Doina Filipescu
"CALEA BABELOR
---------------------------
Da, sunt din Iași. Locuiesc de 17 ani pe traseul Babelor către moaște. De 17 ani am străzile îngrădite, mă satur să dau explicații jandarmilor când sunt la volan și uneori merg pe jos, am mai mult de curățat la poartă, am găsit un portofel golit, într-o primăvară, pe sub frunze și zăpadă, cu acte de Babă în el, aruncat peste gard, în grădina mea, în toamnă, de un șmecher de hoț… și, împreună cu niște surori catolice dintr-un sat, am găsit Baba și i-am trimis actele…
Mă uit la mulțimea aceea de Babe (de copii, de tineri, de mai puțini moși, că bărbații sunt mai puțin rezistenți ori rămân cu animalele acasă ori sunt deja plecați la Domnul). Le privesc cum stau nopți la rând în frig. Eu mă culc la căldură (și tu), iar Babele stau ca fraierele și zgribulesc în ploaie, li se face rău, apelează SMURD-ul & ambulanța deja ocupate, nu-i așa? cu chestii mai elevate în orașul nostru, capitală blablabla…
Dar nu cad prea multe Babe pe jos, că se sprijină unele pe altele. Se țin între ele drepte, fiecare cu păcatele și durerile ei, orideunde ar fi. Și se ațin așa, ca niște pinguini autohtoni osoși, unele de spatele altora, și toate împreună, de firul nevăzut care leagă durerea de speranță.
”S-a fi făcut grâu`, maicî, pi la voi, anu‘ ista? Pi la noi, nu, c-o plouat… Șî, câți copchii zîci cî ai? Șî pi undi‘s, maicî? Ș-a mii, tăt diparti…Tăt duș cu treabî, au șî ii copchii la școli… Nu, niși a mii n-o vinit anu ista… da‘ cu ajutoru Sfintii poati vin la anu că de-amu sî cam gatî… s-o cam gătat cu viața noastrî… atâta bucurii mai avem șî noi… gându‘ la copchii și aișea, la Sfântî…”
Și mai fac un pas… și mai trec de un gând. Și mai spun o rugăciune, când le este frig, se mai încurajează… se mai contrazic unele cu altele, apoi se împacă, își mai dau un colț de pâine, doar au drum de dus înainte… poate mâine dimineață o să ajungă coada…
Uneori ies în stradă cu ceaiuri calde, cu porții de hrană fierbinte. Și ne bucurăm de a dărui, nu de a primi. Și fac asta împreună cu fiica mea. Cum aș putea s-o învăț, mai direct, respectul, compasiunea? Există un curs mai bun de Personal Development?
Câteodată plouă crunt și e un frig de îți aduci aminte și păcatele nefăcute. Și de Sfânta Parascheva e frig când plouă, fraților. Anul ăsta, cât pentru cei zece în care nu a plouat… Când intru în casă: căldurică, Chopin pe youtube, supă fierbinte, sfeșnic cu lumânare aprinsă pe masă… bețișoare parfumate… subiecte… suntem ”normali”. Afară, lame de cuțit. Și ploi însemnate cantitativ. Cu intensificări ale vântului.
Vine noaptea. Dai să te culci. Ca să te liniștești, cumva, în sufletul tău, te gândești că... e alegerea Lor. Și… Vrei să scapi de Babe? Nu poți. Le vezi la televizor: umilite, arătate în posturi jenante, căutate cu lumânarea de niște mici șacali care, astfel, își ascut dințișorii pentru viitor.
Dar, slavă Domnului, Babele de la televizor nu seamănă cu cele din rând. Eu mă duc dimineață să verific. Când colo, ce văd? Basmale și Mâini. Mâinile crăpate, aspre, uscate și înnegrite de muncă, de frig, de zloată, de arșiță… Mâinile lor noduroase, cioturi închircite de cărat greutăți la animale, cu sacul, de la câmp…
Mă uit la Ele. Sunt Babele născute înainte sau chiar în timpul Războiului. Poate le-au fost răpiți tații ori frații de gloanțe. Sunt Babele care au dus Greul. Care au trecut prin foamete. Cărora li s-a furat averea. Babele care, pe când erau fete, n-au avut dosar bun și n-au mai făcut liceul ori vreo școală mai înaltă. Ai căror părinți, frați ori uncheși au înfundat pușcăriile comuniste.
Babele astea au trăit în carnea vieții lor mărirea și căderea epocilor. Ele Știu. Ele sunt Memoria. Pe fața fiecăreia citești Istoria țării, mai abitir decât în manuale.
Babele astea au muncit la CAP-uri până la ultima sudoare. Babele au semănat, au prășit cu sapa, au cules, au cărat cu spinarea, au făcut snopi și au dat la dobitoace. Babele astea au mers pe lângă căruță sau car, să le fie mai ușor animalelor.
Pe spatele Babelor s-au clădit fabricile, uzinele, spitalele, grădinițele și școlile. Babele au pansat rănile bolnavilor, Babele au spălat murdăria din toate birourile, din toate w.c.-urile, din trenurile, din grădinițele și școlile prin care noi am trecut. Babele au fost lângă bărbați pe șantiere. Babele au ridicat copii și au dat țării ăsteia inteligență cât în alte zece țări.
Babele au căutat găinile în fund să vadă dacă au ou, să-l dea nepoților la oraș, ”să aibă oușor bun, de țară, maică…”. Babele astea au muls vacile și aduc la oraș brânză adevărată, ca să nu se mai spurce pruncii cu otrăvuri cu brand și preț din supermarket. Babele au făcut cozonacii cu iz de fum și pâinea bună, cu cruce deasupra, păștile de Paști și ouăle înroșite.
Babele astea au adus pe lume miei, viței, pui de găină sau gâște fără număr, ele au dat la păsări, ele au dat la dobitoace, ele le-au gătit, ele le-au îngrijit. Și au grijit omul, copiii, casa și curtea, grădina, câmpul și cimitirul. Babele au zis ”Doamne ajută!” la vremi de grele încercări și au învățat să ceară ajutor de sus, blajine, pe când Omul lor suduia. Babele au învățat fetele să fie cinstite și cinstitoare. Babele au moșit femeile. Babele au lăut pruncii, i-au legănat și i-au vindecat la ceas de cumpeni. Babele astea mai știu câte un leac din plante sau câte un descântec. Babele astea au pus flori mirositoare în grindă: de curat, de leac și de frumos. În poala Babelor ăstora nepoții au primit o aspră mângâiere când părinții erau plecați să spele domnești dosuri italiene pentru câțiva firfeurei.
Babele astea nu au avut curent și au învățat carte la lumânare. Dar au scris ori au ținut minte și au dus mai departe povești, cântece, snoave și tradiții. Babele au tors lâna oilor, au boit-o cu vopsele din flori de câmp, au cusut la lampă ii cu altițe, cămeși de mireasă și de mire, au țesut covoare, lăicere, cuverturi, grindare, au împletit șosete groase bărbaților care s-au dus la pădure să aducă un car de lemne, copiilor care s-au dus cu uratul ori la școală… Am întrebat o Babă de la Sucevița, ce cususe astă-iarnă cămeșa soțului și ia ei, bătute cu mii de cruciulițe, ieșiți împreună, în straie aidoma, la o Mare și Sfântă Sărbătoare: ”Când ai cusut atâta, mătușă, în trei luni? Printri treabî, maicî!”. Stâlpi. Stâlpi de oameni ce țin și Cerul sus și Pământul jos, și mai duc și portul, în cel veac ce vine.
Babele astea ele au grijit vatra, casa, tinda, prispa și ograda, au vopsit gardurile, au albit ștergarele și au împodobit ferestrele și porțile. Babele au făcut masă mare cu zamă de cucoș, găluci cu carni și cuptioare de poale-n brâu și au așteptat oaspeți mari, copiii-domni, la hram ori la sărbători. Atunci și-au spălat mânurile mai abitir, numai că nu iese negreala, chiar cu sare de lămâie. Nu iese decât oleacă de sânge prin crăpăturile adânci, dar trece cu seu de oaie.
Babelor ăstora le-au murit copiii în burtă sau în leagăn din lipsă de medici, de medicamente ori de cunoștințe, pile și relații. Le-au murit bunii și străbunii, iar ele se tot țin de calendar, de biserică și de cimitir. Babele astea nu mai au părinți, nu mai au alean. Doar dor. Babelor ăstora capitalismul le-a luat și ce le mai rămăsese după comuniști. Le-a luat serviciul, demnitatea, copiii și nepoții. Lor nu le-au mai rămas decât pomenile, rugăciunile, lacrimile și batistele cu noduri în care stau ascunși câțiva lei. Și câțiva biscuiți ieftini.
Și niște sfinți. Cu care ele vorbesc, se sfătuiesc, la care se roagă și de la care nădăjduiesc ajutor. De la cine, altcineva, să aștepte? Copiii? Ocupați. Nepoții? Plecați după Pokemoni aka diplome. Statul? Care? Societatea civilă? Pe bune? Neamurile? Vecinii? Ei, da, neamurile și vecinii. Neamurile și vecinii de rând, la moaște. Să pupe un mort.
Pentru că, pentru ele, morții, viii și Dumnezeu sunt tot o lume. Iar sfinții sunt mijlocitorii. ”Da, Ghiță, așteaptă-mă, vin la Sân‘ Dunitru”, zicea mătușa mea, pe la Schimbarea la Față, omului ei, plecat în ceea lume, de aproape un an. Ea trăia la fel de conștientă și coerentă peste Tot. Glissando. Apoi se uita la mine și zicea: ”Îi ghini vițălu‘, c-o fost cam galeș? Da‘ vaca, ați dat la vacî? Sî culegi prunili, maicî, sî faci magiun la feti…” Apoi iar se uita la moșul Ghiță al ei din aer și vorbea cu el dându-i vești despre vițel… Și se muta cu ochii la Sfânta din icoană. ”Maicî Precistî, sî mă duci la Sân‘ Dunitru la omu‘ nieu”. Și fix la Sân‘ Dunitru s-a dus la întâlnire. Zis și făcut. Cu rânduială, rost și prin conlucrare.
Cele mai multe Babe nu știu de FaceBook. Pentru ele a Face înseamnă a Fi. Ele nu îți dau Like. Îți dau o binecuvântare, un măr, un ou, o poală de nuci sau de fasole. Nu virtual, în materie, maică. Nu au cont bancar, dar au un pitac pus deoparte pentru nepoți. Babele pierd casele la inundații sau pământurile și pădurile, fraierite de primari. Dar ele mereu găsesc o încurajare pentru tine, cel venit cu Audi la țară, la fresh air. Pentru că ele, sărmanele Babe, de-atâta suferință, așteptare și credință, aproape că s-au sfințit așa, și ele, tot ținându-se de funia rugăciunii înălțate către Cer. Și s-ar duce pe ea în sus, să nu deranjeze ieșenii spilcuiți și miștocari…
Iar dacă încă nu te vezi și pe tine, acolo, printre ele, nu crede că nu ești pomenit în rugi. Nu scapi. Noi toți suntem în rugile lor ”mult folositoare”. Căci dintr-o Cale de Babe ne tragem toți, ca niște frați estimp și în ist loc. E Calea noastră Lactee. Dacă nu crezi, uită-te la bunele și străbunele tale. Mai sunt ele fete mari cu obrajii rumeni? Poate prin tablouri vechi.
”Alertă de trafic intens în zona Mitropoliei Iași. Se circulă Babă la Babă.” Statui umblătoare de carne înghețată și rugă fierbinte. În miroznă de aspru busuioc și dulce mir. Babele-Arhanghel circulă prin frig, ploaie, pe Calea lor, tăcute. O dată pe an. Se văd și Ele cu Sfânta lor-speranța lor. Apoi, ca niște biserici mici, călcând tot cu baticul înaintea frunții, streașină - acoperământ al feței, te întreabă, sfioase, în care parte-i gara. Se retrag. Ca Mieii. Vulnerabile, buimăcite, mulțănind în stânga și-n dreapta domnilor jăndari. Duc cu ele, în măruntul lor triumf, busuioc, iconițe ieftine pentru cumătre și vecini, agheazmă pentru casă și animale. Și ne lasă singuri. Noi între noi. Ne lasă Iaș-ul, trafic-ul, Facebook-ul, mișto-ul, Mall-ul. Și Halloween-ul! Rămânem fiecare cool, trendy, stylish, cu deadline-urile, income-urile și insight-urile noastre.
Mă întreb, în termeni de management, dacă Babele astea, și-au atins, per total, ținta. Cât s-au căznit ele, cât au scos din carnea lor prunci, cât au zidit lut cu pleavă și balegă cu mâinile lor, cât au ridicat, cât au cărat, cât au stins jarul febrei vreunui om al lor, cât s-au rugat, cât au plâns și au îngropat, totuși n-au putut clădi un strat cât de subțire de rușine care să stea pe veci în obrazul tuturor copiilor lor. Și asta, pentru că n-au cerut pentru ele nimic. Credeau că cineva va observa că li se cuvine un pic de onoare? Au așteptat ca buna educație să o dea școlile prin care copiii le-au trecut?
Ei bine, ele au rămas așa, simple și stinghere, cu modestia de femei necunoscătoare și trecute. Și cu nădejdea, credința și dragostea lor. Și cu Sfinții. Și cu Dumnezeu.
Iar noi? Va trebui să reușim noi singuri să devenim o țară de oameni cuviincioși, care să le sărute mâinile și să își ridice pălăria în fața lor, a Babelor, oricine și oricare ar fi ele. Și să avem și noi atâta iubire, nădejde ziditoare, smerenie, bună-cuviință și putere câtă au Babele astea din ”viam senectute”.
Dacă vrei, întoarce-le un bob de respect. Căci rândul și rânduiala Babelor a ținut osia țării și chingile neamului. Până acum. În veacul vecilor, le-om ține noi și-ai noștri.
Putea-vom?"
Theo Bratosin
"Cică să lupți cu traficul și consumul de droguri și mai ales să convingi tinerii că drogul e moarte, iar o judecătoare de la Suceava este arestată pentru luare de mită, deținere de droguri de mare risc și favorizarea unor indivizi din dosare cu droguri!?"
AI “might destroy our civilisation” | We asked Yuval Noah Harari why he believes AI is the end of human-dominated history | By The Economist | Facebook
We asked Yuval Noah Harari why he believes AI is the end of human-dominated history
Exista stiluri de invatare?
Chiar daca ar exista aceste stiluri de invatare, nu aplicarea individuala a acestora e problematica ci utilizarea lor la nivel de masa.
Nu ai cum sa predai unei clase de 25-30 de elevi, pe stiluri de invatare, ora de ora. Nu ai cum, fizic. Trebuie sa-ti cunosti si sa-ti imparti elevii in grupuri, pe stiluri de invatare sau combinatii de stiluri, sa-ti faci scenarii si sa-ti proiectezi activitatea didactica pentru fiecare grup si sa mai si lucrezi cu fiecare grup in parte. Ora de ora. S...
IMAGINATIAIn DEX, ni se spune ca imaginatia este capacitatea omenească de a crea noi reprezentări sau idei pe baza percepțiilor, reprezentărilor sau ideilor ACUMULATE ANTERIOR in memoria din capul nostru nu in memoria lui goagăl.Cu alte cuvinte imaginația este procesul psihic cognitiv, complex, de reflectare mijlocită, constructivă și transformatoare a datelor experienței, a cunoștințelor, INFORMATIILOR STOCATE LA NIVELUL MEMORIEI...Imaginația �și extrage conținuturile �n cea mai mare parte din stocul memoriei. Ima...
La inceput cunosteam doar mica parte din acest univers: parintii. Am inceput sa comunicam, sa-i intelegem, sa-i iubim... si viceversa. Mai apoi ne-am cunoscut rudele, vecinii, am legat prietenii si am coborat in strada. Crescand si mergand la scoala, cercul nostru de prieteni, copii si adulti, a inceput sa se largeasca. La fel si cunoasterea si intelegerea.Mai apoi unii au ales sa munceasca, altii sa-si continue studiile, schimband si largind astfel cercul de prieteni, intelegere si... cunoastere.In timpul asta am...
La inceput cunosteam doar mica parte din acest univers: parintii. Am inceput sa comunicam, sa-i intelegem, sa-i iubim... si viceversa. Mai apoi ne-am cunoscut rudele, vecinii, am legat prietenii si am coborat in strada. Crescand si mergand la scoala, cercul nostru de prieteni, copii si adulti, a inceput sa se largeasca...
La inceput cunosteam doar mica parte din acest univers: parintii. Am inceput sa comunicam, sa-i intelegem, sa-i iubim... si viceversa. Mai apoi ne-am cunoscut rudele, vecinii, am legat prietenii si am coborat in strada. Crescand si mergand la scoala, cercul nostru de prieteni, copii si adulti, a inceput sa se largeasca. La fel si cunoasterea si intelegerea.Mai apoi unii au ales sa munceasca, altii sa-si continue studiile, schimband si largind astfel cercul de prieteni, intelegere si... cunoastere.In timpul asta am cazut, ne-am ridicat, am suferit, am iubit, am invatat sa deosebim binele de rau si sa intelegem ca sunt multe lucruri faine in lumea asta dar ca nu toate sunt de folos sau ca unele sunt de folos unora, altele... altora.Daca suntem onesti cu noi insine, nu putem sa nu recunoastem ca la tot pasul am avut parte de sfaturi, indrumari (mai bune sau mai rele),�pe care uneori le-am ascultat, alteori nu, de la parinti, rude, vecini, prieteni, profesori, simpli trecatori. In tot acest timp am crescut si a crescut si cunoasterea si intelegerea... dupa puterea inimii si mintii fiecaruia dintre noi.Copiii de azi, de la varste foarte fragede, printr-un singur click, au acces dintr-o data la o lume intreaga, cu bune si cu rele, la cantitati uriase de imagini, informatii, evenimente, situatii, fapte si la oameni de toate felurile. Nu au acces la tot ceea ce am reusit noi vreodata sa cunoastem in timp si la timpul potrivit ci dintr-o data la TOT.Asadar copiii de azi fac un salt imens in cunoastere dar nu si in intelegere, in invatare, in intelepciune.Puteti cuprinde, macar o clipa, ceea ce spun?Stiti, viata e o calatorie in necunoscut. E ca si atunci cand inveti sa schiezi. La inceput ti se "face cunostinta" cu p�rtia, ti se arata ce sa faci atunci cand iti pierzi echilibrul, ce si cum sa faci atunci cand cazi, cum sa te redresezi, cum sa te ridici, cum sa inaintezi, samd. Abia dupa nenumarate exersari intr-un mediu "controlat", esti lasat "sa te arunci in necunoscut".In acest caz, nu pot sa nu ma intreb: cum vor mai invata copiii si tinerii sa distinga binele de rau si folosul de nefolos? Cum�vor mai intelege lucrurile, cum vor mai invata, cum se vor mai ințelepți?
"Slovenia ramburseaza toate pagubele provocate de criza covid-19 și amenzile cauzate de nerespectarea lock-down-ului, nepurtarea măștii si greenpass;
Se vor rambursa inclusiv cheltuielile de judecata pt.cei ce s-au adresat instantelor."
'Este remarcabil cat de repede s-a ajuns de la "cu ce te deranjeaza pe tine ce fac doi adulti" la "trebuie sa-ti educam copiii pe tema diversitatii medievalului", nu-i asa?'
Matei Blaj
1 iunie 2021
Da, putem continua să ne mințim, spunând că e vorba despre acceptare, toleranță, diversitate. Chestiunea e mult mai simplă și, de fapt, e mult marketing. De ce? Pentru că, în realitate, ni se vinde un „produs”.
Nu mă credeți? Aveți impresia că toată acestă lună care o să ne înece în curcubee de o să ajungem să căutăm disperați ochelari cu filtre monocrome se adresează celor cu preferințe mai.. tradiționale? Sau că ar fi vreun gest de susținere menit să dea curaj unei comunități atât de oprimate încât aproape fără excepție Occidentul i s-a prosternat, oferindu-i ca jertfă de ispășire o întreagă lună de aplauze? Nici vorbă. Totul este participarea colectivă, mai mult sau mai puțin entuziasmată, la proiectul de redefinire a normalului. (Abia aștept să mi se povestească despre cât de obtuz sunt pentru că mai cred în normalitate.)
Și pentru a nu avea dubii că e un proiect masiv de vânzări, de creștere a consumatorilor de „Pride”, de pe Facebook până în dormitor, lăsați-mă să vă dau câteva numere care să vă arate că vânzările merg spectaculos.
- Conform sondajului anual Gallup numărul persoanelor LGBT din SUA a crescut de la 3.5% în 2012 la 5.8% în 2020. O creștere a „clientelei” de 65%. Impresionant? Să vă de răspuns oamenii de pe vânzări care lucrează cu cifre mari, în piețe internaționale.
- 1 din 6 membri ai Gen Z (născuți între 1996-2002) se declară ca fiind LGBTQ. Ăsta da market share...
- Mai aproape de casă, în Marea Britanie, numărul persoanelor care se declară transgender a crescut de peste 40x în ultimul deceniu. Iar această creștere are loc mai ales în rândul adolescenților, atât de ușor de convins gregar să consume un „produs”.
- Pe amazon găsești nu mai puțin de 60.000 de cărți pe acest subiect.
- în multiple state americane și țări europene, programa școlară include sau va include educație pe acest subiect de la grădiniță la liceu. (Căutați K-12 LGBT education și veți găsi suficiente resurse).
- există mai multe proiecte de lege care să mute operațiile de schimbare de sex de la chirurgie electivă la proceduri medicale de urgență, transferând astfel costurile de la individ, la sistemul public de asigurări de sănătate.
- peste 30% din adulții americani cred că bărbații pot participa în sporturi feminine dacă se autoidentifică drept femei.
Mai continui sau mă credeți pe cuvânt când vă spun că e o campanie de marketing excelentă și că vânzările sunt într-o creștere fulminantă? Mai aveți vreunul iluzia că e vorba despre toleranță? Despre acceptare? Când citiți cuvântul #pride, aveți senzația unei rugăminți sau o trâmbițare cât mai publică a unei idei? Iar dacă mai există indivizi care în România lui 2021 insistă să ofere statistici alarmante pentru a ne convinge că, de fapt, e o luptă grea dusă de o minoritate oprimată, rugați-i să arunce o privire în peisaj și să vadă cât de mare e pumnul în gură aplicat celor care, ca mine, cred că sexualitatea e o chestiune care trebuie să rămână între doi adulți responsabili și consensuali, în niciun caz transformată într-o paradă vulgară care răvășește mințile necoapte, ahtiate după dorința de a aparține a noi și noi generații. E 2021 și nu știu cine a ajuns să fie adevăratul intolerant...
Pentru că nu sunt vreo autoritate în domeniul LGBT, nu am să mai comentez pe acest subiect. Dar mi-am permis să o fac pentru că sunt în măsură să recunosc o campanie agresivă de marketing și știu cum să-i măsor eficiența. Însă, pentru că există totuși alții mult mai bine documentați, experimentați chiar și legați de acest subiect, permiteți-mi să vă recomand două cărți. Una mai recentă, semnată de Douglas Murray (scriitor și jurnalist britanic homosexual), Madness of the Crowds, în care descrie pe larg frenezia cu toleranța s-a transformat în impunere. Iar pentru o măsurătoare și mai precisă a subiectului, vă recomand un titlu aproape profetic din 1990, After The Ball: How America Will Conquer Its Fear & Hatred Of Gays In The 90s, de Kirk și Madsen, o descriere exemplară a modului în care lucrurile au „progresat”.
În rest, eu sunt mândru că sunt heterosexual!
P.S. Un efect vomitiv profund au asupra mea cei care îi miștocăresc superior pe creștinii care țin de învățătura lor. Faptul că tu, creștin 3.0 (am vrut să zic de centru-dreapta modern) ai învățat să navighezi șmecherește corporatismul tolerant al zilelor noastre și ți-ai șlefuit bine limbajul și postările pentru a nu cădea victimă vreunui episod de Cancel Culture, nu te face superior, ci doar foarte ipocrit. Dacă simți că al tău coreligionar vede lucrurile greșit, ia Scripturile și-l confruntă. Dacă nu, măcar acceptă că unor nu le e rușine de ceea ce cred și nici nu au o problemă cu a fi anatemizați de „Cultul toleranței și al progresului”.
Matei Blaj
6 august 2021
"EDUCAȚIE PRIN PORNOGRAFIE PENTRU MINORI
Atât timp cât persoanele de bună-credință ancorate în valorile conservatoare nu acceptă că războiul ideologic este unul inegal, aceștia sunt condamnați să lupte un lung război de retragere de-a lungul căruia vor capitula și renunța, rând pe rând, la tot ce au mai sfânt, mai drag, la esențialul care-i definește. Cu cât vom înțelege mai curând că avem de-a face cu o „hoardă barbară” care nu joacă după reguli, practicând un război ideologic de gherilă, bazat nu pe onoare și vitejie, ci pe amăgire și viclenie fără scrupule, cu atât mai repede vom învăța nu doar să ne apărăm corect, ci și să ripostăm eficient, în speranța că ceea ce ne animă și în ceea ce credem mai merită apărat.
O foarte relevantă exemplificare a tacticilor perfide folosite frecvent de stânga de rit nou (împrumutată cu succes de la cea clasică, resentimentară și marxistă) este ușor de găsit în frecvența cu care aceștia fie crează false probleme, fie identifică probleme reale pe care le scot din context și le distorsionează pentru a putea sluji eficient cauzei socio-politice. Utilizând facilul „hering roșu”, procedeu simplu de distragere a atenției, stânga reușește cu succes să-i atragă pe conservatori, dar nu de puține ori și pe proprii susținători creduli și ignoranți ideologic (e plin de asemenea personaje în partidele de stânga) într-o falsă dezbatere despre o pseudoproblemă.
Luați ca exemplu dezbaterea aprinsă pe tema „educației” sexuale pe care stânga o flutură ca fiind o soluție, pe cât de urgentă, pe cât de sanitară și eficientă la mai toate problemele mai centrate în sau doar adiacente sexualității care bântuie societatea modernă. De la egalitatea de șansă între sexe, la misoginia la locul de muncă, până la abuzurile sexuale de toate soiurile, toate se rezolvă în accepțiunea stângii cu o abordare de tip cearșaf, în care aruncăm o soluție mare și lată, peste întreaga societate, în speranța că sufocând complet toată populația, vom stârpi secundar și poamele rele. Cum rezolvi violurile din Constanța (locul I statistic)? Educație sexuală, fără să ținem cont că această specie teribilă de prădători se întâlnește de la sat la oraș, de la cocioabă la palat. Avem un număr record de mame minore? Educație sexuală în programa școlară a milioane de copii, în ciuda faptului că ponderea mamelor minore vine din rândul populație care nu frecventează nicio formă de învățământ. Violență domestică în care femeile din Vaslui sau Galați sfârșesc rău? Educație sexuală, chiar dacă principala cauză o reprezintă sărăcia, alcoolismul sau lipsa educației elementare. Toate aceste aspecte nu contează, din moment ce scopul nu e rezolvarea problemei în sine, cât mai degrabă implantarea la nivel instituțional (cât mai sus și cât mai larg) a doctrinei care-i animă. Ce dacă toate acesta sunt false probleme sau sunt greșit prezentate ca probleme rezolvabile prin educație sexuală? Un pic de diversiune n-a stricat niciodată, mai ales că-i pun pe interlocutori în poziția defensivă, în care trebuie să lupte pe un front fals, din care vor ieși nu doar pierzători, ci și cu reputația ferfenițită, din moment ce vor fi prezentați ca iubitori de violuri, mame minore sau violență domestică.
Impasul apare în momentul în care, în dialog, conservatorii fug după fentă și se apucă să dezbată cazuistică. Au aruncat nada după „heringul roșu” și, între timp, în apele tulburate de scandal, stânga își vede mai departe de pescuit ideologic o nouă generație. A intra într-o discuție pe tema mamelor minore ca argument pentru nevoia de educație sexuală este, din start, o cauză pierdută. Pentru că în modul în care stânga pune problema, a te opune educației sexuale înseamnă a încuraja maternitatea nefiresc de timpurie. A te demite să încerci să dărâmi mitul că diferența de venituri dintre sexe se datorează misoginiei împământenite în băieți needucați sexual, chiar folosind argumentele științifice care demonstrează clar preferințe diferinte între cele două sexe când vine vorba despre alegerea unei profesii sau renunțarea în favoarea maternității, e o dovadă clară de naivitate. Pentru că, la final, indiferent de cât de abil vei încerca să argumentezi, tu, conservatorul, vei fi simplu catalogat drept specimen aparținând patriarhatului ticălos care încearcă s-o țină pe femeie la cratiță. Practic, te-ai înfipt tu însuți în sulița pe care o pregăteai ca formă de apărare. Pentru că societatea noastră, lipsită de discernământ și flămândă după validare emoțională imediată va prefere întotdeauna soluția oferită de cel care vrea „doar să-i educe pe tineri” în locul „habotnicului conservator” care vrea să țină femeia sclavă casei, maternității, violenței.
Soluția? Rămânerea la subiect. Insistarea asupra unui dialog macro despre ce înseamnă educația sexuală, despre cum problemele punctuale nu se rezolvă cu soluții generale. Odată readusă discuția în matca originară, e mult mai ușor de arătat că scopul nu scuză mijloacele și că, în mod evident, aceste propuneri legislative și proiecte „educaționale” au ca scop replicarea unui model de îndoctrinare practicat la scară largă de societățile hipersexualizate. Iar insistența practicării unor presupuse inovații educaționale aducătoare de progres nu stă în picioare, din momente ce, pas cu pas, stânga copiază programa de reeducare propusă în Vest de multe decenii. Care sunt beneficiile directe ale acestei educații? Care-i corelația dintre programa nouă și o eventuală scădăre a cazurilor problematice? Copiem modelul britanic sau german cu o populație atât de îmbătrânită încât au fost necesare importuri masive de populație străină pentru a menține funcționalitatea sistemelor economice și sociale? Sau poate modelul american, în care aproape un sfert dintre copii cresc în familii monoparentale. Îl preferați pe cel suedez, în care s-au chinuit atât de mult să-și educe proprii cetățeni despre sexul consimțit, uitând să se mai ocupe și de minoritățile importate care au dus statistic Suedia pe locul 1 în UE la număr de violuri/cap de locuitor? Unde anume încercăm să ajungem și ca cine vrem să fim când va crește România „mare și civilizată”?
În urmă cu mai bine de jumătate de secol, Occidentul se scutura de normele „învechite” ale societății construite în jurul nucleului familial și experimenta „eliberarea” furnizată de Revoluția Sexuală. De altfel, revoluțiile stângii au avut întotdeauna în vedere rescrierea canonului comportamental sexual, întotdeauna în favoarea destrăbălării. De la 1789 cu perversul Marhiz de Sade, ales de revoluționari în Convenția Națională, la Zhenotdelul înființat de amanta feministă a lui Lenin în plină revoluție bolșevică, cu scopul de a elibera femeia de sub jugul familiei, pentru a o putea înregimenta sub cel al cooperativei, până la Parisul lui Mai '68 cu existențialismul feminist a lui de Beauvoir, toate aceste mișcări ale „progresului” violent propuse de stânga au încercat să rescrie sexualitatea și normele la care aceasta aderă, sub pretextul eliberării. De la Marx, Marcuse și Derrida până la Foucault sau mai recentul Žižek, mai toți intelectualii stângii nu s-au sfiit să-și etaleze perversiunea în gândire. Până și la noi, mintea pornografică a lui Alexe este văzută drept lumină călăuzitoare pentru mințile tinere pe care stânga le hrănește. Iar toți aceștia au în comun ura viscerală față de tradiție, familie, moralitate, ură incarnată în fecalele cu care aruncă spre conservatori și insitența cu care pretind că toți sunt niște perverși ca și ei, doar că „retrograzii” nu s-au eliberat de sub jugul pudorii și al bunei-cuviințe*. Pentru ei toți suntem niște sălbatici deprevați care stăm în lanțurile conservatorismului de care ei sunt gata să ne scape. În Lumea Nouă desenată de ei femeia nu mai este sclava bărbatului sau a maternității, ci este liberă să-și testeze promiscuitatea sau să devină roabă a ambițiilor profesionale, chiar dacă, odată trecută de 35-40 de ani, se va simți singură și neîmplinită. Bărbatul nu mai are de ce să se supună tiraniei monogamiei, când poate cădea pradă instinctului animalic de vânător care adună „victime” pe răboj, fără să-i pese de sarcini nedorite (ușor de anihilat prin grija stângii benevolente), de pierderea simțului responsabilității sau de hăul emoțional în care ajunge când constată că „le-a iubit pe multe”, dar el a rămas fără dragoste în viața sa. Cuplurile nu se mai supun misterului creator al actului sexual, ci îl transformă într-un produs gata de consumat oricum, oricând, oriunde, până în punctul în care au perverit actul suficient încât, și să vrea, forța creatoare a sexului a fost anihilată prin pervertiri homo, trans, pan, non, etc. Iubim oricum, dar nu firește. Suntem liberi să experimentăm orice, dar fugim ca dracul de tămâie de orice formă de sex care îngrădește. Nu ne mai căsătorim sau dacă o facem, e impulsiv. La fel și divorțăm. Ne părăsim copiii făcuți din greșeală, ne abuzăm colegele, convinși că ni se cuvine totul și trăim în mintea noastră orice experiență sexuală ca pe oricare alt film porno pe care l-am consumat cu regularitate încă din copilărie, într-o societate pornografică până la refuz, în care eliberarea vine inclusiv prin desacralizarea sexului și transformarea lui într-un bun de larg consum, de oferit oricui, prin orice canal.
Cum altfel interpretați voi disponibilitea BBC Woman's Hour (divizia feministă a celebrului canal media care a și pricinuit acest text prin postarea lor de mai alaltăieri) de a cheltui banul contribuabilului britanic pentru o propunere de dezbatere în jurul ideii de pornografie adaptată pentru minori? Știm că BBC este, de decenii bune, o redută a stângismului mediatic. Observăm și tactica descrisă anterior, prin care inserează heringul roșu al problemei consimțământului. Este evidentă agenda educațională pervertită - informarea adolescenților despre pornografie. Ca și când nu e suficient să spui „Pornografia dăunează grav sănătății emoționale!” Știm că redacțiile, la ei și la noi, sunt tot mai pline de editori tineri, frustrați, care caută să se afirme în orice fel posibil, în speranța că vor găsi sensul vieții și se vor elibera de convențiile care-i încătușează și-i țin departe de visul de a deveni „cineva”. Da, toate acestea sunt niște explicații plauzibile, care ne fac să nu ne mirăm că în 2021, într-o societate occidentală civilizată, principalul furnizor de informații al țării propune pornografie adaptată „nevoilor” minorilor. Sunt explicații, dar nu pot deveni scuze. Cu atât mai puțin în accepțiunea conservatorilor care, fie cu convingere, fie doar din rutină sau rușinea grupului de care aparțin, apără valorile fundamentale ale unei societăți construite pe indivizi responsabili, familii unite, comunități integre. Ei vor continua să o facă subtil, sub tot soiul de pretexte. Noi trebuie să răspundem vehement, să ne opunem tranșant. Pentru că a-i lăsa să-și ducă la îndeplinire agenda înseamnă că deja am capitulat și că suntem dispuși să trăim în societatea imaginată de ei, în care ne vor face viața amară, folosindu-se de orice pârghie pe care le-a adus-o puterea cu care au fost învestiți, fără ca noi să fi crâcnit.
Stânga va continua să caute puterea cu orice preț. Și o va face exact așa cum știe cel mai bine. Identificând victime, promițând o falsă salvare, ca mai apoi să creeze sclavi dependenți de noii stăpăni „eliberatori”, care i-au înlănțuit în atât de multe alte feluri. Iar sclavia poftelor sexuale și a destrăbălării va rămâne una dintre metodele preferate ale stângii de amăgit firi naive și suflete deznădăjduite, de manipulat pervers firea căzută a omului. A știut-o Marx sau Lenin, Mao sau comuniștii est-europeni și occidentali, o știe azi orice stângist rapace care se cere pe tron. O știe Hollywood-ul, presa, sportul, mediul academic și chiar unele biserici**. Însă, pentru orice om cu capul pe umeri, a oferi mai mult din ceva ce a generat probleme nu poate fi o soluție viabilă.
Vă propun ca, pe viitor, să nu ne mai consumăm energia, luptând cu morile de vânt plantate strategic de adversari. În discuțiile despre educație sexuală, să rămânem la subiect, să dezbatem efectele unei legi care vizează milioane de copii, să disecăm conținutul legii și al curriculei, să aducem exemplele concrete ale statelor „mai evoluate ca noi” care, prin asemenea demersuri, au consolidat o societate din ce în ce mai pornografică. Iar dacă adversarii insistă să discute cazuistică, minorități izolate și statistici de tip .01%, invitați-i să ofere soluții concrete, punctuale. Să ia țara la pas, să meargă în cătunurile în care violența sexuală se datorează sărăciei, să propună programe non-guvernamentale în care sunt educate punctual comunitățile în care mamele minore nu sunt o raritate. Domnilor Barna, Cioloș, Alexe (de la Cluj), Gurani, Mândruți și altora ca ei, toți stângiști autentici, propuneți-le să își facă școli private în care să predea nu o oră pe săptămână, ci zece de educație sexuală. Iar dacă le e greu și nu au fonduri, să-și crească propriile progenituri în exact spiritul în care vor, convinși fiind că educația începe de acasă. Orice altceva, prin lege, prin media, prin instituții se cheamă mai degrabă îndoctrinare.
P.S. BBC Woman's Hour nu a propus, în mod bizar, niciun program de evaluare a beneficiilor pornografiei în orașe precum Rotherham, Birmingham sau Luton. Deși, statistic vorbind, acolo au loc cele mai multe violuri și agresiuni sexuale. Dar, așa cum se știe, stânga nu rezolvă o problemă atât timp cât sursa acesteia este o comunitate problematică în sine.
*Da, indiferent de apartenența ideologică sau religioasă, omul este o ființă pervertită. Pervertirea aceasta se țină însă în frâu prin cultivarea virtuților, nu glorificarea depravării.
**Observați cum bisericile cu doctrine și apucături pervertite de ideologiile stângii sunt cele care acceptă și propun pervertiri ale sexualității, ducând la rang de teologie esențială tolerarea sexualității „eliberante și eliberante”.
Gabriela Pop
2 ani în urmă
Untitled1
Fotografie din galeria profilului.
Gabriela Pop
2 ani în urmă
Untitled1
Theo Bratosin
·
"Nu vreau să cataloghez sau să jignesc, nici măcar să etichetez și departe de mine să încerc să înțeleg, totuși am o curiozitate, pe unu’ îmbrăcat în Napoleon care ar umbla de bezmetic pe străzi, Poliția l-ar ridica, corect? Și după ce l-ar identifica, ar fi ridicat și dus spre cea mai apropiată unitate spitalicească de specialitate pentru a fi evaluat, nu?
Îmi pun aceste întrebări raportându-mă strict la ce observ în poză, răspunsurile fiind la specialiști, nu? ?"
#Marcel Dragoiescu
„În acest cadru geografic podișul transilvan împlinește un rol deosebit de important putând fi considerat, după expresiunea sugestivă a geograficului german Theoblad Fischer, ca însăș inima teritoriului etnic românesc (das Herz des rumänische Wohnraumes), deci ca un organ cu rost central și nicidecum ca unul periferic.” I. Lupaș
Alex Soros promite că îi va eradica pe conservatori de pe internet: „Sunt de 100 de ori mai rău decât tatăl meu”
https://thepeoplesvoice.tv/alex-soros-vows-to-eradicate-conservatives-from-the-internet-im-100-times-worse-than-my-dad/
Gabriela Pop
3 ani în urmă
Foto
In sfarsit.
"O fată dă în judecată un spital pentru că medicii de acolo i-au extirpat sânii (masectomie) la vârsta de 13 ani
Un spital și medicii angajați ai acelui spital, din California, se confruntă cu un nou proces în irma îndepărtării sânilor unei fetițe de 13 ani, după ce a aceasta a susținut că s-ar “identifica”, dpdv gen, ca fiind băiat.
Pârâții au comis „abuz medical ideologic și motivat de profit” atunci când i-au prescris blocanți și hormoni ai pubertății și, ulterior, i-au efectuat o dublă mastectomie, a declarat într-un comunicat Charles LiMandri, unul dintre avocații care o reprezintă pe reclamantă, Layla Jane.
Hormonii și blocanții pubertății au fost administrați pe baza unei singure ședințe de 75 de minute cu Susanne Watson, psiholog."
https://www.theepochtimes.com/girl-sues-hospital-for-removing-her-breasts-at-age-13-post_5335492.html
Gabriela Pop
3 ani în urmă
Foto
Fotografie din galeria profilului.
Gabriela Pop
3 ani în urmă
Foto
Fotografie din galeria profilului.
Gabriela Pop
3 ani în urmă
img (10)
Fotografie din galeria profilului.
Gabriela Pop
3 ani în urmă
img
#MarcelDragoiescu
Hărnicia femeilor valahe/românce i-a uimit, de-a lungul timpului, pe străinii care au călătorit în Muntenia, Transilvania și Moldova. Unii dintre ei au remarcat și măiestria artistică cu care româncele își realizau veșmintele, dar și lucrurile din casă.
„Femeia, cum iese, ia fusul în mână şi toarce oriunde ar merge. Am văzut adeseori femei care purtau un copil pe spate, ţinând un altul la piept, ducând un al treilea de mână, având pe cap o oală cu lapte, pentru bărbatul ce era la păpuşoi şi care, cu toate acestea, torceau pe drum. Astfel, femeia adună vara destulă agoniseală pentru iarnă. În afară de aceasta, toate femeile mai posedă şi arta de a coase tot felul de desene pe cămăşile, cearşafurile, ştergarele lăicerele lor. Cusăturile (lor) au un caracter cam gotic, dar unele din ele sunt, cu toate acestea, destul de reuşite. Combinaţia ideilor este remarcabilă, mai ales la astfel de lucrări”, consemna scriitorul Johann Friedel în anul 1769.
Gabriela Pop
3 ani în urmă
Foto
"Verdele crud, albul si rozul copacilor, albastrul cerului senin si trandafiriul zarii la apus, alaiul de ciripit inveselind copacii tristi in care inca mai sunt florile albe ale gerului... parfum discret de primavara."
Gabriela Pop
3 ani în urmă
img (11)
#MarcelDragoiescu
Gabriela Pop
3 ani în urmă
Foto
#AndreiNiculescu
Marcând apariția primelor semne ale primăverii (ciripitul păsărilor care își caută perechea), ziua de 24 februarie reprezintă debutul unui interval temporal extins, ce include și Zilele Babelor de la începutul lunii martie, perioadă în care se manifestă o serie de figuri mitice ale vegetației ce guvernează renașterea și procrearea, atât în plan cosmic cât și în plan uman.
Figura mitologică ce patronează această zi, Dragobetele, reunește diferitele ipostaze ale unui erou vegetațional reprezentat difuz în calendarul popular, purtând diferite nume: Sânt-Ion de primăvară, Logodnicul pasărilor, Dragomiru-Florea, Granguru sau Cap-de-primăvară.
În legendele și povestirile populare, acest erou a fost integrat în galeria personajelor mitice ce populează intervalul de timp în care se îngemănează iarna și primăvara: Dragobete fiind fiu al capricioasei Babe Dochia, însurat cu sora lui Lăzărică, cel serbat în Sâmbăta Floriilor, sau apare, sub numele de Dragomir, ca fiind un cioban care o însoțește pe Baba Dochia în călătoriile prin munți.
În alte legende, Dragobete este identificat cu Năvalnicu, personaj tânăr şi iubăreţ, care năucea minţile femeilor, transformat de Maica Domnului în plantă de leac, deoarece acesta a încercat din nesăbuință să-i încurce cărările.
În credințele populare, Năvalnicu umblă prin păduri după fete și femei atunci când acestea merg după lemne sau flori iar pe cele care au lucrat în ziua de Dragobete, le prinde și le face de râsul lumii, de unde și interdicțiile de a lucra cu acul legate de această zi.
Toate aceste fațete ale personajului mitic întrupat astăzi de Dragobete ilustrează principiul pozitiv al forțelor latente ale naturii, care sunt gata să se afirme odată cu venirea primăverii, explozia de vitalitate a naturii fiind reflectată și în plan uman, alimentând astfel substratul unei sărbători a iubirii și a afirmării cuplului, care rivalizează cu Sfântul Valentin.
Mai multe despre această sărbătoare, pe pagina noastră, dedicată calendarului popular, https://cimec.ro/dragobetele/ și în Biblioteca digitală a publicațiilor culturale, în articolul lui Cornel Ducan-Bălosu, „Paradoxurile şi tribulaţiile... tânărului Dragobete”, din volumul Litua - Studii şi Cercetări, din anul 2018:
https://biblioteca-digitala.ro/?articol=66915-paradoxurile-si-tribulatiile-tanarului-dragobete--litua-studii-si-cercetari--xx-2018&fbclid=IwAR2EiW0Xa33kE1OGpa75bljh7vUGQgsFnBthZbhwjt3UNftLz6QgvQBOG2g
Foto: Pereche de tineri în port popular românesc, secolul XX, clișeu pe sticlă realizat în Atelierul foto Emil Fischer, bun cultural clasat în categoria fond, aflat în patrimoniul Muzeului Național Brukenthal din Sibiu:
http://clasate.cimec.ro/Detaliu.asp?tit=cliseu--Emil-Fischer--Pereche-de-tineri-in-port-popular-romanesc&k=69B886F00E1E40C7ADBFB6AF841D4867&fbclid=IwAR2nf74rigWGycQttyjGQiTrXA0-_RuRIkw5coe6Z3wayteRpU-N13ge_p8
Folosim cookie-uri strict necesare pentru autentificare si securitate. Cookie-urile pentru preferinte,
analitice sau marketing rulează doar dacă alegi să le accepți. Poți schimba oricând alegerea.
Politica de cookie-uri
Strict necesareNecesare pentru autentificare, securitate, sesiune, preferinte cerute explicit si salvarea consimtamantului.
PreferintePăstrează opțiuni de afișare și personalizare care nu sunt esențiale pentru funcționarea de bază.
AnaliticeNe ajuta sa intelegem agregat cum este folosit site-ul si ce trebuie imbunatatit.
MarketingPermite măsurarea campaniilor și conținut personalizat de promovare, dacă va fi activat.