Coperta lui Silvius Banica
Imagine de coperta de profil.
#pursisimplu
Halele Centrale, zise și „Pântecele Bucureștiului”. Povestea locului unde se vindea și se cumpăra toată ziua și unde se dregeau oamenii după beție •
Filip Lupsa
Halele Centrale au rămas astăzi o simplă amintire, însă în Bucureștiul de odinioară, neatins încă de planurile regimului comunist, aici se afla „stomacul” orașului, locul unde se vindeau și cumpărau cărnuri, legume și fructe de toate felurile și aproape orice i-ar fi trecut prin cap bucureșteanului de acum. Și tot la Halele Centrale începeau raziile poliției și se încheiau bețiile bucureștenilor.
Înainte de mall-uri și de supermarketuri, în Capitală locul unde se aduna toată lumea din oraș la cumpărături era unul mare (și lat) – Halele Centrale. Dacă Bucureștiul ar fi un stup, Halele Centrale ar fi locul de unde s-ar hrăni toate „albinele” și de unde mâncarea ajungea în casele din tot orașul. Gospodine, negustori, slujitoare și mulți alții veneau aici încă de când se crăpa de zi și rădeau tot ce se găsea în hale și pe tarabe. Tot de aici puteai să cumperi și flori și ce mai căutai pentru casă dar și să închiriezi sau să angajezi tăietori de lemne, grădinari sau servitori, potrivit Via București.
„Aci e nodul comercial al capitalei și hrana ei. Fiindcă în halele centrale se întâlnesc toate străzile negustorești: Lipscanii, Moșii, Carol, Smârdan. De aci se aprovizionează toată capitala cu carne, cu pește, cu legume, cu fructe. Aci este și piața de flori, de aci se pot angaja servitoare, grădinari, tăietori de lemne, țigănci pentru văruit. Se pot cumpăra scoarțe românești, și semințe și flori, săpun și opinci, oale și smântână, stambă și șireturi de ghete.”, scria Mircea Damian în lucrarea sa „București”.
Halele Centrale, zise și „Pântecele Bucureștiului”. Povestea locului unde se vindea și se cumpăra toată ziua și unde se dregeau oamenii după beție
Deloc surprinzător că întreaga zonă din centru era un freamăt și o agitație continuă, pentru că era greu să urnești din loc și să hrănești toți locuitorii Capitalei. În 1936 spre exemplu, în București locuiau puțin peste 650.000 de locuitori, care consumau zilnic între 150 și 175.000 de kilograme de carne de la 3.400-3.500 de vite și peste 50.000 de păsări, 50.000 de kilograme de mălai, între 300 și 400.000 de ouă, undeva pe la 115.000 kilograme de cartofi și peste 100.000 de kilograme de zarzavat… Astfel, putem spune cu ușurință că Halele Centrale erau stomacul, pântecele, burta, farfuria (spuneți-le cum le vreți) Bucureștilor.
Dar ce găseai mai exact la Halele Centrale? Aproape de Dâmbovița, fix în „buricul” orașului, se ridica „Sfânta Treime” formată din Hala Mare, Hala de Pește și Hala de Păsări. Dacă urcai puțin spre dealul Mitropoliei, vedeai șirurile de tarabe ale pieței de fructe și legume Bibescu-Vodă. Pe cele două maluri ale Dâmboviței, la distanță de doar câteva sute de metri, puteai să găsești aproape tot de ce aveai nevoie, la prețuri mici (pentru a menține marfa în mișcare), și pentru a chema aici bucureșteanul tot la 2-3 zile. Deci cam cum e azi la supermarketuri. Hmm… „…de cum se lumineaza de ziuă, sunt luate cu asalt de un întreg popor de cucoane, de bucătărese, de servitoare, de gospodari, de restauratori, o lume înarmată cu coșuri și panere, care se înghesue, se frământă, se agită, discută, se ceartă, cumpără, protestează…”.
Bineînțeles, aici nu veneau doar bucureștenii de rând, la Halele Centrale veneau și comercianți mai mici sau mari să se aprovizioneze – „detailiști” sau slugile și servitorii celor mai înstăriți.
Când au apărut Halele Centrale
Comercianții au apărut în mijlocul orașului pe timpul Regulamentelor Organice, undeva la 1834, însă piața era dezorganizată și haotică. Aproape trei decenii mai târziu, pe vremea domniei lui Alexandru Ioan Cuza, se decide construirea unei hale impresionante, inspirată de „les Halles” aflate pe malul Senei, în Paris. Hala urma să fie axată pe vânzarea cărnii, și pentru acest proiect autoritățile l-au desemnat pe afaceristul francez Alexis Godillot. Halele pentru păsări și pește au fost ridicate ulterior, pe măsură ce aici au venit din ce în ce mai mulți comercianți cu fel de fel de produse pentru locuitori.
Liniștea din hala de pește și haosul din hala de păsări
Deloc surprinzător, cea mai zgomotoasă parte din Halele Centrale era cea unde se vindeau păsări vii, unde printre glasurile zburătoarelor răzbeau conversații umoristice, precum următoarea discuție surprinsă în „Ilustrațiunea Română” în septembrie 1929.
„Într’un colţ, o gospodină care n’a uitat să’şi sulemenească faţa ca o sorcovă, «cercetează» o pereche de găini. Cu degetele înfipte în penele găinilor, explorează diferitele regiuni, probabil pentru a stabili cantitatea de grăsime de care dispun; apoi, cu gravitatea celui mai desăvârșit cunoscător, dă sentința:
– Slabe de mor în mână. Nici gratis nu le iau.
Vânzătoarea, o precupeață «de rasă», acoperită de sus până jos de fulgi, un fel de uniformă a acestor negustorese, protestează violent, într’un vocabular dintre cele mai amuzante. Apoi smucind păsările din mâna gospodinei, îi spune:
– Te pricepi la găini, cum mă pricep eu la sulimanurile dumitale. Găina este slabă pentru că ouă. Face săraca 2 ouă pe zi. Asta face 7 lei pe zi. În cincisprezece zile ţi-ai scos banii şi mănânci găina pe gratis… Ai înţeles?
Femeia, surprinsă de această socoteală, rămâne o clipă pe gânduri apoi, aducându-şi aminte de insulta cu sulimanu, îi răspunse:
– Acum nici dacă-mi plăteşti n’o mai iau.”
Haosul din hala de păsări era completat de liniștea din hala de pește. Și asta nu pentru că peștii nu ciripesc din acvarii, ci pentru că nu prea se înghesuiau cumpărătorii. Și nici peștele nu prea era din belșug.
„Doi pensionari cu părul alb, discută în faţa unui compartiment plin cu peşte sărat. Sunt două-trei ciortane, dar sunt atât de scumpe de parcă sunt aduse de la Polul Nord.
– Peşti de reclamă, domnule. Sunt peşti pentru bogătaşi, nu pentru noi…
– De ce’or fi atât de scumpi? Cu cât s’au înmulţit şi s’a eftinit preţul peştilor de pe Calea Victoriei, pe atât s’a scumpit prețul peștilor veritabili. Vânzătorul de peşte se amestecă şi el în vorbă:
– Scump cumpărăm, scump vindem. Vine peşte puţin şi cât vine se vinde dis de dimineaţă… Dacă aveţi dv. mai ieftin, cumpărăm…
Pensionarii se priviră miraţi, apoi unul adăugă :
– Balta noastră e biata pensie. Şi nici ea nu mai are peşte…”
Tot la Halele Centrale începeau raziile poliției și se încheiau bețiile bucureștenilor
Fiind în mijlocul orașului, era mai greu să eviți Halele Centrale, mai ales pentru că pe aici treceau o bună parte din liniile de tramvai, pe aici mergeau mașini și căruțe și să nu uităm de vânzătorii ambulanți sau de hoții de buzunar. Așa se face că de fiecare dată când căutau infractori sau bandiți, polițiștii începeau vânătoarea de la Halele Centrale. Hoții profitau de forfotă, de mulțimea de tarabe și de magazinașe și se făceau nevăzuți fie în mulțime fie prin ceva crăpături sau prăvălii mărginașe.
Dimineața, înainte să se crape de ziuă și să înceapă să vină pâlcurile de oameni la cumpărături, la mesele din hală unde puteai să mănânci apăreau petrecăreții încă amețiți de aburii alcoolului dar și de nesomn, care mâncau aici o ciorbă de burtă sau de acritură care îi scăpa de rău și de mahmureală.
#pursisimplu
Halele Centrale, zise și „Pântecele Bucureștiului”. Povestea locului unde se vindea și se cumpăra toată ziua și unde se dregeau oamenii după beție •
Filip Lupsa
Halele Centrale au rămas astăzi o simplă amintire, însă în Bucureștiul de odinioară, neatins încă de planurile regimului comunist, aici se afla „stomacul” orașului, locul unde se vindeau și cumpărau cărnuri, legume și fructe de toate felurile și aproape orice i-ar fi trecut prin cap bucureșteanului de acum. Și tot la Halele Centrale începeau raziile poliției și se încheiau bețiile bucureștenilor.
Înainte de mall-uri și de supermarketuri, în Capitală locul unde se aduna toată lumea din oraș la cumpărături era unul mare (și lat) – Halele Centrale. Dacă Bucureștiul ar fi un stup, Halele Centrale ar fi locul de unde s-ar hrăni toate „albinele” și de unde mâncarea ajungea în casele din tot orașul. Gospodine, negustori, slujitoare și mulți alții veneau aici încă de când se crăpa de zi și rădeau tot ce se găsea în hale și pe tarabe. Tot de aici puteai să cumperi și flori și ce mai căutai pentru casă dar și să închiriezi sau să angajezi tăietori de lemne, grădinari sau servitori, potrivit Via București.
„Aci e nodul comercial al capitalei și hrana ei. Fiindcă în halele centrale se întâlnesc toate străzile negustorești: Lipscanii, Moșii, Carol, Smârdan. De aci se aprovizionează toată capitala cu carne, cu pește, cu legume, cu fructe. Aci este și piața de flori, de aci se pot angaja servitoare, grădinari, tăietori de lemne, țigănci pentru văruit. Se pot cumpăra scoarțe românești, și semințe și flori, săpun și opinci, oale și smântână, stambă și șireturi de ghete.”, scria Mircea Damian în lucrarea sa „București”.
Halele Centrale, zise și „Pântecele Bucureștiului”. Povestea locului unde se vindea și se cumpăra toată ziua și unde se dregeau oamenii după beție
Deloc surprinzător că întreaga zonă din centru era un freamăt și o agitație continuă, pentru că era greu să urnești din loc și să hrănești toți locuitorii Capitalei. În 1936 spre exemplu, în București locuiau puțin peste 650.000 de locuitori, care consumau zilnic între 150 și 175.000 de kilograme de carne de la 3.400-3.500 de vite și peste 50.000 de păsări, 50.000 de kilograme de mălai, între 300 și 400.000 de ouă, undeva pe la 115.000 kilograme de cartofi și peste 100.000 de kilograme de zarzavat… Astfel, putem spune cu ușurință că Halele Centrale erau stomacul, pântecele, burta, farfuria (spuneți-le cum le vreți) Bucureștilor.
Dar ce găseai mai exact la Halele Centrale? Aproape de Dâmbovița, fix în „buricul” orașului, se ridica „Sfânta Treime” formată din Hala Mare, Hala de Pește și Hala de Păsări. Dacă urcai puțin spre dealul Mitropoliei, vedeai șirurile de tarabe ale pieței de fructe și legume Bibescu-Vodă. Pe cele două maluri ale Dâmboviței, la distanță de doar câteva sute de metri, puteai să găsești aproape tot de ce aveai nevoie, la prețuri mici (pentru a menține marfa în mișcare), și pentru a chema aici bucureșteanul tot la 2-3 zile. Deci cam cum e azi la supermarketuri. Hmm… „…de cum se lumineaza de ziuă, sunt luate cu asalt de un întreg popor de cucoane, de bucătărese, de servitoare, de gospodari, de restauratori, o lume înarmată cu coșuri și panere, care se înghesue, se frământă, se agită, discută, se ceartă, cumpără, protestează…”.
Bineînțeles, aici nu veneau doar bucureștenii de rând, la Halele Centrale veneau și comercianți mai mici sau mari să se aprovizioneze – „detailiști” sau slugile și servitorii celor mai înstăriți.
Când au apărut Halele Centrale
Comercianții au apărut în mijlocul orașului pe timpul Regulamentelor Organice, undeva la 1834, însă piața era dezorganizată și haotică. Aproape trei decenii mai târziu, pe vremea domniei lui Alexandru Ioan Cuza, se decide construirea unei hale impresionante, inspirată de „les Halles” aflate pe malul Senei, în Paris. Hala urma să fie axată pe vânzarea cărnii, și pentru acest proiect autoritățile l-au desemnat pe afaceristul francez Alexis Godillot. Halele pentru păsări și pește au fost ridicate ulterior, pe măsură ce aici au venit din ce în ce mai mulți comercianți cu fel de fel de produse pentru locuitori.
Liniștea din hala de pește și haosul din hala de păsări
Deloc surprinzător, cea mai zgomotoasă parte din Halele Centrale era cea unde se vindeau păsări vii, unde printre glasurile zburătoarelor răzbeau conversații umoristice, precum următoarea discuție surprinsă în „Ilustrațiunea Română” în septembrie 1929.
„Într’un colţ, o gospodină care n’a uitat să’şi sulemenească faţa ca o sorcovă, «cercetează» o pereche de găini. Cu degetele înfipte în penele găinilor, explorează diferitele regiuni, probabil pentru a stabili cantitatea de grăsime de care dispun; apoi, cu gravitatea celui mai desăvârșit cunoscător, dă sentința:
– Slabe de mor în mână. Nici gratis nu le iau.
Vânzătoarea, o precupeață «de rasă», acoperită de sus până jos de fulgi, un fel de uniformă a acestor negustorese, protestează violent, într’un vocabular dintre cele mai amuzante. Apoi smucind păsările din mâna gospodinei, îi spune:
– Te pricepi la găini, cum mă pricep eu la sulimanurile dumitale. Găina este slabă pentru că ouă. Face săraca 2 ouă pe zi. Asta face 7 lei pe zi. În cincisprezece zile ţi-ai scos banii şi mănânci găina pe gratis… Ai înţeles?
Femeia, surprinsă de această socoteală, rămâne o clipă pe gânduri apoi, aducându-şi aminte de insulta cu sulimanu, îi răspunse:
– Acum nici dacă-mi plăteşti n’o mai iau.”
Haosul din hala de păsări era completat de liniștea din hala de pește. Și asta nu pentru că peștii nu ciripesc din acvarii, ci pentru că nu prea se înghesuiau cumpărătorii. Și nici peștele nu prea era din belșug.
„Doi pensionari cu părul alb, discută în faţa unui compartiment plin cu peşte sărat. Sunt două-trei ciortane, dar sunt atât de scumpe de parcă sunt aduse de la Polul Nord.
– Peşti de reclamă, domnule. Sunt peşti pentru bogătaşi, nu pentru noi…
– De ce’or fi atât de scumpi? Cu cât s’au înmulţit şi s’a eftinit preţul peştilor de pe Calea Victoriei, pe atât s’a scumpit prețul peștilor veritabili. Vânzătorul de peşte se amestecă şi el în vorbă:
– Scump cumpărăm, scump vindem. Vine peşte puţin şi cât vine se vinde dis de dimineaţă… Dacă aveţi dv. mai ieftin, cumpărăm…
Pensionarii se priviră miraţi, apoi unul adăugă :
– Balta noastră e biata pensie. Şi nici ea nu mai are peşte…”
Tot la Halele Centrale începeau raziile poliției și se încheiau bețiile bucureștenilor
Fiind în mijlocul orașului, era mai greu să eviți Halele Centrale, mai ales pentru că pe aici treceau o bună parte din liniile de tramvai, pe aici mergeau mașini și căruțe și să nu uităm de vânzătorii ambulanți sau de hoții de buzunar. Așa se face că de fiecare dată când căutau infractori sau bandiți, polițiștii începeau vânătoarea de la Halele Centrale. Hoții profitau de forfotă, de mulțimea de tarabe și de magazinașe și se făceau nevăzuți fie în mulțime fie prin ceva crăpături sau prăvălii mărginașe.
Dimineața, înainte să se crape de ziuă și să înceapă să vină pâlcurile de oameni la cumpărături, la mesele din hală unde puteai să mănânci apăreau petrecăreții încă amețiți de aburii alcoolului dar și de nesomn, care mâncau aici o ciorbă de burtă sau de acritură care îi scăpa de rău și de mahmureală.
#pursisimplu
Halele Centrale, zise și „Pântecele Bucureștiului”. Povestea locului unde se vindea și se cumpăra toată ziua și unde se dregeau oamenii după beție •
Filip Lupsa
Halele Centrale au rămas astăzi o simplă amintire, însă în Bucureștiul de odinioară, neatins încă de planurile regimului comunist, aici se afla „stomacul” orașului, locul unde se vindeau și cumpărau cărnuri, legume și fructe de toate felurile și aproape orice i-ar fi trecut prin cap bucureșteanului de acum. Și tot la Halele Centrale începeau raziile poliției și se încheiau bețiile bucureștenilor.
Înainte de mall-uri și de supermarketuri, în Capitală locul unde se aduna toată lumea din oraș la cumpărături era unul mare (și lat) – Halele Centrale. Dacă Bucureștiul ar fi un stup, Halele Centrale ar fi locul de unde s-ar hrăni toate „albinele” și de unde mâncarea ajungea în casele din tot orașul. Gospodine, negustori, slujitoare și mulți alții veneau aici încă de când se crăpa de zi și rădeau tot ce se găsea în hale și pe tarabe. Tot de aici puteai să cumperi și flori și ce mai căutai pentru casă dar și să închiriezi sau să angajezi tăietori de lemne, grădinari sau servitori, potrivit Via București.
„Aci e nodul comercial al capitalei și hrana ei. Fiindcă în halele centrale se întâlnesc toate străzile negustorești: Lipscanii, Moșii, Carol, Smârdan. De aci se aprovizionează toată capitala cu carne, cu pește, cu legume, cu fructe. Aci este și piața de flori, de aci se pot angaja servitoare, grădinari, tăietori de lemne, țigănci pentru văruit. Se pot cumpăra scoarțe românești, și semințe și flori, săpun și opinci, oale și smântână, stambă și șireturi de ghete.”, scria Mircea Damian în lucrarea sa „București”.
Halele Centrale, zise și „Pântecele Bucureștiului”. Povestea locului unde se vindea și se cumpăra toată ziua și unde se dregeau oamenii după beție
Deloc surprinzător că întreaga zonă din centru era un freamăt și o agitație continuă, pentru că era greu să urnești din loc și să hrănești toți locuitorii Capitalei. În 1936 spre exemplu, în București locuiau puțin peste 650.000 de locuitori, care consumau zilnic între 150 și 175.000 de kilograme de carne de la 3.400-3.500 de vite și peste 50.000 de păsări, 50.000 de kilograme de mălai, între 300 și 400.000 de ouă, undeva pe la 115.000 kilograme de cartofi și peste 100.000 de kilograme de zarzavat… Astfel, putem spune cu ușurință că Halele Centrale erau stomacul, pântecele, burta, farfuria (spuneți-le cum le vreți) Bucureștilor.
Dar ce găseai mai exact la Halele Centrale? Aproape de Dâmbovița, fix în „buricul” orașului, se ridica „Sfânta Treime” formată din Hala Mare, Hala de Pește și Hala de Păsări. Dacă urcai puțin spre dealul Mitropoliei, vedeai șirurile de tarabe ale pieței de fructe și legume Bibescu-Vodă. Pe cele două maluri ale Dâmboviței, la distanță de doar câteva sute de metri, puteai să găsești aproape tot de ce aveai nevoie, la prețuri mici (pentru a menține marfa în mișcare), și pentru a chema aici bucureșteanul tot la 2-3 zile. Deci cam cum e azi la supermarketuri. Hmm… „…de cum se lumineaza de ziuă, sunt luate cu asalt de un întreg popor de cucoane, de bucătărese, de servitoare, de gospodari, de restauratori, o lume înarmată cu coșuri și panere, care se înghesue, se frământă, se agită, discută, se ceartă, cumpără, protestează…”.
Bineînțeles, aici nu veneau doar bucureștenii de rând, la Halele Centrale veneau și comercianți mai mici sau mari să se aprovizioneze – „detailiști” sau slugile și servitorii celor mai înstăriți.
Când au apărut Halele Centrale
Comercianții au apărut în mijlocul orașului pe timpul Regulamentelor Organice, undeva la 1834, însă piața era dezorganizată și haotică. Aproape trei decenii mai târziu, pe vremea domniei lui Alexandru Ioan Cuza, se decide construirea unei hale impresionante, inspirată de „les Halles” aflate pe malul Senei, în Paris. Hala urma să fie axată pe vânzarea cărnii, și pentru acest proiect autoritățile l-au desemnat pe afaceristul francez Alexis Godillot. Halele pentru păsări și pește au fost ridicate ulterior, pe măsură ce aici au venit din ce în ce mai mulți comercianți cu fel de fel de produse pentru locuitori.
Liniștea din hala de pește și haosul din hala de păsări
Deloc surprinzător, cea mai zgomotoasă parte din Halele Centrale era cea unde se vindeau păsări vii, unde printre glasurile zburătoarelor răzbeau conversații umoristice, precum următoarea discuție surprinsă în „Ilustrațiunea Română” în septembrie 1929.
„Într’un colţ, o gospodină care n’a uitat să’şi sulemenească faţa ca o sorcovă, «cercetează» o pereche de găini. Cu degetele înfipte în penele găinilor, explorează diferitele regiuni, probabil pentru a stabili cantitatea de grăsime de care dispun; apoi, cu gravitatea celui mai desăvârșit cunoscător, dă sentința:
– Slabe de mor în mână. Nici gratis nu le iau.
Vânzătoarea, o precupeață «de rasă», acoperită de sus până jos de fulgi, un fel de uniformă a acestor negustorese, protestează violent, într’un vocabular dintre cele mai amuzante. Apoi smucind păsările din mâna gospodinei, îi spune:
– Te pricepi la găini, cum mă pricep eu la sulimanurile dumitale. Găina este slabă pentru că ouă. Face săraca 2 ouă pe zi. Asta face 7 lei pe zi. În cincisprezece zile ţi-ai scos banii şi mănânci găina pe gratis… Ai înţeles?
Femeia, surprinsă de această socoteală, rămâne o clipă pe gânduri apoi, aducându-şi aminte de insulta cu sulimanu, îi răspunse:
– Acum nici dacă-mi plăteşti n’o mai iau.”
Haosul din hala de păsări era completat de liniștea din hala de pește. Și asta nu pentru că peștii nu ciripesc din acvarii, ci pentru că nu prea se înghesuiau cumpărătorii. Și nici peștele nu prea era din belșug.
„Doi pensionari cu părul alb, discută în faţa unui compartiment plin cu peşte sărat. Sunt două-trei ciortane, dar sunt atât de scumpe de parcă sunt aduse de la Polul Nord.
– Peşti de reclamă, domnule. Sunt peşti pentru bogătaşi, nu pentru noi…
– De ce’or fi atât de scumpi? Cu cât s’au înmulţit şi s’a eftinit preţul peştilor de pe Calea Victoriei, pe atât s’a scumpit prețul peștilor veritabili. Vânzătorul de peşte se amestecă şi el în vorbă:
– Scump cumpărăm, scump vindem. Vine peşte puţin şi cât vine se vinde dis de dimineaţă… Dacă aveţi dv. mai ieftin, cumpărăm…
Pensionarii se priviră miraţi, apoi unul adăugă :
– Balta noastră e biata pensie. Şi nici ea nu mai are peşte…”
Tot la Halele Centrale începeau raziile poliției și se încheiau bețiile bucureștenilor
Fiind în mijlocul orașului, era mai greu să eviți Halele Centrale, mai ales pentru că pe aici treceau o bună parte din liniile de tramvai, pe aici mergeau mașini și căruțe și să nu uităm de vânzătorii ambulanți sau de hoții de buzunar. Așa se face că de fiecare dată când căutau infractori sau bandiți, polițiștii începeau vânătoarea de la Halele Centrale. Hoții profitau de forfotă, de mulțimea de tarabe și de magazinașe și se făceau nevăzuți fie în mulțime fie prin ceva crăpături sau prăvălii mărginașe.
Dimineața, înainte să se crape de ziuă și să înceapă să vină pâlcurile de oameni la cumpărături, la mesele din hală unde puteai să mănânci apăreau petrecăreții încă amețiți de aburii alcoolului dar și de nesomn, care mâncau aici o ciorbă de burtă sau de acritură care îi scăpa de rău și de mahmureală.
#pursisimplu
Halele Centrale, zise și „Pântecele Bucureștiului”. Povestea locului unde se vindea și se cumpăra toată ziua și unde se dregeau oamenii după beție •
Filip Lupsa
Halele Centrale au rămas astăzi o simplă amintire, însă în Bucureștiul de odinioară, neatins încă de planurile regimului comunist, aici se afla „stomacul” orașului, locul unde se vindeau și cumpărau cărnuri, legume și fructe de toate felurile și aproape orice i-ar fi trecut prin cap bucureșteanului de acum. Și tot la Halele Centrale începeau raziile poliției și se încheiau bețiile bucureștenilor.
Înainte de mall-uri și de supermarketuri, în Capitală locul unde se aduna toată lumea din oraș la cumpărături era unul mare (și lat) – Halele Centrale. Dacă Bucureștiul ar fi un stup, Halele Centrale ar fi locul de unde s-ar hrăni toate „albinele” și de unde mâncarea ajungea în casele din tot orașul. Gospodine, negustori, slujitoare și mulți alții veneau aici încă de când se crăpa de zi și rădeau tot ce se găsea în hale și pe tarabe. Tot de aici puteai să cumperi și flori și ce mai căutai pentru casă dar și să închiriezi sau să angajezi tăietori de lemne, grădinari sau servitori, potrivit Via București.
„Aci e nodul comercial al capitalei și hrana ei. Fiindcă în halele centrale se întâlnesc toate străzile negustorești: Lipscanii, Moșii, Carol, Smârdan. De aci se aprovizionează toată capitala cu carne, cu pește, cu legume, cu fructe. Aci este și piața de flori, de aci se pot angaja servitoare, grădinari, tăietori de lemne, țigănci pentru văruit. Se pot cumpăra scoarțe românești, și semințe și flori, săpun și opinci, oale și smântână, stambă și șireturi de ghete.”, scria Mircea Damian în lucrarea sa „București”.
Halele Centrale, zise și „Pântecele Bucureștiului”. Povestea locului unde se vindea și se cumpăra toată ziua și unde se dregeau oamenii după beție
Deloc surprinzător că întreaga zonă din centru era un freamăt și o agitație continuă, pentru că era greu să urnești din loc și să hrănești toți locuitorii Capitalei. În 1936 spre exemplu, în București locuiau puțin peste 650.000 de locuitori, care consumau zilnic între 150 și 175.000 de kilograme de carne de la 3.400-3.500 de vite și peste 50.000 de păsări, 50.000 de kilograme de mălai, între 300 și 400.000 de ouă, undeva pe la 115.000 kilograme de cartofi și peste 100.000 de kilograme de zarzavat… Astfel, putem spune cu ușurință că Halele Centrale erau stomacul, pântecele, burta, farfuria (spuneți-le cum le vreți) Bucureștilor.
Dar ce găseai mai exact la Halele Centrale? Aproape de Dâmbovița, fix în „buricul” orașului, se ridica „Sfânta Treime” formată din Hala Mare, Hala de Pește și Hala de Păsări. Dacă urcai puțin spre dealul Mitropoliei, vedeai șirurile de tarabe ale pieței de fructe și legume Bibescu-Vodă. Pe cele două maluri ale Dâmboviței, la distanță de doar câteva sute de metri, puteai să găsești aproape tot de ce aveai nevoie, la prețuri mici (pentru a menține marfa în mișcare), și pentru a chema aici bucureșteanul tot la 2-3 zile. Deci cam cum e azi la supermarketuri. Hmm… „…de cum se lumineaza de ziuă, sunt luate cu asalt de un întreg popor de cucoane, de bucătărese, de servitoare, de gospodari, de restauratori, o lume înarmată cu coșuri și panere, care se înghesue, se frământă, se agită, discută, se ceartă, cumpără, protestează…”.
Bineînțeles, aici nu veneau doar bucureștenii de rând, la Halele Centrale veneau și comercianți mai mici sau mari să se aprovizioneze – „detailiști” sau slugile și servitorii celor mai înstăriți.
Când au apărut Halele Centrale
Comercianții au apărut în mijlocul orașului pe timpul Regulamentelor Organice, undeva la 1834, însă piața era dezorganizată și haotică. Aproape trei decenii mai târziu, pe vremea domniei lui Alexandru Ioan Cuza, se decide construirea unei hale impresionante, inspirată de „les Halles” aflate pe malul Senei, în Paris. Hala urma să fie axată pe vânzarea cărnii, și pentru acest proiect autoritățile l-au desemnat pe afaceristul francez Alexis Godillot. Halele pentru păsări și pește au fost ridicate ulterior, pe măsură ce aici au venit din ce în ce mai mulți comercianți cu fel de fel de produse pentru locuitori.
Liniștea din hala de pește și haosul din hala de păsări
Deloc surprinzător, cea mai zgomotoasă parte din Halele Centrale era cea unde se vindeau păsări vii, unde printre glasurile zburătoarelor răzbeau conversații umoristice, precum următoarea discuție surprinsă în „Ilustrațiunea Română” în septembrie 1929.
„Într’un colţ, o gospodină care n’a uitat să’şi sulemenească faţa ca o sorcovă, «cercetează» o pereche de găini. Cu degetele înfipte în penele găinilor, explorează diferitele regiuni, probabil pentru a stabili cantitatea de grăsime de care dispun; apoi, cu gravitatea celui mai desăvârșit cunoscător, dă sentința:
– Slabe de mor în mână. Nici gratis nu le iau.
Vânzătoarea, o precupeață «de rasă», acoperită de sus până jos de fulgi, un fel de uniformă a acestor negustorese, protestează violent, într’un vocabular dintre cele mai amuzante. Apoi smucind păsările din mâna gospodinei, îi spune:
– Te pricepi la găini, cum mă pricep eu la sulimanurile dumitale. Găina este slabă pentru că ouă. Face săraca 2 ouă pe zi. Asta face 7 lei pe zi. În cincisprezece zile ţi-ai scos banii şi mănânci găina pe gratis… Ai înţeles?
Femeia, surprinsă de această socoteală, rămâne o clipă pe gânduri apoi, aducându-şi aminte de insulta cu sulimanu, îi răspunse:
– Acum nici dacă-mi plăteşti n’o mai iau.”
Haosul din hala de păsări era completat de liniștea din hala de pește. Și asta nu pentru că peștii nu ciripesc din acvarii, ci pentru că nu prea se înghesuiau cumpărătorii. Și nici peștele nu prea era din belșug.
„Doi pensionari cu părul alb, discută în faţa unui compartiment plin cu peşte sărat. Sunt două-trei ciortane, dar sunt atât de scumpe de parcă sunt aduse de la Polul Nord.
– Peşti de reclamă, domnule. Sunt peşti pentru bogătaşi, nu pentru noi…
– De ce’or fi atât de scumpi? Cu cât s’au înmulţit şi s’a eftinit preţul peştilor de pe Calea Victoriei, pe atât s’a scumpit prețul peștilor veritabili. Vânzătorul de peşte se amestecă şi el în vorbă:
– Scump cumpărăm, scump vindem. Vine peşte puţin şi cât vine se vinde dis de dimineaţă… Dacă aveţi dv. mai ieftin, cumpărăm…
Pensionarii se priviră miraţi, apoi unul adăugă :
– Balta noastră e biata pensie. Şi nici ea nu mai are peşte…”
Tot la Halele Centrale începeau raziile poliției și se încheiau bețiile bucureștenilor
Fiind în mijlocul orașului, era mai greu să eviți Halele Centrale, mai ales pentru că pe aici treceau o bună parte din liniile de tramvai, pe aici mergeau mașini și căruțe și să nu uităm de vânzătorii ambulanți sau de hoții de buzunar. Așa se face că de fiecare dată când căutau infractori sau bandiți, polițiștii începeau vânătoarea de la Halele Centrale. Hoții profitau de forfotă, de mulțimea de tarabe și de magazinașe și se făceau nevăzuți fie în mulțime fie prin ceva crăpături sau prăvălii mărginașe.
Dimineața, înainte să se crape de ziuă și să înceapă să vină pâlcurile de oameni la cumpărături, la mesele din hală unde puteai să mănânci apăreau petrecăreții încă amețiți de aburii alcoolului dar și de nesomn, care mâncau aici o ciorbă de burtă sau de acritură care îi scăpa de rău și de mahmureală.
Bine v-am găsit, Prieteni ! Seară relaxantă ÅŸi placută sufletului vostru vă doresc, oameni dragi !
#unapezidelamine
#profudeistorie
13 ianuarie este a 13-a zi a calendarului gregorian. Mai sunt 352 de zile până la sfârșitul anului (353 de zile în anii bisecți).
Evenimente:
27 î.Hr.: Octavianus a reorganizat statul și armata, statul roman devenind Principat (d. 14 d.Hr.)
1328: Eduard al III-lea al Angliei se căsătorește cu Filipa de Hainault, fiica contelui de Hainault.
1602: Este publicată piesa lui William Shakespeare, „Nevestele vesele din Windsor”.
1610: Galileo Galilei descoperă cel de-al patrulea satelit al planetei Jupiter, Callisto.
1776: Războiul de independență al Statelor Unite: George Washington întră triumfal în New York în fruntea trupelor.
1832: A început aplicarea Regulamentului Organic în Moldova.
1854: A fost eliberat primul patent pentru un acordeon pe teritoriul american.
1898: Articolul "J'accuse" a lui Émile Zola a fost publicat în ziarul L’Aurore în legatura cu afacerea Dreyfus.
1906: Un incendiu puternic distruge orașul Panama.
1910: A avut loc prima transmisie radiofonică de operă: Enrico Caruso cântând pe scena Metropolitan-ului din New York este captat la 30 de km distanță.
1914: Are loc, la sala Clasic, premiera filmului istoric „Cetatea Neamțului”, după nuvela lui Costache Negruzzi și piesa lui Vasile Alecsandri. Realizat cu mijloace modeste, cu concursul ansamblului Național craiovean, filmul (care s-a pierdut) interesează în special pentru faptul că a fost scris și realizat de scriitorii Emil Gârleanu și Corneliu Moldovan.
1915: Un cutremur în Avezzano, Italia. Au decedat 29.800 de oameni.
1917: Catastrofa feroviară de la Ciurea, cel mai grav accident feroviar din România.
1918: Guvernul Rusiei Sovietice întrerupe relațiile diplomatice cu România (13/26 ianuarie). În legătură cu tezaurul României, sovietul comisarilor poporului al RSFS Ruse declară: "Tezaurul României, aflat în păstrare la Moscova, se declară intangibil pentru oligarhia română. Puterea sovietică își asumă răspunderea de a păstra acest tezaur pe care îl va preda în mâinile poporului român".
1923: După instaurarea dictaturii fasciste în Italia, la 29 octombrie 1922, regele îl însărcinează pe Benito Mussolini cu formarea guvernului. Crearea Marelui Consiliu Fascist.
1926: România aderă la Convenția de la Geneva din 9 decembrie 1923, referitoare la regimul internațional al căilor ferate, și la Convenția de la Geneva din 3 noiembrie 1923, privind simplificarea formalităților vamale.
1937: Sunt uciși, de comunistul Valter Roman, în localitatea Majadahonda, aproape de Madrid, în urma războiului civil spaniol, comandanții legionari, Ion Moța și Vasile Marin. În anul 1970, în memoria celor doi legionari, la Majadahonda, s-a ridicat un monument comemorativ.
1941: Generalul Ion Antonescu efectuează o vizită în Germania, în cursul căreia are o întrevedere cu Adolf Hitler, obținând sprijinul acestuia în conflictul intern dintre el și Mișcarea Legionară.
1942: Producătorul american de automobile, Henry Ford, primește brevetul pentru automobilul din plastic, care este cu 30% mai ușor decât o mașină obișnuită.
1964: "Capitol Records" a lansat primul single The Beatles în SUA, „I wanna hold your hand”, care a atins cifra de un milion de exemplare vândute, după numai 3 săptămâni.
1964: Karol Wojtyla, viitorul Papă Ioan Paul al II-lea, este numit arhiepiscop de Cracovia, Polonia.
1967: Ziua eliberării naționale în republica Togo.
1990: La granița României cu RSS Moldovenească (ulterior Republica Moldova), este desființat gardul de sârmă ghimpată și sunt introduse facilități de trecere a frontierei.
1991: Trupele sovietice au ocupat Departamentul Securității Statului (tipografia din Vilnius). A avut loc atacul asupra televiziunii și centrului de presă din Vilnius, soldat cu morți și răniți
1993: Încep raiduri aeriene ale aliaților asupra sudului Irakului și a unei uzine de la periferia Bagdadului, care vor dura până la 18 ianuarie 1993. Irakul anunță că atacurile s-au soldat cu 44 de morți.
1993: A fost semnată, la Paris, „Convenția cu privire la interzicerea elaborării, producerii, depozitării și utilizării armamentului chimic și lichidarea acestuia”. A intrat în vigoare la 29 aprilie 1997.
1997: Biroul Adunării Parlamentare a Consiliului Europei a hotărât suspendarea statutului de invitat special, pentru Belarus, pe care l-a obținut în septembrie 1992.
1998: Ziua luptătorilor pentru libertatea Lituaniei, pentru a marca tragicele evenimente din 11-13 februarie 1991, când trupele sovietice au ocupat Departamentul Securității Statului (tipografia din Vilnius). A avut loc atacul asupra televiziunii și centrului de presă din Vilnius, soldat cu morți și răniți.
1999: Baschetbalistul american, Michael Jordan, și-a anunțat pentru a doua oară retragerea din circuitul NBA.
2001: În insula El Salvador a avut loc un cutremur cu magnitudinea 7,6 pe scara Richter. Bilanțul catastrofei: peste 5.000 de morți.
2006: Se inaugurează Stația Law-Racoviță, prima stație românească permanentă de cercetare și explorare din Antarctica.
2012: Nava de pasageri de croazieră Costa Concordia se scufundă pe coasta Italiei; 32 de decese, 2 persoane dispărute și 64 de răniți. Operațiunile de repunere pe linia de plutire a epavei navei de croazieră au început la 16 septembrie 2013 la ora 07.00 GMT și s-au finalizat la 17 septembrie 2013 la ora 02.00 GMT.
2021: Președintele american Donald Trump este pus sub acuzare pentru a doua oară de Camera Reprezentanților, o premieră în istoria SUA. El a fost acuzat de „incitare la insurecție” ca urmare a comentariilor sale la un miting precedent asaltului asupra Capitoliului Statelor Unite.
Sărbători
Sf. Mc. Ermil si Stratonic (calendar crestin-ortodox, greco-catolic)
Sf. Ier. Iacob, episcop de Nisibe (calendar crestin-ortodox)
Sf. Ilarie de Poitiers, ep. și învățător al Bisericii (calendar anglican, romano-catolic, evanghelic, ortodox)
India: Festivalul cămilei, în orașul-cetate Bikaner (13-14 ianuarie)
Togo: Ziua națională. Ziua eliberării naționale (1967)
Rusia: Ziua presei
Suedia, Norvegia: Sărbătoarea Tjugondedag jul
Bună dimineața, Prieteni !
A mai trecut o noapte... Să mulțumim Celui de Sus și să ne bucurăm pentru încă o zi din restul vieții noastre...
#disdedimineata
Se încarcă...
3 ani în urmă
3 ani în urmă
3 ani în urmă
3 ani în urmă
3 ani în urmă
3 ani în urmă
3 ani în urmă
3 ani în urmă
3 ani în urmă
3 ani în urmă
3 ani în urmă
3 ani în urmă
3 ani în urmă
3 ani în urmă
3 ani în urmă
3 ani în urmă
3 ani în urmă
3 ani în urmă
3 ani în urmă
3 ani în urmă
3 ani în urmă
3 ani în urmă
3 ani în urmă
3 ani în urmă
Prieteni · 364
Admin
Alex Vilvoi
Daniela Stefan
Liviu
Cerasela Popa
Ovidiu Stelian
Alin Mihaita Goga
Mihai Ghita
Claudiu Barna
Gabriel Lupas
Razvan Avramescu
Maria Soaita
Ramona Maier
Sebastian Popescu
Puiu Bercioiu
Madalin Ruseniuc
Sorin Dragoi
Anca Dobroiu
Mihai Popescu
Adrian Mitranescu
Viorel Sararu
Adrian Barbu
Andreea Calen
Amalia Boteanu
Ioana Ciobanu
Ionut Dumitru
Nicusor Nemes
Tibi Baluta
Theo Photographyx
Florin Hîncu
Radu Sumanaru
Cosmin Dinicu
Sorin Petcu
Alin Cirstocea
Mihai-razvan Jipa
Ramona-maria Racos
Petre Udrea
Gabriel Lita
Robin'da Hood
Radu Mihai
Dan Bulac
Cristian Gaspar
George Burdusel
Alina Mihaela Istrate
Dragos Stefan
Bogdan Crefelean
Catalin Calancea
Daniel Mindru
Florin-vlad Capraru
Alexandru Sztrîmbely
Marieta Macelaru
Viorel-marcel Briciu
Andrei Mircea Mocanu
Dana Buzoianu
Maria Sandor
Lora Bar
Doru Florin Bordei
Cami Kamy
Gheorghe Trifu
Constantin Maldan
Gabriela Iuliana
Emma Sparrow
George Liviu Banulescu
Adina Oana Patru
Vali Stoica
Adrian Vaceanu
Florentina Manofu
Liliana Sarikaya
Gabriel Muset
Oana Lovin
Irinel Rapa
George Geo
Calin Alex
Max Sao
Luckas Lucian
Diana Laita
Ana-daniela Stanciu
Marko Tolis
Valter Cojman
Adriana Elena
Stanciu Lucica
Catalina Scarlat
Marius Marin
Maria Niţă
Iulian Brotaru
Georgiana Ciuca
Adriana Malea
Angelica Stanescu
Darie Aculov
Adriana Avramescu
Violeta Matei
Florian Sodolescu
Maria Dumitru
Alina Raileanu
Constantin Lixandru
Florin Nan
Adriana Grigorescu
Alexandru Varna
Claudiu Benezic
Camelia Răducan
Mihaela Alina Popa
Radu Radu
Bogdan Mandru
Georgiana Dumitru
Eusunteu Eusunteu
Monica-sabina Sandila
Soryn Power
Gabriela Pop
Ioan-mircea Pop
Cristiana Georgiana
Va Li
Calin Varga
Iren Savastre
Cosmin Konstantin
Georgiana Zama
Alice Popescu
Euseviu Baies
Mihaela Andreea Gheorghiu
Daniela Molnar
Beniamin Busi
Ilie Patrascu
Ana Sanchez
Maria P
Ramona Doina
Alexandru Apostol
Antoaneta Zidaru
Sabadus Simona
Cristina Cristache
Marioara Bodea
Gabriela Dumitru
Jeni Nicolescu
Vctr Drg
Beatrice Sumedrea
Mirella Lazar
Lidia Coroian
Ovidiu Nicolaescu
Daniela Nane
Mariana Calarasu
Marian Moisii
Negru Carmen
Ro Român
Daniel Buse
Ioana Stan
Ramona Pralia
Adi R
Lucica Marta
Nevasta Patronului
Constantin Constantin
Loredana P.
Sorina Nanu
Ecaterina Lupu
Adriana Joltea
Sidonia Ionescu
Adi Bogosel
Fabian Tanczos
Alexandru Coţarcă
Geanina Otilia Ortodox Macoviciuc
Adriana Ailincai
Cornelia Gheorghiu
Mihaela Carmen Bumbar
Makk Maria
Cristian Atitiene
Carmen Zr
Beniamin Rus
Adina Gliga
Eduard Popa
Costy Ela
Antoniu Capata
Mihail Dafincescu
Radu Alexandroaie
Sergiu Rudean
Alexandra-daniela Niţoiu
Ionel Mirica
Vasile Cristea
M M
Ion Cristian
Irina Margescu
Roxana Duca
Sandu Croitoru
Margian Tudor
Florenţa Guţu
Stelian Gheorghita
Nailui Sanoi
Sorin Stoian
Iulian Gagu
Dina Patrutu
Viorel Georgescu
Marius Cocan
Besleaga Liviu
Florin Lacatus
Ileana Neagu
Liliana Nicula
Angelica Stefan
Gabriela Fluturas
Andrei Busuioc
Maria Predincea
Florin Serban
Ionel Bumbaru
Doru Piroi
Ioan Pop
Gabriel - Iulian Dumbrava
Margian Tudor
Ana Maria Malanca
Corneliu Calciu
Nicolae Tică
Adelinne Weiss
Elena Alexandra
Alina ţeican
Maria Anda Bodron
Laurentiu Urban
Ionel-cătălin Diaconu
Emilian Ene
Mihai Oktavian Vrabie
Gigi Cucu
Peter White
Nelu Craiu
Maria Daniela Gavrila
Gratiela Stefan
Marian Motocu
Maria-alexandra Niculae
Dumitru Gheţu
Alina Grădinaru
Liviu Cobianu
Ion Laurentiu Bakancsos
Ionuţ Dragoş ştefan
Mircea Alexandru-octavian
Adrian Zisman
Viorel Buruian
Ibolya Hanuleac
Kopanyi Stefan
Silmar Stan
Baicu Mihai Catalin
Stefan Lungu
Sorin Szanto
Viorica Alexandru
Claudia Mirela Melu
Liliana-estera Tomuţ
Marius Daniel Vintila
Elena-nicoleta Popa
Bb Ilie
Cristian Toader
Cristina Mihaela Cheabei
Cristina Roxana
Cătălin Poenaru
Adrian Scurtu
Giacomo Ciccone
Liliana Balas
Mihael Moisa
Viorel Mihaescu
Luminita Lupu
Mihai Tanasa
Marian Liscan
Iuliana B.
Mykel Brave
Bogdan Velişcu
Gabriela Rusu
Ionel Tita
Narcis Bobic
Letiţia Aman
Bogdan Nemesis
Ana Nicolae
Violeta Constantin
ştefan Muşat
Bogdan Tilvaru
Nicusor Bacain
Geta Muşat
Andrei Mocanu
Florin Măneanu
Iulian Stancu
Eugen Luca
Adi Codrut
Nibara Bert
Genoveva Irimia
Ella Popazu
Kitty Petro
Danny Ruru
George Coman
Laura Savin
Adrian Ioniţă
Valentin Stancu
Marin Dramnescu
Nicuşor Dutu
Marieta-lacramioara Teaca
Ion Marian Bancescu
Ioan Andoni
Marius Tranca
Emil Laurenţiu Drăgoi
Veronica-luminiţa Vîlceanu
Anda Ghiragosian
Marian Octavian
Marinela Serban
Dragoş Alin Gheorghe
Geanina Nastor
Valentin Stancu
Cristian Lazar
Moise İon Marcel
HH
Harry Herberth
MD
Marius Drinceanu
FC
Florin Cat
MC
Mihaela-aurelia Camaruta
AA
Aura Andrei
AC
Andreea Cristea
CC
Cosmina Chira
LC
Liliana Croitoru
DR
Dragos Roban
TT
Tudor Tudose
LL
Lavi Lavi
MA
Mihaela Aroon
LZ
Liliana Zainea
AB
Aurel But
SD
Spirea Dugala
AA
Aida Anghelescu
GB
Georgian Burcea
MM
Mariana Munteanu
GD
Georgeta Dumitrescu
CB
Claudia Basarab
LT
Luminita Tabusca
NI
Negoita Iulia Crina
CR
Catalin Radu
MI
Mihai Ioan
AS
Angelica Serban
AB
Anamaria Blaga
SI
Silviu Isari
AV
Alandala Vld
IV
Iulian Voiculet
IB
Ioana Badea
GC
Gheorghe Cojocaru
NR
Nicolae Radu
AN
Alin Neacsu
MC
Mariana Cojocea
CB
Corina Basceanu
AO
Alina Oprean
LM
Liliana Margineanu
CS
Cristina Simon
LC
Luminita Chirea
SL
Semida L
JC
Jivan Claudiu
VB
Violeta Balog
IN
Iulian Necula
LV
Luminiţa Vieru
AD
Alin Dumitru
GT
Geirun Tino
TC
Teodor Clotan
SP
Suveran Paul
HP
Helga Prundeanu
BP
Bogdan Pădurariu
AM
Alice Muresan
ML
Marin Lupu
CR
Cristi Rădulescu
EP
Ecaterina Panainte
VT
Vasile Tudose
AN
Alina Ninca
AP
Amalia Pecsi
CG
Costică Gheorghe
LD
Lore Dana
DA
Dragos Alin