Iulian Brotaru

Sondaj referitor la implicarea României în conflictul militar ruso- ucrainean: De 2 luni a început conflictul militar ruso-ucrainean. Acest conflict a cauzat, in 2 luni, zeci de mii de morți, atât civili ucraineni (copii și adulți), cât și soldați din ambele tabere. Multe orașe din Ucraina sunt distruse în urma războiului. Exista dezinformări în privința a ceea ce se întâmplă in Ucraina care sunt lansate atât de ruși, cât și de ucraineni. Nu vom cunoaște niciodată întrutotul care este realitatea din Ucraina. Din declarațiile politice ale SUA, UE și altor state ale lumii, făcute atât înainte de începerea conflictului ruso-ucrainean, cât și după începerea acestuia, reiese ca nu s-a dorit nici preîntâmpinarea conflictului militar ruso-ucrainean și nici stoparea acestuia. Deciziile care se iau au ca impact numai alimentarea războiului și chiar extinderea acestuia, ignorându-se ca menținerea acestui conflict generează și mai mulți morți copii și adulți. Așa-zisele sancțiuni economice impuse Rusiei au generat, pe de o parte, un război economic cu impact negativ asupra economiilor statelor UE, iar pe de alta parte, ele au fost respectate în realitate numai de statele "mici", marile state ale UE având în continuare relații economice cu Rusia. A se vedea în acest sens atât atitudinea Germaniei care cumpără în continuare energie și gaze de la ruși, cât și cea a Comisiei Europene care spune ca achiziționarea în continuare de la ruși de diverse bunuri, dacă se facă plata în euro și USD, nu ar încălca sancțiunile economice impuse Rusiei. Poziția autorităților publice din România, raportat la conflictul ruso-ucrainean, potrivit căreia vor să livreze în mod fățiș armament și sprijin militar Ucrainei (vrând să adopte și o OUG prin care să primească România donații de la alte state și sa doneze România direct armament Ucrainei), poate avea ca și consecințe pornirea unui conflict armat real între România și Rusia, care ar cauza numeroase decese ale cetățenilor români copii și adulți. Aceasta ca urmare a faptului că Rusia, în mod constant, în ultima perioada a declarat ca toți cei care vor interveni în Ucraina cu orice fel de armament și sprijin militar vor primi "ceea ce merita". Or, pornirea unui conflict militar între Rusia și România va determina cel puțin bombardarea unor obiective militare aflate pe teritoriul României de către Rusia cu pierderea unor vieți omenești ale copiilor și adulților români, precum și pagube materiale imposibil de estimat, iar pe de alta parte, mobilizarea bărbaților români pentru război și participarea lor la război. Pornirea unui conflict militar între România și Rusia înseamnă ca unele lupte se vor da pe teritoriul României care va deveni astfel câmp de luptă, ceea ce ar afecta toți cetățenii civili din România. Cu toate acestea, nimeni nu întreabă poporul român ce vrea. Niciunul dintre reprezentanții României nu este interesat de voința poporului roman cu privire la implicarea sau nu a României în conflictul militar ruso-ucrainean. Din aceste motive am inițiat un sondaj, pentru a vedea ce vrea și poporul român, sondaj care are următoarele întrebări: 1. Vreți ca România să acorde sprijin militar sau să trimită armament Ucrainei? 2. Rusia ar ataca România, dacă România trimite armament sau oferă sprijin militar Ucrainei? 3. România să acorde ajutor militar Ucrainei, chiar cu riscul unui război între Rusia și România? 4. Ați ieși în stradă să cereți demisia decidenților români pentru preîntâmpinarea unui război? Potrivit Constituției României, atât Președintele, cât și Guvernul și Parlamentul României au atribuții cu privire la starea de război și mobilizare, ei fiind decidenții români cu privire la politica României și prin deciziile pe care le iau pot să ne bage în război sau să îl evite. Pentru a răspunde la acest SONDAJ, ACCESATI link-ul: https://xoyondo.com/ap/e64sJjXYSgkKbQX RĂSPUNDEȚI LA ACESTE ÎNTREBĂRI PENTRU A VEDEA CARE ESTE VOINȚA POPORULUI ROMÂN!

Remake - 1 Mai: semnificația unei lupte. Drepturile pentru care trebuie să lupți și pe care să nu le consideri niciodată câștigate definitiv ---- Dacă citiţi literatura mare a secolului XIX, mai ales literatura engleză, rusă şi franceză, observaţi o chestiune care şochează azi: păturile cele mai sărace, adică peste 90% a populaţiei, muncesc cel mai mult şi trăiesc cel mai sărac. Muncesc cot la cot: tată, mamă, copil de 8 ani pe glie sau în fabrică câte 16 ore pe zi. Nu exagerez. Şi rezultatul: sărăcie lucie. Ideea de drepturi sociale, politice şi economice nu exista. Când muncitorii englezi au început primele lor proteste nu au cerut acces la educaţie şi sănătate, la odihnă şi viaţă decentă. Ar fi fost linşaţi. Ştiţi ce au cerut? Au cerut ca ai lor copii minori să meargă la şcoală? Parlamentarii britanici ar fi fost şocaţi. Nu. Ei au cerut mai puţine ore de muncă pentru copiii lor fragili, deoarece aceștia mureau pe capete în fabrici şi uzine. Cerinţele lor au fost foarte greu auzite după ce s-a scurs multă sudoare şi mult sânge. Reamintesc pentru cei care au uitat sau sunt ignoranţi: “În 1834, Parlamentul britanic, prin Factory Act, a reglementat munca copiilor stabilind că cei între 6 și 13 ani urmau să muncească săptămânal 48 de ore, iar cei între 14 și 18 ani, 69 de ore, în timp ce Franța va stabili că ziua de lucru a copiilor nu trebuia să depășească 12 ore. Totuși aceste reglementări vor fi de cele mai multe ori ignorate pentru că în acestea nu se prevedeau sancțiuni și pedepse pentru cei care nu le respectau”. Şi asta a durat hăt, încoace. Asta puteţi citi în orice manual important de istorie a drepturilor civile. În România, abia Legea Meseriilor din 1912 a interzis munca minorilor, care a fost respectată aleatoriu. Acum aproape 100 de ani. Poate ar trebui să repovestim o istorie a câștigării drepturilor politice, sociale şi economice. Pentru că uităm prea uşor. Acum doi ani, datele ne spuneau aşa: 82% din toţi banii câștigați pe planeta noastră au ajuns la 1% din populaţie. Spus invers: 18% din banii câștigați pe planeta noastră au ajuns în buzunarele celeilalte părţi a populaţiei de 99%. Cum ar spune presa mainstream de la noi: 1% din populaţie munceşte serios şi 99% e foarte leneşă şi ineficientă. Mai facem un exerciţiu de imaginaţie. Ca să rezolvăm această nedreptate care i se aduce acelui 1% procent de aur harnic, eficient şi salvator, propun să revenim la legislaţia muncii de dinainte de 1 mai din secolul XIX: fără dreptul la odihnă, cu 14 -17 ore de muncă pe zi, cu copiii în fabrici de pe la 6 ani câte 10 ore de muncă pe zi, fără drept la educaţie şi sănătate. De protecţie socială şi şomaj nu mai vorbim. Ce spuneţi? Cum sună viitorul? Un alt exercițiu de imaginație. Azi e 1 mai 1872, New York sau Chicago. Muncitorii ies să protesteze și cer: dreptul la concediu și la pensie. Pare banal azi. Atunci ei ar fi fost linșați, ar fi fost considerați ultraradicali, nebuni, ultrapericuloși, adevăraţi “terorişti” și buni de pușcărie și moarte. Vă imaginați? Cereau oare imposibilul? Pentru puterea acelor vremuri, da. Știți ce au cerut? Dreptul la o zi de muncă de 8 ore (munceau între 12 şi 16 ore) și interzicerea muncilor periculoase pentru copii. Şi ce au primit? Puterea vremii a tras în ei şi unii au murit. Toate acestea noi le-am uitat şi le stropim azi vesel cu mici şi bere. Astăzi, doar pandemia ne opreşte. Da, noi astăzi avem aceste drepturi “banale”, copiii noștri nu muncesc, sunt protejați prin lege pentru că niște muncitori au avut curajul să fie “radicali și utopici”. Dreptul la muncă decentă, dreptul la odihnă, la educaţie şi sănătate universală şi gratuită, la asigurări sociale etc. sunt rezultatul unei lupte lungi şi anevoioase. Asta să nu uităm. Aceste drepturi “banale” câștigate atât de greu astăzi suntem pe cale să le pierdem. Vedeţi tendinţa noilor coduri ale muncii, expansiunea precariatului. Care este lecţia lui 1 Mai? Una simplă: ca să fii cu adevărat cât de cât liber trebuie să lupţi nu doar pentru drepturi politice, ci şi pentru drepturile sociale şi economice. Libertatea este compusă din cumulul acestor drepturi care contribuie la construirea unei societăţi mai libere, mai drepte, mai echitabile. Care este lecţia lui 1 Mai? Că drepturile nu sunt oferite cadou de către putere, ci sunt câștigate prin multă luptă şi negociere. Că drepturile nu sunt un dat “natural”, ci sunt obținute într-un lung proces social-politic. Să nu uităm: drepturile se câștigă greu şi se pierd uşor. Ele nu sunt câștigate definitiv şi nu sunt pierdute definitiv. 1 mai 2020, Libertate

Hristos a Inviat!Arafat a scapat de procesul cu DNA,iar derbedeii de la putere au decis de curand sa le livreze arme ucrainienilor ca sa ne bage in razboi cu Rusia, apoi au dublat preturile la combustibili, utilitati si la alimente, de jumatate din noi nu isi mai permit sa le plateasca, iar din toamna ne asteapta o saracie fara precedent si noi restrictii pLandemice ( certificate de injectare, masti, carantine etc). Si au facut toate aceste faradelegi cu acordul romanilor adormiti, fiindca au lasat strada goala dupa eliminarea restrictiilor. Urmatorul lor plan este sa prelungeasca certificatul de injectare inca un an si sa impuna identitatea digitala si portofelul electronic ca sa fiti sclavi pe vecie si vor reusi sa o faca daca noi cedam.Va dau o sansa ca sa scrieti istoria Romaniei in data de 4 mai cand voi organiza un nou protest in fata CCR de la ora 10.00 ( Calea 13 Septembrie nr 2-intrarea de langa Parlament). Atunci judecatorii vor decide daca aproba Legea 5G, iar daca strada va fi goala, asteptati-va la ceea ce e mai rau. Vom protesta apoi la Ministerul Justitiei, la Colegiul Medicilor, CES. Treziti-va si aratati-le functionarilor ca v-ati saturat sa fiti condusi de hoti! Am spus ca voi merge pana la capat,dar totul depinde de voi!Singur nu pot schimba nimic si am nevoie de voi! Distribuiti linkul protestului si participati si voi, altfel nu va vad bine la ceea ce va veni. Uniti vom invinge! DB, Actiune pentru Natiune https://facebook.com/events/s/opriti-legea-5g-nu-vrem-sa-aju/524975522575806/

Suntem prizonierii unei piese de teatru în care actorii își exersează războiul pe care l-au declanșat în mod planificat și, pentru că vor aplauze și chiar osanale, îl escaladează pe zi ce trece, fabricând noi și noi episoade și chiar sezoane. Nimeni, nici actorii, nici regizorii, nici scenariștii, scenografii, nici cei cu ilustrația muzicală, nu își dorește pacea. Iar noi, prizonierii obligați să le fim spectatori, plătim cu viața, sănătatea, integritatea corporală, coeziunea familiei și cu destinele noastre. Și finanțăm grotesca piesa de teatru și nefireasca sa continuare, cu taxe, impozite, contribuții și chiar donații. Cât timp continuăm să tolerăm la conducerea lumii asemenea actori, suntem complici. Cât timp aplaudați entuziasmați asemenea actori, sunteți co-autori. Iar faptele sunt grele. Statele membre ale Uniunii Europene, în special „motoarele” economice și progresiste ale acesteia, recte, Franța și Germania, au achitat pentru gazul rusesc 1 (un) miliard de dolari pe zi pe toată perioada celor peste două luni de război. Începând de ieri, Polonia și Bulgaria nu mai primesc gaz rusesc decât dacă îl achită în ruble (condiția pusă de Poutine ...). Țările mari ale UE, mă refer inclusiv la Italia, Spania și Olanda, au permis corporațiilor importatoare de gaz rusesc să deschidă conturi la Gazprombank ... în ruble. Interesant este că, deși toată lumea financiară s-a bătut cu pumnul în pieptul de aramă că a scos complexul bancar rusesc din sistemul de plăți și încasări internaționale, iată că această bancă rusească e tot acolo. Pentru că e singura căreia i s-au permis aceste operațiuni pe ruble, va avea și monopol, deci și câștiguri exponențiale. Cu ocazia plăților care s-au făcut deja în ruble, portalurile de știri financiar-bancare anunță că rubla a ajuns la o cotație față de dolar mai mare decât înainte de război, iar inflația din Rusia (17% înainte de război) a început să scadă, ajungând pe la 15%. Așadar, Occidentul finanțează războiul lui Poutine. Numai din gaz, Rusia a încasat peste 60 de miliarde de dolari în cele două luni de război. Așa cum remarca zilele trecute Financial Times, față de anul trecut, prețul gazului a crescut de 6 (șase) ori. Adică, Europa plătește Rusiei un preț cu 600% mai mare decât anul trecut. Rubla s-a întărit, inflația a scăzut, o sumedenie de întreprinderi deținute de companii vestice care s-au retras din Rusia ca să își semnalizeze „virtutea” de rusofobi au fost naționalizate, avioane, mașini și echipamente de tehnologie înaltă luate în leasing de întreprinderile sau de particularii ruși au fost luate în posesie de statul rus etc. Rusia își finanțează războiul, își consolidează economia, își sporește averea, iar Poutine își consolidează credibilitatea în raport de cetățenii ruși (și chiar de cetățenii statelor „independente”, care s-au desprins acum 32 de ani din URSS). Dacă înainte de război Rusia era în cvasi-faliment suveran, acum și-a revenit brusc. Rusia devine un pericol și mai mare pentru lumea din jurul său, dar mai ales pentru lumea din proximitatea sa, adică pentru unii ca noi. Și s-a întâmplat, se întâmplă asta pe banii noștri. Greenpeace a denunțat ipocrizia Marii Britanii care, pe de o parte, trimite armament și antrenori militari Ucrainei, iar pe de altă parte, cumpără materie primă de la ruși*. Greenpeace spune că în cele 2 luni de război, UK a importat 2 milioane de barili de petrol rusesc, în valoare de „numai” 276 de milioane de dolari (link mediafax în comentarii). Apropo de green. Bloomberg titra ieri că războiul crește dependența lumii de cărbune la cote inimaginabile. În lipsa gazului și a petrolului rusesc, lumea este nevoită să redeschidă exploatațiile de cărbune, care este destul de rar acum, date fiind închiderile de mine din anii anteriori. Penuria de cărbune este atât de mare încât cotațiile cărbunelui au explodat, efectiv. Cetățenii din Cehia au început încă de pe acum să își facă stocuri de lemne de foc pentru sezonul rece 2022-2023, ceea ce nu numai că determină creșterea exponențială a prețului materiei lemnoase, dar determină și un mare pericol de tăiere excesivă și ilegală a pădurilor pe care Dumnezeu ni le-a mai lăsat în Europa. Asta pune într-o lumină nouă așa-numitul green deal transatlantic și reglementarea privitoare la certificatele de emisii de CO2. O lumină supărătoare pentru progresiștii „verzi”, dar lămuritoare pentru oamenii normali, care au asistat neputincioși până acum la experimentele „verzi” și la explozia repetată a facturilor la utilități pe motive de ecologie și schimbare climatică în varianta Davos - Greta - Obama - Biden - Macron. Politicile europene în aceste domenii se dovedesc acum nu numai aiurite, premature și costisitoare, ci de-a dreptul prostești. Grav este că trecerea la sursele de energie regenerabilă se amână cu cel puțin 10 ani - banii de cercetare fundamentală în domeniu sunt puțini, pentru că s-au cheltuit pe mașini electrice (care nu utilizează energie regenerabilă pentru încărcarea bateriilor, ci energie convențională ...) și pentru că au mers în conturile celor 7-8 speculanți globali cu certificate de emisii de CO2, care au avut prețuri „progresiste”, majorate de la 2-3 dolari în 2010, la 75-80 de dolari, făcând ca facturile să fie și mai umflate decât erau deja dată fiind penuria de gaz și petrol. [Notă referitoare la aceste certificate: industriașii care nu respectă cota anuală de reducere a emisiilor de gaze cu efect de seră trebuie să cumpere certificate de la speculanți pentru a putea să continue să funcțioeze și la anul. Imaginați-vă câți bani suplimentari vor face acum speculanții ziselor certificate când toată lumea va redeschide centralele pe cărbune, principalele ținte ale acestei reglementări globale „înțelepte”]. De unde bani pentru asemenea aventuri? De la noi, desigur, că doar nu din conturile de sponsorizare, din salariile sau din moștenirea acestor actori care conduc și controlează lumea. Din taxe, impozite, contribuții și chiar donații achitate de noi. Este la modă, este obligatoriu după canoanele „corectitudinii politice”, ține de „semnalizarea virtuții”, ca fiecare companie care crede că respectă „standardele comunității” și fiecare cetățean care se crede „trezit”, să doneze pentru susținerea eforturilor de război ale Ucrainei, chit că asta duce la prelungirea pe termen nedefinit a războiului și, deci, la amplificarea consecințelor războiului - iar acestea nu sunt aplauze, urale și osanale pentru actori de la publicul din sala de spectacol, ci moarte, suferință, dezrădăcinare, foamete, sărăcie, manipulare, control prin frică al populației, regres cognitiv și democratic. Pe scurt, dezastru social și umanitar. Continuând să finanțăm acțiunile și planurile nocive ale acestor actori, contribuim la adâncirea dezastrului. Tolerându-i la conducerea lumii, le suntem complici. Continuând să donați pentru război și să aplaudați pentru propaganda războiului, sunteți co-autori. *să nu uităm cu UK a făcut cu oligarhii și cu rușii înstăriți afaceri ultra-profitabile în ultimii 22 de ani de hegemonie a lui Poutine; nu doar că în Camera Lorzilor au fost primiți oligarhi, niște „aristocrați” remodelați/resetați de KGB, dar capitala UK ajunsese, înainte de război, la supra-numele „onorant” de Londongrad...