Florin Ionel Goia

Federația Rusă e sperietoarea, e pisica pe care unii ne-o arată din când în când, atunci când interesele geo-politice o cer. Când e nevoie de suport popular, mai cu seamă, pentru a justifica prezența de trupe străine pe teritoriul țării noastre. Un nevolnic precum Mircea Geoană, care e secretar general adjunct al NATO, ne liniștește, zicându-ne că NATO veghează! Dar de ce ar trebui să ne apere NATO? Unde e armata noastră? Ce fel de stat suntem noi, fără armată, fără economie? Cum se face că ne-am predat străinilor cu totul, fără nici cea mai mică împotrivire? La aceste întrebări ar trebui să răspundă Geoană, care la un moment dat voia să fie chiar președintele acestei țări! Federația Rusă nu e URSS. De la amenințarea reală din 1968, de când cu Primăvara de la Praga, Rusia nu a avut nici o treabă cu România. Întotdeauna noi, românii, am avut o independență față de ruși, deși făceam parte din Tratatul de la Varșovia, dominat și coordonat de URSS. Nimeni n-ar putea spune că Ceaușescu se omora executând dispozițiile rușilor. Ba aș zice dimpotrivă chiar. Uneori refuza vehement, bătea cu pumnul în masă. Și atunci cum și de unde a apărut această isterie generalizată că rușii ne-ar putea invada? N-ar trebui să ne dea de gândit? Pe ce temei s-ar baza o eventuală agresiune a Federației Ruse împotriva noastră? Care ar fi rațiunea? Nu cumva tocmai faptul că, printr-o nefericită conjunctură, suntem parte a unui bloc politico-militar agresor precum NATO? NATO care continuă să se extindă, înglobând noi țări și amenințând securitatea Federației Ruse! Vedeți, așadar, tocmai asta nu se spune. Atitudinea Rusiei este reactivă și nu activă. M-aș opri puțin aici, fiindcă nu-mi iese din minte episodul rușinos, de maximă slugărnicie, din 1999, atunci când, în speranța de a fi primiți în NATO, președintele Constantinescu a supralicitat, oferind americanilor dreptul de survol pentru a bombarda și a distruge Iugoslavia, deși nimeni nu-i ceruse acest lucru! Am rămas prieteni cu sârbii, fiindcă ei nu s-au pus la mintea noastră, dar asta se poate numi politică de stat? Ofensiva globalistă începuse și odată cu ea și vânătoarea de lideri politici incomozi. Dragi prieteni, nu rușii ne-au jecmănit în ultimii 30 de ani, ci Occidentul. Acea parte a lumii după care am tânjit, dar care a dezamăgit profund. Democrația nu înseamnă doar libertatea de a circula și de a spune ce gândești; fără bunăstare totul e în zadar. Democrația înseamnă toleranță înainte de orice și conviețuire pașnică alături de alte popoare. Nu avem nimic cu rușii, la fel cum nu avem cu americanii. Noi ar fi trebuit să avem o politică de neutralitate, după modelul elvețian și în conformitate cu doctrina noastră militară, care este una defensivă. Confederația helvetă nu este membru UE sau NATO, cu toate acestea nimeni n-a atacat-o, nimeni n-a mutat-o de la locul ei. Elveția este un exemplu pentru toate țările care rătăcesc calea. Avem o țară frumoasă și bogată, avem tot ce ne trebuie la noi acasă. Cum se face că am ajuns la mila altora? Fără armată, fără economie, cu capetele plecate în fața străinilor! La asta ar trebui să răspundă Mircea Geoană și cei care ne-au condus în ultimii 30 de ani, nu să ne amenințe cu războiul și cu Federația Rusă!...