Text preluat.
Înverșunarea femeilor față de bărbați
Psiholog Daniela Nicoleta Dumitrescu
Mâine, poimâine fac 20 de ani de când sunt psiholog. În tot acest timp, mi-ai trecut pragul sute de femei și ceva mai puțini bărbați, pentru că ei au descoperit psihoterapia ceva mai târziu, deși în ultimii ani par să recupereze vertiginos. Îmi amintesc că în primii ani, aproape că am lucrat exclusiv cu femei, iar apoi încet-încet au început să apară timid și bărbații, mai întâi împinși sau amenințați de femei, iar mai târziu de bună voie.
Sigur că lumea nu vine la cabinet să povestească despre fericiri, dar dacă nu aș fi cunoscut bărbați înainte, dacă nu aș fi avut în familie câțiva reprezentați de seamă și dacă m-aș fi raportat strict la ceea ce acele femei îmi povesteau, bărbații se dovedeau a fi niște monștri insensibili, niște specimene grobiene, făcute doar să chinuie bietele ființe fragile și delicate care erau femeile, desigur!
Cunoscând apoi și „lumea bărbaților” sigur că gingașele făpturi nu mai păreau nici așa de bânde și fragile, nici chiar nevinovate, iar lucrurile au devenit mult mai echilibrate (la nivelul suferinței) decât credeam inițial. Da, și bărbații suferă! Da, și bărbații au emoții! Da, și bărbații se întreabă! Da, nici bărbații nu înțeleg! Și poate că aici ar fi o primă diferențiere: femeile, în toți acești ani, au venit majoritatea cu genul aceasta de abordare: „Cum să-l fac să vrea ...!” – să ne mutăm împreună, să schimbăm apartamentul, să facem un copil, să se îndrăgostească de mine, să mă iubească cum vreau eu, să ne mutăm în altă țară etc. Deci cumva, femeile veneau să-mi ceară să le învăț cum să manipuleze celălalt capăt de relație. Mai mult decât atât, să-l facă pe el să-și dorească ce-și doresc ele, doar pentru simplu fapt că le iubesc. Ca și cum iubirea trebuie plătită prin această renunțare de sine, prin această supunere oarbă și orbitoare, prin această satisfacere permanentă a dorințelor ei. Iar bărbații încercau să se împotrivească, începea o adevărată epopee lacrimogenă despre iubire și despre faptul că uite, dacă el nu face, nu-și dorește ce vrea ea, când vrea ea și cum vrea ea este dovada clară că nu o iubește! Am muncit mult cu femeile să le fac să înțeleagă că ceea ce ele propun este un fel de terorism relațional, pe care unii bărbații îl acceptă, alții însă nu, dar cu siguranță nu este o relație sănătoasă. Bărbații nu sunt în serviciul fericirii tale personale! Fericirea este o responsabilitate individuală, iar cuplu devine spațiul în care putem așeza și amplifica cele două fericiri. Dacă fiecare dintre parteneri este nefericit, atunci cuplu devine spațiu de oblojire al celor două suferințe și uneori plecăm din relații pentru că deja s-a acumulat prea mult.
În ceea ce-i privește pe bărbați, ei veneau la consultații mai degrabă cu cereri de genul: „Cum să o fac fericită? Cum să o fac să nu mai sufere? Cum funcționează femeile? Ce să înțeleg din reacția ei?” – ceea ce este o abordare nu doar diferită, ci și mult mai constructivă. Eu, personal, nu-mi amintesc vreo femeie care să-mi ceară explicit cum să facă un bărbat fericit. Fericirea părea că trebuie să fie doar la ele, iar ei trebuia doar să se conformeze planului pe care ea la stabilit pentru înfericirea amândorura.
Un alt aspect pe care l-am remarcat, este prezența unei agresivități incredibilă față de bărbați, nu fizică, ci atitudinală, relațională, verbală. Femeile vorbesc foarte urât despre bărbați, îi desconsideră, îi umilesc, îi tratează fără respect. Gândiți-vă pentru o clipă cum vorbesc prietenele între ele despre soții sau prietenii lor. Ei bine, dragile mele, bărbații nu își vorbesc de rău soțiile între ei. Doar dacă a prins-o cu ceva grav. Mie, în cabinet, femeile mi-au vorbit desconsiderant despre bărbați mult mai des și mult mai mult decât au făcut-o bărbații despre femei. Discursul lor este mai tolerant, pe când discursul femeilor pare mai învrăjbit, furios, războinic. Barbații par să fie vinovați de tot și toate, iar femeile se prezintă doar ca niște victime neputincioase. Sigur că tentația este poate să spunem că bărbații fac mai multe nenorociri decât femeile și de aici diferența. Sunt perfect conștientă și la curent cu cifrele pe violență domestică, sigur că există și orori, dar există și o mulțime de bărbați foarte ok, care sunt prezenți, care sunt atenți, care fac gesturi frumoase pe care cred că le minimizăm pentru că le considerăm normale, doar pentru că mă iubește, nu?
Ceea ce vreau să subliniez este că resimt la femei această înverșunare la adresa bărbaților, această atitudine superioară, această manieră aproape grosolană a femeilor (mai ales a celor „independente”) de a se raporta la bărbați. Generalizând grosier, sunt tentată să spun că mindsetul femeilor este mult mai antirelațional față de bărbați decât mindsetul bărbaților, care vin în relație mult mai naiv și dornici să experimenteze, să fie, să simtă. Sigur că există excepții și întotdeauna vom știi noi pe cineva care este fix invers. Îmi permit însă să atrag atenția asupra acestui aspect, nu ca urmare a unei conversații la o cafea cu trei prietene, ci ca urmare a 20 de ani de ascultare. Mii de ore de ascultare, mii de oameni care și-au împărtășit poveștile, așa că, dându-mă un pas în spate și privind tabloul de ansamblu, cam așa mi se așează culorile.
În final, aș vrea să atrag atenția asupra mesajelor pe care le transmitem fetițelor despre bărbați. Mai zilele trecute o adolescentă îmi spunea că vrea să se apuce de box ca să se apere de bărbați pentru că i-a spus ei mama că sunt foarte periculoși! Păi cum se va îndrepta această femeie către bărbați? Ce atitudine va avea? Și cât de mult va suferi pentru că nu va înțelege de ce este respinsă? Ce premise are viața ei relațională?
Da, avem în spate un trecut violent și femeile erau arse pe rug pentru că îndrăzneau să fie. Dar suntem pe o cale a vindecării și a integrării. Violența nu se vindecă niciodată prin violentă. Suferința nu se alină printr-o nouă suferință. Bărbații au devenit mai senzitivi și mai prezenți emoționali. Haideți ca noi, femeile, să primim această deschidere și să o amplificăm, să o alchimizăm prin în propria noastră senzitivitate!
Frate Drag ? în Iisus Hristos ✝️ Dumnezeu și Om ??
Fii Binecuvântat Pretutindeni ??
Mâine, Sâmbătă 25 Iunie este Ziua Mea de Naștere ?
Împlinesc vârsta de 43 Ani ??
Cu Ajutorul lui Dumnezeu ?