZARE" si un numar de telefon. Am sunat la acel numar sa aflam un preț (casa fiind din caramida arsa, estimam a costa minim 15.000euro), insa proprietarul nu a raspuns.
Cautarile noastre au continuat, insa fara succes.
Noi aveam un carnetel unde notam informatiile despre case, si intr-o zi ne-am reamintit de acel numar scris pe poarta. Am sunat din nou, insa din nou fara succes. A doua zi, cand ne pregateam sa mergem iar in cautari, suna acel numar. Propietarul ne spune ca pretul casei era doar de 5000 euro. Sotul meu a crezut ca nu auzise bine, insa chiar atat costa. Ne-am hotarat sa o vedem si dupa aceea ne-am dat seama ca asta e casa noastra. Au urmat demersurile cu actele ( cel cu care am vorbit era singurul mostenitor, dar inca nu era pusa casa pe numele lui), apoi un precontract (pentru ca el nu locuieste in tara), dar am trecut cu bine si peste ele.
A urmat partea grea: RENOVAREA ( si inca continua). Fiind o casa batraneasca, trebuia luat tot de la zero: pus șapă, tras plasă pe pereți, pus tavane de rigips, pus termopane, realizarea unei băi și a unei bucătării cu toată instalația necesara, inlocuirea instalatiei elecrice vechi, plus scoaterea tuturor buruienilor din curte si realizarea unui teren arabil.
Ușor, ușor le facem pe toate în limita posibilităților financiare și temporale ( pentru ca amandoi lucram ) si cu ajutorul lui Dumnezeu, al parintilor si prietenilor nostri.
Chiar daca este multa munca, ne bucuram de liniste, de vecini minunati, de animaluțele noastre si ne uitam cu drag la tot ce a iesit pana acum din casa aceasta. Bineinteles, mai sunt multe de facut, dar va las aici cateva fotografii sa va faceti o idee cum era si cum e acum.
Ce vreau sa va transmit prin povestea noastra este ca se poate daca porniti la drum cu Dumnezeu. Daca doriti cu adevarat sa faceti o schimbare in viata voastra, mutatul la tara este cea mai buna alegere pentru trup si suflet.
Anul trecut am avut parte de atatea roade cum nu crezusem ca voi avea: solarul a fost plin de bunatati(rosii, vinete, ardei, castraveti), pomii ne-au binecuvantat cu delicioasele lor fructe din care am facut compoturi si gemuri. De anul acesta vreau sa infrumusetez gradina cu cat mai multe flori.
Si povestea inca continua. Va imbratisam cu drag.
Iulian Brotaru
4 ani în urmă
Foto
In vara anului 2020, in urma pandemiei si a unei vechi dorinte de a ne muta intr-un loc linistit, am decis impreuna cu sotul meu sa lasam in urma Germania si sa ne intoarcem in Romania, dar nu in orasul natal, ci undeva mai aproape de munte.
Din cauza lockdown-ului, sotul meu nu avea un loc de munca stabil (iar chiria, asigurarile de sanatate si la masina trebuiau platite + ca mai trebuia si sa traiesti) asa ca intr-o zi ne-am hotarat serios sa plecam din strainatate, sa inchidem tot, sa predam chiria si sa ne cautam "la pas" o casuta, punand totul in mana lui Dumnezeu.
Timp de 2 saptamani am cutreierat satele a catorva judete in zona de deal si munte. Am intrebat localnicii de case care ar fi date spre vanzare, am dat de oameni minunati care ne ajutau cu informatii si care erau doritori de a avea vecini, avand in vedere ca majoritatea satelor din Romania sufera de depopulare.
Eu si sotul meu, fiind tineri si avand doar 3 ani de Germania, nu am ajuns sa strangem o suma prea mare pentru o casa, insa auzisem ca s-au vandut case destul de ieftine in Romania si ne-am rugat lui Dumnezeu sa ne gaseasca si noua una, pentru ca asa cum am scris la inceput ne doream de mult sa ne mutam la tara.
La început aveam si o lista cu ce ar trebui sa aiba casa (ceva pamant, sa fie si bun de cultivat, fantana neaparat, sa nu fie sat aglomerat, ideal era sa aiba si ceva pomi fructiferi).
Providenta a facut ca, mergand printr-un sat sa gasim pe poarta unei case scris "DE VANZARE" si un numar de telefon. Am sunat la acel numar sa aflam un preț (casa fiind din caramida arsa, estimam a costa minim 15.000euro), insa proprietarul nu a raspuns.
Cautarile noastre au continuat, insa fara succes.
Noi aveam un carnetel unde notam informatiile despre case, si intr-o zi ne-am reamintit de acel numar scris pe poarta. Am sunat din nou, insa din nou fara succes. A doua zi, cand ne pregateam sa mergem iar in cautari, suna acel numar. Propietarul ne spune ca pretul casei era doar de 5000 euro. Sotul meu a crezut ca nu auzise bine, insa chiar atat costa. Ne-am hotarat sa o vedem si dupa aceea ne-am dat seama ca asta e casa noastra. Au urmat demersurile cu actele ( cel cu care am vorbit era singurul mostenitor, dar inca nu era pusa casa pe numele lui), apoi un precontract (pentru ca el nu locuieste in tara), dar am trecut cu bine si peste ele.
A urmat partea grea: RENOVAREA ( si inca continua). Fiind o casa batraneasca, trebuia luat tot de la zero: pus șapă, tras plasă pe pereți, pus tavane de rigips, pus termopane, realizarea unei băi și a unei bucătării cu toată instalația necesara, inlocuirea instalatiei elecrice vechi, plus scoaterea tuturor buruienilor din curte si realizarea unui teren arabil.
Ușor, ușor le facem pe toate în limita posibilităților financiare și temporale ( pentru ca amandoi lucram ) si cu ajutorul lui Dumnezeu, al parintilor si prietenilor nostri.
Chiar daca este multa munca, ne bucuram de liniste, de vecini minunati, de animaluțele noastre si ne uitam cu drag la tot ce a iesit pana acum din casa aceasta. Bineinteles, mai sunt multe de facut, dar va las aici cateva fotografii sa va faceti o idee cum era si cum e acum.
Ce vreau sa va transmit prin povestea noastra este ca se poate daca porniti la drum cu Dumnezeu. Daca doriti cu adevarat sa faceti o schimbare in viata voastra, mutatul la tara este cea mai buna alegere pentru trup si suflet.
Anul trecut am avut parte de atatea roade cum nu crezusem ca voi avea: solarul a fost plin de bunatati(rosii, vinete, ardei, castraveti), pomii ne-au binecuvantat cu delicioasele lor fructe din care am facut compoturi si gemuri. De anul acesta vreau sa infrumusetez gradina cu cat mai multe flori.
Si povestea inca continua. Va imbratisam cu drag.
Iulian Brotaru
4 ani în urmă
Foto
In vara anului 2020, in urma pandemiei si a unei vechi dorinte de a ne muta intr-un loc linistit, am decis impreuna cu sotul meu sa lasam in urma Germania si sa ne intoarcem in Romania, dar nu in orasul natal, ci undeva mai aproape de munte.
Din cauza lockdown-ului, sotul meu nu avea un loc de munca stabil (iar chiria, asigurarile de sanatate si la masina trebuiau platite + ca mai trebuia si sa traiesti) asa ca intr-o zi ne-am hotarat serios sa plecam din strainatate, sa inchidem tot, sa predam chiria si sa ne cautam "la pas" o casuta, punand totul in mana lui Dumnezeu.
Timp de 2 saptamani am cutreierat satele a catorva judete in zona de deal si munte. Am intrebat localnicii de case care ar fi date spre vanzare, am dat de oameni minunati care ne ajutau cu informatii si care erau doritori de a avea vecini, avand in vedere ca majoritatea satelor din Romania sufera de depopulare.
Eu si sotul meu, fiind tineri si avand doar 3 ani de Germania, nu am ajuns sa strangem o suma prea mare pentru o casa, insa auzisem ca s-au vandut case destul de ieftine in Romania si ne-am rugat lui Dumnezeu sa ne gaseasca si noua una, pentru ca asa cum am scris la inceput ne doream de mult sa ne mutam la tara.
La început aveam si o lista cu ce ar trebui sa aiba casa (ceva pamant, sa fie si bun de cultivat, fantana neaparat, sa nu fie sat aglomerat, ideal era sa aiba si ceva pomi fructiferi).
Providenta a facut ca, mergand printr-un sat sa gasim pe poarta unei case scris "DE VANZARE" si un numar de telefon. Am sunat la acel numar sa aflam un preț (casa fiind din caramida arsa, estimam a costa minim 15.000euro), insa proprietarul nu a raspuns.
Cautarile noastre au continuat, insa fara succes.
Noi aveam un carnetel unde notam informatiile despre case, si intr-o zi ne-am reamintit de acel numar scris pe poarta. Am sunat din nou, insa din nou fara succes. A doua zi, cand ne pregateam sa mergem iar in cautari, suna acel numar. Propietarul ne spune ca pretul casei era doar de 5000 euro. Sotul meu a crezut ca nu auzise bine, insa chiar atat costa. Ne-am hotarat sa o vedem si dupa aceea ne-am dat seama ca asta e casa noastra. Au urmat demersurile cu actele ( cel cu care am vorbit era singurul mostenitor, dar inca nu era pusa casa pe numele lui), apoi un precontract (pentru ca el nu locuieste in tara), dar am trecut cu bine si peste ele.
A urmat partea grea: RENOVAREA ( si inca continua). Fiind o casa batraneasca, trebuia luat tot de la zero: pus șapă, tras plasă pe pereți, pus tavane de rigips, pus termopane, realizarea unei băi și a unei bucătării cu toată instalația necesara, inlocuirea instalatiei elecrice vechi, plus scoaterea tuturor buruienilor din curte si realizarea unui teren arabil.
Ușor, ușor le facem pe toate în limita posibilităților financiare și temporale ( pentru ca amandoi lucram ) si cu ajutorul lui Dumnezeu, al parintilor si prietenilor nostri.
Chiar daca este multa munca, ne bucuram de liniste, de vecini minunati, de animaluțele noastre si ne uitam cu drag la tot ce a iesit pana acum din casa aceasta. Bineinteles, mai sunt multe de facut, dar va las aici cateva fotografii sa va faceti o idee cum era si cum e acum.
Ce vreau sa va transmit prin povestea noastra este ca se poate daca porniti la drum cu Dumnezeu. Daca doriti cu adevarat sa faceti o schimbare in viata voastra, mutatul la tara este cea mai buna alegere pentru trup si suflet.
Anul trecut am avut parte de atatea roade cum nu crezusem ca voi avea: solarul a fost plin de bunatati(rosii, vinete, ardei, castraveti), pomii ne-au binecuvantat cu delicioasele lor fructe din care am facut compoturi si gemuri. De anul acesta vreau sa infrumusetez gradina cu cat mai multe flori.
Si povestea inca continua. Va imbratisam cu drag.
Iulian Brotaru
4 ani în urmă
Foto
In vara anului 2020, in urma pandemiei si a unei vechi dorinte de a ne muta intr-un loc linistit, am decis impreuna cu sotul meu sa lasam in urma Germania si sa ne intoarcem in Romania, dar nu in orasul natal, ci undeva mai aproape de munte.
Din cauza lockdown-ului, sotul meu nu avea un loc de munca stabil (iar chiria, asigurarile de sanatate si la masina trebuiau platite + ca mai trebuia si sa traiesti) asa ca intr-o zi ne-am hotarat serios sa plecam din strainatate, sa inchidem tot, sa predam chiria si sa ne cautam "la pas" o casuta, punand totul in mana lui Dumnezeu.
Timp de 2 saptamani am cutreierat satele a catorva judete in zona de deal si munte. Am intrebat localnicii de case care ar fi date spre vanzare, am dat de oameni minunati care ne ajutau cu informatii si care erau doritori de a avea vecini, avand in vedere ca majoritatea satelor din Romania sufera de depopulare.
Eu si sotul meu, fiind tineri si avand doar 3 ani de Germania, nu am ajuns sa strangem o suma prea mare pentru o casa, insa auzisem ca s-au vandut case destul de ieftine in Romania si ne-am rugat lui Dumnezeu sa ne gaseasca si noua una, pentru ca asa cum am scris la inceput ne doream de mult sa ne mutam la tara.
La început aveam si o lista cu ce ar trebui sa aiba casa (ceva pamant, sa fie si bun de cultivat, fantana neaparat, sa nu fie sat aglomerat, ideal era sa aiba si ceva pomi fructiferi).
Providenta a facut ca, mergand printr-un sat sa gasim pe poarta unei case scris "DE VANZARE" si un numar de telefon. Am sunat la acel numar sa aflam un preț (casa fiind din caramida arsa, estimam a costa minim 15.000euro), insa proprietarul nu a raspuns.
Cautarile noastre au continuat, insa fara succes.
Noi aveam un carnetel unde notam informatiile despre case, si intr-o zi ne-am reamintit de acel numar scris pe poarta. Am sunat din nou, insa din nou fara succes. A doua zi, cand ne pregateam sa mergem iar in cautari, suna acel numar. Propietarul ne spune ca pretul casei era doar de 5000 euro. Sotul meu a crezut ca nu auzise bine, insa chiar atat costa. Ne-am hotarat sa o vedem si dupa aceea ne-am dat seama ca asta e casa noastra. Au urmat demersurile cu actele ( cel cu care am vorbit era singurul mostenitor, dar inca nu era pusa casa pe numele lui), apoi un precontract (pentru ca el nu locuieste in tara), dar am trecut cu bine si peste ele.
A urmat partea grea: RENOVAREA ( si inca continua). Fiind o casa batraneasca, trebuia luat tot de la zero: pus șapă, tras plasă pe pereți, pus tavane de rigips, pus termopane, realizarea unei băi și a unei bucătării cu toată instalația necesara, inlocuirea instalatiei elecrice vechi, plus scoaterea tuturor buruienilor din curte si realizarea unui teren arabil.
Ușor, ușor le facem pe toate în limita posibilităților financiare și temporale ( pentru ca amandoi lucram ) si cu ajutorul lui Dumnezeu, al parintilor si prietenilor nostri.
Chiar daca este multa munca, ne bucuram de liniste, de vecini minunati, de animaluțele noastre si ne uitam cu drag la tot ce a iesit pana acum din casa aceasta. Bineinteles, mai sunt multe de facut, dar va las aici cateva fotografii sa va faceti o idee cum era si cum e acum.
Ce vreau sa va transmit prin povestea noastra este ca se poate daca porniti la drum cu Dumnezeu. Daca doriti cu adevarat sa faceti o schimbare in viata voastra, mutatul la tara este cea mai buna alegere pentru trup si suflet.
Anul trecut am avut parte de atatea roade cum nu crezusem ca voi avea: solarul a fost plin de bunatati(rosii, vinete, ardei, castraveti), pomii ne-au binecuvantat cu delicioasele lor fructe din care am facut compoturi si gemuri. De anul acesta vreau sa infrumusetez gradina cu cat mai multe flori.
Si povestea inca continua. Va imbratisam cu drag.
Iulian Brotaru
4 ani în urmă
Foto
?????
GATA DE LUPTĂ / Nu mai e un secret pentru nimeni. Statele Unite au pregătit de mulți ani conflictul cu Rusia. La rândul lor, nici rușii nu au stat cu mâinile-n sân: au îmbunătățit performanțele rachetelor hipersonice, și-au făcut propriul Internet, au depozitat mari cantități de aur, au consolidat alianța BRICS (Brazilia, Rusia, India, China, Africa de Sud), au simulat ieșirea din sistemul bancar SWIFT ș.a.m.d.
Marea problemă pentru noi, românii, este că mega-războiul Vest-Est (militar și economic) pregătit minuțios atât de SUA, cât și de Rusia, se desfășoară în Europa. Deocamdată în Ucraina, la doi pași de Vama Sculeni. Și asta ne afectează mult mai tare decât pe britanici, pe spanioli sau pe francezi. Mai ales că suntem o țară săracă, dirijată de niște politicieni slugarnici, aflați într-o perpetuă poziție de drepți. Și cu capul plecat.
Principala bază militară a SUA în Europa se află în Germania, la Ramstein. Nu întâmplător Joe Biden a ales baza aeriană de la Ramstein pentru prima întrunire a celor 40 de state din așa-numita ”Coaliție internațională” anti-Rusia.
Baza aeriană Ramstein (nesupusă jurisdicției germane) găzduiește sediul ”Forțelor Aeriene ale Statelor Unite în Europa”, ”Forțele Aeriene din Africa” și ”Comandamentul Aerian Aliat Ramstein” (o autoritate dirijată de NATO). De asemenea, în cadrul bazei se află ”Centrul de operațiuni aeriene spațiale US-603d”, care controlează misiunile de drone folosite pentru lichidarea suspecților de terorism din Africa, din Irak, Yemen, Pakistan și Afganistan.
Mai nou, baza din Ramstein e folosită pentru transportul de ajutoare, armament și trupe spre Rzeszow-Jasionka, în sudul Poloniei, în apropierea graniței cu Ucraina.
De subliniat că Centrul Medical Regional Landstuhl, cel mai mare spital militar american din afara Statelor Unite, este situat la doar 13 kilometri de Baza Aeriană Ramstein. Moderna clinică are 9 săli de operație și peste 4.500 de saloane. Aici lucreză unii dintre cei mai buni chirurgi militari și specialiști în traumatologie din SUA, potrivit presei din Germania.
Așadar, Statele Unite sunt foarte bine pregătite pentru un război major în Europa. Război pentru care se pregătește intens și România. Dovadă cele mai recente măsuri anunțate în Parlament de președintele Iohannis.
Desigur, nimeni nu ne-a întrebat dacă dorim să participăm. Ca de obicei, populația reprezintă doar o simplă masă de manevră (foarte ușor influențabilă de mass-media coruptă).
Fie că vrem sau nu, vom fi obligați să susținem industria de război, inclusiv prin preconizata trimitere pe front a soților, a părinților și fiilor noștri.
Adrian Onciu
de la Luminița Sicoe
Iulian Brotaru
4 ani în urmă
Foto
Fotografie din galeria profilului.
Iulian Brotaru
4 ani în urmă
Foto
Fotografie din galeria profilului.
Iulian Brotaru
4 ani în urmă
Foto
Madam Scursula?
"Vom interzice subvențiile pentru creșterea animalelor și vom descuraja acest lucru pentru a combate încălzirea globală și răspândirea virusurilor. Subvențiile vor fi acordate cu precădere pentru culturile celulare și obținerea hranei moleculare"
Raspuns:
Cu două molecule și un catalizator faci o masă +ceva bautura fumeganda pentru 10 cipati, transhumanizati si zombificati.
Apoi, pana la matrix, "vietuind" inconstienti intr-o capsula gelatinoasa mai dureaza putin ?
Folosim cookie-uri strict necesare pentru autentificare si securitate. Cookie-urile pentru preferinte,
analitice sau marketing rulează doar dacă alegi să le accepți. Poți schimba oricând alegerea.
Politica de cookie-uri
Strict necesareNecesare pentru autentificare, securitate, sesiune, preferinte cerute explicit si salvarea consimtamantului.
PreferintePăstrează opțiuni de afișare și personalizare care nu sunt esențiale pentru funcționarea de bază.
AnaliticeNe ajuta sa intelegem agregat cum este folosit site-ul si ce trebuie imbunatatit.
MarketingPermite măsurarea campaniilor și conținut personalizat de promovare, dacă va fi activat.
Frate Drag ? în Iisus Hristos ✝️ Dumnezeu și Om ??
Fii Binecuvântat Pretutindeni ??
Mâine, Sâmbătă 25 Iunie este Ziua Mea de Naștere ?
Împlinesc vârsta de 43 Ani ??
Cu Ajutorul lui Dumnezeu ?