Coperta lui Silvius Banica
Imagine de coperta de profil.
#pursisimplu
Nu lăsați să moară satul,
Că va dispărea , săracul ...
Nu dați banii la străini,
Cumpărați de la vecini
Lapte , brânză și magiun .
Natural este mai bun !
Ouăle de la băbuță ,
Pește proaspăt din căruță .
Hai trezește-te române ,
Că ai tu în țară pâine !
Cumpără de la țărani
Nu mai da la alții bani !
Cumpărați de la români ! Susțineți producătorul local și ajutați-vă și pe voi mâncând sănătos ...
#pursisimplu
Nu lăsați să moară satul,
Că va dispărea , săracul ...
Nu dați banii la străini,
Cumpărați de la vecini
Lapte , brânză și magiun .
Natural este mai bun !
Ouăle de la băbuță ,
Pește proaspăt din căruță .
Hai trezește-te române ,
Că ai tu în țară pâine !
Cumpără de la țărani
Nu mai da la alții bani !
Cumpărați de la români ! Susțineți producătorul local și ajutați-vă și pe voi mâncând sănătos ...
#pursisimplu
Top cele mai friguroase ierni din București, cu ger de chiar crăpau pietrele. Anul în care în Capitală au fost -32 de grade și s-au amânat alegerile
Filip Lupsa
Astăzi zăpezile pe străzile și trotuarele din București par să fie o simplă amintire distantă, la fel ca viscolul, ghețușurile interminabile și mâzga maro care acoperea toate drumurile (sincer, nu ne e dor chiar de tot ce aduce iarna). În ultimii 100 de ani, Capitala s-a lovit de mai multe ori cu ierni extreme, cu ninsori și ger ieșit din comun, demn de recorduri greu de egalat. Dintre acestea, iernile din 1929, 1942, 1954 sau 1967 au rămas întipărite cel mai profund în memoria colectivă a Bucureștilor, motiv pentru care o să vă prezentăm cu ce s-au confruntat locuitorii acelor vremuri.
De la troiene de zăpadă de metri întregi care îngropau trotuarele până la școli închise cu săptămânile și alegeri amânate, așa arăta iarna în Bucureștiul de odinioară. Acum dacă ninge 30 de minute (și evident nu se prinde) se umple pe Instagram, Facebook și TikTok de poze și filmulețe, de parcă e o adevărată minune c-a fulguit puțin. Secolul trecut însă, Capitala și întreaga țară au paralizat cu totul preț de câteva zile în unii ani, și nu puțini au fost cei care au murit, la propriu, de frig – fie în case sau pe străzi.
Prima iarnă care a șocat Bucureștiul și întreaga țară în secolul XX a fost iarna anului 1929, când România a paralizat sub troienele de zăpadă, iar oamenii au murit, la propriu, de frig. În „Gazeta Transilvaniei” de la 11 februarie 1929 se relatează faptul că „Mulţi mecanici s-au îmbolnăvit, au degerat şi sunt internaţi în spitale, cei mai mulţi fiind de la Bucureşti”, potrivit Adevărul. Tot în 1929, la București s-au înregistrat -24 de grade Celsius, în timp ce minima acelui an a fost înregistrată în Țara Bârsei, de -38,5 grade Celsius. Pe litoral, marea a înghețat la propriu și a dus la vase blocate și lovite puternic.
Mai mult, tot în 1929 au fost închise școlile preț de o săptămână din cauza frigului și a zăpezii necontenite, fapt consemnat și de ziare.
„Din cauza gerului puternic şi a viscolului care durează de prea multă vreme, împiedicînd mersul şcoalelor şi consumînd tot materialul aprovizionat, se închid toate şcoalele primare şi secundare din întreaga ţară pînă duminecă 17 februarie pentru a aştepta pînă atunci o schimbare a vremei”
De asemenea, iarna grea din 1929 a dus la amânarea alegerilor pentru Senat și Camera Deputaților dintr-un motiv simplu – degeaba se țineau, că oamenii nu aveau cum să ajungă la urne din cauza zăpezii și a frigului. Astfel, alegerile au fost mutate de pe 20 februarie până pe 17 aprilie. Totodată, în aceeași săptămână în care școlile au fost închise, nici serviciul poștal de stat, nici telecomunicațiile nu au fost funcționale.
Top cele mai friguroase ierni din Bucureștiul secolului XX, cu ger de chiar crăpau pietrele. Anul în care în Capitală au fost -32 de grade și s-au amânat alegerile
Top cele mai friguroase ierni din Bucureștiul secolului XX, cu ger de chiar crăpau pietrele. Anul în care în Capitală au fost -32 de grade și s-au amânat alegerile
Gerul i-a luat pe oameni pe nepregătite, astfel că sute de oameni din toată țara au murit în fața frigului, fie în case, fie pe străzi sau în trenuri.
Iernile din 1942 și 1954, poate cele mai reci ierni din ultimii 100 de ani din București și România
La puțin peste un deceniu distanță, românii aveau să se confrunte cu un nou episod de iarnă cumplită, în 1942. Atunci, întregul continent s-a confruntat cu o iarnă neobișnuit de grea, cu zăpezi interminabile și frig îngrozitor. La Brașov, termometrele indicau -38.5 grade, în timp ce la stația Băneasa de lângă București s-a ajuns la o minimă șocantă, de -32.2 grade Celsius.
Nu aveau cum să bage de seamă bucureștenii că peste doar opt ani vor avea parte de o iarnă de coșmar. Iarna din 1954 a rămas în istorie cunoscută drept Marele Viscol, din cauza cantităților imense de zăpadă, nemaiîntâlnite, care au căzut în toată țara. Dezastrul a început pe 3 februarie, și doar în acea zi, în București, au căzut zăpezi de 115l/mp, iar vântul sufla cu 126 de kilometri pe oră. Astfel, în Capitală și în tot sud-estul țării s-au format zăpezi de 5 metri.
Deloc surprinzător, întregul oraș a înțepenit. Oamenii au rămas în case, unii ca să se adăpostească, alții fiind blocați în propriile cămine. După ce ziua de 3 februarie a trecut, Consiliul de Miniştri al Republicii Populare Române i-a chemat pe toți românii capabili la muncă să iasă să deszăpezească orașele, deoarece aceștia erau „datori” să curețe zăpada și să aprovizioneze populația cu cele necesare.
Teama unei morți cumplite, cauzată de foame și/sau de ger, i-a împins pe bucureșteni în stradă, la curățat străzile și trotuarele. Împreună, oamenii au săpat adevărate tunele, au curățat cât de mult au putut din zăpadă și au aruncat-o, treptat, în Dâmbovița.
„În primă urgenţă se curăţă partea carosabilă a străzii, iar pe cele cu tramvaie se va degaja întâi pe partea cu cele două linii de transport şi câte un metru în plus, pe stânga şi pe dreapta”, acestea au fost indicațiile de curățare a zăpezii în București.
Desigur, pe străzi au ieșit de nevoie și tancuri echipate cu pluguri, pentru a duce alimente oamenilor blocați în case, și au fost aduse chiar mașini de deszăpezit din Uniunea Sovietică. Viscolul a fost precedat de un ger cumplit, care a înghețat zăpada și a făcut-o și mai greu de curățat.
Ultima iarnă cu adevărat grea din secolul XX – iarna din 1967
Noaptea de Anul Nou din 1966 a adus în București ninsori impresionante, care au durat preț de câteva zile și au dus la formarea de munți de zăpadă de câte 3 metri. Și atunci, tramvaiele, mașinile și viața în București în general au fost blocate preț de câteva zile, situația fiind rezolvată doar cu ajutorul mobilizării generale a populației.
#pursisimplu
Top cele mai friguroase ierni din București, cu ger de chiar crăpau pietrele. Anul în care în Capitală au fost -32 de grade și s-au amânat alegerile
Filip Lupsa
Astăzi zăpezile pe străzile și trotuarele din București par să fie o simplă amintire distantă, la fel ca viscolul, ghețușurile interminabile și mâzga maro care acoperea toate drumurile (sincer, nu ne e dor chiar de tot ce aduce iarna). În ultimii 100 de ani, Capitala s-a lovit de mai multe ori cu ierni extreme, cu ninsori și ger ieșit din comun, demn de recorduri greu de egalat. Dintre acestea, iernile din 1929, 1942, 1954 sau 1967 au rămas întipărite cel mai profund în memoria colectivă a Bucureștilor, motiv pentru care o să vă prezentăm cu ce s-au confruntat locuitorii acelor vremuri.
De la troiene de zăpadă de metri întregi care îngropau trotuarele până la școli închise cu săptămânile și alegeri amânate, așa arăta iarna în Bucureștiul de odinioară. Acum dacă ninge 30 de minute (și evident nu se prinde) se umple pe Instagram, Facebook și TikTok de poze și filmulețe, de parcă e o adevărată minune c-a fulguit puțin. Secolul trecut însă, Capitala și întreaga țară au paralizat cu totul preț de câteva zile în unii ani, și nu puțini au fost cei care au murit, la propriu, de frig – fie în case sau pe străzi.
Prima iarnă care a șocat Bucureștiul și întreaga țară în secolul XX a fost iarna anului 1929, când România a paralizat sub troienele de zăpadă, iar oamenii au murit, la propriu, de frig. În „Gazeta Transilvaniei” de la 11 februarie 1929 se relatează faptul că „Mulţi mecanici s-au îmbolnăvit, au degerat şi sunt internaţi în spitale, cei mai mulţi fiind de la Bucureşti”, potrivit Adevărul. Tot în 1929, la București s-au înregistrat -24 de grade Celsius, în timp ce minima acelui an a fost înregistrată în Țara Bârsei, de -38,5 grade Celsius. Pe litoral, marea a înghețat la propriu și a dus la vase blocate și lovite puternic.
Mai mult, tot în 1929 au fost închise școlile preț de o săptămână din cauza frigului și a zăpezii necontenite, fapt consemnat și de ziare.
„Din cauza gerului puternic şi a viscolului care durează de prea multă vreme, împiedicînd mersul şcoalelor şi consumînd tot materialul aprovizionat, se închid toate şcoalele primare şi secundare din întreaga ţară pînă duminecă 17 februarie pentru a aştepta pînă atunci o schimbare a vremei”
De asemenea, iarna grea din 1929 a dus la amânarea alegerilor pentru Senat și Camera Deputaților dintr-un motiv simplu – degeaba se țineau, că oamenii nu aveau cum să ajungă la urne din cauza zăpezii și a frigului. Astfel, alegerile au fost mutate de pe 20 februarie până pe 17 aprilie. Totodată, în aceeași săptămână în care școlile au fost închise, nici serviciul poștal de stat, nici telecomunicațiile nu au fost funcționale.
Top cele mai friguroase ierni din Bucureștiul secolului XX, cu ger de chiar crăpau pietrele. Anul în care în Capitală au fost -32 de grade și s-au amânat alegerile
Top cele mai friguroase ierni din Bucureștiul secolului XX, cu ger de chiar crăpau pietrele. Anul în care în Capitală au fost -32 de grade și s-au amânat alegerile
Gerul i-a luat pe oameni pe nepregătite, astfel că sute de oameni din toată țara au murit în fața frigului, fie în case, fie pe străzi sau în trenuri.
Iernile din 1942 și 1954, poate cele mai reci ierni din ultimii 100 de ani din București și România
La puțin peste un deceniu distanță, românii aveau să se confrunte cu un nou episod de iarnă cumplită, în 1942. Atunci, întregul continent s-a confruntat cu o iarnă neobișnuit de grea, cu zăpezi interminabile și frig îngrozitor. La Brașov, termometrele indicau -38.5 grade, în timp ce la stația Băneasa de lângă București s-a ajuns la o minimă șocantă, de -32.2 grade Celsius.
Nu aveau cum să bage de seamă bucureștenii că peste doar opt ani vor avea parte de o iarnă de coșmar. Iarna din 1954 a rămas în istorie cunoscută drept Marele Viscol, din cauza cantităților imense de zăpadă, nemaiîntâlnite, care au căzut în toată țara. Dezastrul a început pe 3 februarie, și doar în acea zi, în București, au căzut zăpezi de 115l/mp, iar vântul sufla cu 126 de kilometri pe oră. Astfel, în Capitală și în tot sud-estul țării s-au format zăpezi de 5 metri.
Deloc surprinzător, întregul oraș a înțepenit. Oamenii au rămas în case, unii ca să se adăpostească, alții fiind blocați în propriile cămine. După ce ziua de 3 februarie a trecut, Consiliul de Miniştri al Republicii Populare Române i-a chemat pe toți românii capabili la muncă să iasă să deszăpezească orașele, deoarece aceștia erau „datori” să curețe zăpada și să aprovizioneze populația cu cele necesare.
Teama unei morți cumplite, cauzată de foame și/sau de ger, i-a împins pe bucureșteni în stradă, la curățat străzile și trotuarele. Împreună, oamenii au săpat adevărate tunele, au curățat cât de mult au putut din zăpadă și au aruncat-o, treptat, în Dâmbovița.
„În primă urgenţă se curăţă partea carosabilă a străzii, iar pe cele cu tramvaie se va degaja întâi pe partea cu cele două linii de transport şi câte un metru în plus, pe stânga şi pe dreapta”, acestea au fost indicațiile de curățare a zăpezii în București.
Desigur, pe străzi au ieșit de nevoie și tancuri echipate cu pluguri, pentru a duce alimente oamenilor blocați în case, și au fost aduse chiar mașini de deszăpezit din Uniunea Sovietică. Viscolul a fost precedat de un ger cumplit, care a înghețat zăpada și a făcut-o și mai greu de curățat.
Ultima iarnă cu adevărat grea din secolul XX – iarna din 1967
Noaptea de Anul Nou din 1966 a adus în București ninsori impresionante, care au durat preț de câteva zile și au dus la formarea de munți de zăpadă de câte 3 metri. Și atunci, tramvaiele, mașinile și viața în București în general au fost blocate preț de câteva zile, situația fiind rezolvată doar cu ajutorul mobilizării generale a populației.
#pursisimplu
Top cele mai friguroase ierni din București, cu ger de chiar crăpau pietrele. Anul în care în Capitală au fost -32 de grade și s-au amânat alegerile
Filip Lupsa
Astăzi zăpezile pe străzile și trotuarele din București par să fie o simplă amintire distantă, la fel ca viscolul, ghețușurile interminabile și mâzga maro care acoperea toate drumurile (sincer, nu ne e dor chiar de tot ce aduce iarna). În ultimii 100 de ani, Capitala s-a lovit de mai multe ori cu ierni extreme, cu ninsori și ger ieșit din comun, demn de recorduri greu de egalat. Dintre acestea, iernile din 1929, 1942, 1954 sau 1967 au rămas întipărite cel mai profund în memoria colectivă a Bucureștilor, motiv pentru care o să vă prezentăm cu ce s-au confruntat locuitorii acelor vremuri.
De la troiene de zăpadă de metri întregi care îngropau trotuarele până la școli închise cu săptămânile și alegeri amânate, așa arăta iarna în Bucureștiul de odinioară. Acum dacă ninge 30 de minute (și evident nu se prinde) se umple pe Instagram, Facebook și TikTok de poze și filmulețe, de parcă e o adevărată minune c-a fulguit puțin. Secolul trecut însă, Capitala și întreaga țară au paralizat cu totul preț de câteva zile în unii ani, și nu puțini au fost cei care au murit, la propriu, de frig – fie în case sau pe străzi.
Prima iarnă care a șocat Bucureștiul și întreaga țară în secolul XX a fost iarna anului 1929, când România a paralizat sub troienele de zăpadă, iar oamenii au murit, la propriu, de frig. În „Gazeta Transilvaniei” de la 11 februarie 1929 se relatează faptul că „Mulţi mecanici s-au îmbolnăvit, au degerat şi sunt internaţi în spitale, cei mai mulţi fiind de la Bucureşti”, potrivit Adevărul. Tot în 1929, la București s-au înregistrat -24 de grade Celsius, în timp ce minima acelui an a fost înregistrată în Țara Bârsei, de -38,5 grade Celsius. Pe litoral, marea a înghețat la propriu și a dus la vase blocate și lovite puternic.
Mai mult, tot în 1929 au fost închise școlile preț de o săptămână din cauza frigului și a zăpezii necontenite, fapt consemnat și de ziare.
„Din cauza gerului puternic şi a viscolului care durează de prea multă vreme, împiedicînd mersul şcoalelor şi consumînd tot materialul aprovizionat, se închid toate şcoalele primare şi secundare din întreaga ţară pînă duminecă 17 februarie pentru a aştepta pînă atunci o schimbare a vremei”
De asemenea, iarna grea din 1929 a dus la amânarea alegerilor pentru Senat și Camera Deputaților dintr-un motiv simplu – degeaba se țineau, că oamenii nu aveau cum să ajungă la urne din cauza zăpezii și a frigului. Astfel, alegerile au fost mutate de pe 20 februarie până pe 17 aprilie. Totodată, în aceeași săptămână în care școlile au fost închise, nici serviciul poștal de stat, nici telecomunicațiile nu au fost funcționale.
Top cele mai friguroase ierni din Bucureștiul secolului XX, cu ger de chiar crăpau pietrele. Anul în care în Capitală au fost -32 de grade și s-au amânat alegerile
Top cele mai friguroase ierni din Bucureștiul secolului XX, cu ger de chiar crăpau pietrele. Anul în care în Capitală au fost -32 de grade și s-au amânat alegerile
Gerul i-a luat pe oameni pe nepregătite, astfel că sute de oameni din toată țara au murit în fața frigului, fie în case, fie pe străzi sau în trenuri.
Iernile din 1942 și 1954, poate cele mai reci ierni din ultimii 100 de ani din București și România
La puțin peste un deceniu distanță, românii aveau să se confrunte cu un nou episod de iarnă cumplită, în 1942. Atunci, întregul continent s-a confruntat cu o iarnă neobișnuit de grea, cu zăpezi interminabile și frig îngrozitor. La Brașov, termometrele indicau -38.5 grade, în timp ce la stația Băneasa de lângă București s-a ajuns la o minimă șocantă, de -32.2 grade Celsius.
Nu aveau cum să bage de seamă bucureștenii că peste doar opt ani vor avea parte de o iarnă de coșmar. Iarna din 1954 a rămas în istorie cunoscută drept Marele Viscol, din cauza cantităților imense de zăpadă, nemaiîntâlnite, care au căzut în toată țara. Dezastrul a început pe 3 februarie, și doar în acea zi, în București, au căzut zăpezi de 115l/mp, iar vântul sufla cu 126 de kilometri pe oră. Astfel, în Capitală și în tot sud-estul țării s-au format zăpezi de 5 metri.
Deloc surprinzător, întregul oraș a înțepenit. Oamenii au rămas în case, unii ca să se adăpostească, alții fiind blocați în propriile cămine. După ce ziua de 3 februarie a trecut, Consiliul de Miniştri al Republicii Populare Române i-a chemat pe toți românii capabili la muncă să iasă să deszăpezească orașele, deoarece aceștia erau „datori” să curețe zăpada și să aprovizioneze populația cu cele necesare.
Teama unei morți cumplite, cauzată de foame și/sau de ger, i-a împins pe bucureșteni în stradă, la curățat străzile și trotuarele. Împreună, oamenii au săpat adevărate tunele, au curățat cât de mult au putut din zăpadă și au aruncat-o, treptat, în Dâmbovița.
„În primă urgenţă se curăţă partea carosabilă a străzii, iar pe cele cu tramvaie se va degaja întâi pe partea cu cele două linii de transport şi câte un metru în plus, pe stânga şi pe dreapta”, acestea au fost indicațiile de curățare a zăpezii în București.
Desigur, pe străzi au ieșit de nevoie și tancuri echipate cu pluguri, pentru a duce alimente oamenilor blocați în case, și au fost aduse chiar mașini de deszăpezit din Uniunea Sovietică. Viscolul a fost precedat de un ger cumplit, care a înghețat zăpada și a făcut-o și mai greu de curățat.
Ultima iarnă cu adevărat grea din secolul XX – iarna din 1967
Noaptea de Anul Nou din 1966 a adus în București ninsori impresionante, care au durat preț de câteva zile și au dus la formarea de munți de zăpadă de câte 3 metri. Și atunci, tramvaiele, mașinile și viața în București în general au fost blocate preț de câteva zile, situația fiind rezolvată doar cu ajutorul mobilizării generale a populației.
#pursisimplu
Top cele mai friguroase ierni din București, cu ger de chiar crăpau pietrele. Anul în care în Capitală au fost -32 de grade și s-au amânat alegerile
Filip Lupsa
Astăzi zăpezile pe străzile și trotuarele din București par să fie o simplă amintire distantă, la fel ca viscolul, ghețușurile interminabile și mâzga maro care acoperea toate drumurile (sincer, nu ne e dor chiar de tot ce aduce iarna). În ultimii 100 de ani, Capitala s-a lovit de mai multe ori cu ierni extreme, cu ninsori și ger ieșit din comun, demn de recorduri greu de egalat. Dintre acestea, iernile din 1929, 1942, 1954 sau 1967 au rămas întipărite cel mai profund în memoria colectivă a Bucureștilor, motiv pentru care o să vă prezentăm cu ce s-au confruntat locuitorii acelor vremuri.
De la troiene de zăpadă de metri întregi care îngropau trotuarele până la școli închise cu săptămânile și alegeri amânate, așa arăta iarna în Bucureștiul de odinioară. Acum dacă ninge 30 de minute (și evident nu se prinde) se umple pe Instagram, Facebook și TikTok de poze și filmulețe, de parcă e o adevărată minune c-a fulguit puțin. Secolul trecut însă, Capitala și întreaga țară au paralizat cu totul preț de câteva zile în unii ani, și nu puțini au fost cei care au murit, la propriu, de frig – fie în case sau pe străzi.
Prima iarnă care a șocat Bucureștiul și întreaga țară în secolul XX a fost iarna anului 1929, când România a paralizat sub troienele de zăpadă, iar oamenii au murit, la propriu, de frig. În „Gazeta Transilvaniei” de la 11 februarie 1929 se relatează faptul că „Mulţi mecanici s-au îmbolnăvit, au degerat şi sunt internaţi în spitale, cei mai mulţi fiind de la Bucureşti”, potrivit Adevărul. Tot în 1929, la București s-au înregistrat -24 de grade Celsius, în timp ce minima acelui an a fost înregistrată în Țara Bârsei, de -38,5 grade Celsius. Pe litoral, marea a înghețat la propriu și a dus la vase blocate și lovite puternic.
Mai mult, tot în 1929 au fost închise școlile preț de o săptămână din cauza frigului și a zăpezii necontenite, fapt consemnat și de ziare.
„Din cauza gerului puternic şi a viscolului care durează de prea multă vreme, împiedicînd mersul şcoalelor şi consumînd tot materialul aprovizionat, se închid toate şcoalele primare şi secundare din întreaga ţară pînă duminecă 17 februarie pentru a aştepta pînă atunci o schimbare a vremei”
De asemenea, iarna grea din 1929 a dus la amânarea alegerilor pentru Senat și Camera Deputaților dintr-un motiv simplu – degeaba se țineau, că oamenii nu aveau cum să ajungă la urne din cauza zăpezii și a frigului. Astfel, alegerile au fost mutate de pe 20 februarie până pe 17 aprilie. Totodată, în aceeași săptămână în care școlile au fost închise, nici serviciul poștal de stat, nici telecomunicațiile nu au fost funcționale.
Top cele mai friguroase ierni din Bucureștiul secolului XX, cu ger de chiar crăpau pietrele. Anul în care în Capitală au fost -32 de grade și s-au amânat alegerile
Top cele mai friguroase ierni din Bucureștiul secolului XX, cu ger de chiar crăpau pietrele. Anul în care în Capitală au fost -32 de grade și s-au amânat alegerile
Gerul i-a luat pe oameni pe nepregătite, astfel că sute de oameni din toată țara au murit în fața frigului, fie în case, fie pe străzi sau în trenuri.
Iernile din 1942 și 1954, poate cele mai reci ierni din ultimii 100 de ani din București și România
La puțin peste un deceniu distanță, românii aveau să se confrunte cu un nou episod de iarnă cumplită, în 1942. Atunci, întregul continent s-a confruntat cu o iarnă neobișnuit de grea, cu zăpezi interminabile și frig îngrozitor. La Brașov, termometrele indicau -38.5 grade, în timp ce la stația Băneasa de lângă București s-a ajuns la o minimă șocantă, de -32.2 grade Celsius.
Nu aveau cum să bage de seamă bucureștenii că peste doar opt ani vor avea parte de o iarnă de coșmar. Iarna din 1954 a rămas în istorie cunoscută drept Marele Viscol, din cauza cantităților imense de zăpadă, nemaiîntâlnite, care au căzut în toată țara. Dezastrul a început pe 3 februarie, și doar în acea zi, în București, au căzut zăpezi de 115l/mp, iar vântul sufla cu 126 de kilometri pe oră. Astfel, în Capitală și în tot sud-estul țării s-au format zăpezi de 5 metri.
Deloc surprinzător, întregul oraș a înțepenit. Oamenii au rămas în case, unii ca să se adăpostească, alții fiind blocați în propriile cămine. După ce ziua de 3 februarie a trecut, Consiliul de Miniştri al Republicii Populare Române i-a chemat pe toți românii capabili la muncă să iasă să deszăpezească orașele, deoarece aceștia erau „datori” să curețe zăpada și să aprovizioneze populația cu cele necesare.
Teama unei morți cumplite, cauzată de foame și/sau de ger, i-a împins pe bucureșteni în stradă, la curățat străzile și trotuarele. Împreună, oamenii au săpat adevărate tunele, au curățat cât de mult au putut din zăpadă și au aruncat-o, treptat, în Dâmbovița.
„În primă urgenţă se curăţă partea carosabilă a străzii, iar pe cele cu tramvaie se va degaja întâi pe partea cu cele două linii de transport şi câte un metru în plus, pe stânga şi pe dreapta”, acestea au fost indicațiile de curățare a zăpezii în București.
Desigur, pe străzi au ieșit de nevoie și tancuri echipate cu pluguri, pentru a duce alimente oamenilor blocați în case, și au fost aduse chiar mașini de deszăpezit din Uniunea Sovietică. Viscolul a fost precedat de un ger cumplit, care a înghețat zăpada și a făcut-o și mai greu de curățat.
Ultima iarnă cu adevărat grea din secolul XX – iarna din 1967
Noaptea de Anul Nou din 1966 a adus în București ninsori impresionante, care au durat preț de câteva zile și au dus la formarea de munți de zăpadă de câte 3 metri. Și atunci, tramvaiele, mașinile și viața în București în general au fost blocate preț de câteva zile, situația fiind rezolvată doar cu ajutorul mobilizării generale a populației.
Bine v-am găsit, Prieteni ! Seară relaxantă şi placută sufletului vostru vă doresc, oameni dragi !
#unapezidelamine
#profudeistorie
11 ianuarie este a 11-a zi a calendarului gregorian. Mai sunt 354 de zile până la sfârșitul anului (355 de zile în anii bisecți).
Evenimente
532: Imperiul Bizantin: A început, la Constantinopol, răscoala Nika, care a fost reprimată de către comandantul militar Belisarius, răsculații fiind masacrați în hipodrom.
1055: Teodora este încoronată împărăteasă a Imperiului bizantin.
1158: Vladislav al II-lea devine rege al Boemiei.
1569: Prima loterie despre care sunt date istorice în Anglia.
1571: Nobilimea austriacă obține libertatea religioasă.
1600: Împăratul Rudolf al II–lea primește solia lui Mihai Viteazul, condusă de banul Mihalcea, care cerea recunoașterea domnului român ca principe al Transilvaniei.
1654: Războiul Arauco: O armată spaniolă este învinsă de localnici mapuche-huilliches în timp ce încearcă să traverseze râul Bueno în sudul Chile.
1787: Astronomul britanic de origine germană William Herschel descoperă Titania și Oberon, doi sateliți ai lui Uranus.
1851: În China, taipinii proclamă "Statul ceresc al marii păci" (Tai Pin Tien Cuo) (Căderea Nankinului la 19 iulie 1864; înfrângerea războiului țărănesc al taipinilor).
1865: A avut loc la Cernăuți prima adunare a "Societății pentru cultura și literatura română din Bucovina".
1879: Începe Războiul anglo-zulus.
1908: Zona din jurul Marelui Canion este declarată Monument Național de către președintele american Theodore Roosevelt.
1909: Congresul Partidului Național Liberal îl alege pe Ionel I.C. Brătianu președinte.
1922: Frederick Banting și Charles Best reușesc primul tratament de succes al unui diabetic cu insulină.
1923: Franța și Belgia ocupă zona Ruhr ca urmare a refuzului Germaniei de a plăti despăgubirile de război.
1935: Amelia Earhart devine prima persoană care zboară singură din Hawaii în California.
1940: Are loc premiera baletului "Romeo și Julieta" de Serghei Prokofiev, la Leningrad.
1943: S-a încheiat protocolul româno-german prin care România se angaja să continuie războiul, cu condiția ca Germania să sporească ajutorul militar destinat echipării trupelor românești.
1946: Proclamarea Republicii Albania.
1952: Crearea "Comisiei ONU pentru Dezarmare".
1958: Ion Gheorghe Maurer este ales președinte al Prezidiului Marii Adunări Naționale.
1962: În timp ce era legat de debarcaderul său din Polyarny, submarinul sovietic B-37 este distrus când izbucnește un incendiu în compartimentul său pentru torpile.
1962: Erupția vulcanului Huascaran în Peru; se înregistrează 4.000 de morți.
1982: NATO condamnă URSS pentru sprijinul acordat generalului Jaruzelski în acțiunile de descurajare a manifestațiilor de protest din Polonia.
1990: S-a înregistrat Partidul Național Țărănesc Crestin-Democrat (PNȚCD), avându-l ca lider pe Corneliu Coposu, unul dintre colaboratorii apropiați ai lui Iuliu Maniu.
1998: Peste 100 de persoane sunt ucise în masacrul de la Sidi-Hamed din Algeria.
Bună dimineața, Prieteni !
A mai trecut o noapte... Să mulțumim Celui de Sus și să ne bucurăm pentru încă o zi din restul vieții noastre...
#disdedimineata
#pursisimplu
Podul lui Cezar peste Rin: Construit în 10 zile și distrus după 18
Daniela Badea
Se știe că romanilor le plăcea să construiască drumuri, infrastructuri care au contribuit în mare măsură la succesul militar și comercial al Orașului Etern.
Pe lângă drumuri, romanii au construit și poduri, atunci când a fost necesar, împrăștiate în toate provinciile imperiului. Un inginer american, Colin O’Connor, a alcătuit o listă a podurilor romane, iar aceasta include 330 de structuri din piatră, 34 de poduri din lemn și 54 de poduri apeduct (un alt punct forte al civilizației romane, alături de sistemul de canalizare).
Din păcate, este imposibil de știut câte poduri au construit romanii în lunga lor istorie, câte au fost distruse de războaie și evenimente naturale. Cert este că aveau o mare capacitate de a construi structuri solide și funcționale care au fost demolate în mod deliberat, chiar și în decurs de câteva zile.
În anul 58 î.Hr., proconsulul Caius Iulius Caesar, care se lupta pentru prestigiu și putere, s-a convins de necesitatea de a cuceri Galia (la acea vreme doar Gallia Narbonensis era provincie romană) ca măsură preventivă.
Campania militară, relatată chiar de Iulius Caesar în De bello gallico, a durat opt ani, din 58 până în 51/50 î.Hr. Opt ani de bătălii, de lupte sângeroase și de cucerire a unor popoare întregi: Cezar, cu soldații săi, s-a confruntat cu germanii, belgienii, celții, britanicii, împărțiți în nenumărate triburi, dintre care unii s-au predat fără să lupte, în timp ce alții, deja subjugați, s-au revoltat.
În anul 55 î.Hr., fluviul Rin reprezenta o graniță naturală între teritoriile locuite de germani și Galia. Pe malul estic al râului, însă, se aflau populații împinse spre sud-vest de către suebi (sau șvabi), care au migrat din teritoriile din apropierea Mării Baltice.
Oamenii din triburile Tencteri și Usipeti traversau Rinul în fiecare iarnă, pentru a își instala locuințele pe partea de vest.
Cezar, la aflarea acestui lucru, se grăbește să ajungă la fața locului. Refugiații germani propun o alianță cu romanii, în schimbul permisiunii de a rămâne pe acele pământuri. Generalul roman refuză cu dispreț: cum pot pretinde să ocupe pământul altor popoare, din moment ce nu au fost în stare să și-l apere pe al lor de suebi?
Cezar le sugerează să traverseze din nou Rinul și să se stabilească pe teritoriile Ubi, singurul popor germanic aflat în relații de prietenie cu romanii. Cu toate acestea, se întâmplă ca, tot în timpul negocierilor, un escadron de cavalerie romană să fie pus pe fugă de germani. Cezar este furios și nu așteaptă răspunsul: îi omoară pe mulți dintre cei pe care îi găsește în tabără, iar supraviețuitorii fug pe malul opus al Rinului.
Totul ar fi putut să se termine aici, dar Cezar decide să treacă Rinul, o mișcare făcută cu siguranță cu mai multă ușurință decât atunci când, în 49 î.Hr., la sfârșitul campaniei din Galia, decide să treacă Rubiconul.
Cezar a vrut să le demonstreze germanilor cât de puternică este armata sa și să-i sprijine pe ubeii care îi ceruseră intervenția.
Cezar a hotărât să traverseze Rinul, dar a considerat că folosirea navelor nu era suficient de sigură și că nu era în conformitate cu demnitatea sa și a poporului roman.
Astfel, deși existau dificultăți serioase în construirea unui pod – cum ar fi lățimea și adâncimea râului, rapiditatea curentului – el a considerat totuși că este necesară construirea unui pod peste Rin.
Singura soluție a fost aceea de a construi un pod, într-un loc relativ puțin adânc (de aproximativ 9 metri), în locul unde se află acum orașul Neuwield, în aval de Koblenz.
Structura trebuia să fie solidă, pentru a rezista curenților și eventualelor atacuri. Podul, cu o lungime de aproximativ 500 de metri, împărțit în 56 de deschideri de 8 metri, a fost început și terminat în 10 zile.
După terminarea acestuia, Cezar a traversat Rinul cu trupele sale, dar îl așteaptau doar ubeii: toate celelalte triburi fugind spre est.
Pentru a da o lecție tuturor, războinicul a mers pe teritoriul Sigambri (unde se aflau triburile fugare), iar armata sa distruge câteva sate.
La plecare, Cezar dă ordine ca podul peste Rin să fie distrus, pentru a nu fi folosit de dușmanii săi.
Însă, această poveste nu s-a terminat aici.
Doi ani mai târziu, Cezar decide din nou să treacă Rinul, pentru a-i pedepsi pe suebi pentru ajutorul acordat celor din tribul Trier, un popor rebel din Galia Belgică. Astfel, armata sa construiește un alt pod, puțin mai în amonte față de locul unde a fost ridicat primul pod.
De data aceasta, suebii s-au ascuns în cele mai inaccesibile locuri de pe teritoriul lor, unde Cezar a preferat să nu se aventureze.
Cezar s-a întors în Galia și a ordonat din nou distrugerea podului. Numai că, de data aceasta, a fost doborât doar capătul care atingea țărmul estic, fiind ridicate turnuri de apărare pentru protejarea porțiunii de vest a podului.
Acesta a fost un avertisment pentru dușmani, un memento al pericolului de a sfida Roma, care era întotdeauna pregătită pentru a-și apăra granițele.
Se încarcă...
1 an în urmă
1 an în urmă
1 an în urmă
1 an în urmă
1 an în urmă
1 an în urmă
1 an în urmă
1 an în urmă
1 an în urmă
1 an în urmă
1 an în urmă
1 an în urmă
1 an în urmă
1 an în urmă
1 an în urmă
1 an în urmă
1 an în urmă
1 an în urmă
1 an în urmă
1 an în urmă
1 an în urmă
1 an în urmă
1 an în urmă
1 an în urmă
Prieteni · 364
Admin
Alex Vilvoi
Daniela Stefan
Liviu
Cerasela Popa
Ovidiu Stelian
Alin Mihaita Goga
Mihai Ghita
Claudiu Barna
Gabriel Lupas
Andrada Balan
Razvan Avramescu
Maria Soaita
Ramona Maier
HH
Harry Herberth
Sebastian Popescu
Puiu Bercioiu
Madalin Ruseniuc
Sorin Dragoi
Anca Dobroiu
Mihai Popescu
Adrian Mitranescu
Viorel Sararu
Adrian Barbu
Andreea Calen
Amalia Boteanu
Ioana Ciobanu
Ionut Dumitru
Nicusor Nemes
Tibi Baluta
Theo Photographyx
Florin Hîncu
Radu Sumanaru
Cosmin Dinicu
Sorin Petcu
Alin Cirstocea
Mihai-razvan Jipa
MD
Marius Drinceanu
Ramona-maria Racos
Petre Udrea
Gabriel Lita
Robin'da Hood
Radu Mihai
Dan Bulac
Cristian Gaspar
George Burdusel
Alina Mihaela Istrate
FC
Florin Cat
Dragos Stefan
Bogdan Crefelean
Catalin Calancea
MC
Mihaela-aurelia Camaruta
Daniel Mindru
Florin-vlad Capraru
Alexandru Sztrîmbely
AA
Aura Andrei
Marieta Macelaru
Viorel-marcel Briciu
Andrei Mircea Mocanu
Dana Buzoianu
Maria Sandor
Lora Bar
Doru Florin Bordei
Cami Kamy
Gheorghe Trifu
AC
Andreea Cristea
Constantin Maldan
Gabriela Iuliana
Emma Sparrow
George Liviu Banulescu
Adina Oana Patru
Vali Stoica
Adrian Vaceanu
CC
Cosmina Chira
Florentina Manofu
LC
Liliana Croitoru
DR
Dragos Roban
TT
Tudor Tudose
Liliana Sarikaya
Gabriel Muset
Oana Lovin
Irinel Rapa
George Geo
Calin Alex
Max Sao
Luckas Lucian
Diana Laita
Ana-daniela Stanciu
Marko Tolis
Valter Cojman
Adriana Elena
Stanciu Lucica
Catalina Scarlat
Marius Marin
LL
Lavi Lavi
Maria Niţă
Iulian Brotaru
MA
Mihaela Aroon
AM
Alex Mara
Cristina Cris
Georgiana Ciuca
Adriana Malea
LZ
Liliana Zainea
Angelica Stanescu
AB
Aurel But
Darie Aculov
Adriana Avramescu
Violeta Matei
SD
Spirea Dugala
AV
Ana Valentina Barbalata
Florian Sodolescu
Maria Dumitru
Alina Raileanu
Constantin Lixandru
AA
Aida Anghelescu
Florin Nan
Adriana Grigorescu
Alexandru Varna
Claudiu Benezic
Camelia Răducan
Mihaela Alina Popa
Radu Radu
Marilena Andrei
GB
Georgian Burcea
Bogdan Mandru
Georgiana Dumitru
Eusunteu Eusunteu
Monica-sabina Sandila
Soryn Power
Gabriela Pop
MM
Mariana Munteanu
Ioan-mircea Pop
Cristiana Georgiana
Va Li
Calin Varga
GD
Georgeta Dumitrescu
Iren Savastre
CB
Claudia Basarab
Cosmin Konstantin
Georgiana Zama
Alice Popescu
Euseviu Baies
Mihaela Andreea Gheorghiu
Daniela Molnar
Beniamin Busi
Ilie Patrascu
Ana Sanchez
Maria P
Ramona Doina
LT
Luminita Tabusca
NI
Negoita Iulia Crina
Alexandru Apostol
Antoaneta Zidaru
Sabadus Simona
CR
Catalin Radu
Cristina Cristache
Marioara Bodea
Gabriela Dumitru
Jeni Nicolescu
Vctr Drg
MI
Mihai Ioan
Beatrice Sumedrea
AS
Angelica Serban
Mirella Lazar
Lidia Coroian
Ovidiu Nicolaescu
Daniela Nane
Mariana Calarasu
Marian Moisii
Negru Carmen
Adrian Otea
Ro Român
Daniel Buse
Ioana Stan
Ramona Pralia
CC
Cristi Cristi
Petru Sebastian
Adi R
Lucica Marta
Nevasta Patronului
AB
Anamaria Blaga
Constantin Constantin
Loredana P.
Sorina Nanu
Ecaterina Lupu
Adriana Joltea
Sidonia Ionescu
Adi Bogosel
Fabian Tanczos
Alexandru Coţarcă
Geanina Otilia Ortodox Macoviciuc
SI
Silviu Isari
Adriana Ailincai
AV
Alandala Vld
IV
Iulian Voiculet
Cornelia Gheorghiu
Mihaela Carmen Bumbar
Makk Maria
Cristian Atitiene
Carmen Zr
IB
Ioana Badea
Beniamin Rus
Adina Gliga
Eduard Popa
Costy Ela
Antoniu Capata
Mihail Dafincescu
Radu Alexandroaie
Sergiu Rudean
Alexandra-daniela Niţoiu
Ionel Mirica
Vasile Cristea
M M
Ion Cristian
Irina Margescu
Roxana Duca
Sandu Croitoru
Margian Tudor
Florenţa Guţu
Stelian Gheorghita
Nailui Sanoi
Sorin Stoian
Iulian Gagu
GC
Gheorghe Cojocaru
NR
Nicolae Radu
Dina Patrutu
Viorel Georgescu
Marius Cocan
Besleaga Liviu
Florin Lacatus
Ileana Neagu
Liliana Nicula
Angelica Stefan
Gabriela Fluturas
Andrei Busuioc
Maria Predincea
Florin Serban
Ionel Bumbaru
AN
Alin Neacsu
Doru Piroi
MC
Mariana Cojocea
CB
Corina Basceanu
Ioan Pop
AO
Alina Oprean
Gabriel - Iulian Dumbrava
Margian Tudor
Ana Maria Malanca
LM
Liliana Margineanu
Corneliu Calciu
Nicolae Tică
Adelinne Weiss
Elena Alexandra
Alina ţeican
Maria Anda Bodron
Laurentiu Urban
Ionel-cătălin Diaconu
Emilian Ene
CS
Cristina Simon
Mihai Oktavian Vrabie
Gigi Cucu
Peter White
LC
Luminita Chirea
SL
Semida L
Nelu Craiu
Maria Daniela Gavrila
Gratiela Stefan
Marian Motocu
JC
Jivan Claudiu
Maria-alexandra Niculae
Dumitru Gheţu
Alina Grădinaru
Liviu Cobianu
Ion Laurentiu Bakancsos
Ionuţ Dragoş ştefan
Mircea Alexandru-octavian
Adrian Zisman
Viorel Buruian
Ibolya Hanuleac
Kopanyi Stefan
Silmar Stan
Baicu Mihai Catalin
Stefan Lungu
Sorin Szanto
Viorica Alexandru
VB
Violeta Balog
IN
Iulian Necula
Claudia Mirela Melu
LV
Luminiţa Vieru
Liliana-estera Tomuţ
AD
Alin Dumitru
Marius Daniel Vintila
Elena-nicoleta Popa
Bb Ilie
Cristian Toader
Cristina Mihaela Cheabei
Cristina Roxana
Cătălin Poenaru
Adrian Scurtu
GT
Geirun Tino
Giacomo Ciccone
Liliana Balas
Mihael Moisa
Viorel Mihaescu
Luminita Lupu
Mihai Tanasa
Marian Liscan
Iuliana B.
Mykel Brave
TC
Teodor Clotan
Bogdan Velişcu
Gabriela Rusu
Ionel Tita
Narcis Bobic
Letiţia Aman
Bogdan Nemesis
Ana Nicolae
SP
Suveran Paul
Violeta Constantin
HP
Helga Prundeanu
ştefan Muşat
Bogdan Tilvaru
Nicusor Bacain
Geta Muşat
Andrei Mocanu
Florin Măneanu
BP
Bogdan Pădurariu
Iulian Stancu
Eugen Luca
Adi Codrut
Nibara Bert
AM
Alice Muresan
Genoveva Irimia
Ella Popazu
ML
Marin Lupu
Kitty Petro
Danny Ruru
George Coman
Laura Savin
Adrian Ioniţă
Valentin Stancu
CR
Cristi Rădulescu
EP
Ecaterina Panainte
Marin Dramnescu
Nicuşor Dutu
Marieta-lacramioara Teaca
Ion Marian Bancescu
Ioan Andoni
Marius Tranca
VT
Vasile Tudose
Emil Laurenţiu Drăgoi
Veronica-luminiţa Vîlceanu
Anda Ghiragosian
Marian Octavian
AN
Alina Ninca
Marinela Serban
Dragoş Alin Gheorghe
AP
Amalia Pecsi
Geanina Nastor
CG
Costică Gheorghe
Valentin Stancu
LD
Lore Dana
Cristian Lazar
DA
Dragos Alin
Moise İon Marcel