Foto
Matei Blaj
6 august 2021
"EDUCAȚIE PRIN PORNOGRAFIE PENTRU MINORI
Atât timp cât persoanele de bună-credință ancorate în valorile conservatoare nu acceptă că războiul ideologic este unul inegal, aceștia sunt condamnați să lupte un lung război de retragere de-a lungul căruia vor capitula și renunța, rând pe rând, la tot ce au mai sfânt, mai drag, la esențialul care-i definește. Cu cât vom înțelege mai curând că avem de-a face cu o „hoardă barbară” care nu joacă după reguli, practicând un război ideologic de gherilă, bazat nu pe onoare și vitejie, ci pe amăgire și viclenie fără scrupule, cu atât mai repede vom învăța nu doar să ne apărăm corect, ci și să ripostăm eficient, în speranța că ceea ce ne animă și în ceea ce credem mai merită apărat.
O foarte relevantă exemplificare a tacticilor perfide folosite frecvent de stânga de rit nou (împrumutată cu succes de la cea clasică, resentimentară și marxistă) este ușor de găsit în frecvența cu care aceștia fie crează false probleme, fie identifică probleme reale pe care le scot din context și le distorsionează pentru a putea sluji eficient cauzei socio-politice. Utilizând facilul „hering roșu”, procedeu simplu de distragere a atenției, stânga reușește cu succes să-i atragă pe conservatori, dar nu de puține ori și pe proprii susținători creduli și ignoranți ideologic (e plin de asemenea personaje în partidele de stânga) într-o falsă dezbatere despre o pseudoproblemă.
Luați ca exemplu dezbaterea aprinsă pe tema „educației” sexuale pe care stânga o flutură ca fiind o soluție, pe cât de urgentă, pe cât de sanitară și eficientă la mai toate problemele mai centrate în sau doar adiacente sexualității care bântuie societatea modernă. De la egalitatea de șansă între sexe, la misoginia la locul de muncă, până la abuzurile sexuale de toate soiurile, toate se rezolvă în accepțiunea stângii cu o abordare de tip cearșaf, în care aruncăm o soluție mare și lată, peste întreaga societate, în speranța că sufocând complet toată populația, vom stârpi secundar și poamele rele. Cum rezolvi violurile din Constanța (locul I statistic)? Educație sexuală, fără să ținem cont că această specie teribilă de prădători se întâlnește de la sat la oraș, de la cocioabă la palat. Avem un număr record de mame minore? Educație sexuală în programa școlară a milioane de copii, în ciuda faptului că ponderea mamelor minore vine din rândul populație care nu frecventează nicio formă de învățământ. Violență domestică în care femeile din Vaslui sau Galați sfârșesc rău? Educație sexuală, chiar dacă principala cauză o reprezintă sărăcia, alcoolismul sau lipsa educației elementare. Toate aceste aspecte nu contează, din moment ce scopul nu e rezolvarea problemei în sine, cât mai degrabă implantarea la nivel instituțional (cât mai sus și cât mai larg) a doctrinei care-i animă. Ce dacă toate acesta sunt false probleme sau sunt greșit prezentate ca probleme rezolvabile prin educație sexuală? Un pic de diversiune n-a stricat niciodată, mai ales că-i pun pe interlocutori în poziția defensivă, în care trebuie să lupte pe un front fals, din care vor ieși nu doar pierzători, ci și cu reputația ferfenițită, din moment ce vor fi prezentați ca iubitori de violuri, mame minore sau violență domestică.
Impasul apare în momentul în care, în dialog, conservatorii fug după fentă și se apucă să dezbată cazuistică. Au aruncat nada după „heringul roșu” și, între timp, în apele tulburate de scandal, stânga își vede mai departe de pescuit ideologic o nouă generație. A intra într-o discuție pe tema mamelor minore ca argument pentru nevoia de educație sexuală este, din start, o cauză pierdută. Pentru că în modul în care stânga pune problema, a te opune educației sexuale înseamnă a încuraja maternitatea nefiresc de timpurie. A te demite să încerci să dărâmi mitul că diferența de venituri dintre sexe se datorează misoginiei împământenite în băieți needucați sexual, chiar folosind argumentele științifice care demonstrează clar preferințe diferinte între cele două sexe când vine vorba despre alegerea unei profesii sau renunțarea în favoarea maternității, e o dovadă clară de naivitate. Pentru că, la final, indiferent de cât de abil vei încerca să argumentezi, tu, conservatorul, vei fi simplu catalogat drept specimen aparținând patriarhatului ticălos care încearcă s-o țină pe femeie la cratiță. Practic, te-ai înfipt tu însuți în sulița pe care o pregăteai ca formă de apărare. Pentru că societatea noastră, lipsită de discernământ și flămândă după validare emoțională imediată va prefere întotdeauna soluția oferită de cel care vrea „doar să-i educe pe tineri” în locul „habotnicului conservator” care vrea să țină femeia sclavă casei, maternității, violenței.
Soluția? Rămânerea la subiect. Insistarea asupra unui dialog macro despre ce înseamnă educația sexuală, despre cum problemele punctuale nu se rezolvă cu soluții generale. Odată readusă discuția în matca originară, e mult mai ușor de arătat că scopul nu scuză mijloacele și că, în mod evident, aceste propuneri legislative și proiecte „educaționale” au ca scop replicarea unui model de îndoctrinare practicat la scară largă de societățile hipersexualizate. Iar insistența practicării unor presupuse inovații educaționale aducătoare de progres nu stă în picioare, din momente ce, pas cu pas, stânga copiază programa de reeducare propusă în Vest de multe decenii. Care sunt beneficiile directe ale acestei educații? Care-i corelația dintre programa nouă și o eventuală scădăre a cazurilor problematice? Copiem modelul britanic sau german cu o populație atât de îmbătrânită încât au fost necesare importuri masive de populație străină pentru a menține funcționalitatea sistemelor economice și sociale? Sau poate modelul american, în care aproape un sfert dintre copii cresc în familii monoparentale. Îl preferați pe cel suedez, în care s-au chinuit atât de mult să-și educe proprii cetățeni despre sexul consimțit, uitând să se mai ocupe și de minoritățile importate care au dus statistic Suedia pe locul 1 în UE la număr de violuri/cap de locuitor? Unde anume încercăm să ajungem și ca cine vrem să fim când va crește România „mare și civilizată”?
În urmă cu mai bine de jumătate de secol, Occidentul se scutura de normele „învechite” ale societății construite în jurul nucleului familial și experimenta „eliberarea” furnizată de Revoluția Sexuală. De altfel, revoluțiile stângii au avut întotdeauna în vedere rescrierea canonului comportamental sexual, întotdeauna în favoarea destrăbălării. De la 1789 cu perversul Marhiz de Sade, ales de revoluționari în Convenția Națională, la Zhenotdelul înființat de amanta feministă a lui Lenin în plină revoluție bolșevică, cu scopul de a elibera femeia de sub jugul familiei, pentru a o putea înregimenta sub cel al cooperativei, până la Parisul lui Mai '68 cu existențialismul feminist a lui de Beauvoir, toate aceste mișcări ale „progresului” violent propuse de stânga au încercat să rescrie sexualitatea și normele la care aceasta aderă, sub pretextul eliberării. De la Marx, Marcuse și Derrida până la Foucault sau mai recentul Žižek, mai toți intelectualii stângii nu s-au sfiit să-și etaleze perversiunea în gândire. Până și la noi, mintea pornografică a lui Alexe este văzută drept lumină călăuzitoare pentru mințile tinere pe care stânga le hrănește. Iar toți aceștia au în comun ura viscerală față de tradiție, familie, moralitate, ură incarnată în fecalele cu care aruncă spre conservatori și insitența cu care pretind că toți sunt niște perverși ca și ei, doar că „retrograzii” nu s-au eliberat de sub jugul pudorii și al bunei-cuviințe*. Pentru ei toți suntem niște sălbatici deprevați care stăm în lanțurile conservatorismului de care ei sunt gata să ne scape. În Lumea Nouă desenată de ei femeia nu mai este sclava bărbatului sau a maternității, ci este liberă să-și testeze promiscuitatea sau să devină roabă a ambițiilor profesionale, chiar dacă, odată trecută de 35-40 de ani, se va simți singură și neîmplinită. Bărbatul nu mai are de ce să se supună tiraniei monogamiei, când poate cădea pradă instinctului animalic de vânător care adună „victime” pe răboj, fără să-i pese de sarcini nedorite (ușor de anihilat prin grija stângii benevolente), de pierderea simțului responsabilității sau de hăul emoțional în care ajunge când constată că „le-a iubit pe multe”, dar el a rămas fără dragoste în viața sa. Cuplurile nu se mai supun misterului creator al actului sexual, ci îl transformă într-un produs gata de consumat oricum, oricând, oriunde, până în punctul în care au perverit actul suficient încât, și să vrea, forța creatoare a sexului a fost anihilată prin pervertiri homo, trans, pan, non, etc. Iubim oricum, dar nu firește. Suntem liberi să experimentăm orice, dar fugim ca dracul de tămâie de orice formă de sex care îngrădește. Nu ne mai căsătorim sau dacă o facem, e impulsiv. La fel și divorțăm. Ne părăsim copiii făcuți din greșeală, ne abuzăm colegele, convinși că ni se cuvine totul și trăim în mintea noastră orice experiență sexuală ca pe oricare alt film porno pe care l-am consumat cu regularitate încă din copilărie, într-o societate pornografică până la refuz, în care eliberarea vine inclusiv prin desacralizarea sexului și transformarea lui într-un bun de larg consum, de oferit oricui, prin orice canal.
Cum altfel interpretați voi disponibilitea BBC Woman's Hour (divizia feministă a celebrului canal media care a și pricinuit acest text prin postarea lor de mai alaltăieri) de a cheltui banul contribuabilului britanic pentru o propunere de dezbatere în jurul ideii de pornografie adaptată pentru minori? Știm că BBC este, de decenii bune, o redută a stângismului mediatic. Observăm și tactica descrisă anterior, prin care inserează heringul roșu al problemei consimțământului. Este evidentă agenda educațională pervertită - informarea adolescenților despre pornografie. Ca și când nu e suficient să spui „Pornografia dăunează grav sănătății emoționale!” Știm că redacțiile, la ei și la noi, sunt tot mai pline de editori tineri, frustrați, care caută să se afirme în orice fel posibil, în speranța că vor găsi sensul vieții și se vor elibera de convențiile care-i încătușează și-i țin departe de visul de a deveni „cineva”. Da, toate acestea sunt niște explicații plauzibile, care ne fac să nu ne mirăm că în 2021, într-o societate occidentală civilizată, principalul furnizor de informații al țării propune pornografie adaptată „nevoilor” minorilor. Sunt explicații, dar nu pot deveni scuze. Cu atât mai puțin în accepțiunea conservatorilor care, fie cu convingere, fie doar din rutină sau rușinea grupului de care aparțin, apără valorile fundamentale ale unei societăți construite pe indivizi responsabili, familii unite, comunități integre. Ei vor continua să o facă subtil, sub tot soiul de pretexte. Noi trebuie să răspundem vehement, să ne opunem tranșant. Pentru că a-i lăsa să-și ducă la îndeplinire agenda înseamnă că deja am capitulat și că suntem dispuși să trăim în societatea imaginată de ei, în care ne vor face viața amară, folosindu-se de orice pârghie pe care le-a adus-o puterea cu care au fost învestiți, fără ca noi să fi crâcnit.
Stânga va continua să caute puterea cu orice preț. Și o va face exact așa cum știe cel mai bine. Identificând victime, promițând o falsă salvare, ca mai apoi să creeze sclavi dependenți de noii stăpăni „eliberatori”, care i-au înlănțuit în atât de multe alte feluri. Iar sclavia poftelor sexuale și a destrăbălării va rămâne una dintre metodele preferate ale stângii de amăgit firi naive și suflete deznădăjduite, de manipulat pervers firea căzută a omului. A știut-o Marx sau Lenin, Mao sau comuniștii est-europeni și occidentali, o știe azi orice stângist rapace care se cere pe tron. O știe Hollywood-ul, presa, sportul, mediul academic și chiar unele biserici**. Însă, pentru orice om cu capul pe umeri, a oferi mai mult din ceva ce a generat probleme nu poate fi o soluție viabilă.
Vă propun ca, pe viitor, să nu ne mai consumăm energia, luptând cu morile de vânt plantate strategic de adversari. În discuțiile despre educație sexuală, să rămânem la subiect, să dezbatem efectele unei legi care vizează milioane de copii, să disecăm conținutul legii și al curriculei, să aducem exemplele concrete ale statelor „mai evoluate ca noi” care, prin asemenea demersuri, au consolidat o societate din ce în ce mai pornografică. Iar dacă adversarii insistă să discute cazuistică, minorități izolate și statistici de tip .01%, invitați-i să ofere soluții concrete, punctuale. Să ia țara la pas, să meargă în cătunurile în care violența sexuală se datorează sărăciei, să propună programe non-guvernamentale în care sunt educate punctual comunitățile în care mamele minore nu sunt o raritate. Domnilor Barna, Cioloș, Alexe (de la Cluj), Gurani, Mândruți și altora ca ei, toți stângiști autentici, propuneți-le să își facă școli private în care să predea nu o oră pe săptămână, ci zece de educație sexuală. Iar dacă le e greu și nu au fonduri, să-și crească propriile progenituri în exact spiritul în care vor, convinși fiind că educația începe de acasă. Orice altceva, prin lege, prin media, prin instituții se cheamă mai degrabă îndoctrinare.
P.S. BBC Woman's Hour nu a propus, în mod bizar, niciun program de evaluare a beneficiilor pornografiei în orașe precum Rotherham, Birmingham sau Luton. Deși, statistic vorbind, acolo au loc cele mai multe violuri și agresiuni sexuale. Dar, așa cum se știe, stânga nu rezolvă o problemă atât timp cât sursa acesteia este o comunitate problematică în sine.
*Da, indiferent de apartenența ideologică sau religioasă, omul este o ființă pervertită. Pervertirea aceasta se țină însă în frâu prin cultivarea virtuților, nu glorificarea depravării.
**Observați cum bisericile cu doctrine și apucături pervertite de ideologiile stângii sunt cele care acceptă și propun pervertiri ale sexualității, ducând la rang de teologie esențială tolerarea sexualității „eliberante și eliberante”.