Gabriela Pop

„Dar nu putem să-i lăsăm pe copiii noștri să facă așa ceva în ziua de zi”, tot aud, „pentru că nu mai sunt în siguranță.” Aș putea să fiu de acord, dar este o concesie devastatoare. Suntem cu mult mai sănătoși decât erau chiar și oamenii înstăriți pe care îi descria Riis, darămite cei care trăiau în mahalale, mereu cu un risc ridicat de incendiu pe vreme de iarnă. Avem modalități mult mai eficiente de a-i găsi pe criminali și de a-i condamna. Dar nu putem îndeplini această sarcină elementară, de a le oferi copiilor o lume reală pe care să o colinde, o viață reală și în mare măsură sănătoasă, ca pregătire pentru viețile lor viitoare de cetățeni ajunși la maturitate. Așa că suntem fie niște ratați, fie niște lași, sau puțin din ambele. Și ce viață tristă și constrânsă trebuie să trăim! Nu sunt un om de factură libertariană sau filozofică. Dar iubesc libertatea – prin care înțeleg, în mare măsură, deprinderile concrete și așteptările oamenilor liberi. Dacă nu te simți liber să îi lași pe băieți să se ducă la lac să înoate singuri, atunci ce folos practic au toate legile din lume, care îți permit să faci acest lucru? Și poate că și permisiunile legale au dispărut. Polițiștii de pe stradă, spunea Riis, făceau cu ochiul sau se uitau în altă parte când oamenii se dădeau noaptea cu sania pe străzile înzăpezite. Cine mai procedează așa în ziua de azi? Acum facem cu ochiul la crimele adevărate și la imoralitatea adevărată. Fie fricile noastre sunt în mare parte justificate, fie nu sunt. Dacă nu sunt justificate, atunci suntem ca niște bătrânei cu nervii surescitați, cărora nu le place să-i audă pe copii cum se joacă pentru că se aleg cu o migrenă, sau care au uitat cum este să ai sângele cald, și care vor ca și copiii să le împărtășească infirmitatea. Iar dacă sunt justificate, atunci trebuie să ne întrebăm de ce. Ce am făcut ca să creăm o lume atât de săracă în copii și de neprietenoasă cu copiii? Un lucru, mai mult decât orice altceva. Atunci când Riis a scris despre viața în mahalale, a întâlnit familii: mamă, tată și copii. Nu întotdeauna, desigur, dar cu toate acestea era o regulă covârșitoare. Această regulă nu mai există. Haosul moral al revoluției sexuale a făcut în general viața mai nesigură și mai nesănătoasă pentru acei puțini copii pe care reușim să-i avem. Și apoi haosul își cere plata. Plătești pentru haosul moral acceptând limitele asupra libertății tale concrete, limite pe care oamenii le-ar fi găsit odinioară intolerabile. Iar copiii tăi plătesc cel mai mare preț."

"Să reținem acest fapt, de netăgăduit: nu există în România un act oficial care să fi fost declarată oficial epidemia pe teritoriul național. Hotărârea CNSU de „certificare” a plandemiei declarate de OMS este anulată în justiție. De aici consecința că autoritățile noastre au pus în aplicare recomandări ale unei organizații non-guvernamentale străine, finanțate inclusiv de companii care au profitat financiar și strategic de pe urma plandemiei. Mai mult chiar, autoritățile române plandemice au ignorat decizii ale instanțelor de judecată care au declarat ilegale prelungirile la nesfârșit ale stării de alertă, fărădelege în formă continuată care a culminat cu declarația „comandantului acțiunii” că nu se oprește el „din cauza” Constituției (formula utilizată arată că, în opinia acestor iacobini sanitari, Constituția e un dezavantaj, o belea, o piedică în calea acțiunii lor). A refuza legea și Constituția României este, pe timp de război, trădare. Nu uitați că dl. Arafat a declarat în repetate rânduri că România este în stare de război. Desigur, vor exista vinovați nepedepsiți, așa cum se întâmplă mereu. Dar vor exista și țapi ispășitori. Nimeni dintre cei cu musca pe căciulă sau cu conștiința încărcată nu are cum să știe dacă va fi în tabăra vinovaților care scapă sau, dimpotrivă, în țarcul țapilor ispășitori. Așa a fost și după nazism, așa a fost și după comunism. Vom promova, desigur, reconcilierea. Dar Codul penal îi pedepsește cu închisoare pe cei care, în exercițiul funcției lor, află de săvârșirea unei infracțiuni și nu o denunță la timp - condiția disculpării este denunțarea, faptul de spune la timp adevărul și de a nu ascunde nimic din ceea ce s-ar putea dovedi a fi tăinuire penală. În procesele de contencios administrativ în care se cer și despăgubiri materiale (de exemplu, pentru falimentarea afacerii) sau morale (de exemplu, pentru decesul unui apropiat care nu a putut fi salvat, neavând acces în spitalele blocate din ordinul lui Arafat), art. 16 din Legea nr.554/2004 permite chemarea în judecată a demnitarului, a tehnocratului sau a birocratului care a comis actul normativ anulat, pentru a răspunde solidar cu statul pentru toate acele daune, fată de toți cei păgubiți. Și mai interesant este că legea îi permite celui care poate demonstra că doar a pus în aplicare niște ordine să îl cheme în garanție pe cel care a dat ordinul."

Pe 18/19 ianuarie 1821, Theodor (Tudor) din Vladimir (județul Gorj), însoţit de 30-40 oameni înarmați, a părăsit Bucureştii şi la 22 ianuarie și-a stabilit cartierul general la Mănăstirea Tismana, una dintre cele mai întărite poziții din Oltenia, declanșând astfel, ceea ce va fi numită în istorie, Revoluția de la 1821. La 23 ianuarie a rostit la Padeș proclamația pe care a conceput-o la Tismana cu ajutorul căreia a reușit să ridice la luptă toată Oltenia şi să-şi constituie o armată de tip popular căreia nicio forță locală nu i-ar fi putut rezista.

Două dintre cele mai toxice teze ale celor care acționează împotriva intereselor românilor sunt următoarele: 1. Românii sunt urmașii coloniștilor romani care s-au amestecat cu populația dacică rămasă după războaiele dintre Decebal și Traian și care i-au romanizat pe autohtoni, dându-le o limbă nouă și alte tradiții. Cu alte cuvinte, zic aceștia, istoria reală a românilor începe cu cucerirea romană și procesul de așa-zisă etnogeneză a poporului român, care ar fi avut loc începând cu secolul II. Dincolo de acest moment, românilor li s-au tăiat rădăcinile, inclusiv prin minciunile din DEX cu privire la originea cuvintelor pe care le folosim… 2. A doua teză, mult mai nocivă și care le este dragă celor de teapa lui Lucian Boia, spune că poporul român este un popor tânăr, care a început să se constituie abia în secolul al XIX-lea, odată cu unirea principatelor sub Cuza, și care și-a dat un contur clar abia în 1918, odată cu Marea Unire. Dincolo de asta, spun propagandiștii acestei teorii, românii nu au prea avut o istorie, sau au avut una nesemnificativă, cu eroi sau lideri îndoielnici. Și, evident, datorită amestecului etnic și cultural, românii nu mai au legături reale, obiective cu geto-dacii. Realitatea? Tradițiile și sărbătorile românilor conțin o bogăție uriașă de elemente geto-dacice și numai orbii sau agenții anti-România pot să conteste această realitate. În al doilea rând, în România s-au făcut două studii foarte serioase de paleogenetică care dovedesc clar că locuitorii de astăzi ai României sunt legați genetic într-un mod solid de populațiile care au trăit pe aceste meleaguri în urmă cu 3.000 – 4.000 – 5.000 de ani, lucru care dovedește autohtonia românilor și o continuitatea multimilenară pe aceste meleaguri. Pentru a înțelege mai bine la ce mă refer, vă invit să urmăriți emisiunea de mai jos cu doi specialiști de marcă în paleogenetică, autori ai unuia dintre aceste studii: regretatul Prof. Univ. Dr. Alexander Rodewald, fost director al Institutului de Biologie umană al Universității din Hamburg, Germania, și doamna dr. cercetător Georgeta Cardoș.