Marius Gheorghe

POST U?OR FRA?II MEI! NU V? TEME?I! Dumnezeule Cel Prea Înalt, Care e?ti sl?vit de toat? f?ptura cu cânt?ri de laud?, Cel Ce Te odihne?ti pe scaunul slavei, dar nu Te dep?rtezi nici de scaunele inimilor smerite, Izvorul Cel pururea curg?tor al bun?t??ii, Care adapi din destul brazdele inimilor umilite ?i trimi?i la bun? vreme lumina ?i c?ldura iubirii Tale de oameni, ca s? culegi din lanul sufletelor spicele faptelor bune, Însu?i Îndurate St?pâne, Oceanul milostivirii întru Care cufund?m toate n?dejdile noastre de mântuire, Cel nev?zut de heruvimi, dar ar?tat de oameni în oglinda Trupului Unuia N?scut Fiului T?u, ia aminte la nevredncele noastre rug?ciuni ?i revars? din destul tuturor roua milei Tale d?t?toare de pace. De vei c?uta la nevrednicia noastr?, vom fi dup? dreptate arunca?i în focul cel ve?nic, c?ci ca ni?te desfrâna?i am vie?uit, îmbr??i?ând patimile cele osânditoare ale sufletului ?i trupului nostru. N-am plinit poruncile Tale ?i totdeauna întru prostia noastr? am c?utat s? aprindem focul patimilor, dar prin aceasta nu am reu?it decât s? aprindem focul dreptei Tale mânii ?i ne-am supus judec??ii. Îns? nevoind înc? s? ne pierzi pe noi întru f?r?delegile noastre ai îng?duit s? a?ezi înaintea noastr? acceast? rânduial? binecuvântat? a postului, ce este oglinda în care privim sufletele noastre urâ?ite de p?cat ?i ne tânguim ca Adam, cerând ve?mântul milostivirii Tale. Nu ne ru?ina pe noi nici pe aceast? c?rare a poc?in?ei pe care am pornit, ci arat?-ne biruitori asupra vr?jma?ilor nev?zu?i, întrarmându-ne cu sabia rug?ciunii Tale, cu care s? t?iem toate gândurile osânditoare. Cur??e?te inimile noastre, trimitând apa îndur?rilor Tale întru care îneac? toat? cugetarea cea p?tima??. În noroiul slavei de?arte pururea alunec?m ?i c?dem în groapa tuturor r?ut??ilor, fiind cu totul osândi?i. Tinde-ne mân? de ajutor St?pâne, ?i ne urc? pe noi pe muntele nevoin?elor, d?ruindu-ne totodat? ?i lumina poc?in?ei. Prin gustarea din otrava p?catului ne-am pricinuit moarte sufletului ?i ne-am desp?r?it de petrecerea întru lumina poruncilor Tale. Dar ca Un Milostiv vino întru întâmpinarea noastr? ?i ne d?ruie?te îmbr??i?area iert?rii. Greu apas? asupra noastr? povara trupului celui legat cu lan?urile patimilor. Îns? Tu, Hristoase, ca Unul Ce pân? în adâncurile iadului Te-ai pogorât, ca s? dezlegi blestemul lui Adam, pleac?-Te cu mil? ?i spre noi. Pentru t?m?duirea noastr? de cumplitele neputin?e ale sufletului ?i trupului ne-ai rânduit acest canon al postului; pentru aceasta, învrednice?te-ne ?i pe noi a-l plini cu inim? curat? ?i cu n?dejde în purtarea Ta de grij?. D?ruie?te lacrimi de gânduri umilite, ca s? sp?l?m toat? necur??ia inimii ?i ochii no?tri cei întina?i cu priveli?tile p?catelor lumineaz?-i, ca totdeauna s? contemple icoana frumuse?ii Tale luminate de virtu?ile ce ne poart? pe calea asem?n?rii cu Dumnezeu. Mâinile noastre grabnic lucr?toare spre fapte osânditoare îndrepteaz?-le spre lucrarea poruncilor Tale. Picioarele cele ce alearg? în c?ile de?ert?ciunii le abate spre c?rarea faptelor bune. Mintea noastr? cea spurcat? de gânduri rele o cur??e?te cu mul?imea îndur?rilor Tale ?i o f? primitoare de cuget?ri dumnezeie?ti. Cu mirul în?elepciunii Tale bine înmiresmeaz? mintea noastr? pe care am stricat-o cu mirosul cel greu al gândurilor necurate. Inima pe care Însu?i ai sfin?it-o ca tron al în?elegerilor înalte ce desf?teaz? mintea heruvimilor noi, nevrednicii am f?cut-o groap? primitoare de gunoiul patimilor. Cinstea dumnezeiasc? St?pâne, cu care ne-ai încununat pe noi am pierdut-o, f?cându-ne slujitori patimilor. Zidirea mâinilor Tale suntem, to?i pecetlui?i cu gândul voin?ei Tale de mântuire, dar neascultând poruncile Tale, ne-am ab?tut pe c?ile nedrept??ii. Din p?mânt m-ai zidit ?i cu suflarea duhului iubirii Tale m-ai ar?tat ca o f?ptur? minunat?, încununat? cu frumuse?e dumnezeiasc?. Dar eu neluând seama la cinstea cu care m-ai învrednicit m-am coborât în adâncul f?r?delegilor. Îns?, pentru c? sunt f?ptura mâinilor Tale, ce ascund icoana darurilor Tale, m?car c? e pr?fuit? de patimi, o, minune, cu dor prive?ti spre mine, cel nevrednic. Dar eu nu pricep nici m?re?ia fiin?ei mele, fiind cufundat în somnul ne?tiin?ei, ?i nu în?eleg nici în?l?imea chem?rii spre îndumnezeire. Cu totul sunt trup ?i toat? via?a mea nu î?i are curgerea decât pe orizontal? printre furtuna grijilor lume?ti. Vai, mie ! C? am nesocotit în?l?imea chem?rii Tale ?i m-am f?cut rob patimilor stric?toare, de?i în gândul T?u am fost zidit ca împ?rat peste toat? zidirea. Darurile cele ve?nice ale milostivirii Tale voie?ti s? mi le dai, dar eu alerg dup? bunurile trec?toare ale acestei lumi. M? îndulcesc de cuvintele dumnezeie?ti, dar la vremea lucr?rii faptelor sunt biruit de îns??i trând?via mea. În urechile inimii îmi r?sun? cuvintele în?elepciunii, dar când mi se cere lucrarea cea m?rturisitoare a credin?ei u?or sunt biruit de patimi ?i îndemnurile luminoase mi se par o povar? prea grea de purtat în fapt?. Cum m? voi înf??i?a înaintea Ta St?pâne, când vremea vie?ii pentrecându-o în p?cate, nu am înv??at nici pân? acum a m? ruga ? În lan?urile multor neputin?e ?i patimi m? v?d totdeauna pe mine legat, dar lenevirea ?i împietrirea inimii mele în necredin?? nu-mi dau voie s? alerg spre limanul rug?ciunii. Patimile m? covâr?esc, dar tot r?mân încle?tat în lenevirea de a m? ruga. Cum voi câ?tiga mântuirea, când nesocotesc toate virtu?ile ?i sunt str?in de cercetarea p?catelor mele ? Cum m? voi înf??i?a înaintea Ta când nu am început a înv??a nici alfabetul rug?ciunii. M? îngrozesc de judecat?, osânda m? însp?imânteaz?, dar tot nu vin la poc?in??. Însu?i m? dezn?d?djuiesc de îndreptarea mea prin propriile puteri. Pentru aceasta, Te rog pe Tine, Izvorule al milostivirii, cu judec??ile pe care le ?tii, adu-m? pe mine la limanul poc?in?ei, ca s? câ?tig ?i eu izb?vire din muncile cele cumplite g?tite pentru p?catele mele. Iat? vremea postului îmi st? înainte. Nu ?tiu cum s? pun început poc?in?ei mele, dar te rog pe Tine s? ridici norul patimilor de pe cerul inimii mele ?i s?-mi dai ploaie de lacrimi cu care s? înmoi p?mântul inimii mele, cel uscat de ar?i?a patimilor. Tinde-?i mâna Ta dintru în?l?ime ?i ne binecuvinteaz? pe noi, pe to?i, dând din destul fiec?ruia ca Un Milostiv, talan?ii darurilor Tale spre înmul?irea cu în?elepciune în vremea postului. Iar la sfâr?itul perioadei de nevoin?? rânduite s?-?i aducem ?i noi ca v?duva din Evanghelie cei doi b?nu?i ai micilor noastre osteneli, postul ?i rug?ciunea, cu care s? afl?m iertarea p?catelor, a?ezându-i în vistieria milei Tale. D?-ne St?pâne, a ne nevoi cu în?elepciune în aceste zile rânduite de Tine spre cur??irea sufletelor ?i trupurilor noastre. Însu?i p?ze?te piciorul nostru de alunecarea în cursele în?el?ciunii, pe care vr?jma?ii no?tri nev?zu?i pururea ni le întind, voind a ne pr?bu?i pe noi în adâncul iadului. Dar Tu, ca Un Milostiv, nu ne l?sa Doamne, prad? din?ilor lor, ci înt?re?te-ne cu puterea Ta dumnezeiasc?. Îmbrac?-ne cu ve?mântul milostivirii, ca s? privim cu bun?voin?? ?i dragoste pe aproapele nostru. D?-ne ?i coiful n?dejdii în vremea tulbur?rii gândurilor rele ?i întrarmeaz?-ne cu s?ge?ile rug?ciunii de foc, ca s? doborâm pe vr?jma?ii cei ce ne nec?jesc. Moise a postit 40 de zile ?i a primit din mâna Ta tablele legii, îns? acum Însu?i scrie cu degetul T?u dumnezeiesc gândurile în?elepciunii Tale, care s? ne c?l?uzeasc? la tot lucrul cel bun. Suntem firi slabe ?i lesne biruite de p?cat, dar cu bra?ul puterii Tale ridic?-ne deasupra valurilor patimilor noastre ?i d?-ne a privi spre adâncurile milostivirii Tale. Pune în inimile noastre dragostea de rug?ciune ?i cu adierile dorului T?u înv?luie sufletele noastre. Înva??-ne a iubi mai mult cur??ia ?i mintea noastr? o arat? tabl? a cuget?rilor îngere?ti scrise cu slovele Duhului T?u în?elep?itor. S? se ating? de inima noastr? împietrit? scânteia iubirii Tale de oameni ?i s? o prefac? în cear? în care cu degetul T?u dumnezeiesc s? închipui cuvinte iubitoare fa?? de aproapele. Greu suferim povara neputine?elor noastre ?i adesea ne tânguim fiind birui?i de v?rjma?ii no?tri nev?zu?i, dar adâncul milostivirii ?i îndur?rilor Tale este mare, deci totdeauna sprijine?te-ne cu bra?ul T?u puternic pe c?rarea postului.